7.9.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 240/1

(1)

Comisia a instituit o taxă compensatorie provizorie la importurile de anumite tipuri de sârmă din oțel inoxidabil originare din India, prin Regulamentul (UE) nr. 419/2013 (2) (denumit în continuare „regulamentul provizoriu”).

(2)

Ancheta a fost inițiată în urma unei plângeri depuse la data de 28 iunie 2012 de Confederația Europeană a Industriilor Fierului și Oțelului (Eurofer) (denumită în continuare „reclamantul”) în numele unor producători care reprezintă peste 50 % din producția totală a Uniunii de anumite tipuri de sârmă din oțel inoxidabil.

(3)

În cursul anchetei antidumping desfășurate în paralel, Comisia a instituit o taxă antidumping provizorie la importurile de anumite tipuri de sârmă din oțel inoxidabil originare din India, prin Regulamentul (UE) nr. 418/2013 (3).

(4)

În etapa provizorie a anchetei, s-a aplicat eșantionarea pentru producătorii-exportatori indieni, producătorii din Uniune și importatorii neafiliați. Cu toate acestea, având în vedere faptul că doi dintre importatorii selectați să facă parte din eșantion nu au transmis răspunsuri la chestionar, eșantionarea importatorilor nu a mai putut fi continuată. Toate informațiile disponibile referitoare la importatorii cooperanți au fost utilizate pentru a ajunge la constatări definitive, în special în ceea ce privește interesul Uniunii.

(5)

Șapte producători-exportatori indieni care nu au fost incluși în eșantion au solicitat o examinare individuală. Doi dintre aceștia au răspuns la chestionar. Cinci nu au răspuns la chestionar. Dintre cei doi producători-exportatori indieni care au răspuns la chestionar, unul și-a retras cererea de examinare individuală. Ca urmare, Comisia a examinat cererea primită din partea unui producător-exportator indian care nu a fost inclus în eșantion:

(6)

În afară de cele de mai sus, se confirmă considerentele 5, 6, 7, 8, 10, 11, 12 și 14 din regulamentul provizoriu.

(7)

Astfel cum este prevăzut în considerentul 20 din regulamentul provizoriu, ancheta privind subvenționarea și prejudiciul s-a raportat la perioada 1 aprilie 2011-31 martie 2012 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2009 și 31 martie 2012 (denumită în continuare „perioada luată în considerare”).

(8)

Ulterior comunicării faptelor și considerentelor esențiale pe baza cărora s-a decis instituirea de măsuri compensatorii provizorii (denumită în continuare „comunicarea constatărilor provizorii”), unele părți interesate, mai precis doi producători-exportatori, reclamantul și 11 utilizatori, au transmis observații. Au fost audiate toate părțile care au formulat o solicitare în acest sens. Comisia a continuat să caute toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru constatările sale definitive. Toate observațiile primite au fost examinate în mod corespunzător și, după caz, luate în considerare.

(9)

Comisia a informat părțile interesate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora aceasta intenționa să recomande instituirea unei taxe compensatorii definitive la importurile de anumite tipuri de sârmă din oțel inoxidabil originare din India și perceperea definitivă a sumelor depuse ca taxă provizorie („comunicarea constatărilor finale”). De asemenea, părților li s-a acordat o perioadă în cursul căreia au putut formula observații cu privire la comunicarea constatărilor finale. Toate observațiile primite au fost examinate și luate în considerare, după caz.

(10)

Astfel cum se menționează în considerentul 21 din regulamentul provizoriu, produsul în cauză a fost definit drept sârmă din oțel inoxidabil cu un conținut în greutate de:

încadrată în prezent la codurile NC 7223 00 19 și 7223 00 99 și originară din India.

(11)

Unii utilizatori au exprimat preocupări în legătură cu lipsa aparentă a distincției între diversele tipuri de produs în cauză și de produs similar, având în vedere gama extrem de variată existentă pentru toate tipurile de produs. Un motiv special de preocupare a fost modul în care ar putea fi asigurată, în cadrul anchetei, o comparație echitabilă între toate tipurile de produs. La fel ca în majoritatea anchetelor, definiția produsului în cauză acoperă o gamă variată de tipuri de produs care au caracteristici fizice, tehnice și chimice de bază identice sau similare. Faptul că aceste caracteristici pot varia de la un tip de produs la altul poate impune, într-adevăr, într-o anchetă, necesitatea de a acoperi o gamă variată de tipuri de produs. Acest lucru este valabil pentru prezenta anchetă. Comisia a ținut seama de diferențele existente între tipurile de produs și a asigurat o comparație echitabilă. Un număr unic de control al produsului (NCP) a fost alocat fiecărui tip de produs fabricat și vândut de către producătorii-exportatori indieni și fiecărui tip de produs fabricat și vândut de industria din Uniune. Numărul a fost alocat în funcție de principalele caracteristici ale produsului, în acest caz caracteristicile fiind calitatea oțelului, rezistența la tracțiune, acoperirea, suprafața, diametrul și forma. Prin urmare, tipurile de sârmă exportate către Uniune au fost comparate, pe baza NCP, cu produsele fabricate și vândute de către industria din Uniune care au aceleași caracteristici sau care prezintă caracteristici similare. Toate aceste tipuri de produs s-au încadrat în definiția produsului în cauză și a produsului similar prevăzută în avizul de inițiere (4) și în regulamentul provizoriu.

(12)

Una dintre părți a reiterat afirmația că așa-numitele tipuri de produse „extrem de tehnice” sunt diferite și nu sunt interschimbabile cu alte tipuri de produs în cauză. Prin urmare, potrivit acestei părți, aceste tipuri ar trebui să fie excluse din definiția produsului. Conform jurisprudenței, atunci când se stabilește dacă produsele sunt similare și dacă se poate considera că acestea fac parte din același produs, este necesar să se evalueze dacă produsele respective au aceleași caracteristici tehnice și fizice, aceleași utilizări finale de bază și prezintă același raport calitate-preț. În această privință, interschimbabilitatea și concurența dintre aceste produse ar trebui, de asemenea, să fie evaluate (5). Ancheta a constatat că tipurile de produse „extrem de tehnice” menționate de partea interesată respectivă au aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază ca celelalte produse care fac obiectul anchetei. Acestea sunt sârme fabricate din oțel inoxidabil. Sârmele respective constituie un produs semifabricat din oțel (care, în majoritatea cazurilor, face obiectul unei transformări ulterioare pentru a fabrica o gamă variată de produse finite), iar procesul de producție este similar, folosind mașini asemănătoare, astfel încât producătorii pot fabrica diferite variante ale produsului, în funcție de cerere. Prin urmare, cu toate că diferitele tipuri de sârmă nu sunt direct interschimbabile și nu concurează în mod direct, producătorii concurează pentru contracte care acoperă o gamă largă de tipuri de sârmă din oțel inoxidabil. În plus, aceste tipuri de produs sunt fabricate și vândute atât de industria din Uniune, cât și de producătorii-exportatori indieni, utilizând o metodă de producție similară. Prin urmare, această afirmație nu poate fi acceptată.

