15.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 9/33

A.

întrucât problema deficitului de apă și a secetei nu se limitează la Uniunea Europeană din punct de vedere geografic, având repercusiuni la nivel internațional și reprezentând o problemă globală; întrucât deja există conflicte internaționale privind apa și pericolul ca numărul acestora să crească este din ce în mai mare;

B.

întrucât apa este esențială pentru viață și reprezintă un bun comun care nu ar trebui redus la un simplu produs; întrucât asigurarea accesului echitabil la aprovizionarea cu apă pentru toți, inclusiv pentru generațiile viitoare, ar trebui să fie principiul de bază pentru toate politicile în domeniul apei;

C.

întrucât deficitul de apă și seceta reprezintă o provocare majoră, cu impact semnificativ socio-economic și asupra mediului în UE; întrucât impactul economic total al secetei la nivelul UE de-a lungul ultimilor 30 de ani este estimat la 100 de miliarde de euro;

D.

întrucât deficitul de apă și seceta afectează deja mai multe părți ale UE, iar o cincime a populației UE locuiește în țări unde resursele de apă reprezintă motiv de îngrijorare;

E.

întrucât deșertificarea care afectează țările din Comunitate în măsuri diferite sărăcește mediul înconjurător și conduce la degradarea solurilor și, în consecință, la pierderea valorii agricole a acestora;

F.

întrucât deficitul de apă și seceta nu sunt la fel de grave în toate regiunile UE, fiind mai pronunțate în statele membre aflate mai la sud;

G.

întrucât există diferențe regionale importante în ceea ce privește modul de manifestare a problemelor provocate de deficitul de apă și de secete; întrucât ar fi cel mai bine ca măsurile pentru soluționarea acestor probleme să se bazeze pe o abordare regională;

H.

întrucât în ultimii 30 de ani deficitul de apă și seceta s-au manifestat din ce în ce mai frecvent și au fost din ce în ce mai grave, fiind de așteptat ca schimbarea climatică să agraveze situația, contribuind la creșterea numărului de fenomene hidrologice extreme în UE și în afara acesteia, afectând probabil atât calitatea, cât și cantitatea resurselor de apă;

I.

întrucât tendințele în folosirea apei nu sunt durabile, deoarece UE continuă să irosească 20 % din apa sa din cauza ineficienței;

J.

întrucât seceta gravă, însoțită de precipitații reduse, crește riscul incendiilor forestiere, astfel cum au dovedit-o incendiile devastatoare care au cuprins recent sudul Europei;

K.

întrucât nu există o evaluare cuprinzătoare și exactă din punct de vedere tehnic și științific a situației cantității de apă în UE; întrucât datele disponibile la nivel regional și cele privind variațiile sezoniere sunt foarte limitate;

L.

întrucât deficitul de apă poate fi rezultatul cauzelor naturale, al activităților umane sau al interacțiunii acestora, fie printr-o utilizare excesivă a resurselor naturale, fie prin degradarea calității apei; întrucât utilizarea necorespunzătoare a apei reprezintă una dintre cauzele deșertificării;

M.

întrucât turismul crește și mai mult cererea de apă, în special pe timpul perioadei de vară și în zonele de coastă din sudul Europei;

N.

întrucât sensibilizarea și buna informare a cetățenilor sub diferite forme, de exemplu prin intermediul campaniilor de informare și de educare, sunt esențiale pentru facilitarea schimbării comportamentului și a practicilor și pentru crearea unei culturi a economiei de apă și a utilizării eficiente a apei;

O.

întrucât alimentarea publică cu apă este un serviciu public esențial, legat de sănătatea publică și care nu ar trebui perturbat;

P.

întrucât deficitul de apă și seceta reprezintă o problemă complexă de mediu și ar trebui reglementată ca atare, în strânsă legătură cu și luând în considerare alte aspecte legate de mediu;

Q.

întrucât agricultura, ca sector productiv, este grav afectată de efectele deficitului de apă și ale secetei, având, în același timp, un rol important în gestionarea durabilă a resurselor de apă disponibile;

R.

întrucât în UE agricultura multifuncțională joacă un rol important pentru conservarea peisajului, a biodiversității și a purității apei și, drept urmare, necesită sprijin financiar pentru anumite măsuri, precum și consiliere științifică privind gestionarea apei;

S.

