29.10.2009

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 259/94

---

Standardele internaţionale de raportare financiară (IFRS) și guvernarea IASB

P6_TA(2008)0183

Rezoluţia Parlamentului European din 24 aprilie 2008 privind standardele internaţionale de raportare financiară (IFRS) și guvernarea Consiliului pentru standarde internaţionale de contabilitate (IASB) (2006/2248(INI))

(2009/C 259 E/17)

Parlamentul European,

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaţionale de contabilitate (1),

—	având în vedere Rezoluţia sa din 4 iulie 2006 privind recentele evoluţii și perspective în legătură cu dreptul societăţilor comerciale (2),

—	având în vedere primul raport al Comisiei destinat Comitetului european pentru valori mobiliare (ESC) și Parlamentului European privind convergenţa dintre standardele internaţionale de raportare financiară (IFRS) și principiile contabile general acceptate (GAAP) ale unor ţări terţe,

—	având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind evoluţia guvernării Consiliului pentru standarde internaţionale de contabilitate (IASB) și a Fundaţiei Comitetului pentru standarde internaţionale de contabilitate (IASCF) din iulie 2007,

—	având în vedere concluziile Consiliului din 10 iulie 2007 privind guvernarea și finanţarea IASB și a celui din 11 iulie 2006 privind finanţarea Consiliului pentru standarde internaţionale de contabilitate,

—	având în vedere raportul BCE din 19 decembrie 2006, intitulat „Evaluarea standardelor de contabilitate din perspectiva stabilităţii financiare”,

—	având în vedere scrisoarea Grupului consultativ pentru raportarea financiară europeană (EFRAG) adresată IASB privind proiectul de standard de raportare financiară pentru întreprinderile mici și mijlocii (IFRS pentru IMM-uri),

—

având în vedere scrisorile din 3 octombrie 2007 din partea președintelui Comisiei pentru afaceri economice și monetare în urma consultării Agenţiei SUA pentru valori mobiliare și operaţiuni bursiere (SEC), adresate Comisiei și președinţilor comisiilor corespondente din cadrul Congresului Statelor Unite,

—	având în vedere declaraţia Comisiei, a Agenţiei serviciilor financiare din Japonia, a Organizaţiei internaţionale a comisiilor de valori mobiliare (IOSCO) și a SEC din 7 noiembrie 2007cu privire la activităţile de consolidare a guvernării IASCF,

—	având în vedere decizia SEC din 21 decembrie 2007 privind IFRS pentru emitenţii străini,

—

având în vedere A patra directivă a Consiliului 78/660/CEE din 25 iulie 1978 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile anuale ale anumitor forme de societăţi comerciale (3) și A șaptea directivă a Consiliului 83/349/CEE din 13 iunie 1983 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile consolidate (4) (a patra și a șaptea directivă privind dreptul societăţilor comerciale),

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0032/2008),

A.	întrucât conceptul de IFRS a fost creat în scopul realizării unor standarde reale de raportare financiară la nivel mondial, pentru societăţile cotate la bursă,

B.	întrucât din ianuarie 2005, societăţile din Uniunea Europeană cotate la bursă au obligaţia de a aplica standardele internaţionale de contabilitate la întocmirea situaţiilor financiare consolidate,

C.	întrucât prin Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 IASCF/IASB a fost ridicat, de facto, la rangul de organ legislativ,

D.	își reafirmă poziţia exprimată la punctele 37–39 din rezoluţia sa din 4 iulie 2006 menţionată anterior privind recentele evoluţii și perspective în legătură cu dreptul societăţilor comerciale,

E.