(13)

Ca răspuns la comunicarea concluziilor definitive, una dintre părți a afirmat că analiza efectuată de Comisie pentru a stabili dacă așa-numitele tipuri de produs „extrem de tehnice” ar trebui să fie incluse în domeniul de aplicare al anchetei a fost insuficientă. Această afirmație este respinsă. Ancheta a stabilit faptul că tipurile de produs „extrem de tehnice” se încadrează în definiția produsului, astfel cum se menționează în considerentul 12 de mai sus. Partea presupune în mod greșit că toate criteriile menționate în jurisprudență trebuie îndeplinite în același timp; această presupunere este incorectă. În conformitate cu jurisprudența, Comisia se bucură de o largă putere de apreciere în privința definirii domeniului de aplicare al produsului (6) și trebuie să efectueze această evaluare pe baza setului de criterii stabilite de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Adeseori, așa cum se întâmplă în cazul de față, unele criterii pot fi orientate într-o anumită direcție, iar altele pot fi orientate într-o altă direcție; într-o astfel de situație, Comisia trebuie să realizeze o evaluare globală, așa cum s-a întâmplat în cazul de față. Prin urmare, partea interesată respectivă a greșit în a presupune că tipurile de produs trebuie să îndeplinească toate caracteristicile pentru a se încadra în definiția aceluiași produs.

(14)

Unii utilizatori au afirmat că tipurile de sârmă din oțel inoxidabil din așa-numita „serie 200” ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al produsului. Mai exact, utilizatorii respectivi au susținut că acest tip de produs nu este fabricat de industria din Uniune. Cu toate acestea, afirmația respectivă este neîntemeiată. În primul rând, faptul că un anumit tip de produs nu este fabricat de industria din Uniune nu este un motiv suficient pentru a-l exclude din sfera anchetei, atunci când procesul de producție le permite producătorilor din Uniune să înceapă să fabrice tipul de produs în cauză. În al doilea rând, ca în cazul tipurilor de sârmă „extrem de tehnice” (a se vedea considerentul 12), s-a constatat că aceste tipuri de produs în cauză au caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază identice sau similare cu alte tipuri de produs similar fabricate și vândute de industria din Uniune. Prin urmare, această afirmație nu poate fi acceptată.

(15)

De asemenea, utilizatorii respectivi au susținut că sârma laminată ar trebui să fie inclusă în definiția produsului în cauză. Cu toate acestea, sârma laminată este materia primă utilizată pentru fabricarea produsului în cauză, dar poate fi utilizată și pentru fabricarea diferitor produse, cum ar fi elementele de fixare și cuiele. În consecință, spre deosebire de produsul care face obiectul anchetei, aceasta nu este un produs finit din oțel. Prin procesul de producție al formării la rece, sârma laminată poate fi transformată, printre altele, în produsul în cauză sau în produs similar. Din acest motiv, sârmă laminată nu poate fi inclusă în domeniul de aplicare al produsului, în sensul regulamentului de bază.

(16)

Pe baza celor de mai sus, definiția produsului în cauză și cea a produsului similar prevăzute în considerentele 21-24 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(17)

În considerentul 25 din regulamentul provizoriu s-a făcut trimitere la următoarele sisteme, care se presupune că implică acordarea de subvenții compensatorii:

(18)

Industria din Uniune a afirmat că anumite sisteme de subvenționare, în special cele regionale, nu au fost luate în considerare de Comisie și, în concluzie, și-a exprimat convingerea că subvențiile considerate ca fiind primite de către producătorii indieni au fost subestimate. Afirmația este neîntemeiată. Comisia a examinat toate sistemele naționale și locale de subvenționare incluse în plângere. Cu toate acestea, Comisia a constatat că, în perioada de anchetă, producătorii-exportatori incluși în eșantion au primit subvenții numai în temeiul sistemelor menționate în considerentul 14 de mai sus.

(19)

Industria din Uniune a afirmat, de asemenea, că, întrucât în cadrul anchetei antidumping desfășurate în paralel datele prezentate de producătorii indieni incluși în eșantion au fost considerate nefiabile și s-a aplicat articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului (7), în cadrul anchetei actuale ar fi trebuit să se aplice, de asemenea, articolul 28 corespunzător din regulamentul de bază. Cu toate acestea, articolul 28 din regulamentul de bază nu se aplică decât dacă sunt îndeplinite condițiile specificate la articolul respectiv, ceea ce nu a fost cazul în privința informațiilor furnizate de producătorii indieni incluși în eșantion. Prin urmare, această afirmație nu poate fi acceptată.

(20)

Ancheta a arătat că DEPBS, DDS și AAS fac parte dintr-un singur mecanism de subvenționare, care este un mecanism de drawback al taxelor. India a folosit diverse tipuri ale acestui mecanism pe o perioadă îndelungată de timp, modificând în mod frecvent submecanismele din cadrul acestuia. Ancheta a arătat că este necesar să se analizeze aceste submecanisme împreună, întrucât exportatorii trebuie, de regulă, să aleagă unul dintre acestea (submecanismele respective se exclud reciproc), iar în cazul în care unul dintre submecanisme este întrerupt, să treacă la un altul.

(21)

În lipsa oricăror alte observații, se confirmă considerentele 25-28 din regulamentul provizoriu.

(22)

Unul dintre producătorii-exportatori indieni a afirmat că DEPBS nu ar trebui să fie considerat ca subvenție compensatorie, deoarece scopul sistemului este de a compensa taxele vamale pentru importuri. În plus, s-a afirmat că, în ceea ce privește produsul care face obiectul anchetei, nu există nicio producție internă de inputuri, astfel încât se poate presupune că toate importurile au fost impozitate la 5 % și că plafonul stabilit de Guvernul Indiei (denumit în continuare „GI”) garantează faptul că nu există nicio supracompensare. După cum se explică în considerentul 38 din regulamentul provizoriu, acest sistem nu poate fi considerat drept sistem autorizat de drawback al taxelor sau sistem de drawback pentru inputurile de substituire în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază, întrucât acesta nu este conform cu normele stabilite în anexa I litera (i), în anexa II (definiția și normele privind sistemele de drawback) și în anexa III (definiția și normele privind sistemele de drawback pentru inputuri de substituire) la regulamentul de bază. În mod concret, un exportator care beneficiază de DEPBS nu are obligația de a consuma efectiv mărfurile importate cu scutire de taxe în procesul său de producție, iar valoarea creditelor nu se calculează în funcție de valoarea reală a inputurilor utilizate. În fine, un exportator este eligibil pentru a beneficia de DEPBS indiferent dacă importă sau nu inputuri. Pentru a obține beneficiul, este suficient ca un exportator să exporte bunuri, fără să fie necesar să demonstreze că a fost importat vreun input.

GI nu a fost în măsură să stabilească un sistem care să facă legătura între valoarea taxei de la care au fost scutite inputurile importate și consumul inputurilor respective în produsele exportate. La rândul lor, nici societățile care beneficiază de acest sistem nu dispun de un mecanism capabil să demonstreze că nu au beneficiat de nicio remitere excesivă. În plus, societatea nu a reușit să demonstreze lipsa supracompensării în acest caz particular; de exemplu, societatea ar fi putut beneficia de compensație pentru alte bunuri importate sau ar fi putut beneficia de compensație pentru inputurile importate fără ca acestea din urmă să fie consumate în vederea fabricării produsului în cauză. Trebuie, de asemenea, remarcat faptul că declarația conform căreia nu există nicio producție internă de inputuri este incorectă, întrucât cel puțin una dintre societățile care au făcut obiectul anchetei producea inputuri pe piața internă, în timp ce celelalte două societăți anchetate cumpărau inputuri de la un producător național, și nu de la un comerciant care importă inputuri pe piața internă. Prin urmare, aceste afirmații nu pot fi acceptate.

