18.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 67/94

—

având în vedere Directiva 2003/9/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre (1) („Directiva primire”),

—

având în vedere Directiva 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a statutului de refugiat (2) („Directiva procedură”),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe (3) („Regulamentul Dublin II”),

—

având în vedere raportul Comisiei din 26 noiembrie 2007 referitor la aplicarea Directivei 2003/9/CE din 27 ianuarie 2003 de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre (COM(2007)0745),

—

având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO), în special articolul 5 și articolul 8,

—

având în vedere Convenția privind drepturile copiilor a Organizației Națiunilor Unite,

—

având în vedere rapoartele delegațiilor Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne în Italia (Lampedusa), Spania (Ceuta și Melilla, Insulele Canare), Franța (Paris), Malta, Grecia, Belgia, Regatul Unit, Țările de Jos, Polonia, Danemarca și Cipru,

—

având în vedere rezoluția sa din 14 aprilie 2005 cu privire la Lampedusa (4),

—

având în vedere rezoluția sa din 6 aprilie 2006 cu privire la situația din taberele de refugiați din Malta (5),

—

având în vedere propunerea de reformare a directivei de stabilire a normelor minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre (COM(2008)0815) („propunere de reformare”) și propunerea de revizuire a regulamentului Dublin II (COM(2008)0820) prezentate în comun de către Comisie la 3 decembrie 2008,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A6-0024/2009),

A.

întrucât Directiva primire privind stabilirea standardelor minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre constituie un element fundamental al primei faze a regimului comun de azil european;

B.

întrucât Directiva primire se aplică solicitanților de azil și refugiaților;

C.

întrucât drepturile fundamentale, cum ar fi dreptul de a trăi în demnitate, protejarea vieții de familie, accesul la îngrijiri medicale și dreptul la o cale de atac trebuie garantate în orice împrejurare;

D.

întrucât directivele primire și procedură impun statelor membre să furnizeze solicitanților de azil informații în scris referitoare la drepturile ce le sunt acordate și la organizațiile care asigură asistență; și întrucât, pentru solicitanții de azil și imigranți, este de primă importanță să beneficieze de o consiliere juridică corespunzătoare, de a avea acces la un interpret atunci când este necesar și de a primi hotărârile care îi privesc într-o limbă pe care se presupune în mod rezonabil că o înțeleg, dată fiind complexitatea procedurilor și termenele scurte, în special în cazul procedurilor accelerate;

E.

întrucât este important să existe preocuparea ca procedurile de azil să fie clare (criteriile de aprobare și respingere a cererilor de azil), corecte, efective și proporționale, astfel încât să asigure accesul efectiv la azil;

F.

întrucât articolul 7 din Directiva primire acordă solicitanților de azil dreptul la liberă circulație în interiorul statului membru în care au solicitat azil, statele membre având însă posibilitatea de a restrânge acest drept;

G.

întrucât directiva primire cu privire la condițiile de primire se aplică solicitanților de azil și refugiaților, dar în mai multe centre vizitate solicitanții de azil și imigranții ilegali sunt reținuți în aceleași amplasamente;

H.

întrucât Convenția privind drepturile copiilor protejează drepturile tuturor minorilor, inclusiv ale celor care se află în afara țării lor de origine, iar Directiva primire impune statelor membre să țină cont de situația lor specială și să le acorde drepturi specifice, cum ar fi dreptul la educație;

I.

întrucât nu toate statele membre utilizează centre de primire pentru toți sau pentru majoritatea solicitanților de azil, preferând centre alternative la nivel local și întrucât Comisia LIBE nu a investigat încă acest aspect al practicii statelor membre;

J.

întrucât în sensul prezentei rezoluții, „custodia publică” înseamnă o procedură administrativă cu caracter temporar;

K.

întrucât custodia publică este o măsură administrativă temporară diferită de detenția cu caracter penal;

L.

