Avizul Comitetului European al Regiunilor pe tema „Asistența medicală transfrontalieră – punere în aplicare și perspectivele viitoare”

(2020/C 440/03)

Raportor: Karsten UNO PETERSEN (DK-PSE), membru al Consiliului Regional Danemarca de Sud Document de referință: Aviz prospectiv

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

Observații preliminare

1.

reamintește că mobilitatea transfrontalieră a pacienților reprezintă o chestiune politică importantă. Pentru 34 % din cetățenii UE, sănătatea este cel mai important domeniu de politică din regiunea lor. Acest procent este cu 8 % mai mare decât în 2015 și cu 10 % mai mare decât în 2012;

2.

subliniază că dimensiunea regională și locală se află în centrul asistenței medicale transfrontaliere. Multe persoane care locuiesc în apropierea frontierei călătoresc din diferite motive pentru a fi tratate în țara vecină. Regiunile frontaliere reprezintă 40 % din teritoriul UE, peste o treime din populația europeană trăind într-o regiune de graniță. Autoritățile locale și regionale constituie punctul de întâlnire al tuturor actorilor implicați (de la nivel național, regional, local, spitale, medici generaliști, farmacii, cetățeni etc.);

3.

consideră că, în contextul mobilității transfrontaliere a pacienților, trebuie clarificate o serie de aspecte, inclusiv accesul la informații privind tratamentul în străinătate, continuitatea asistenței medicale, schimbul de informații între personalul medical de ambele părți ale frontierei, diferențele în ce privește oferta de asistență medicală și tipurile de îngrijire sau de tratament prevăzute pentru o anumită indicație medicală, capacitatea de prioritizare a sistemului de sănătate și de a oferi asistență în aceleași condiții, precum și provocările logistice și administrative care îi afectează pe mulți cetățeni care doresc să beneficieze de posibilitățile oferite de directivă pentru tratamentul într-un alt stat membru;

4.

salută bugetul noului program EU4Health, care va permite consolidarea securității sanitare și îmbunătățirea capacității de reacție în cazul unor viitoare crize în domeniul sănătății. Acest program va fi un program robust, de sine stătător, cu o finanțare sporită în următorul cadru financiar multianual (CFM) (2021-2027), pentru a aborda în mod corespunzător provocările identificate în programul Comisiei aferent mandatului actual, în special în ceea ce privește lupta împotriva cancerului, prevenirea, depistarea timpurie și gestionarea bolilor cronice și rare, rezistența la antimicrobiene, accesul la medicamente la prețuri abordabile și amenințările grave la adresa sănătății (cum ar fi epidemiile de coronavirus), oferind o politică ambițioasă în domeniul sănătății, care să se concentreze în mod specific asupra cooperării transfrontaliere;

5.

salută faptul că toate statele membre au finalizat transpunerea directivei; rămâne, totuși, preocupat de verificarea conformității și de numeroasele probleme identificate până în prezent de către Comisie; înțelege că directiva are o influență asupra unui număr mare de norme care se referă la structura de organizare și de guvernanță a sistemelor de sănătate, mecanismele de rambursare, canalele de informare, drepturile pacienților, precum și la răspunderea profesională;

6.

salută, în acest context, faptul că prim-vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, a trimis o scrisoare președintelui CoR prin care solicită un aviz prospectiv pe tema punerii în aplicare a Directivei privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere, care ar putea contribui la o mai bună aplicare a acesteia și la consolidarea drepturilor pacienților;

7.

precizează că ar trebui să se țină seama de faptul că organizarea, gestionarea, finanțarea și furnizarea serviciilor medicale trebuie să rămână în sfera de competență a statelor membre ale UE. În plus, punerea în aplicare a directivei trebuie să aibă loc în contextul misiunii generale a autorităților sanitare competente de a acționa în beneficiul cetățenilor;

8.

mulțumește tuturor centrelor regionale (1) (RegHub) și părților interesate cu care s-a consultat pentru atenția acordată sondajului și pentru răspunsurile lor pertinente, care au constituit informații pe care se fundamentează prezentul aviz;

COVID-19

9.

consideră că criza provocată de COVID-19 a arătat în mod clar că Europa are nevoie de o mai strânsă cooperare în domeniul sănătății;

10.

sprijină apelul președintelui CoR de a institui un mecanism de urgență al Uniunii Europene în domeniul sănătății, strâns legat sau integrat în structurile existente ale UE pentru gestionarea crizelor (și anume Fondul de solidaritate al UE și Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor), pentru a pregăti mai bine Uniunea pentru orice viitoare criză în caz de pandemie și pentru a „îi ajuta pe liderii locali și regionali să furnizeze servicii și materiale sanitare spitalelor și școlilor, să angajeze personal medical, să achiziționeze dispozitive medicale și să sprijine serviciile de terapie intensivă”;