întrucât deficitul de apă și seceta reprezintă factori importanți, care contribuie la accentuarea creșterii prețurilor la materiile prime agricole; întrucât este necesară garantarea stabilității aprovizionării cu alimente;

T.

întrucât în agricultură este nevoie de mari cantități de apă și, drept urmare, aceasta depinde de aprovizionarea cu apă, agricultura trebuie inclusă ca actor responsabil în sistemele de gestionare regională integrată a apei, în ceea ce privește folosirea echilibrată a apei, stoparea risipirii apei, adaptarea peisajului și a planificării culturilor, precum și protecția apei împotriva poluării;

U.

întrucât seceta favorizează de asemenea, proliferarea anumitor dăunători fitosanitari, ducând la o scădere considerabilă a recoltei;

V.

întrucât Cel de-al patrulea raport al Comisiei privind coeziunea economică și socială (COM(2007)0273) identifică schimbările climatice, în special seceta și deficitul de apă, ca reprezentând una dintre noile provocări cu implicații teritoriale considerabile, pe care trebuie să le soluționeze politica de coeziune și care au afectat, până în prezent, 11 % din populație și 17 % din teritoriul UE,

1.

salută comunicarea și sprijină primul set de opțiuni propuse în cadrul politicii de acțiune, dar regretă că domeniul lor de aplicare este limitat doar la nivelul statelor membre și al UE; reamintește că deficitul de apă și seceta reprezintă o problemă de dimensiuni internaționale și că trebuie luate măsuri ținându-se seama de acest lucru;

2.

subliniază faptul că caracterul transregional și transfrontalier al bazinelor hidrografice poate avea un impact transfrontalier considerabil asupra regiunilor aflate în amonte și în aval și, prin urmare, este indispensabil ca statele membre, precum și autoritățile regionale și locale să coopereze în ceea ce privește problema deficitului de apă și a secetelor, asigurând o utilizare durabilă și echitabilă a resurselor hidrografice; consideră că, având în vedere caracterul specific al problemei deficitului de apă și a secetelor, este necesară o acțiune coordonată atât la nivelul UE și al statelor membre, cât și la nivelul administrațiilor regionale și locale;

3.

regretă că această comunicare este limitată la promovarea unor obiective generale, propunând doar un număr limitat de măsuri precise, fără un calendar concret de implementare a acestora în regiuni amenințate de deficitul de apă și de secetă; regretă atât absența unor obiective realiste și a constrângerilor de timp pentru atingerea acestora, cât și faptul că nu s-a accentuat deloc necesitatea unei cooperări strânse cu autoritățile naționale, locale și regionale; invită Comisia să prezinte un program în desfășurare, în special un raport privind progresele în 2009, precum și revizuirea și dezvoltarea strategiei Uniunii Europene;

4.

subliniază importanța regiunilor ca factor de promovare a inovațiilor tehnologice în domeniul apei, având în vedere că eficiența apei va deveni un factor de competitivitate din ce în ce mai important; prin urmare, îndeamnă autoritățile regionale să utilizeze cooperarea interregională națională și internațională, schimburile de informații și parteneriatele strategice pentru a organiza o gestiune eficientă a apei la nivel regional;

5.

solicită autorităților regionale și locale să profite de posibilitățile mari oferite de fondurile structurale și să investească în ameliorarea sau reînnoirea infrastructurilor și tehnologiilor existente (în special în regiuni în care resursele de apă sunt irosite din cauza scurgerilor din conductele de apă), inclusiv, în special, a tehnologiilor curate care facilitează utilizarea eficientă a apei și care pot fi corelate cu gestionarea integrată a resurselor de apă (GIR), mai ales pentru a face față provocării eficienței hidrice (din punct de vedere al economiilor și al reutilizării) în sectorul industrial și cel agricol, dar și la nivelul consumatorilor autohtoni;

6.

insistă, în acest context, că atribuirea fondurilor destinate infrastructurilor trebuie să vizeze punerea în aplicare de măsuri axate pe ameliorarea gestionării apei și aprovizionarea cu apă de calitate în conformitate cu necesitățile existente;

7.