întrucât Uniunea Europeană, de la adoptarea IFRS, a acumulat cunoștinţe și experienţă care trebuie utilizate în discuţiile privind dezvoltarea ulterioară a IASCF/IASB; întrucât este posibil ca jurisdicţiile care nu au renunţat la propriile standarde de contabilitate și au iniţiat doar procese de convergenţă să nu posede aceeași competenţă sau experienţă;

F.	întrucât scurgerea a 17 luni înainte de numirea noului președinte al IASCF ridică semne de întrebare asupra eficacităţii procesului actual de selecţie și numire a membrilor acestui organism;

G.	întrucât Uniunea Europeană trebuie să evolueze de la o atitudine reactivă la o atitudine proactivă în relaţia cu IASCF/IASB;

H.	întrucât criza creditelor ipotecare riscante(„subprime”) a aruncat o nouă lumină asupra mizei reprezentate de normele contabile, în special asupra noţiunilor de „valoare justă” și de „tranzacţii interpieţe” pentru stabilitatea financiară,

Organizaţii internaţionale transparente și responsabile

1.   este ferm convins că standarde contabile mondiale de înaltă calitate trebuie dezvoltate;

2.   ia act de faptul că IASCF este un organism privat de autoreglementare care a primit rolul de legiuitor în Uniunea Europeană în temeiul Regulamentul (CE) nr. 1606/2002; recunoaște existenţa anumitor preocupări conform cărora IASCF/IASB este posibil să nu aibă transparenţă și responsabilitate, ca urmare a faptului că nu se află sub controlul niciunui guvern ales în mod democratic, iar instituţiile UE nu au stabilit procedurile și practicile privind consultarea și decizia democratică, care reglementează în mod obișnuit propriile lor procese legislative; salută totuși faptul că IASCF și IASB au încercat să remedieze aceste deficienţe, printre altele, prin reuniuni bianuale, în cadrul cărora IASCF analizează activitatea IASB, prin evaluări ale impactului noilor standarde și prin introducerea unei declaraţii formalizate de feedback pentru comentariile primite în urma unor consultări publice etc.;

3.   consideră că, în lipsa unor soluţii satisfăcătoare privind problemele legate de instituirea și controlul IASCF/IASB, ar trebui lansată o dezbatere cu privire la condiţiile de integrare a IASCF/IASB în sistemul de guvernare internaţională, de exemplu Fondul Monetar Internaţional, Organizaţia pentru Cooperare Economică și Dezvoltare și Banca Mondială;

4.   subliniază necesitatea ca organismele care stabilesc standarde internaţionale să aibă în componenţa lor mai mulţi reprezentanţi cu experienţă europeană, legitimând astfel o reală abordare internaţională și răspunzând nevoii de reprezentare echilibrată a ponderii pe care o are Uniunea Europeană, care constituie, de departe, cea mai vastă zonă economică, cu cele mai multe întreprinderi care aplică IFRS; consideră că toţi membrii în consiliile de administraţie/mandatarii IASCF/IASB ar trebui să provină din ţările care au aderat sau intenţionează să adere la IFRS; sprijină introducerea unei dispoziţii privind o reprezentare echilibrată pe criterii geografice în componenţa IASCF, conform propunerii mandatarilor;

5.   observă dimensiunea teoretică din ce în ce mai pronunţată a proiectelor IASB, care sunt deja atât de complexe și de teoretice, încât întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile), mai ales, nu reușesc întotdeauna să le respecte;

6.   observă, în plus, că anumite aspecte practice legate de afaceri sunt inadecvat reflectate de IASB; consideră că, din perspectiva utilizatorului, este important ca prezentarea contabilităţii sub forma situaţiei financiare să permită folosirea sa și în alte scopuri, cum ar fi furnizarea de informaţii financiare investitorilor, monitorizarea performanţelor sau gestiunea financiară;

7.   sprijină o dezbatere deschisă și continuă privind standardele de contabilitate; în acest sens, consideră că IASB ar trebui să consolideze procesul de consultare cu părţile interesate, astfel încât opiniile tuturor utilizatorilor IFRS și investitorilor să fie luate în considerare;

8.   consideră însă că guvernarea și responsabilitatea trebuie îmbunătăţite prin următoarele măsuri:

(a)

crearea unui organism public de control, care să implice toţi factorii publici interesaţi ai IASCF/IASB, incluzând cu precădere forurile legislative și organismele de control; crearea unui organism care să permită actorilor reprezentativi de pe piaţă, inclusiv autorilor și utilizatorilor din jurisdicţiile unde IFRS sunt obligatorii, să prezinte anual organelor de conducere ale IASCF/IASB un raport privind funcţionarea standardizării contabile internaţionale;