întrucât, în cursul anumitor vizite, deputații au constatat de mai multe ori, de câte ori a fost necesar, având în vedere condițiile nesatisfăcătoare dintr-un centru, că condițiile de custodie publică din anumite centre erau intolerabile din cauza lipsei de igienă, a promiscuității, a echipamentelor disponibile și că persoanele reținute nu erau informate cu privire la custodia publică, la drepturile și faza în care se aflau dosarele lor,

1.

regretă că unele vizite efectuate au arătat că directivele existente nu sunt încă aplicate sau sunt aplicate necorespunzător de unele state membre; solicită Comisiei să ia măsurile necesare pentru a asigura transpunerea și respectarea, nu doar din punct de vedere formal, a directivelor;

2.

subliniază faptul că principiile Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și ale CEDO, cum ar fi dreptul de trăi în demnitate, protejarea vieții de familie, accesul la îngrijiri medicale și dreptul la o cale de atac eficientă împotriva măsurilor de detenție ar trebui aplicate întotdeauna și indiferent de statutul resortisantului din țara terță în cauză, prin urmare, nu poate accepta ca o persoană să nu beneficieze de un tratament corespunzător doar pentru că respectiva persoană este un imigrant ilegal;

3.

deplânge numeroasele deficiențe în ceea ce privește nivelul condițiilor de primire, care reprezintă, în mare măsură, o consecință a faptului că Directiva primire permite în prezent statelor membre o marjă semnificativă de libertate în ceea ce privește stabilirea condițiilor de primire la nivel național; salută, prin urmare, propunerea de reformare citată mai sus;

4.

își exprimă satisfacția cu privire la conținutul propunerii Comisiei de reformare și salută faptul că obiectivul anunțat este asigurarea unor standarde superioare pentru solicitanții de azil, pentru a garanta o viață demnă și a permite o mai mare armonizare a dispozițiilor naționale referitoare la condițiile de primire;

5.

își exprimă satisfacția cu privire la propunerea Comisiei de extindere a domeniului de aplicare al Directivei primire la protecția subsidiară, astfel încât să fie garantate aceleași drepturi pentru toate formele de protecție internațională;

6.

invită statele membre să dea dovadă de mai multă solidaritate cu țările care se confruntă cu situația cea mai gravă în ceea ce privește imigrația, fără a se limita la solidaritatea tehnică și/sau financiară; solicită Comisiei să analizeze posibilitatea de a propune un instrument european de solidaritate, menit să reducă din dificultățile prin care trec statele membre cu frontiere externe și care primesc un număr mare de refugiați, instrument care ar avea drept bază principiul respectării dorințelor solicitanților de azil și ar garanta un nivel de protecție mai ridicat;

7.

solicită Comisiei să instituie, în cooperare cu Parlamentul, un sistem permanent de vizite și inspecție; își exprimă speranța ca Comisia LIBE să-și continue vizitele, cu scopul de a asigura respectarea dreptului comunitar în materie de condiții de primire și proceduri de returnare și de a organiza o dezbatere anuală privind rezultatul acestor vizite în cadrul unei ședințe plenare a Parlamentului;

8.

regretă că centrele de primire înființate de unele state membre au o capacitate redusă, care nu pare să fie pe măsura necesităților migranților;

9.

solicită ca primirea solicitanților de azil și a imigranților să fie efectuată, cu prioritate, în centre de primire deschise și nu unități închise, urmând exemplul celor care există deja în unele state membre;

10.

reamintește obligația statelor membre de a garanta accesul la procedurile de solicitare a azilului;

11.

solicită statelor membre să aplice Directiva primire tuturor solicitanților de azil, din momentul în care aceștia și-au exprimat dorința de a beneficia de protecție într-un stat membru, chiar dacă solicitarea de azil nu a fost depusă încă în mod oficial;

12.

solicită Comisiei să reamintească statelor membre faptul că refuzul sau revizuirea în sensul reducerii condițiilor de primire din motive care nu sunt incluse în Directiva primire sunt sau ar trebui să fie strict interzise;

13.

consideră că condițiile de primire de bază, cum ar fi alimentele, locuința și îngrijirile medicale de urgență nu ar trebui refuzate niciodată, deoarece acest lucru ar putea constitui o încălcare a drepturilor fundamentale ale solicitanților de azil;

14.

apreciază că este necesar să se găsească un echilibru just între rapiditatea procedurilor, soluționarea cererilor rămase nerezolvate și tratarea corespunzătoare a fiecărui caz în parte, în special în cadrul procedurilor accelerate;

15.

constată că informațiile referitoare la proceduri sunt, în mare parte, formulate în scris și că termenele sunt deosebit de scurte, ceea ce poate ridica, în cazul solicitanților de azil, problema înțelegerii și a posibilității de a-și exercita efectiv drepturile la momentul introducerii cererii; solicită ca broșuri cuprinzând explicații privind toate drepturile acordate solicitanților de azil să fie puse la dispoziția acestora, în principalele limbi de circulație internațională și în limbile vorbite de un număr semnificativ de solicitanți de azil și de imigranți din statul membru în cauză; solicită statelor membre să prevadă și alte mijloace de informare, inclusiv orale sau televizate sau prin internet;

16.