(23)

O parte interesată a susținut că, în cazul vânzării licenței DEBPS, prețul real de vânzare a fost mai mic decât valoarea licenței și, prin urmare, beneficiul compensatoriu a fost mai mic decât cel stabilit în mod provizoriu. Cu toate acestea, beneficiul rezultat din aplicarea acestui sistem a fost calculat pe baza valorii creditului acordat în cadrul licenței, indiferent dacă licența a fost utilizată pentru a compensa taxele vamale la import sau dacă aceasta a fost vândută. Orice vânzare a unei licențe la un preț inferior valorii sale nominale este o decizie pur comercială, care nu modifică valoarea beneficiului obținut în temeiul acestui sistem. Prin urmare, această afirmație nu poate fi acceptată.

(24)

GI a declarat că DEPBS a fost retras în perioada de anchetă și, prin urmare, nu ar trebui să facă obiectul unor măsuri compensatorii. De asemenea, GI a afirmat că, dat fiind faptul că sistemul de drawback al taxelor nu este un program succesor al DEPB, acesta din urmă nu poate face obiectul unor măsuri compensatorii. Într-adevăr, DEPBS a încetat să existe la data de 30 septembrie 2011, în cursul perioadei de anchetă. Cu toate acestea, subvenționarea a continuat să existe. Ca alternativă la DEPBS, s-a constatat că exportatorii au primit beneficii în temeiul AAS și în special al DDS. Astfel cum s-a descris în considerentele 42-44 din regulamentul provizoriu, AAS și SDD au fost ajustate pentru a asigura o tranziție ușoară de la sistemul DEPBS. În plus, natura beneficiilor acordate în temeiul celor trei sisteme, și anume a încasărilor publice la care s-a renunțat sub forma scutirilor de taxe vamale, este identică. Societățile pot alege, astfel, sistemul pe care doresc să îl utilizeze pentru compensarea taxelor vamale. Prin urmare, în pofida faptului că DEPBS a încetat să existe la jumătatea perioadei de anchetă, subvențiile acordate de GI în cursul PA ar trebui să facă obiectul unor măsuri compensatorii deoarece sistemul global de beneficii a continuat să funcționeze dat fiind faptul că, din motivele descrise în considerentul 20 de mai sus, toate sistemele de drawback al taxelor fac parte dintr-un singur mecanism de subvenționare ce cuprinde mai multe submecanisme diferite, care sunt schimbate adesea. Prin urmare, această afirmație nu a putut fi acceptată.

(25)

În răspunsul său la comunicarea concluziilor definitive, guvernul indian și-a reiterat afirmațiile referitoare la retragerea DEPBS după comunicarea concluziilor definitive. Cu toate acestea, întrucât nu au fost prezentate argumente noi care să ducă la o modificare a concluziei cu privire la înlocuirea subvențiilor în temeiul DEPBS, care a încetat să existe, prin DDS ajustat, această afirmație nu poate fi acceptată.

(26)

În lipsa oricăror alte observații, se confirmă considerentele 29-47 din regulamentul provizoriu.

(27)

În plus, s-a constatat că producătorul-exportator indian KEI a utilizat DEPBS în cursul perioadei de anchetă. Rata subvenției s-a ridicat la 0,50 %.

(28)

GI a afirmat că DDS nu ar trebui considerat drept subvenție compensatorie, întrucât scopul sistemului este de a compensa taxele la import și accizele plătite pentru inputuri. După cum se explică în considerentele 58-60 din regulamentul provizoriu, acest sistem nu poate fi considerat drept sistem autorizat de drawback al taxelor sau sistem de drawback pentru inputurile de substituire în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază, deoarece nu este conform cu normele stabilite în anexa I litera (i), în anexa II și în anexa III la regulamentul de bază. În mod concret, nu există un sistem sau o procedură în vigoare prin care s-ar putea verifica ce inputuri sunt consumate în procesul de fabricare a produsului exportat sau dacă s-a realizat o plată excesivă de taxe de import, în sensul anexei I litera (i) și al anexelor II și III la regulamentul de bază. În plus, un exportator este eligibil pentru a beneficia de DDS indiferent dacă importă sau nu inputuri. Pentru a obține beneficiul, este suficient ca un exportator să exporte bunuri, fără să fie necesar să demonstreze că a fost importat vreun input. Cele de mai sus au fost confirmate de constatările rezultate din vizitele efectuate la sediul societăților și de legislația aplicabilă, și anume Circulara nr. 24/2001 a GI, astfel cum se precizează în considerentul 60 din regulamentul provizoriu. În plus, în declarația sa, Guvernul Indiei a recunoscut la punctul 32 al acesteia că utilizarea DDS poate duce la remitere excesivă. Prin urmare, afirmația GI nu poate fi acceptată.

(29)

De asemenea, GI a afirmat că, deși sistemul de verificare a consumului de inputuri nu a fost complet – în special din cauza numărului ridicat de beneficiari și a sarcinii administrative implicate de controlul tuturor beneficiarilor respectivi –, ar trebui să fie acceptat mecanismul actual de verificare, bazat pe eșantionare. Această afirmație nu poate fi acceptată, întrucât nu se prevăd dispoziții în acest sens la articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii), în anexa I litera (i), în anexa II sau în anexa III din regulamentul de bază.

(30)

În lipsa oricăror alte observații, se confirmă considerentele 48-64 din regulamentul provizoriu.

(31)

În plus, s-a constatat că producătorul-exportator indian KEI Industries a utilizat DDS în cursul perioadei de anchetă. Rata subvenției s-a ridicat la 0,29 %.

(32)

Unul dintre producătorii-exportatori indieni care au fost incluși în eșantion a declarat că AAS ar trebui considerat un sistem de drawback al taxelor, deoarece materiile importate sunt utilizate pentru fabricarea de produse exportate. După cum se explică în considerentul 76 din regulamentul provizoriu, subsistemul utilizat în cazul de față nu este un sistem autorizat de drawback al taxelor și nici un sistem autorizat de drawback pentru inputurile de substituire în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Acesta nu respectă normele enunțate în anexa I litera (i), în anexa II și în anexa III la regulamentul de bază. GI nu a aplicat în mod eficace un sistem sau o procedură de verificare prin care să confirme dacă și în ce cantitate au fost consumate inputuri pentru fabricarea produsului exportat (anexa II partea II punctul 4 din regulamentul de bază și, în cazul sistemelor de drawback pentru inputuri de substituire, anexa III partea II punctul 2 din regulamentul de bază). În plus, normele standard de intrări/ieșiri (denumite în continuare „SION”) pentru produsul în cauză nu erau suficient de precise și nu pot constitui un sistem de verificare a consumului real. Modul de concepere a acestor norme standard nu permite GI să verifice cu suficientă precizie cantitățile de inputuri consumate în procesul de fabricație a produselor exportate. În plus, GI nu a efectuat o examinare ulterioară pe baza inputurilor efective implicate, astfel cum se explică în considerentul 73 din regulamentul provizoriu, cu toate că o astfel de examinare ar fi trebuit să fie efectuată, în mod normal, în absența unui sistem de verificare aplicat în mod eficace (anexa II partea II punctul 5 și anexa III partea II punctul 3 din regulamentul de bază). În concluzie, subsistemul este compensatoriu, iar afirmația este respinsă.