(b)

un astfel de organism de control ar putea fi însărcinat cu selecţia și numirea mandatarilor, printr-o procedură transparentă care să garanteze atât competenţele candidaţilor, cât și o reprezentare geografică echilibrată a tuturor părţilor interesate; aceasta ar conferi o mai mare transparenţă procesului de numire și ar spori în mod semnificativ legitimitatea mandatarilor;

(c)

garanţii că se va îmbunătăţi componenţa IASB, Consiliului consultativ pentru standarde (SAC) și a Comitetului pentru interpretarea standardelor internaţionale de raportare financiară și că mandatarii se asigură de faptul că procesul de numire este transparent și ţine seama în mod corespunzător de interesele diferitelor părţi implicate;

(d)	o mai largă participare a mandatarilor la controlul IASB și al planului său de lucru, în special în privinţa modului de elaborare a planului de lucru și de atribuire a mandatelor IASB;

(e)	garanţii, în statutul IASCF, că IASB elaborează soluţii contabile care nu sunt doar corecte din punct de vedere tehnic, ci reflectă ceea ce este necesar și posibil din punctul de vedere al tuturor utilizatorilor (investitori, organisme de control) și autorilor situaţiilor financiare;

(f)	evaluări de impact pentru toate proiectele, în vederea analizării costurilor și avantajelor (inclusiv pentru firmele utilizatoare) ale proiectelor de texte și, mai ales, pentru a scoate în evidenţă consecinţele lor asupra stabilităţii financiare;

9.   constată că, în declaraţia din 7 noiembrie 2007menţionată mai sus, la fel cum a procedat în aprilie 2006, când a semnat o foaie de parcurs cu autorităţile americane, Comisia încearcă să impună soluţii intr-o situaţie în care, pentru o mai bună eficacitate și legitimitate, este recomandat un proces deschis de cooperare și dezbatere, la derularea căruia își propune să contribuie prezenta rezoluţie;

10.   îndeamnă ca măsurile de îmbunătăţire a răspunderii și guvernării IASCF/IASB să nu creeze o birocraţie exagerată și să asigure că aspectele tehnice nu sunt inutil politizate;

11.   consideră că, înainte de a se angaja în elaborarea unui standard, IASB trebuie să ţină cont de nevoile și informaţiile pertinente de care utilizatorii (auditori, investitori, organisme de control) consideră că au nevoie;

12.   îndeamnă IASB să efectueze studii de impact în rândul tuturor părţilor implicate, înainte de adoptarea unui nou standard, ţinând cont de diversitatea geografică și structura pieţelor; salută anunţul mandatarilor IASCF conform căruia aceștia vor include în raportul lor anual pe 2007 rezultatele evaluărilor ulterioare punerii în aplicare și declaraţiile de feedback;

13.   solicită ca elaborarea și modificarea unui standard de contabilitate să fie permisă doar dacă s-a stabilit că este în mod clar necesar și util și după ce a fost realizat un proces detaliat de consultare preliminară;

14.   consideră că, în acest domeniu, dreptul de iniţiativă al Comisiei trebuie combinat cu o procedură adecvată de consultare prealabilă;

15.   împărtășește opinia Consiliului că măsurile adoptate pentru îmbunătăţirea structurii de guvernare a IASB trebuie aplicate conform unui plan de lucru adecvat; este de opinia că același lucru este valabil și pentru măsurile propuse de Parlamentul European;

16.   consideră că Parlamentul European ar trebui să fie consultat în mod serios în timp util privind programul de lucru, precum și în stabilirea priorităţilor și conducerea proiectelor noi de definire a standardelor; solicită, în acest context, consultarea Parlamentului European în această chestiune, încă din faza iniţială;

