7.11.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 267/32

1.

Articolul 2 literele (i) și (k) din Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea și controlul transporturilor de deșeuri în interiorul, la intrarea și ieșirea din Comunitatea Europeană (1), coroborat cu articolul 1 literele (e) și (f) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deșeurile (2), și cu punctul D10 din Anexa II A, și punctul R1 din Anexa II B la această directivă, trebuie interpretat în sensul că primul dintre criteriile definite de Curte în Hotărârea din 13 februarie 2003, Comisia/Luxemburg (C-458/00, Rec., p. I-1553), care permite considerarea incinerării deșeurilor drept valorificare energetică a deșeurilor potrivit punctului R1 din Anexa II B la această directivă (mai precis că obiectivul principal al operațiunii este de a permite unui deșeu să aibă o funcție utilă, și anume producerea de energie), poate fi îndeplinit inclusiv în lipsa circumstanțelor menționate de Curte în hotărârea citată anterior, drept circumstanțe care dovedesc valorificarea deșeurilor, prin urmare în cazul în care operatorul instalației în care va avea loc incinerarea deșeurilor nu efectuează o plată în schimbul acestei operțiuni către furnizorul de deșeuri și când această instalație nici nu este adaptată din punct de vedere tehnic pentru continuarea activității prin utilizarea surselor de energie primară în caz de aprovizionare insuficientă cu deșeuri?

2.

În cazul unui răspuns afirmativ, în această situație, în ce condiții operațiunea în discuție poate fi considerată o operațiune de valorificare a deșeurilor?