11.

atrage atenția, de asemenea, asupra articolului 10 din directivă, care face referire la asistența reciprocă și la cooperare, permițând statelor membre „să acorde asistență reciprocă” și „să faciliteze cooperarea în materie de asistență medicală transfrontalieră la nivel regional și local în regiunile de frontieră” și este convins că statele membre ar trebui să exploreze această posibilitate în mod mai creativ, pentru a aborda și situațiile de pandemie;

12.

reamintește că Uniunea și statele sale membre acționează în comun, în spiritul solidarității, în temeiul articolului 222 alineatul (1) din TFUE;

13.

consideră încurajatoare solidaritatea dovedită în timpul crizei, când statele membre au preluat pacienți de la statele vecine, mult prea împovărate, pentru a diminua presiunea asupra capacităților acestora de terapie intensivă; este ferm convins că această solidaritate poate deveni oficială în viitor, luând forma unei solicitări de asistență în temeiul directivei;

14.

recomandă crearea unor „coridoare sanitare” (2) între regiunile frontaliere, care să permită pacienților și profesioniștilor din domeniul sănătății să se deplaseze în continuare peste graniță și în timpul măsurilor de izolare, pentru a garanta accesul la îngrijire și a furniza îngrijiri;

15.

atrage atenția asupra soluțiilor digitale transfrontaliere care fac posibile, de exemplu, imagistica și analizele la distanță ale probelor recoltate (radiografii pulmonare transmise în străinătate pentru evaluare), acestea reprezentând un mod rentabil și practic de a coopera în situația în care numărul pacienților crește vertiginos;

Sporirea mobilității pacienților nu ar trebui să constituie un obiectiv în sine

16.

este de acord cu Parlamentul European că doar o parte a cetățenilor UE se folosesc de posibilitățile oferite de directivă și că există o tendință clară ca mobilitatea transfrontalieră a pacienților să fie cea mai intensă în regiunile frontaliere învecinate;

17.

face trimitere în acest sens la raportul Comisiei, care concluzionează că fluxurile transfrontaliere de pacienți sunt caracterizate de un model stabil, conform căruia cetățenii UE sunt, în principal, influențați de proximitatea geografică sau culturală atunci când decid cu privire la utilizarea asistenței medicale transfrontaliere;

18.

ia act de concluzia Comisiei că, în general, mobilitatea pacienților și dimensiunea sa financiară în cadrul Uniunii rămân relativ limitate – Directiva privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere nu a avut implicații bugetare semnificative pentru sustenabilitatea sistemelor de sănătate;

19.

constată că asistența medicală transfrontalieră poate reprezenta o soluție adecvată pentru anumite grupuri de pacienți în special în regiunile de frontieră, datorită posibilităților de tratament a unor boli rare sau datorită proximității geografice față de unitățile medicale;

20.

salută impactul pozitiv al directivei asupra mobilității transfrontaliere a pacienților în UE, care a înregistrat o ușoară creștere din 2015. S-a înregistrat, de asemenea, o creștere constantă a numărului de cereri de autorizare prealabilă; în 2017, în statele membre, au fost depuse și aprobate de peste două ori mai multe cereri de autorizare prealabilă față de cele din 2015;

21.

subliniază că regulamentele și directiva nu sunt singurele căi prin care se poate acorda asistență medicală într-un alt stat membru; mai multe state au adoptat proceduri paralele bilaterale și multilaterale, pentru a răspunde nevoilor specifice în materie de îngrijire în regiunile lor de frontieră (BE, DK, SE, DE, CZ, EE, LU, HU, NL, PT, RO, FI și LT). Astfel de acorduri, care preced intrarea în vigoare a directivei, generează fluxuri semnificative de pacienți care nu sunt incluși în statisticile europene;

22.

atrage atenția asupra faptului că scopul directivei privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere de a obține cel mai mare număr posibil de pacienți care utilizează asistența medicală în străinătate; dispozițiile directivei au fost concepute pentru a completa pachetul de servicii și produse de îngrijire la nivel regional sau național și pentru a clarifica drepturile pacienților europeni care doresc să călătorească într-un alt stat membru al UE sau al SEE pentru asistență medicală sau tratament; numărul utilizatorilor nu reflectă succesul sau insuccesul legislației;

23.

subliniază în acest context că mobilitatea transfrontalieră sporită a pacienților trebuie să se bazeze pe situația pacientului, sporirea mobilității neconstituind un obiectiv în sine;

Informații ușor accesibile privind tratamentele reglementate de directivă

24.

atrage atenția, ca și Parlamentul European, asupra faptului că punerea în aplicare cu succes a directivei presupune ca profesioniștii din domeniul sănătății și celelalte părți interesate să fie bine informate cu privire la toate aspectele directivei;