17.   este de părere că structura de finanţare a IASCF/IASB, bazată în prezent într-o mare măsură pe contribuţii voluntare, printre altele, din partea unor întreprinderi și firme de audit, ridică semne de întrebare; invită în acest context IASB și IASCF să examineze în special modul în care poate fi modificat sistemul de finanţare, astfel încât să asigure, în primul rând, că toate grupurile de utilizatori contribuie în mod corespunzător la finanţare, în al doilea rând, că nu se ajunge la un conflict de interese între finanţatori și utilizatori și, în al treilea rând, că există acces universal la standardele de contabilitate; solicită Comisiei să examineze dacă și în ce condiţii poate contribui la finanţare;

18.   consideră că o finanţare transparentă și stabilă a IASB și a IASCF are o importanţă decisivă; solicită Comisiei să analizeze dacă și în ce mod se poate ajunge la o metodă uniformă de finanţare UE;

Aplicarea IFRS în Uniunea Europeană

19.   consideră că este esenţial ca Uniunea Europeană să se exprime mai coerent pentru a se asigura că exercită o influenţă maximă, în toate stadiile procesului de elaborare, interpretare și aplicare a standardelor de contabilitate;

20.   constată contribuţia importantă adusă de IFRS, datorită facilitării comparaţiei situaţiilor financiare între ţări diferite, între concurenţi din același sector de activitate și între sectoare diferite de activitate;

21.   ia notă de avantajele IFRS, care nu numai că privesc aspectele tehnice legate de contabilitate, dar aduc, de asemenea, beneficii pieţelor de capital și Uniunii Europene în calitate de lider mondial;

22.   constată că masa rotundă iniţiată de Comisie în 2004 la începutul prezentei legislaturi, pe tema aplicării coerente a IFRS în Uniunea Europeană (5), nu a răspuns așteptărilor privind capacitatea de a exprima clar punctul de vedere și interesele UE;

23.   subliniază faptul că succesul IFRS depinde de coerenţa în adoptarea și punerea în aplicare a acestora, dar reamintește că este vorba de standarde bazate pe principii și că, astfel, realizarea coerenţei nu ar trebui urmărită în detrimentul evaluării profesionale;

24.   împărtășește opinia Consiliului potrivit căreia concluziile mesei rotunde menţionate mai sus trebuie luate în considerare într-o măsură mai mare în activitatea IASB referitoare la standarde;

25.   constată că în procesul comunitar de omologare sunt implicaţi numeroși actori; subliniază în special faptul că Comisia primește contribuţii din partea unor actori ale căror competenţe se suprapun în mod evident; subliniază că această suprapunere oferă un potenţial de creștere a eficienţei și a transparenţei;

26.   consideră că forumurile în cadrul cărora Comunitatea are posibilitatea să își facă cunoscută opinia (Comitetul de reglementare contabilă sau EFRAG), nu îi permit să interacţioneze de la egal la egal cu statele care deţin structuri întemeiate în jurul unor autorităţi centrale de reglementare și de control (de exemplu, Comitetul pentru standardele de contabilitate financiară și SEC pentru Statele Unite, Comitetul pentru standardele de contabilitate și Agenţia pentru servicii financiare în Japonia);

27.   este de părere că o structură a UE simplificată, care să aibă în vedere structurile contabile naţionale ar putea, mai ales dacă, după caz, s-ar desfiinţa anumite organisme, contribui la simplificarea și prin aceasta, la consolidarea rolului pe care ar trebui să-l joace Uniunea Europeană la nivel mondial; solicită Comisiei să elaboreze și să prezinte o propunere, consultând Parlamentul, statele membre și Comitetul autorităţilor europene de reglementare a pieţei valorilor mobiliare (CERVM), pentru crearea unei structuri la nivelul Uniunii, care să constituie un interlocutor legitim pe plan internaţional și care să garanteze interpretarea și aplicarea uniformă a normelor;

28.   își exprimă mulţumirea în legătură cu modalitatea în care și-a exercitat autoritatea în acest domeniu și subliniază că, în urma modificării procedurii de comitologie, Parlamentul va fi și mai implicat în elaborarea și omologarea IFRS; constată însă că Parlamentul participă oficial doar la ultima etapă a procedurii de omologare; solicită garanţii, în vederea economisirii de timp, că Parlamentul va fi consultat în mod serios în acest proces din momentul elaborării programului de lucru al IASB și al analizării unui nou proiect de standard de contabilitate, cu scopul de a evita apariţia unei variante specifice UE a IFRS sau necesitatea unor modificări ulterioare;