reamintește că ar trebui favorizată o abordare bazată pe cerere în gestionarea resurselor de apă; consideră, cu toate acestea, că UE trebuie să adopte o abordare globală în gestionarea resurselor de apă, combinând măsurile de gestionare a cererii, măsurile pentru optimizarea resurselor existente în cadrul circuitului apei și măsurile pentru crearea de noi resurse și că abordarea necesită integrarea considerentelor de mediu, sociale și economice;

8.

observă că măsurile bazate pe ofertă ar trebui de asemenea luate în considerare, în vederea obținerii celei mai eficiente soluții din punct de vedere economic și al protecției mediului, a optimizării echilibrului dintre cerere și ofertă și a asigurării alimentării publice neîntrerupte cu apă, inclusiv în condiții de secetă, în conformitate cu principiul dezvoltării durabile; consideră că ar trebui încurajate măsurile pentru stabilirea unei ierarhii eficiente a utilizărilor apei, iar construirea de ramificații pentru transportul apei pe distanțe lungi nu ar trebui să constituie soluția la problema deficitului de apă; cu toate acestea, subliniază importanța pe care o pot avea măsurile bazate pe ofertă pentru regiunile cele mai afectate de deficitul de apă și de secetă, care pot lua forma unor opțiuni tradiționale, precum construirea unei infrastructuri pentru a dirija cursurile de apă sau a unor soluții alternative și inovatoare precum reutilizarea durabilă a apei reziduale sau desalinizarea;

9.

subliniază contribuția adusă de agricultorii europeni în lupta împotriva eroziunii solului și a deșertificării și solicită recunoașterea rolului decisiv al producătorilor europeni pentru menținerea acoperirii cu vegetație a regiunilor afectate de secete prelungite sau amenințate de nisip transportat de vânt; subliniază efectele benefice pe care le au în special culturile permanente, livezile și viile, pajiștile, pășunile și pădurile pentru captarea apei;

10.

subliniază importanța problemei gestionării apei în zonele montane și invită Comisia să încurajeze autoritățile locale și regionale să dezvolte o relație de solidaritate între utilizatorii din aval și cei din amonte;

11.

reamintește de legătura dintre schimbările climatice, deficitul de apă și secetă și asistența teritorială integrată având drept scop menținerea și conservarea resurselor de apă locale și își exprimă îngrijorarea în legătură cu posibilul lor impact asupra sănătății publice; solicită să fie luat în considerare impactul asupra resurselor de apă, atunci când sunt elaborate politicile pentru combaterea schimbărilor climatice; solicită să fie realizat un studiu detaliat privind relația dintre dezvoltarea biocombustibililor și disponibilitatea resurselor de apă; solicită, de asemenea, să fie realizată o evaluare specifică a instalațiilor cu un consum ridicat al resurselor de apă; subliniază nevoia de a integra problema apei în politicile UE și de a o aborda într-o manieră coerentă, folosind toate instrumentele financiare și juridice ale UE; subliniază că toate nivelurile politice (cel național, cel regional și cel local) ar trebui să se implice în acest proces;

12.

consideră că ar trebui stabilită o legătură între deficitul de apă, secetă și schimbările climatice și strategiile specifice pentru acestea, având în vedere că preocupările privind adaptarea la schimbările climatice trebuie integrate ca priorități în punerea în aplicare a DCA;

13.

îndeamnă Comisia și statele membre să recunoască faptul că despădurirea și urbanizarea agresivă contribuie la diminuarea resurselor de apă; invită statele membre și autoritățile competente să țină cont de aspectele privind apa în amenajarea teritoriului, mai ales în legătură cu dezvoltarea activităților economice în bazinele hidrografice sensibile, inclusiv în insule și în regiunile ultraperiferice; subliniază că aprovizionarea cu apă, indiferent de natura consumului, trebuie să se facă întotdeauna în conformitate cu principiul tarifării echitabile a apei, prin aceasta companiile fiind încurajate în special să utilizeze apa mai eficient;

14.

subliniază faptul că revizuirea priorităților bugetului comunitar ar trebui să acorde o importanță mai mare măsurilor de mediu și, în special, politicilor menite să combată efectele schimbărilor climatice, printre care și seceta și deficitul de apă, asigurând disponibilitatea resurselor suplimentare necesare;