25.

subliniază, prin urmare, că informațiile privind condițiile stabilite în directivă privind tratamentul într-un alt stat membru trebuie să fie ușor accesibile pentru cetățeni, care numai în acest fel pot lua o decizie în cunoștință de cauză cu privire la un eventual tratament în străinătate;

26.

consideră că este necesar ca autoritățile din domeniul sănătății să le furnizeze cetățenilor informațiile relevante în mod adecvat, având în vedere că există diferențe semnificative de organizare între sistemele de sănătate din diferite țări (în unele țări există, de asemenea, diferențe regionale și locale);

27.

atrage atenția asupra faptului că punctele de contact naționale (PCN) pot avea birouri regionale sau pot fi incluse pe site-urile internet ale sistemelor de sănătate regionale, respectiv găzduite pe paginile web ale caselor regionale de asigurări de sănătate; este posibil ca aceste soluții să nu sporească neapărat vizibilitatea generală a punctelor de contact naționale, însă pot avea mai mult succes în ce privește furnizarea de informații către cetățeni;

28.

recomandă Comisiei să prezinte exemple de bune practici pentru diseminarea informațiilor din diferite țări și din partea autorităților regionale și locale, pentru a permite autorităților sanitare din statele membre să învețe din sistemele de sănătate cu structuri similare;

29.

subliniază că și în situația în care statele membre își vor intensifica eforturile în scopul furnizării de informații, vor continua să existe diferențe majore în ce privește mobilitatea pacienților, în funcție de organizarea sistemelor de sănătate și a serviciilor oferite de acestea. Acest lucru este reflectat clar în raportul Comisiei. Motivele pentru care pacienții aleg tratamentul în străinătate variază – de la perioade de așteptare mai scurte pentru un tratament de calitate și factori culturali până la dorința de a economisi bani pentru tratamente care, într-o măsură semnificativă, trebuie plătite din buzunarul propriu al pacientului, de exemplu tratamentele stomatologice;

Costuri administrative suplimentare pentru tratamente în străinătate

30.

constată că, de departe, cea mai mare parte din bugetul pentru sănătate este cheltuită pe plan intern. Comisia cuantifică cheltuielile transfrontaliere de asistență medicală în temeiul directivei la doar 0,004 % din bugetul anual pentru sănătate la nivelul UE;

31.

atrage atenția asupra faptului că doar o fracțiune din totalul pacienților utilizează posibilitățile de tratament prevăzute în directivă într-un alt stat membru. Conform celui mai recent raport al Curții de Conturi Europene, există aproximativ 214 000 de cereri de rambursare pe an, reprezentând aproximativ 0,04 % din populația UE. Marea majoritate a acestor solicitări (peste 210 000) se referă la rambursări pentru tratamente care nu necesită o autorizare prealabilă;

32.

atrage atenția asupra faptului că rambursarea cheltuielilor pentru tratamente ambulatorii care nu necesită o autorizare prealabilă (de exemplu, tratamente stomatologice) este limitată din punct de vedere financiar în comparație cu costurile suplimentare administrative și de informare suportate de autoritățile din domeniul sănătății pentru punerea în aplicare a directivei;

33.

subliniază că autoritățile sanitare competente din statele membre, în eforturile lor de a asigura deplina aplicare a directivei și de a găsi cele mai simple modalități prin care cetățenii lor pot beneficia de tratament într-un alt stat membru, trebuie, de asemenea, să țină seama de faptul că marea majoritate a cetățenilor UE preferă să fie tratați în apropierea domiciliului, respectiv a familiei. În consecință, organizarea, calitatea și capacitatea asistenței medicale în statele membre trebuie să vizeze tratarea pacienților cât mai aproape de locul lor de reședință sau aproape de familie;

34.

atrage atenția asupra faptului că cheltuielile efectuate de statele membre pentru tratamente în alte țări din UE nu reprezintă numai rambursări. Tratamentele presupun, de asemenea, costuri administrative și de informare – sume de bani care, în alte situații, ar putea fi investite în îmbunătățirea tratamentelor în cadrul sistemului de sănătate din statul membru în cauză. Prin urmare, la punerea în aplicare a directivei, autoritățile din domeniul sănătății ar trebui să se asigure că resursele sistemelor de sănătate din statele membre nu sunt împovărate în mod disproporționat de numărul foarte mic de pacienți care doresc să beneficieze de tratament într-un alt stat membru;

Utilizarea rezonabilă a autorizării prealabile

35.

observă că obligația autorizării prealabile de către statele membre înaintea spitalizării sau a tratamentului medical specializat într-un alt stat membru constituie un obstacol în calea mobilității transfrontaliere a pacienților;

36.