29.   este de părere că ar fi în dezavantajul companiilor cotate la bursă din UE dacă s-ar folosi părţi din IFRS altfel decât în ultimă instanţă;

30.   este de părere că trebuie să se acorde o atenţie deosebită cel puţin următoarelor:

(a)	cadrul IASB (baza conceptuală pentru activitatea IASB); subliniază în acest context că situaţiile financiare nu se întocmesc doar pentru investitorii de pe piaţa de capital, ci și pentru numeroși alţi actori, de exemplu creditori, angajaţi, autorităţi, proprietari și clienţi;

(b)	marca IAS/IFRS (prezentarea situaţiilor financiare); subliniază că IASB ar trebui să prezinte soluţii care ţin seama de necesităţile diverselor jurisdicţii care au impus obligativitatea IFRS;

(c)

IAS 32 și IAS 39: solicită IASB să includă în IAS 32 o definiţie a „fondurilor proprii”, care să permită tuturor tipurilor de întreprinderi, în mod special societăţilor cooperative și parteneriatelor, să declare capitalul vărsat de acţionari drept fonduri proprii în bilanţ și să adopte o soluţie pentru contabilitatea de acoperire, bazată pe practica reală a gestionării riscului din instituţiile bancare;

(d)	combinaţiile de întreprinderi (contabilitatea pentru achiziţionarea unei alte întreprinderi); subliniază că este necesar ca IASB să găsească soluţii privind domeniul de aplicare a principiului valorii juste;

(e)	evaluarea la valoarea justă; consideră că IASB ar trebui să își bazeze decizia pe rezultatele obţinute în urma consultării și, ţinând cont de consecinţele previzibile ale unui astfel de proces, să limiteze domeniul de aplicare a principiului valorii juste;

(f)

concesiunile de servicii (acorduri prin care o întreprindere, concesionarul, în baza unui contract încheiat cu un concedent, de regulă un guvern, primește dreptul și își asumă obligaţia de a presta servicii publice); subliniază, în acest context, că este necesar să se găsească soluţii echilibrate; precum și

(g)	raportarea performanţelor (descrierea și prezentarea tuturor modificărilor constatate la active și pasive în urma unor tranzacţii sau a altor evenimente, cu excepţia celor legate de tranzacţii cu proprietari); subliniază, în acest context, că este necesar să se găsească soluţii echilibrate;

31.   consideră că aplicarea principiului valorii juste poate fi costisitoare pentru întreprinderi și poate duce la evaluări nerealiste, de exemplu în lipsa unor evaluări pe pieţe efective, aplicarea principiului valorii juste poate indica cu mai puţină exactitate valoarea reală a întreprinderilor; consideră, de asemenea, că trebuie să se aibă în vedere faptul că aplicarea principiului evaluării la valoarea justă nu duce întotdeauna la evaluări realiste în cazul activelor și pasivelor financiare;

32.   consideră că, în privinţa legăturilor potenţiale dintre IFRS și impozitare, elaborarea, intrarea în vigoare și interpretarea acestor standarde ar putea avea un impact imens asupra statelor membre;

33.   apreciază practica lansată de la începutul legislaturii de către Comisia pentru afaceri economice și monetare, care a organizat o dată pe an o audiere a președintelui IASB și întâlniri informale cu membrii IASCF și solicită ca, în viitor, președinţii IASB și IASCF să prezinte Parlamentului un raport anual cu privire la toate chestiunile relevante pentru Parlament (inclusiv programul de lucru, deciziile privind personalul, finanţarea și orice standardele controversate);

34.   își exprimă îngrijorarea, cu toate că sprijină intenţia IASB de îmbunătăţire a standardelor existente, cu privire la faptul că ajustările permanente, chiar minore, pot genera cheltuieli importante și pot determina modificări costisitoare în cadrul societăţilor mari; consideră că orice modificare ar trebui să aibă loc doar în cazul în care, în urma unei analize cost-beneficiu, aceasta se dovedește necesară,

