Acțiune introdusă la 15 august 2008 — Melli Bank/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza T-332/08)

(2008/C 247/45)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Melli Bank plc (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: R. Gordon QC, M. Hoskins, Barrister și T. Din, Solicitor)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantei

Motivele și principalele argumente

În prezenta cauză, reclamanta solicită anularea în parte a Deciziei Consiliului 2008/475/CE din 23 iunie 2008 (1) de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 al Consiliului privind măsuri restrictive împotriva Iranului în măsura în care reclamanta este inclusă pe lista de persoane fizice și juridice, entități și organisme ale căror fonduri și resurse economice au fost înghețate în temeiul acestei dispoziții. Reclamanta a atacat aceeași decizie în cauza T-246/08, Melli Bank/Consiliul (2).

În susținerea acțiunii sale în prezenta cauză, reclamanta afirmă că, întrucât nu a oferit vreun motiv individual și specific pentru includerea acesteia în lista respectivă, Consiliul și-a încălcat obligația de motivare. Reclamanta pretinde că a fost menționată pe listă nu pentru că ea însăși a fost implicată în sprijinirea activităților nucleare ale Iranului, ci numai pentru că este o filială a unei societăți-mamă despre care se crede că a fost implicată în astfel de activități.

Reclamanta susține în plus că, în cazul în care articolul 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 al Consiliului (3) trebuie interpretat în sensul că impune Consiliului obligația de a include pe listă toate filialele deținute sau aflate sub controlul unei societăți-mamă care a fost menționată la rândul ei pe lista de persoane fizice și juridice, entități și organisme ale căror fonduri și resurse economice au fost înghețate în temeiul acestei dispoziții, articolul amintit ar trebui declarat inaplicabil întrucât contravine principiului proporționalității.

Reclamanta consideră că o listă obligatorie a filialelor nu este necesară și nici potrivită pentru atingerea obiectivului acestui regulament, deoarece includerea pe listă a societății-mamă împiedică o filială stabilită în Uniunea Europeană să primească instrucțiuni de la societatea-mamă, ceea ce ar anula în mod direct sau indirect efectul includerii în listă a societății-mamă.

În sfârșit, reclamanta pretinde că articolul 7 alineatul (2) din regulamentul menționat trebuie interpretat în sensul că acordă o putere discreționară Consiliului de a include pe listă o filială a unei societăți-mamă menționate în listă și nu în sensul că impune o obligație a Consiliului în această privință.

(1)  JO 2008, L 163, p. 29.

(2)  JO 2008, C 197, p. 34.

(3)  Regulamentul (CE) nr. 423/2007 al Consiliului din 19 aprilie 2007 (JO 2007, L 103, p. 1).