(33)

În lipsa oricăror alte observații, se confirmă considerentele 65-80 din regulamentul provizoriu.

(34)

S-a constatat că producătorul-exportator indian KEI Industries nu a utilizat AAS în cursul perioadei de anchetă.

(35)

În urma comunicării concluziilor definitive, un producător-exportator indian a prezentat observații privind o eroare de calcul. Această observație a fost parțial justificată și a fost luată în considerare la calculul valorii subvenției. Întrucât marja de subvenție globală pentru această societate a fost sub nivelul de minimis chiar înainte de această corecție, ajustarea efectuată nu modifică nivelul final al taxei compensatorii pentru această societate și nici nu afectează marja de subvenție medie calculată pentru societățile cooperante care nu au fost incluse în eșantion sau marja de subvenție la nivel național.

(36)

În afara aspectelor menționate mai sus, se confirmă considerentele 81-91 din regulamentul provizoriu.

(37)

S-a constatat că producătorul-exportator indian KEI Industries nu a beneficiat de EPCGS în perioada de anchetă în legătură cu produsul în cauză.

(38)

GI a afirmat că, în considerentul 92 din regulamentul provizoriu, Comisia a citat în mod incorect temeiul juridic al ECS. GI a indicat că circulara de bază DBOD nr. DIR. (Exp) BC 01/04.02.02/2007-2008 (denumită în continuare „MC 07-08”) și circulara de bază DBOD nr. DIR. (Exp) BC 09/04.02.02/2008-09 (denumită în continuare „MC 08-09”) au fost actualizate prin circulara de bază DBOD nr. DIR. (Exp) BC 06/04.02.002/2010-11 (denumită în continuare „MC 10-11”) și, respectiv, prin circulara de bază DBOD nr. DIR. (Exp.) BC 04/04.02.002/2011-2012 (denumită în continuare „MC 11-12), care au constituit temeiul juridic pentru acest sistem în cursul PA. Într-adevăr, observația transmisă de GI este corectă în această privință.

(39)

De asemenea, GI a afirmat că, dacă ar fi luat în considerare temeiul juridic actualizat în mod corect, Comisia ar fi trebuit să ia notă de faptul că rata dobânzii la un plafon maxim aplicabilă creditelor de export, care fusese instituită anterior cu titlu obligatoriu de Reserve Bank of India (denumită în continuare „RBI”) pentru băncile comerciale, a încetat să existe înainte de PA în ceea ce privește creditele de export în rupii. Prin urmare, acest sistem nu mai poate fi considerat drept subvenție în ceea ce privește creditele în rupii. Ancheta a demonstrat că două societăți incluse în eșantion au beneficiat, în practică, de credite de export acordate de bănci private, cu rate inferioare ratei de referință stabilite de RBI. Ancheta nu a descoperit motivul comercial pentru care aceste bănci private oferă credite cu rate reduse care sunt, se pare, generatoare de pierderi. Aceste practici de creditare ale băncilor respective ar putea sugera că încă există o implicare a guvernului. Cu toate acestea, ancheta nu a produs dovezi suficient de concludente, conform normelor OMC, pentru a demonstra continuarea mandatării sau a direcționării băncilor comerciale. Prin urmare, Comisia a decis să nu considere beneficierea de rate reduse în cadrul acestui subsistem drept subvenție, în absența unor elemente de probă suficient de concludente care să ateste direcționarea și/sau acordarea unei contribuții financiare de către GI.

(40)

În fine, GI a afirmat că ultima actualizare a circularei de bază DBOD nr. DIR (Exp.) BC. 06/04.02.002/2012-13 (denumită în continuare „MC 12-13”), care a intrat în vigoare la două luni de la sfârșitul perioadei de anchetă, a eliminat plafoanele maxime pentru ratele dobânzii aplicabile creditelor de export și în ceea ce privește creditele în valută. Invocând articolul 15 alineatul (1) din regulamentul de bază antisubvenție, GI afirmă că, în acest caz, nici acest element al sistemului creditelor de export nu ar trebui să facă obiectul unor măsuri compensatorii, întrucât direcționarea băncilor de către guvern a fost eliminată. Deși în MC 12-13 care a fost transmisă există o dispoziție care permite băncilor comerciale să stabilească, în mod liber, ratele dobânzilor pentru creditele de export în valută și care, conform afirmațiilor GI, se aplică din mai 2012, o astfel de schimbare a indicațiilor transmise de RBI către băncile private în cursul anchetei ar fi insuficientă, în sine, pentru a exclude acest sistem, deoarece direcționarea de către guvern poate continua într-un mod neoficial, care ar trebui să facă obiectul unei investigații suplimentare. Cu toate acestea, având în vedere concluzia de mai sus referitoare la subsistemul respectiv în ceea ce privește creditele de export în rupii, Comisia a decis să nu se instituie, în acest stadiu, măsuri compensatorii pentru acest subsistem în ceea ce privește creditele în valută.

(41)

Având în vedere cele de mai sus, nivelurile taxelor vor fi ajustate, după caz.

(42)

În urma comunicării concluziilor definitive, GI a prezentat observații cu privire la acest sistem. Guvernul Indiei a afirmat că sistemul vizează, din punct de vedere geografic, țări terțe care nu fac parte din Uniune și că, prin urmare, acesta nu poate face obiectul unor măsuri compensatorii din partea Uniunii. Cu toate acestea, GI nu a putut contesta nici aplicările practice ale sistemului, nici faptul că beneficiile obținute de pe urma FMS pot fi utilizate pentru produsul în cauză, mai precis faptul că creditele pentru taxe care sunt obținute în temeiul FMS sunt transferabile fără restricții și că acestea pot fi utilizate pentru achitarea taxelor vamale datorate la importurile ulterioare de orice inputuri sau bunuri, inclusiv bunuri de capital. Prin urmare, această afirmație a trebuit să fie respinsă, întrucât ancheta a arătat că produsul în cauză poate beneficia și chiar beneficiază de pe urma acestui sistem, atunci când este exportat către Uniune.

(43)

În absența oricăror altor observații, se confirmă considerentele 101-111 din regulamentul provizoriu.

(44)

S-a constatat că producătorul-exportator indian KEI Industries nu a utilizat FMS în cursul PA.

(45)

În urma comunicării concluziilor definitive, singurul producător-exportator care a făcut obiectul anchetei și care a utilizat EOUS a transmis observații cu privire la acest sistem. Societatea a susținut că, pentru a calcula beneficiul obținut în temeiul EOUS, Comisia ar trebui să utilizeze o altă metodă. Societatea a afirmat că anumite beneficii obținute în temeiul EOUS ar trebui tratate drept sistem autorizat de drawback al taxelor în sensul anexelor II și III la regulamentul de bază și, prin urmare, nu ar trebui să fie compensatorii.