IFRS pentru IMM-uri

35.   ia act de faptul că, la elaborarea proiectului de IFRS pentru IMM-uri, IASB efectuează o consultare largă, precum și studii de teren; solicită ca, în viitor, rezultatelor obţinute din astfel de consultări și studii de teren să li se acorde mai multă atenţie decât s-a acordat acestui proiect IFRS pentru IMM-uri; subliniază faptul că acest lucru este necesar dacă Uniunea Europeană intenţionează să ia în considerare IFRS pentru IMM-uri sau să adopte standarde UE pentru IMM-uri în scopul convergenţei cu IFRS pentru IMM-uri;

36.   subliniază că în rândul IMM-urilor este larg răspândită opinia conform căreia IFRS propuse de IASB sunt mult prea complicate pentru acestea și că, în plus, în multe locuri se face referire la ansamblul IFRS; consideră că obligaţiile privind anexele sunt prea cuprinzătoare și că sarcina în raport cu cerinţa de a furniza informaţii, este disproporţionată faţă de orice beneficiu care ar rezulta; este preocupat de faptul că proiectul a fost elaborat avându-se în vedere IMM-uri de dimensiuni relativ importante (peste cincizeci de angajaţi) și remarcă faptul că majoritatea acestora sunt de mărime mai mică; ia act de faptul că IMM-urile sunt îngrijorate, de asemenea, de perspectiva modificării standardelor de către IASB la fiecare doi ani; remarcă totuși că ar putea fi o tranziţie opţională oportună pentru IMM-urile mai mari, care se dezvoltă, dar subliniază faptul că nu trebuie să constituie o etapă spre o armonizare forţată;

37.   consideră că promovarea (sau încurajarea) aplicării voluntare a IFRS nu este lipsită de riscuri; consideră, de asemenea, că dacă unele state membre decid să aplice IMM-urilor IFRS în varianta finală adoptată de IASB, acest lucru ar duce la fragmentarea pieţei interne și ar putea chiar dăuna contabilităţii IMM-urilor de pe întreg teritoriul Uniunii Europene;

38.   subliniază că IASB nu a primit niciun mandat politic pentru a elabora IFRS pentru IMM-uri; constată că procedura de omologare se aplică numai standardelor internaţionale de contabilitate și interpretărilor pentru societăţile cotate la bursă; constată, de asemenea, că procedura de omologare nu trebuie utilizată pentru recunoașterea IFRS pentru IMM-uri;

39.   propune să se evalueze mai întâi dacă IMM-urile din Uniunea Europeană vor profita de pe urma unui standard elaborat de IASB; ia act de faptul că, în general, IASB se consideră a fi un organism de stabilire a standardelor în interesul investitorilor pe piaţa de capital; recunoaște faptul că în „baza concluziilor”, IASB confirmă faptul că cerinţele pentru IMM-uri sunt diferite de cele pentru investitorii pe piaţa de capital; se întreabă dacă există în prezent un echilibru adecvat în IASB referitor la IMM-uri; recunoaște totuși că pot veni cereri din alte regiuni ale lumii, în sensul elaborării unui standard pentru IMM-uri și propune să se efectueze o evaluare mai precisă a acestor cereri; subliniază faptul că aceasta nu aduce prejudicii acceptării de către UE a unui standard ulterior;

40.   subliniază că, pentru conturile anuale ale IMM-urilor din Uniunea Europeană, cadrul legal este reprezentat de a patra și a șaptea directivă privind dreptul societăţilor comerciale și că rămâne de clarificat în ce raport se află IFRS pentru IMM-uri, propuse de IASB, cu a patra și a șaptea directivă privind dreptul societăţilor comerciale; consideră că a patra și a șaptea directivă în materie de drept al societăţilor comerciale ar putea constitui baza pentru cerinţele contabile ale IMM-urilor din Uniunea Europeană, inclusiv parteneriatele;