își exprimă îngrijorarea legată de lipsa interpreților cu o formare adecvată din anumite centre vizitate, inclusiv în cursul convorbirilor cu oficialitățile; solicită insistent statelor membre să asigure un serviciu de interpretariat public și gratuit, dacă este necesar prin telefon sau prin internet;

17.

încurajează statele membre să apeleze la asistență financiară din fondurile europene pentru refugiați în scopul îmbunătățirii accesului la informații și, în special, pentru a mări numărul de limbi în care sunt oferite informațiile sau suporturile pe care sunt prezentate; invită Comisia să asigure difuzarea către statele membre a informațiilor cu privire la instrumentele financiare disponibile în acest scop și cu privire la cele mai bune practici existente în utilizarea acestora;

18.

regretă că accesul la asistență juridică gratuită al solicitanților de azil și imigranților ilegali aflați în custodie publică pare să fie redus, limitându-se uneori la o listă de avocați, ceea ce are drept consecință faptul că persoanele care nu dispun de suficiente mijloace financiare rămân fără asistență;

19.

reamintește că persoanele aflate în custodie publică întâmpină mari dificultăți la găsirea unei asistențe juridice corespunzătoare, dat fiind că acestora le este greu să comunice cu exteriorul și având în vedere natura specifică a legislației din domeniu;

20.

remarcă faptul că accesul continuu la asistență juridică este și mai dificil atunci când persoanele aflate în custodie publică sunt mutate dintr-un centru de primire sau de cazare administrativă în altul;

21.

felicită Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați și reprezentanții organizațiilor neguvernamentale (ONG) pentru activitatea lor în materie de asistență juridică, însă consideră că ONG-urile nu se pot substitui statelor responsabile;

22.

îndeamnă insistent statele membre să asigure accesul la asistență juridică și/sau reprezentare gratuită atunci când solicitantul de azil nu își poate permite costurile aferente;

23.

regretă că, în majoritatea centrelor de custodie publică vizitate, solicitanții de azil și migranții se plâng sistematic de insuficiența și caracterul necorespunzător al îngrijirilor medicale, de dificultățile întâmpinate atunci când doresc să se deplaseze la medic sau să comunice cu acesta, de lipsa unor îngrijiri specifice (în special pentru femeile însărcinate și victimele torturilor) și a medicamentelor adecvate;

24.

solicită statelor membre să extindă asistența medicală acordată actualmente solicitanților de azil și migranților, astfel ca aceasta să nu se limiteze la îngrijirile de urgență și să asigure inclusiv asistență psihologică și îngrijiri referitoare la sănătatea mentală; subliniază că dreptul la sănătate și la îngrijiri medicale se numără printre drepturile individuale cele mai elementare;

25.

salută propunerea Comisiei cu privire la abordarea obstacolelor în calea accesului la piața forței de muncă și permiterea accesului la un loc de muncă după o perioadă de șase luni de la depunerea unei cereri de protecție internațională;

26.

solicită statelor membre să nu impună constrângeri legale sau administrative care să împiedice accesul la muncă;

27.

recunoaște munca considerabilă depusă de asociații în ceea ce privește asistența acordată solicitanților de azil și migranților ilegali;

28.

solicită statelor membre să se orienteze după bunele practici dezvoltate în cursul activităților destinate solicitanților de azil din cadrul programului EQUAL în ceea ce privește pregătirea pentru piața forței de muncă;

29.

solicită statelor membre să asigure accesul solicitanților de azil și al migranților ilegali la asistență asigurată de actori independenți de autoritățile naționale în apărarea drepturilor lor, inclusiv în cursul custodiei publice, solicită statelor membre să garanteze juridic societății civile dreptul de acces la locul în care străinii sunt ținuți în custodie fără restricții juridice sau administrative;

30.

solicită statelor membre să nu recurgă în niciun caz la punerea sub custodie publică a solicitanților de azil, întrucât aceștia sunt prin definiție persoane vulnerabile, care au nevoie de protecție;

31.