(46)

Cu toate acestea, s-a constatat că, indiferent de metoda de calcul utilizată, rata subvenției pentru acest sistem nu ar depăși 0,95 %, ceea ce înseamnă că marja de subvenție totală pentru această societate ar rămâne sub nivelul de minimis. Prin urmare, nu s-a considerat necesară o analiză suplimentară a acestei cereri în cadrul prezentei anchete.

(47)

În absența oricăror alte observații, se confirmă considerentul 112 din regulamentul provizoriu.

(48)

S-a constatat că producătorul-exportator indian KEI Industries nu a utilizat EOUS în cursul PA.

(49)

Ca urmare a deciziei de a nu considera beneficiile obținute în cadrul ESC drept subvenții, conform descrierii din considerentele 38-41 și în urma corectării calculului beneficiilor obținute în temeiul EPCGS pentru una dintre societăți, astfel cum se descrie în considerentul 35, nivelurile taxelor au fost ajustate, după caz. Sumele definitive ale subvențiilor compensatorii stabilite în conformitate cu dispozițiile regulamentului de bază, exprimate pe o bază ad valorem, variază între 0,79 % și 3,72 %.

(50)

Marja de subvenție recalculată pentru societățile cooperante care nu au fost incluse în eșantion este de 3,41 %.

(51)

Marja de subvenție la nivel național recalculată este de 3,72 %.

(52)

Unii utilizatori au contestat numărul de producători din Uniune menționat în considerentul 116 din regulamentul provizoriu. Aceștia susțin că numărul producătorilor a fost evaluat în mod greșit și că, în realitate, pe piața Uniunii sunt prezenți mai puțini producători.

(53)

Comisia subliniază că afirmația de mai sus nu a fost motivată și confirmă, după efectuarea verificărilor necesare, informațiile furnizate în considerentul 116 din regulamentul provizoriu, și anume că, în cursul PA, 27 de producători din Uniune au fabricat produsul în cauză în Uniune. Acesta este numărul identificat pe baza plângerii, în etapa deschiderii procedurii și în timpul anchetei. Comisia a contactat toți producătorii cunoscuți din Uniune și a primit din partea acestora date care au fost utilizate în cadrul prezentei anchete.

(54)

În lipsa oricăror observații, se confirmă considerentele 117-119 din regulamentul provizoriu.

(55)

Unii utilizatori au afirmat că analizele prejudiciului nu ar fi trebuit să ia în considerare datele referitoare la anul 2009, deoarece criza financiară din anul respectiv a avut efecte de denaturare, în special asupra consumului la nivelul Uniunii. Cu toate acestea, chiar în cazul în care anul 2009 ar fi fost exclus din analiză, s-ar fi menținut, totuși, o tendință de creștere a consumului (+ 5 %), fapt care indică îmbunătățirea situației pieței. În plus, efectele negative ale crizelor financiare au fost recunoscute în considerentul 120 din regulamentul provizoriu, dar s-a concluzionat că situația pieței s-a îmbunătățit. În lipsa oricăror alte observații, se confirmă considerentul 120 din regulamentul provizoriu.

(56)

Marja de subvenție stabilită pentru KEI Industries se situează sub pragul de minimis prevăzut la articolul 14 alineatul (5) din regulamentul de bază (a se vedea considerentul 49 de mai sus). Prin urmare, se consideră că, în cursul perioadei de anchetă, acest producător-exportator nu a beneficiat de sisteme de subvenționare în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază. Ca atare, volumul importurilor sale a fost exclus din volumul importurilor subvenționate provenite din India. Un producător-exportator, și anume Venus Group, a afirmat că anumite operațiuni au fost contabilizate, din greșeală, de două ori. Comisia a fost de acord cu afirmația producătorului-exportator și, prin urmare, operațiunile respective au fost scăzute din volumul total al importurilor subvenționate provenite din India. În consecință, volumul, cota de piață și prețul mediu al importurilor subvenționate au fost revizuite.

(57)

Volumul și cota de piață a importurilor subvenționate:

(58)

KEI Industries a exportat produsul în cauză în cantități limitate în cursul PA, iar operațiunile efectuate de Venus Group menționate mai sus au constituit, de asemenea, cantități limitate, prin urmare, deducerea acestor volumuri de importuri din volumul total al importurilor subvenționate din India nu modifică tendințele descrise în considerentele 123 și 124 din regulamentul provizoriu. Prin urmare, aceste considerente din regulamentul provizoriu se confirmă.

(59)

Prețul mediu al importurilor subvenționate:

(60)

Astfel cum s-a explicat mai sus, KEI Industries a exportat cantități limitate în cursul perioadei de anchetă, iar eliminarea anumitor operațiuni efectuate de Venus Group a vizat numai cantități limitate. Prin urmare, excluderea volumului aferent importurilor KEI Industries și a operațiunilor efectuate de Venus Group menționate anterior din volumul total al importurilor subvenționate originare din India nu produce nicio schimbare semnificativă în ceea ce privește prețul mediu al importurilor subvenționate originare din India sau în privința calculelor referitoare la subcotare. Marja de subcotare recalculată este de 11,7 %. În rest, se confirmă concluziile bazate pe constatările descrise în considerentele 128-130 din regulamentul provizoriu.

(61)

Ca răspuns la comunicarea constatărilor finale, GI a susținut că Comisia a aplicat reducerea proporțională a importurilor subvenționate numai în cazul volumelor importurilor producătorilor-exportatori cooperanți, pentru a ține seama de constatările de minimis privind KEI și de eliminarea anumitor operațiuni efectuate de Venus Group care au fost contabilizate, din greșeală, de două ori. Această afirmație se bazează pe o neînțelegere. Comisia a aplicat reducerea proporțională la întreg volumul importurilor, inclusiv pentru importatorii cooperanți. Prin urmare, această afirmație trebuie respinsă.

(62)

Unele părți au susținut că rezultatele obținute de industria din Uniune ar trebui să fie considerate relativ pozitive în contextul crizei economice globale și că niciun indicator, cu excepția unui singur indicator de prejudiciu – și anume cota de piață –, nu a indicat existența unui prejudiciu.

(63)

Una dintre părți a afirmat că prețurile medii de vânzare practicate de industria din Uniune au crescut cu aproximativ 34 %, cu mult mai mult decât costul său de producție, care a crescut cu 13 % în cursul aceleiași perioade. În acest sens, trebuie reținut faptul că, la începutul perioadei luate în considerare, și anume în 2009, industria din Uniune efectua vânzări la un preț inferior costului de producție, aceasta reușind să efectueze vânzări la un preț superior costului de producție doar începând cu anul 2011.

(64)

Ancheta a arătat că, deși anumiți indicatori de prejudiciu, cum ar fi volumele de producție și gradul de utilizare a capacității de producție, au urmat o tendință pozitivă sau au rămas la un nivel stabil – cum s-a întâmplat în cazul ocupării forței de muncă –, o serie de alți indicatori referitori la situația financiară a industriei din Uniune, și anume rentabilitatea, fluxul de numerar, investițiile și randamentul investițiilor, nu au urmat o tendință satisfăcătoare în cursul perioadei luate în considerare. Cu toate că indicatorul privind investițiile a crescut în 2010, în anul 2011 și în perioada de anchetă acesta a scăzut sub nivelul înregistrat în anul 2009. Deși este adevărat că randamentul investițiilor s-a îmbunătățit începând din 2009 până în 2011, ajungând la 6,7 %, acesta a scăzut, din nou, până la 0,8 % în cursul perioadei de anchetă. În mod similar, indicatorii privind rentabilitatea și fluxul de numerar au crescut până în 2011, deși au început să se deterioreze, din nou, în cursul perioadei de anchetă. Prin urmare, se poate concluziona că situația industriei din Uniune a început să se amelioreze după 2009, dar procesul de redresare a acesteia a fost încetinit, ulterior, de importurile subvenționate originare din India.

