27.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 402/4

1)

Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei legislații naționale care condiționează exercitarea unei căi de atac în justiție de către o persoană care afirmă că i s-a adus atingere dreptului său la protecția datelor cu caracter personal garantat de Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date de epuizarea prealabilă a căilor de atac administrative disponibile în fața autorităților administrative naționale, cu condiția ca modalitățile concrete de exercitare a căilor de atac menționate să nu afecteze în mod disproporționat dreptul la o cale de atac efectivă în fața unei instanțe judecătorești menționat în această dispoziție. Este necesar în special ca epuizarea prealabilă a căilor de atac administrative disponibile în fața autorităților administrative naționale să nu determine o întârziere substanțială pentru introducerea unei căi de atac în justiție, să determine suspendarea prescripției drepturilor în discuție și să nu ocazioneze cheltuieli excesive.

2)

Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune ca o instanță națională să respingă ca mijloc de probă a unei încălcări a protecției datelor cu caracter personal conferite de Directiva 95/46 o listă precum lista în litigiu, prezentată de persoana în cauză și care conține date cu caracter personal ale acesteia, în ipoteza în care persoana menționată ar fi obținut această listă fără consimțământul, impus de lege, al operatorului acestor date, cu excepția cazului în care o astfel de respingere este prevăzută de legislația națională și respectă atât conținutul esențial al dreptului la o cale de atac efectivă, cât și principiul proporționalității.

3)

Articolul 7 litera (e) din Directiva 95/46 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei prelucrări de date cu caracter personal de către autoritățile unui stat membru în scopul perceperii impozitului și al combaterii fraudei fiscale, precum cea care este efectuată în cauza principală prin întocmirea unei liste de persoane precum cea în discuție, fără consimțământul persoanelor în cauză, cu condiția, pe de o parte, ca aceste autorități să fi fost învestite prin legislația națională cu sarcini de interes public în sensul acestei dispoziții, ca întocmirea respectivei liste și înscrierea în aceasta a numelui persoanelor în cauză să fie efectiv apte și necesare în scopul realizării obiectivelor urmărite și să existe indicii suficiente pentru a prezuma că persoanele în cauză figurează în mod întemeiat pe lista menționată și, pe de altă parte, ca toate condițiile de legalitate a acestei prelucrări de date cu caracter personal impuse prin Directiva 95/46 să fie îndeplinite.