regretă că unele state membre recurg din ce în ce mai mult la custodia publică; subliniază faptul că o persoană nu ar trebui în niciun caz să fie ținută în custodie publică pentru unicul motiv că solicită protecție internațională; subliniază faptul că custodia publică trebuie să constituie o măsura la care se recurge în ultimă instanță, trebuie să fie proporțională, pentru cea mai scurtă perioadă posibilă, adoptată doar în cazurile în care nu pot fi aplicate alte măsuri mai puțin coercitive și pe baza evaluării individuale ale fiecărui caz;

32.

reamintește că articolul 5 din CEDO conferă dreptul la recurs împotriva măsurilor privative de libertate; solicită ca orice cetățean al unei țări terțe aflat în custodie publică să aibă posibilitatea depunerii unei astfel de contestații;

33.

își exprimă îngrijorarea cu privire la condițiile de penitenciar în care migranții ilegali și solicitanții de azil sunt ținuți, cu toate că nu au comis niciun delict; solicită ca astfel de persoane să fie ținute în custodie publică în clădiri separate, de preferință deschise pentru a le asigura protecția și a le putea acorda asistență;

34.

este îngrijorat de starea jalnică și de lipsa de igienă din unele centre de luare în custodie publică; reamintește că obligația de a acorda o primire în condiții de demnitate este valabilă și în cazul persoanelor luate în custodie publică; solicită închiderea, în cel mai scurt timp, a tuturor centrelor care nu sunt în conformitate cu normele;

35.

constată că accesul la îngrijiri de sănătate, în special la cele psihologice, este adesea îngreunat, deoarece unele centre de custodie publică sunt situate în penitenciare; solicită statelor membre să asigure o prezență medicală adecvată inclusiv psihologică, în centre de custodie publică de zi și de noapte;

36.

invită statele membre să îmbunătățească contactul persoanelor luate în custodie publică cu lumea din exterior, atunci când acest lucru este posibil, inclusiv permițând vizitele regulate, facilitând accesul la telefon și generalizând accesul la internet gratuit în anumite condiții și la mijloace de informare în masă în toate centrele;

37.

solicită statelor membre să publice un raport anual privind numărul, localizarea și funcționarea centrelor de custodie publică închise, precum și numărul persoanelor aflate în acestea;

38.

solicită statelor membre să asigure inspectarea periodică a centrelor de custodie publică închise și a condițiilor în care persoanele sunt ținute în acestea, prin instituirea unui ombudsman național al centrelor de custodie publică;

39.

reamintește că, în conformitate cu Convenția privind drepturile copilului, interesul superior al acestora trebuie să ocupe locul central în orice hotărâre sau măsură adoptată în privința minorilor; reamintește necesitatea adoptării măsurilor și mijloacelor adecvate, în vederea protejării minorilor neînsoțiți, indiferent dacă aceștia sunt refugiați sau nu;

40.

solicită statelor membre să ia în considerare înființarea unor organisme oficiale independente, care să monitorizeze standardele și condițiile din centrele de custodie publică închise și să implementeze un sistem oficial de inspecții, ce urmează să producă rapoarte în acest sens;

41.

solicită ca luarea în custodie publică a minorilor să fie în principiu interzisă și ca luarea în custodie publică a minorilor însoțiți de părinți să aibă un caracter excepțional, obiectivul urmărit fiind garantarea interesului superior al copilului;

42.

face apel la toate statele membre să semneze și să ratifice fără rezerve Convenția privind drepturile copilului, dacă încă nu au făcut acest lucru;

43.

solicită statelor membre să pună în aplicare recomandarea generală nr. 8(2006) din 2 martie 2007 a Comitetului ONU pentru Drepturile Copilului referitoare la dreptul copilului la protecția împotriva pedepselor corporale și a altor forme crude sau degradante de pedepse, inclusiv în cadrul familiei, în special atunci când minorii se află în centre de custodie publică;

44.

reamintește că toți minorii au drept la educație, indiferent dacă se află în țara lor de origine sau nu; cere statelor membre să garanteze acest drept, inclusiv atunci când minorul se află în custodie publică; cere ca accesul la educație să fie asigurat direct în comunitate și conform unei evaluări privind nivelul de cunoștințe al copiilor, iar în paralel să fie elaborate modele de tranziție, care să permită dobândirea competențelor lingvistice necesare unei educații normale, astfel încât copiilor și familiilor lor să li se garanteze o mai bună integrare;