(65)

Ca urmare a unei cereri transmise de o parte interesată, se confirmă faptul că nivelurile stocurilor stabilite în considerentul 153 din regulamentul provizoriu se raportau la activitatea societăților din Uniune care au fost incluse în eșantion.

(66)

Industria din Uniune a susținut că marja de profit țintă de 5 %, stabilită în etapa provizorie, ar fi prea scăzută. Partea respectivă nu și-a motivat suficient afirmația. Considerentul 148 din regulamentul provizoriu explică motivele care stau la baza alegerii acestei marje de profit, iar ancheta nu a evidențiat alte motive pentru modificarea acesteia. Prin urmare, ținta de 5 % referitoare la profit este menținută în sensul stabilirii constatărilor definitive.

(67)

Un producător-exportator a susținut că dificultățile cu care se confruntă industria din Uniune se datorează, în mare măsură, problemelor structurale. Prin urmare, marja de profit țintă de 5 % ar fi, de asemenea, nerealistă.

(68)

Se reamintește faptul că, în conformitate cu jurisprudența (11), instituțiile trebuie să stabilească marja de profit pe care industria comunitară s-ar putea baza în condiții normale de concurență, în absența importurilor subvenționate. În cazul de față, s-a dovedit imposibilă realizarea acestei analize pentru industria din Uniune în ceea ce privește produsul în cauză, din motivele expuse în cele ce urmează. Informații suficiente pentru a calcula marjele de profit pentru produsul în cauză sunt disponibile numai începând din anul 2007. În 2007, marja de profit a fost de 3,7 %; începând din 2008, din cauza crizei financiare și economice, aceasta a devenit negativă. În plângere se susține, iar ancheta a stabilit acest fapt, că importurile subvenționate au început să ajungă pe piața Uniunii în 2007, volumul importurilor crescând de la 17 727 tone în 2006 până la 24 811,3 tone în 2007. Prin urmare, instituțiile au stabilit marjele de profit țintă pe baza profiturilor reale observate în alte părți din industria siderurgică, care nu au avut de suferit de pe urma importurilor subvenționate care fac obiectul unui dumping. (12)

(69)

Prin urmare, Comisia concluzionează că industria din Uniune a suferit un prejudiciu important în cursul PA.

(70)

Un producător-exportator a susținut că regulamentul provizoriu a ignorat faptul că industria din Uniune a fost în măsură să profite de creșterea consumului începând cu 2009 și că, în plus, Comisia nu poate presupune că industria din Uniune va fi în măsură să își mențină la infinit cota de piață.

(71)

Ca răspuns la aceste afirmații, trebuie reținut faptul că ancheta a evidențiat creșterea cotei de piață a importurilor subvenționate originare din India într-un ritm mai rapid decât cel al creșterii consumului de pe piața Uniunii. Volumul importurilor subvenționate originare din India a crescut cu 110 %, în timp ce consumul a crescut cu 50 % în cursul aceleiași perioade. Mai mult, ancheta a arătat, de asemenea, că prețul mediu practicat de India s-a situat, în mod constant, sub prețul mediu practicat de industria din Uniune în aceeași perioadă și a subcotat prețul mediu al industriei din Uniune cu 11,7 % pe parcursul perioadei de anchetă. Prin urmare, cu toate că industria din Uniune a beneficiat, într-adevăr, într-o anumită măsură, de creșterea consumului și că și-a putut crește cu 40 % volumul vânzărilor, aceasta nu a fost în măsură să își mențină cota de piață așa cum ar fi fost de așteptat în contextul ameliorării condițiilor de piață și ținând seama de capacitatea de producție disponibilă a industriei din Uniune.

(72)

Unele părți interesate au afirmat că efectul importurilor care nu fac obiectul unor subvenții ar trebui să fie reevaluat, având în vedere faptul că societatea KEI Industries a beneficiat de o marjă de subvenție de minimis și faptul că, din cauza dublei contabilizări eronate a anumitor operațiuni efectuate de Venus Group, operațiunile respective au fost excluse din analiză. Părțile au susținut, de asemenea, că prețurile importurilor care nu fac obiectul unor subvenții au fost mai mici decât prețurile importurilor subvenționate.

(73)

Tabelul de mai jos arată evoluția volumului și a prețurilor exporturilor care nu fac obiectul unor subvenții, pe parcursul perioadei luate în considerare. Volumul acestora a reprezentat aproximativ o treime din exporturile indiene din cursul PA și a urmat aceeași tendință ca importurile subvenționate.

(74)

În consecință, este adevărat că prețurile importurilor care nu fac obiectul unor subvenții au fost mai scăzute decât prețurile importurilor subvenționate. Cu toate acestea, volumul importurilor care nu fac obiectul unor subvenții reprezintă doar o treime din volumul importurilor subvenționate. Prin urmare, prejudiciul cauzat de importurile care nu fac obiectul unor subvenții nu anulează legătura de cauzalitate dintre importurile subvenționate din India și prejudiciul important suferit de industria din Uniune în cursul PA.

(75)

Un producător-exportator indian și GI au reiterat afirmația că Republica Populară Chineză ar fi trebuit să fie inclusă în anchetă și că impactul importurilor din Republica Populară Chineză asupra pieței Uniunii și asupra industriei din Uniune a fost subestimat.

(76)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 170 din regulamentul provizoriu, nici în faza de inițiere, nici în faza definitivă nu există elemente de probă care să ateste existența unor subvenții care ar fi justificat inițierea unei anchete antisubvenție privind importurile originare din Republica Populară Chineză. Afirmația conform căreia Republica Populară Chineză ar fi trebuit să fie vizată de anchetă este, prin urmare, nefondată și este respinsă.

(77)

Cu toate acestea, importurile din Republica Populară Chineză au înregistrat o tendință de creștere în cursul perioadei luate în considerare și au atins o cotă de piață de 8,3 % în PA, astfel cum s-a precizat în considerentul 168 din regulamentul provizoriu. În plus, prețurile de import din China au fost mai mici decât prețurile practicate de industria din Uniune și decât cele practicate de producătorii-exportatori indieni pe piața Uniunii. Prin urmare, s-a investigat în continuare dacă importurile din Republica Populară Chineză ar fi putut contribui la prejudiciul suferit de industria din Uniune și ar fi putut să anuleze legătura de cauzalitate între respectivul prejudiciu și importurile subvenționate din India.

(78)

Informațiile disponibile în etapa provizorie au sugerat că gama de produse reprezentată de importurile din China era diferită și că segmentele de piață în care produsele chinezești au fost prezente erau diferite față de cele ale produselor vândute de către industria din Uniune sau chiar față de cele ale produselor originare din India care au fost vândute pe piața Uniunii.