41.   consideră că Uniunea Europeană ar trebui să evalueze cu atenţie avantajele adeziunii la un standard IFRS pentru IMM-uri sau ale elaborării propriei sale soluţii independente și globale pentru IMM-uri; consideră, în plus, că orice astfel de soluţie comunitară s-ar integra în cadrul conceptual al IFRS, fără a obliga IMM-urile să folosească IFRS integral;

42.   consideră că un cerinţele privind contabilitatea în cazul IMM-urilor din Uniunea Europeană trebuie să corespundă nevoilor utilizatorilor; recomandă, în acest context, o reanalizare în detaliu a necesităţilor utilizatorilor;

43.   în lumina celor de mai sus, încurajează Comisia să continue activităţile de simplificare a dreptului societăţilor comerciale, a contabilităţii și auditării IMM-urilor, prin intermediul actelor legislative pertinente, în special a patra și a șaptea directivă privind dreptul societăţilor comerciale;

44.   subliniază că normele contabile au o influenţă foarte mare asupra dreptului comercial, în ansamblul său, iar un nou IFRS pentru IMM-uri va avea efecte semnificative asupra IMM-urilor, și, în special, va avea un impact considerabil asupra legislaţiei naţionale privind fiscalitatea întreprinderilor; atrage atenţia asupra faptului că un IFRS pentru IMM-uri, stabilit pe baza principiului „valorii juste”, se opune principiului menţinerii capitalului, dominant în alte jurisdicţii, și nu servește întotdeauna (din punct de vedere fiscal) interesele IMM-urilor;

45.   consideră că un IFRS pentru IMM-uri trebuie să aibă în vedere faptul că în Uniunea Europeană există diferite tipuri de întreprinderi (de exemplu parteneriate și cooperative); consideră, prin urmare, că un astfel de IFRS trebuie să conţină o definiţie clară a „fondurilor proprii”, care să ţină seama de nevoile speciale ale IMM-urilor;

46.   regretă că proiectul de IFRS pentru IMM-uri nu ţine suficient cont de faptul că destinatarii situaţiilor contabile ale IMM-urilor sunt în principal acţionari particulari, creditori, parteneri de afaceri și angajaţi și nu investitori anonimi, ca în cazul întreprinderilor de stat, și că acești destinatari sunt interesaţi mai curând de stabilirea unei relaţii de afaceri pe termen lung, decât într-o investiţie pe termen scurt;

47.   solicită Comisiei să iniţieze o procedură de consultare detaliată privind cadrul de reglementare contabil în Uniunea Europeană pentru IMM-uri în aceleași condiţii cu propunerile legislative ordinare și să-și retragă angajamentul de a implementa și de a adopta un standard IFRS pentru IMM-uri, în felul acesta împiedicând aplicarea în paralel de standarde în Uniunea Europeană, înaintea de încheierea procedurii interne a UE; încurajează Comisia să ia în considerare oportunitatea reducerii sarcinii administrative pentru IMM-uri în domeniul contabilităţii și al auditului;

48.   recunoaște totuși că există o nevoie generală de simplificare a contabilităţii și a măsurilor de audit pentru IMM-uri, reamintind în același timp faptul că IMM-urile creează locuri de muncă și contribuie la creșterea economică;

Foaie de parcurs pentru convergenţă și echivalenţă

49.   reamintește că scopul ultim al tuturor factorilor internaţionali implicaţi este adoptarea IFRS; recunoaște tensiunea dintre intenţia de a obţine o convergenţă maximă și dorinţa de a păstra prerogativele depline ale Uniunii Europene de a se abate de la consensul care poate fi obţinut la nivel mondial; subliniază că devierile de la standardele existente la nivel mondial trebuie limitate la minimul necesar atât în Uniunea Europeană, cât și în alte părţi ale lumii; consideră că ţările terţe ar trebui să dialogheze cu Uniunea Europeană în ansamblu și nu să trateze cele 27 de state membre în mod diferit, iar procesele actuale de convergenţă cu sistemele existente pot fi acceptate doar ca faze intermediare;

50.   ia act de importanţa și utilitatea stabilirii unor standarde mondiale, precum și a convergenţei și recunoaște că, la nivel mondial, convergenţa standardelor de contabilitate se produce într-un ritm tot mai alert;