45.

reamintește că minorii au dreptul la activități recreative adecvate vârstei lor și cere statelor membre să le garanteze acest drept, inclusiv atunci când copiii se află în custodie publică;

46.

solicită statelor membre să asigure cazarea separată a minorilor neînsoțiți și a familiilor, chiar și atunci când aceștia se află în custodie publică, astfel încât să fie garantate viața privată și de familie adecvate, în conformitate cu articolul 8 din CEDO, precum și un mediu protector pentru copii;

47.

speră ca toate persoanele care lucrează cu minori și cu minori neînsoțiți să beneficieze de pregătire specializată, adecvată situației în care se află copiii; consideră că organizațiile neguvernamentale specializate în acest domeniu și-ar putea aduce o contribuție majoră în acest sens;

48.

solicită ca pentru fiecare minor neînsoțit să fie numit un tutore legal independent, care să se îngrijească de protecția sa, atât în locurile de așteptare, cum ar fi aeroporturile și gările, cât și pe teritoriul statelor membre; solicită definirea clară a competențelor și rolului tutorelui legal;

49.

îndeamnă Comisia și statele membre să introducă obligația de căutare a membrilor de familie, inclusiv pentru organizații cum ar fi Crucea Roșie și Semiluna Roșie;

50.

își exprimă neliniștea provocată de fenomenul dispariției minorilor neînsoțiți; solicită statelor membre să culeagă date și statistici, în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 862/2007 (6) privind identificarea și asistența acordată minorilor neînsoțiți, în scopul combaterii acestui fenomen; consideră că cea mai bună modalitate de a descuraja dispariția minorilor este asigurarea unor facilități de primire adecvate pentru aceștia, unde pot primi o educație potrivită vârstei lor (școlarizare, formare profesională etc.);

51.

solicită Comisiei și statelor membre să instituie un mecanism armonizat și fiabil de identificare a minorilor neînsoțiți, prin utilizarea celor mai recente tehnologii, cum ar fi datele biometrice, precum și norme comune în ceea ce privește contestarea vârstei; reamintește, în acest sens, că pe durata unei proceduri de contestare a vârstei și până la finalizarea acesteia, persoana în cauză trebuie, din principiu, considerată drept minoră și tratată în consecință și că, ori de câte ori există o îndoială legitimă cu privire la vârsta minorului, acesta trebuie să fie în beneficiul acestuia;

52.

solicită statelor membre să aibă în vedere măsuri alternative celor privative de libertate și, atunci când este cazul și înainte de a plasa în custodie publică familiile din care fac parte și minori, să demonstreze că alternativele avute în vedere nu sunt eficace;

53.

își exprimă dorința ca familiile care solicită azil să aibă acces la servicii specifice, la cele acordate copiilor și la controale medicale specializate pentru copii;

54.

solicită Comisiei să stabilească norme comune obligatorii de identificare a persoanelor vulnerabile, în special a victimelor torturii sau traficului de ființe umane, a persoanelor care necesită îngrijiri medicale speciale, a femeilor gravide și a minorilor;

55.

consideră că nicio persoană vulnerabilă, dată fiind situația deosebită în care se află, nu trebuie plasată în custodie publică, deoarece aceasta ar avea repercusiuni grave asupra stării sale;

56.

solicită insistent statelor membre să garanteze asistență specializată persoanelor vulnerabile și victimelor torturii și ale traficului cu ființe umane, în special sprijin psihologic pentru a le garanta protecția; solicită ca toți cei care intră în contact cu persoanele vulnerabile, inclusiv personalul care se ocupă de cererile de azil și poliția, să beneficieze de pregătire de specialitate;

57.

își exprimă îngrijorarea cu privire la numărul persoanelor plasate în custodie publică în cadrul sistemului de la Dublin și de faptul că unele state membre recurg în mod cvasisistematic la măsuri privative de libertate; își exprimă dorința ca aceste persoane să nu fie plasate în custodie publică dacă riscul ca ele să fugă nu a fost constatat și dovedit de statul membru;

58.

își exprimă regretul că unele state membre limitează accesul persoanelor aflate sub incidența sistemului de la Dublin la normele stabilite în materie de primire; solicită Comisiei să stabilească clar că Directiva primire se aplică și acestor persoane, astfel încât să garanteze că își pot exercita toate drepturile conferite de aceasta;

59.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.