(79)

După publicarea măsurilor provizorii, Comisia a primit mai multe observații care indicau posibilitatea ca importurile la prețuri scăzute din China efectuate în cursul PA să fi anulat legătura de cauzalitate dintre importurile din India care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit de industria din Uniune.

(80)

Analiza efectuată pe baza statisticilor referitoare la importuri, în ceea ce privește cele două coduri NC care fac obiectul anchetei, a arătat că 29 % din importurile din China au fost efectuate în segmentul inferior al pieței (la codul NC 7223 00 99). Acest lucru explică, parțial, de ce prețurile practicate de China sunt, în medie, mai mici decât cele practicate de industria din Uniune și de producătorii-exportatori indieni. Statisticile privind codul NC 7223 00 99 au arătat, de asemenea, că clienții producătorilor chinezi s-au concentrat în Regatul Unit, unde, de fapt, industria din Uniune nu era prezentă.

(81)

În ceea ce privește codul NC 7223 00 19, analizele efectuate pe baza NCP au arătat că atât industria din Uniune, cât și producătorii indieni au concurat, în principal, în segmentul superior al pieței, în care prețurile pot fi de până la patru ori mai mari decât prețurile din segmentul inferior din cadrul aceluiași NC. (13) Ancheta a arătat, de asemenea, că, în general, variațiile de preț sunt legate de tipul de produs și de conținutul de nichel. În plus, ancheta a arătat că exportatorii chinezi vând pe piața Uniunii în special tipurile de produs de calitate inferioară care se încadrează la codul NC menționat anterior. Prin urmare, gama de produse devine un factor predominant în evaluarea importurilor din China.

(82)

În ceea ce privește nivelul prețurilor importurilor din Republica Populară Chineză, este necesar să se sublinieze faptul că, din anul 2009 și până în perioada de anchetă, prețul mediu al importurilor din China a rămas superior prețurilor practicate de producătorii-exportatori din India care au beneficiat de subvenții, astfel cum se poate observa din tabelul de mai jos, care indică prețul mediu al exporturilor din India care fac obiectul unor subvenții și care se încadrează la codul NC 7223 00 19.

(83)

În perioada de anchetă, pentru prima dată, prețul mediu al importurilor din China a scăzut sub prețurile importurilor subvenționate din India. Cu toate acestea, s-a constatat că această observație a fost de natură temporară, dat fiind faptul că nivelul prețurilor practicate de China în anul care a urmat perioadei de anchetă a crescut și s-a situat, din nou, deasupra nivelului prețurilor practicate de India.

(84)

În plus, comparația dintre volumul importurilor din India și volumul importurilor din Republica Populară Chineză a arătat că, în orice moment din perioada luată în considerare și în special în cursul perioadei de anchetă, importurile din Republica Populară Chineză erau la niveluri cu mult mai scăzute decât importurile din India. Volumul importurilor din Republica Populară Chineză a reprezentat, de fapt, mai puțin de jumătate din totalul importurilor din India.

(85)

Pe baza celor menționate anterior, se confirmă faptul că o proporție semnificativă a produselor importate din China în perioada de anchetă sunt diferite de gama de produse a industriei din Uniune și că orice concurență directă cu produsele fabricate și vândute de către industria din Uniune este limitată.

(86)

Prin urmare, nu este posibil ca importurile din Republica Populară Chineză să fi afectat situația industriei din Uniune într-o astfel de măsură încât să anuleze legătura de cauzalitate dintre importurile subvenționate originare din India și prejudiciul suferit de industria din Uniune. Prin urmare, se confirmă considerentul 168 din regulamentul provizoriu.

(87)

Una dintre părți a susținut că este posibil ca rezultatele financiare slabe ale producătorilor din Uniune să fi fost cauzate de concurența din partea altor producători din Uniune care nu s-au numărat printre reclamanți sau care nu și-au manifestat sprijinul pentru anchetă, la inițierea procedurii.

(88)

Cota de piață a altor producători din Uniune a evoluat după cum urmează:

(89)

Producătorii din Uniune care nu s-au numărat printre reclamanți și care nu și-au manifestat în mod expres sprijinul pentru anchetă au reprezentat 44 % din vânzările totale ale Uniunii raportate în considerentul 139 din regulamentul provizoriu. Volumul vânzărilor acestora a crescut cu 58 %, de la o valoare estimativă de 34 926 tone în 2009 până la 55 124 tone în cursul perioadei luate în considerare. Cu toate acestea, o astfel de creștere este relativ modestă în raport cu creșterea importurilor subvenționate originare din India în aceeași perioadă (+ 110 %). În plus, cota de piață a producătorilor din Uniune respectivi a rămas relativ stabilă în cursul perioadei luate în considerare și nu s-a găsit niciun indiciu conform căruia prețurile lor ar fi fost mai mici decât cele practicate de producătorii din Uniune care au fost incluși în eșantion. În consecință, se concluzionează că vânzările efectuate de producătorii respectivi pe piața Uniunii nu au contribuit la prejudiciul suferit de către industria din Uniune.

(90)

În lipsa oricăror observații, se confirmă considerentele 176-179 din regulamentul provizoriu.

(91)

În lipsa oricăror observații, se confirmă considerentul 180 din regulamentul provizoriu.

(92)

În lipsa oricăror observații, se confirmă considerentele 181-188 din regulamentul provizoriu.

(93)

În urma instituirii măsurilor provizorii, șapte utilizatori și o asociație a utilizatorilor au contactat Comisia și și-au exprimat interesul de a coopera la anchetă. Ca urmare a cererii respective, au fost trimise chestionare solicitanților, în aprilie 2013. Cu toate acestea, numai doi utilizatori au trimis un răspuns complet la chestionar, iar, în ansamblu, utilizatorii cooperanți au reprezentat 12 % din totalul importurilor din India în cursul perioadei de anchetă și, respectiv, 2,5 % din consumul total al Uniunii. Impactul economic al măsurilor asupra utilizatorilor a fost reevaluat pe baza noilor date disponibile în răspunsurile la chestionar, iar doi utilizatori au fost vizitați pentru a verifica informațiile furnizate.

(94)

Utilizatorii au afirmat că nivelul de 9 % al rentabilității care a fost menționat în considerentul 191 din regulamentul provizoriu este prea ridicat și nu este reprezentativ pentru industria utilizatorilor. După primirea răspunsurilor suplimentare la chestionar, nivelul mediu al rentabilității tuturor utilizatorilor cooperanți a fost recalculat și a fost stabilit la 2 % din cifra de afaceri.

(95)

De asemenea, s-a constatat că, în medie, în ceea ce privește utilizatorii cooperanți, achizițiile din India constituiau 44 % din totalul achizițiilor de produs în cauză și că India reprezenta sursa de aprovizionare exclusivă pentru doi utilizatori cooperanți. În cursul perioadei de anchetă, cifra de afaceri a produsului care încorporează produsul în cauză a reprezentat, în medie, 14 % din cifra de afaceri a utilizatorilor cooperanți.

(96)

Presupunând că piața Uniunii ar evolua conform celui mai pesimist scenariu, și anume că nicio creștere potențială de prețuri nu ar putea fi suportată de lanțul de distribuție și că volumele pe care utilizatorii ar continua să le achiziționeze din India ar rămâne la același nivel cu volumele anterioare, impactul taxei asupra rentabilității utilizatorilor rezultate din activități care utilizează sau care încorporează produsul în cauză ar însemna o scădere medie de aproximativ 0,25-1,75 puncte procentuale.