51.   sprijină ideea convergenţei și echivalenţei; subliniază însă faptul că realizarea convergenţei cu standardele unor ţări terţe trebuie să se bazeze pe o evaluare prealabilă a avantajelor și a impactului unei astfel de schimbări pentru autorii și utilizatorii situaţiilor financiare în UE, în special pentru IMM-uri, și invită IASB să aibă în vedere acest lucru în demersurile sale;

52.   constată că lucrările privind convergenţa avansează și vede în acest fapt riscul de a se lua în considerare în acest proces mai ales situaţia economică și cadrul legislativ privind dreptul societăţilor din ţările terţe mari, în timp ce structurile comunitare ar juca un rol mai puţin important;

53.   ia act de faptul că SEC a avansat o propunere la 20 iunie 2007 de recunoaștere a situaţiilor financiare ale emitenţilor străini, fără a fi necesară o reconciliere, în măsura în care acestea au fost întocmite în baza versiunii engleze a IFRS, adoptată de IASB; subliniază că obiectivul este ca IFRS preluate în legislaţia UE trebuie să fie recunoscute de SEC;

54.   salută progresele înregistrate în Foaia de parcurs privind contabilitatea UE-SUA și recenta declaraţie a SEC, prin care emitenţii străini sunt autorizaţi să-și prezinte situaţiile financiare în conformitate cu IFRS, fără să le adapteze la GAAP ale SUA; sprijină abordarea descrisă de Comisie în scrisoarea către SEC din 26 septembrie 2007;

55.   reamintește că hotărârea Uniunii Europene de a solicita tuturor întreprinderilor cotate la bursă să aplice IFRS la întocmirea situaţiilor financiare consolidate de la începutul anului 2005 a contribuit în mare măsură la creșterea interesului faţă de IFRS la nivel mondial;

56.   reamintește că președintele SUA, președintele în exerciţiu al Consiliului European și președintele Comisiei Europene au semnat la 30 aprilie 2007 o Declaraţie comună UE-SUA, în urma reuniunii la nivel înalt, care conţine următorul text referitor la problema informaţiei financiare: „Pieţe financiare. Promovarea și crearea condiţiilor pentru recunoașterea principiilor contabile general acceptate din SUA și ale standardelor internaţionale de raportare financiară în ambele jurisdicţii, fără a fi necesară o reconciliere, până în 2009 sau dacă acest lucru este posibil, mai devreme”;

57.   reamintește chestiunea importantă privind competenţele diferitelor jurisdicţii care aplică IFRS în ceea ce privește stabilirea unei interpretări definitive a acestora, ceea ce prezintă riscul unor interpretări contradictorii; subliniază că numai autorităţile și instanţele judecătorești europene sunt competente să dea o interpretare definitivă IFRS specifice UE și invită Comisia să se asigure că această situaţie rămâne neschimbată; Comisia, împreună cu statele membre și Parlamentul, trebuie să dezvolte un sistem care să garanteze că IFRS sunt interpretate și aplicate în mod uniform pe teritoriul Uniunii Europene;

*

* *

58.   încredinţează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Comitetului autorităţilor europene de reglementare a pieţei valorilor mobiliare, Fundaţiei Comitetului pentru standarde internaţionale de contabilitate și Consiliului pentru standarde internaţionale de contabilitate.

---

(1)  JO L 243, 11.9.2002, p. 1.

(2)  JO C 303 E, 13.12.2006, p. 114.

(3)  JO L 222, 14.8.1978, p. 11.

(4)  JO L 193, 18.7.1983, p. 1.

(5)  Masa rotundă cuprinde reprezentanţi ai IASB, ai Comitetului autorităţilor europene de reglementare a pieţei valorilor mobiliare, ai EFRAG, ai Fédération des Experts Comptables Européens (FEE), ai Businesseurope, ai firmelor de audit și ai Comisiei; este un forum de discuţii asupra unor probleme cheie, fără a se oferi în niciun fel o interpretare a standardelor existente.

---