Recurs introdus la data de 13 februarie 2007 de către Friedrich Weber împotriva ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (camera a doua), din data de 11 decembrie 2007 în cauza T-290/05, Friedrich Weber/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-107/07 P)

(2007/C 95/49)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Friedrich Weber (reprezentant: W. Declair, Rechtsanwalt)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentului

Motivele și principalele argumente

Recurentul își întemeiază recursul împotriva ordonanței Tribunalului sus-menționată după cum urmează.

Tribunalul de Primă Instanță a respins în mod neîntemeiat cererea ca inadmisibilă, în măsura în care aceasta urmărea obligarea intimatei, pe cale judecătorească, să permită accesul la documente concrete. Conform jurisprudenței constante a Curții Europene de Justiție, instanța nu dispune de un asemenea drept de dispoziție. În același timp, în hotărârea atacată s-a arătat că cererea modificată a recurentului nu putea fi interpretată în sensul că ar conduce la anularea implicită a deciziei atacate a intimatei. Această soluție nu poate fi urmată: prin cererea sa modificată, recurentul a solicitat în mod expres, iar nu implicit, anularea deciziei atacate a intimatei. În măsura în care solicită anularea deciziei Comisiei, cererea modificată a recurentului este admisibilă. Astfel, constatarea inadmisibilității acțiunii în integralitate ar fi nelegală.

În hotărârea atacată, Tribunalul arată că cererea introductivă de instanță conține „acuzații împotriva stațiilor publice de radiodifuziune germane și a altor organisme de stat“. Această calificare a concluziilor recurentului subevaluează în mod inacceptabil expunerea faptelor făcută de recurent. Caracterizarea depreciativă a susținerilor din cerere ca „acuzații “dovedește că Tribunalul nu a examinat ponderea excepțională a criticilor și, prin urmare, încălcarea aferentă a dreptului comunitar din prisma relevanței acestora asupra motivării cererii. În consecință, Tribunalul nu ar fi respectat cerința unei ascultări legale. Însăși această modalitate de analiză a concluziilor expuse de recurent justifică suspiciunea lipsei de imparțialitate și îndoiala cu privire la un proces echitabil.

Decizia atacată contravine principiilor Tratatului de instituire a Uniunii Europene și ale Tratatului de instituire a Comunității Europene. Aceasta nu respectă voința declarată a Comunității privind dezvoltarea și consolidarea democrației și a statului de drept, precum și a drepturilor omului și libertăților fundamentale. De asemenea, ordonanța Tribunalului nu respectă semnificația principiului publicității în cadrul atașamentului și al voinței declarate a Comunității pe calea democrației. Tribunalul a omis să analizeze întrebarea de a ști dacă decizia pârâtei ar fi compatibilă cu obiectivele Comunității. Astfel, ordonanța atacată încălcă dreptul comunitar în vigoare.

Este lipsit de relevanță că partea din cerere având ca obiect accesul la documentul în litigiu al Comisiei este soluționată în mod complet. Într-adevăr, pârâta a confirmat în fața Tribunalului autenticitatea unei scrisori deschise a Comisiei publicată într-un periodic, însă recurentul a declarat în mod expres că, în esență, litigiul nu este soluționat prin această confirmare din partea intimatei. În mod special, recurentul motivează că periodicul în discuție nu ar reprezenta un organ de publicare a unor anunțuri oficiale ale intimatei.

Pentru toate aceste motive, hotărârea atacată a Tribunalului de Primă Instanță trebuie anulată.

(1)  JO C 331, p. 42.