This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62007CA0396
Case C-396/07: Judgment of the Court (Fourth Chamber) of 27 November 2008 (reference for a preliminary ruling from the Korkein oikeus — Finland) — Mirja Juuri v Fazer Amica Oy (Social policy — Directive 2001/23/EC — Safeguarding of employees' rights — Transfer of undertakings — Article 4(2) — Substantial change in working conditions involved by a transfer — Collective agreement — Termination of the contract of employment by the employee — Termination for which the employer is regarded as responsible — Consequences — Financial compensation for which the employer is liable)
Cauza C-396/07: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 27 noiembrie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Korkein oikeus — Finlanda) — Mirja Juuri/Fazer Amica Oy (Politică socială — Directiva 2001/23/CE — Menținerea drepturilor lucrătorilor — Transfer de întreprinderi — Articolul 4 alineatul (2) — Modificarea substanțială a condițiilor de muncă în cazul unui transfer — Convenție colectivă — Rezilierea contractului de muncă de către lucrător — Reziliere pentru care angajatorul este considerat răspunzător — Consecințe — Despăgubire pecuniară aflată în sarcina angajatorului)
Cauza C-396/07: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 27 noiembrie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Korkein oikeus — Finlanda) — Mirja Juuri/Fazer Amica Oy (Politică socială — Directiva 2001/23/CE — Menținerea drepturilor lucrătorilor — Transfer de întreprinderi — Articolul 4 alineatul (2) — Modificarea substanțială a condițiilor de muncă în cazul unui transfer — Convenție colectivă — Rezilierea contractului de muncă de către lucrător — Reziliere pentru care angajatorul este considerat răspunzător — Consecințe — Despăgubire pecuniară aflată în sarcina angajatorului)
JO C 19, 24.1.2009, p. 7–7
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
|
24.1.2009 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 19/7 |
Hotărârea Curții (Camera a patra) din 27 noiembrie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Korkein oikeus — Finlanda) — Mirja Juuri/Fazer Amica Oy
(Cauza C-396/07) (1)
(Politică socială - Directiva 2001/23/CE - Menținerea drepturilor lucrătorilor - Transfer de întreprinderi - Articolul 4 alineatul (2) - Modificarea substanțială a condițiilor de muncă în cazul unui transfer - Convenție colectivă - Rezilierea contractului de muncă de către lucrător - Reziliere pentru care angajatorul este considerat răspunzător - Consecințe - Despăgubire pecuniară aflată în sarcina angajatorului)
(2009/C 19/11)
Limba de procedură: finlandeza
Instanța de trimitere
Korkein oikeus
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: Mirja Juuri
Pârâtă: Fazer Amica Oy
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri prelilminare — Korkein oikeus — Interpretarea articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități (JO L 82, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 20) — Răspunderea angajatorului față de un lucrător salariat care a reziliat el însuși contractul de muncă din cauza deteriorării substanțiale a condițiilor sale de muncă intervenite în urma unui transfer de întreprinderi care a avut ca efect aplicarea unei alte convenții colective
Dispozitivul
Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități trebuie interpretat în sensul că, în ipoteza unei rezilieri a contractului de muncă sau a raportului de muncă, impusă de îndeplinirea condițiilor de aplicare a acestei dispoziții și independentă de vreo neîndeplinire de către cesionar a obligațiilor care îi revin în temeiul directivei respective, acesta nu obligă statele membre să garanteze lucrătorului un drept la o despăgubire pecuniară din partea acestui cesionar în aceleași condiții care se aplică dreptului de care se poate prevala un lucrător în cazul în care angajatorul său reziliază în mod nelegal contractul de muncă sau raportul de muncă. Cu toate acestea, instanța națională este obligată, în cadrul competențelor sale, să garanteze că, într-o astfel de ipoteză, cesionarul suportă cel puțin consecințele pe care dreptul național aplicabil le prevede în cazul rezilierii contractului de muncă sau a raportului de muncă pentru care angajatorul este considerat răspunzător, precum plata salariului și a altor avantaje care corespund, în temeiul acestui drept național, perioadei de preaviz care trebuie respectată de angajatorul respectiv.
Este de competența instanței de trimitere să aprecieze situația în discuție în acțiunea principală prin raportare la interpretarea dispozițiilor articolului 3 alineatul (3) din Directiva 2001/23, potrivit căreia menținerea condițiilor de muncă stabilite într-o convenție colectivă care expiră la data transferului întreprinderii nu este garantată după această dată.