ia act, în acest sens, de constatarea din raportul Comisiei: este evident faptul că impactul provocat asupra bugetelor naționale de sănătate de către pacienții care solicită acces la asistență medicală transfrontalieră rămâne unul limitat. Constatarea este valabilă pentru toate țările, indiferent dacă au introdus sau nu o autorizare prealabilă;

37.

ia act de faptul că majoritatea centrelor regionale (63 %) consideră că este necesar să se utilizeze autorizarea prealabilă, pentru a asigura accesul la asistență medicală de calitate, autorizarea fiind o procedură esențială pentru a evita risipa de resurse (48 %) și pentru a controla costurile la nivel regional (44 %);

38.

atrage atenția asupra faptului că aplicarea dispozițiilor din directivă privind autorizarea prealabilă oferă, de asemenea, pacienților garanții financiare, deoarece statul membru unde își au asigurarea de sănătate le garantează acoperirea costurilor tratamentului în temeiul directivei înainte de efectuarea tratamentului propriu-zis într-un alt stat membru;

39.

invită statele membre să faciliteze pe cât posibil autorizarea prealabilă, pentru a nu întârzia în mod inutil tratamentul și să ofere, în același timp, o evaluare realistă a costului estimat al intervenției planificate;

40.

atrage atenția asupra mecanismului de notificare prealabilă [articolul 9 alineatul (5)] din directivă), mult mai puțin utilizat, pe care centrele regionale îl consideră un instrument util pentru a oferi pacienților informații clare și pentru a sprijini autoritățile în îndeplinirea obligațiilor care le revin, și invită statele membre să utilizeze în mai mare măsură acest mecanism voluntar;

41.

atrage atenția asupra mecanismului de compensare financiară, pe care statele membre îl pot pune în aplicare în legătură cu autorizarea prealabilă, pentru a introduce facturarea directă între instituțiile competente, înlocuind astfel plata în avans și rambursarea către pacienți [articolul 9 alineatul (5)], ca mijloc de a reduce povara impusă pacienților și de a da categoriilor mai puțin înstărite ale societății posibilitatea de a beneficia de tratament în străinătate;

42.

recomandă, în acest context, să se asigure, la continuarea punerii în aplicare a directivei, că autorizațiile prealabile pot continua să existe, în cazul în care sunt considerate necesare de către autoritățile competente din statele membre;

Continuarea cooperării în scopul aplicării directivei

43.

invită DG SANTE să monitorizeze această evaluare a modului în care este pusă în aplicare Directiva privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere, în colaborare cu alte direcții generale relevante, și să continue să colecteze, să analizeze și să publice exemple de activități medicale transfrontaliere și de probleme cu care se confruntă autoritățile participante;

44.

solicită o finanțare adecvată și pe termen lung din partea UE în următoarea perioadă de programare, în special, dar nu exclusiv, prin intermediul Interreg, inclusiv pentru punerea în aplicare a unor studii/proiecte transfrontaliere care vizează înlăturarea barierelor specifice și o bună cooperare;

45.

observă că, deși acordul de cooperare dintre CoR și OMS nu se referă în mod specific la directivă, rezultă clar din acord că CoR trebuie să își aducă contribuția referitoare la accesul la asistență medicală, promovarea sănătății și schimbul de cunoștințe, acestea fiind elemente esențiale ale directivei;

46.

oferă Comisiei un cadru de dialog sistematic cu CoR; Comisia NAT și Grupul interregional privind sănătatea și-ar putea aduce contribuția la acest dialog, în care să se dezbată provocările și soluțiile pentru o mai bună aplicare a Directivei privind asistența medicală transfrontalieră;

47.

își exprimă sprijinul permanent pentru acest tip de colaborare europeană, foarte necesară, și este pregătit să ofere consiliere și exemple de bune practici din regiuni;

48.

reamintește că bolile nu cunosc frontiere și că solidaritatea europeană în situații de urgență sanitară nu ar trebui să se oprească niciodată la frontierele administrative sau juridice;

49.

se așteaptă ca cel de al treilea raport al Comisiei Europene privind punerea în aplicare să reflecte pe deplin considerațiile Comitetului European al Regiunilor, astfel cum sunt exprimate în prezentul aviz.

---

(1)  În noiembrie 2019, Comitetul European al Regiunilor a lansat o consultare prin intermediul rețelei sale de centre regionale, pentru a evalua punerea în aplicare a directivei la nivel teritorial. La sondaj au participat 27 de centre regionale, reprezentând 18 țări europene.

(2)  Franța a creat un astfel de „coridor sanitar” la frontiera franco-spaniolă, pentru a permite continuitatea asistenței medicale în spitalul din Cerdanya, în timp ce Luxemburgul a analizat o derogare specifică pentru forța de muncă din sectorul sănătății din Franța, în vederea atribuirii unui statut „permanent” special, care să le permită deplasarea în Marele Ducat în scopuri profesionale.