(97)

Comisia recunoaște că impactul va fi mai important, la nivel individual, pentru utilizatorii ale căror importuri provin în exclusivitate din India. Totuși, aceștia sunt relativ puțini la număr (doi dintre utilizatorii cooperanți). În plus, utilizatorii respectivi au posibilitatea, cu condiția ca producătorul lor indian să coopereze, de a solicita rambursarea taxelor în conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile pentru o astfel de rambursare.

(98)

Unii utilizatori au reiterat preocuparea că măsurile vor afecta anumite tipuri de sârmă care nu sunt produse în Europa, și anume tipurile de sârmă incluse în așa-numita „serie 200”, conform descrierii din considerentul 194 din regulamentul provizoriu. Potrivit utilizatorilor, absența producției în Uniune se datorează cererii limitate și specificității procesului de producție.

(99)

Totuși, ancheta a arătat că aceste tipuri de sârmă din oțel inoxidabil sunt fabricate de industria din Uniune și că ele reprezintă o parte limitată din piața Uniunii. De asemenea, există surse de aprovizionare alternative disponibile pentru utilizatorii din țările care nu fac obiectul unor măsuri antidumping sau antisubvenții. În plus, doi producători-exportatori indieni au beneficiat de un nivel al taxei compensatorii de 0 % și, prin urmare, instituirea măsurilor nu va avea efecte semnificative asupra aprovizionării de la producătorii-exportatori respectivi. În plus, alte tipuri de sârmă din oțel inoxidabil pot fi utilizate în aceleași scopuri. În consecință, instituirea măsurilor nu poate avea un impact semnificativ asupra pieței Uniunii și asupra acestor utilizatori. Prin urmare, această afirmație este respinsă.

(100)

Unii utilizatori au subliniat faptul că timpul de livrare a produsului similar de către producătorii din Uniune este mai îndelungat decât timpul de livrare a produsului în cauză din India. Cu toate acestea, posibilitatea ca operatorii comerciali să depoziteze produsele și să le aibă la dispoziție în mod rapid nu subminează elementele de probă concrete care atestă efectele negative ale importurilor subvenționate. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(101)

Având în vedere cele de mai sus, chiar dacă este probabil ca unii utilizatori să fie afectați negativ în mai mare măsură decât alții de măsurile privind importurile originare din India, se consideră că, în ansamblu, piața Uniunii va beneficia de pe urma instituirii măsurilor. Concret, se consideră că restabilirea unor condiții comerciale echitabile pe piața Uniunii ar permite industriei din Uniune să-și alinieze prețurile cu costurile de producție, să mențină producția și ocuparea forței de muncă, să recâștige cota de piață pierdută anterior și să beneficieze de economii de scară sporite. Acest lucru ar trebui să permită industriei să realizeze marje de profit rezonabile, care îi vor permite să își desfășoare activitatea în mod eficient pe termen mediu și lung. În paralel, situația financiară generală a industriei se va îmbunătăți. În plus, ancheta a stabilit că măsurile vor avea un impact general limitat asupra utilizatorilor și a importatorilor neafiliați. Prin urmare, se concluzionează că efectul benefic global al măsurilor pare să fie mai important decât impactul negativ al acestora asupra utilizatorilor produsului în cauză pe piața Uniunii.

(102)

În lipsa oricăror observații, se confirmă considerentele 197-199 din regulamentul provizoriu.

(103)

Ținând seama de cele menționate anterior, se confirmă evaluarea din considerentele 200 și 201 din regulamentul provizoriu.

(104)

În lipsa oricăror observații, se confirmă considerentele 203-206 din regulamentul provizoriu.

(105)

Nu a fost calculată nicio marjă de prejudiciu individuală pentru KEI Industries, întrucât marja de subvenție definitivă a societății respective a fost la nivelul de minimis, astfel cum se menționează în considerentul 49 de mai sus.

(106)

Se confirmă metodologia utilizată în regulamentul provizoriu.

(107)

Pe baza celor menționate anterior și în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din regulamentul de bază, ar trebui instituită o taxă compensatorie definitivă la un nivel suficient pentru a elimina prejudiciul cauzat de importurile subvenționate, fără a se depăși marja de subvenție constatată.

(108)

Prin urmare, nivelurile taxei compensatorii s-au stabilit prin compararea marjelor de prejudiciu cu marjele de subvenție. În consecință, nivelurile taxei compensatorii propuse sunt după cum urmează:

(109)

Nivelurile individuale ale taxei compensatorii pentru fiecare societate care sunt menționate în prezentul document de lucru au fost stabilite pe baza constatărilor prezentei anchete. Prin urmare, ele reflectă situația constatată în cursul anchetei în legătură cu societățile respective. Aceste niveluri ale taxei (spre deosebire de taxa națională aplicabilă „tuturor celorlalte societăți”) se aplică exclusiv importurilor de produse originare din India care sunt fabricate de persoanele juridice specificate în prezentul document. Produsele importate care sunt fabricate de orice altă societate care nu este specificată în partea dispozitivă a prezentului document de lucru, inclusiv de entitățile afiliate societăților specificate în prezentul document, nu pot beneficia de aceste niveluri ale taxei și fac obiectul nivelului taxei aplicabil „tuturor celorlalte societăți”.

(110)

Orice cerere de aplicare a unui nivel individual al taxei compensatorii pentru o societate (de exemplu, în urma unei schimbări a denumirii entității sau a creării unor noi entități de producție sau de vânzare) ar trebui să fie adresată imediat Comisiei (14) și să conțină toate informațiile relevante privind, în special, orice modificare a activităților societății referitoare atât la producție, cât și la vânzările interne și la export care rezultă, de exemplu, în urma acestei schimbări a denumirii sau a modificării respective a entităților de producție sau de vânzare. Dacă este necesar, regulamentul de instituire a taxelor compensatorii definitive va fi modificat în consecință, prin actualizarea listei societăților care beneficiază de niveluri individuale ale taxei.

(111)

Având în vedere amploarea marjelor de subvenție constatate, precum și nivelul prejudiciului cauzat industriei din Uniune, se consideră necesară perceperea definitivă a sumelor constituite cu titlu de taxă compensatorie provizorie, instituită prin regulamentul provizoriu, în limita cuantumului taxelor definitive instituite,

(i)

minimum 2,5 % nichel, alta decât sârma cu un conținut de nichel de minimum 28 %, dar maximum 31 % în greutate și cu un conținut de crom de minimum 20 %, dar maximum 22 % în greutate;

(ii)

maximum 2,5 % nichel, alta decât sârma cu un conținut de crom de minimum 13 %, dar maximum 25 % în greutate și cu un conținut de aluminiu de minimum 3,5 %, dar maximum 6 % în greutate,

(i)

minimum 2,5 % nichel, alta decât sârma cu un conținut de nichel de minimum 28 %, dar maximum 31 % în greutate și cu un conținut de crom de minimum 20 %, dar maximum 22 % în greutate;

(ii)

maximum 2,5 % nichel, alta decât sârma cu un conținut de crom de minimum 13 %, dar maximum 25 % în greutate și cu un conținut de aluminiu de minimum 3,5 %, dar maximum 6 % în greutate,