15.

solicită Comisiei să ia în considerare legătura intersectorială dintre impactul social și economic al schimbărilor climatice asupra amenajării teritoriului și costurile pentru energie legate de schimbările climatice; încurajează UE să realizeze toate evaluările privind eficiența apei utilizând indicatori obiectivi și economici;

16.

recunoaște faptul că deficitul de apă și secetele produc efecte directe asupra coeziunii economice, sociale și teritoriale; consideră că acestui aspect ar trebui să i se acorde atenția cuvenită la elaborarea viitoarei politici de coeziune și că toate măsurile bugetare, precum și alte instrumente necesare trebuie să fie disponibile în acest scop;

17.

subliniază faptul că situația economică a unei regiuni, competitivitatea și posibilitățile de dezvoltare a acesteia sunt determinate de aspectele de mediu complexe menționate în comunicare;

18.

recunoaște importanța DCA pentru stabilirea unui cadru ce are ca scop obținerea unei „stări bune” a tuturor apelor europene, promovând cooperarea interregională, utilizarea durabilă a apei și protecția resurselor de apă disponibile și, în același timp, contribuind la atenuarea efectelor produse de inundații și secete și solicită Comisiei și tuturor statelor membre să pună în aplicare în întregime dispozițiile acesteia și să garanteze că măsurile privind deficitul de apă și seceta nu au efecte negative asupra obiectivelor privind calitatea apei;

19.

subliniază necesitatea de a clarifica definiția „secetei prelungite” (în contextul DCA) și a implicațiilor sale în vederea atingerii obiectivelor de mediu din DCA în perioadele de secetă și ulterior acestor perioade; subliniază că deficitul de apă și seceta sunt legate între ele dar sunt diferite și că, în privința lor, ar trebui adoptate strategii diferențiate;

20.

subliniază că există o legătură strânsă între secetă, eroziunea solului, deșertificare și incendiile forestiere;

21.

consideră că planurile de gestionare a bazinelor hidrografice cerute de DCA ar trebui să includă de asemenea gestionarea secetei și a altor catastrofe hidrometeorologice și să stabilească măsuri de gestionare a crizelor adaptate la nevoile concrete ale bazinelor hidrografice amenințate de deficitul de apă și de secete, inclusiv coordonarea transfrontalieră, participarea publică și sistemele de avertizare rapidă care să funcționeze la diferite niveluri, de exemplu, la nivel european, național, regional sau local; subliniază necesitatea de a evita crearea barierelor pe cursul natural al râurilor în încercarea de a diminua inundațiile și încurajează efectuarea unui studiu de impact aprofundat cu privire la întreruperea debitului cursurilor naturale de apă;

22.

subliniază rolul pădurilor în circuitul apei și importanța unui amestec echilibrat de păduri, pășuni și teren pentru culturi, pentru gestionarea durabilă a apei; subliniază în special rolul solurilor cu un conținut organic ridicat și al rotației adaptate a culturilor; avertizează că utilizarea din ce în ce mai intensă a terenului reprezintă o amenințare la adresa agriculturii, a siguranței alimentare și a gestionării durabile a apei;

23.

subliniază faptul că deșertificarea este strâns legată de economia în domeniul pădurilor; îndeamnă la o mai mare utilizare a împăduririi pentru a reduce și a atenua debitele extreme ale apelor de suprafață și subterane și pentru a combate degradarea și eroziunea solului;

24.

recomandă ca mecanismul european de protecție civilă să prevadă intervenții în situații de criză cauzate de secetă severă;

25.

subliniază importanța reevaluării cantităților disponibile de apă subterană în UE și a normelor care reglementează utilizarea acestora, principalul obiectiv fiind asigurarea utilizării raționale a resurselor de apă subterană în conformitate cu necesitățile fiecărei țări vizate;

26.

constată că problema neepurării apelor uzate în numeroase regiuni nu este abordată în comunicare;

27.

subliniază faptul că nu trebuie pierdută din vedere necesitatea de a proteja apele subterane, pentru ca acestea să poată fi incluse în gestiunea globală a resurselor hidrografice;

28.

solicită Consiliului, statelor membre și autorităților regionale și locale să țină cont în celelalte politici sectoriale de elementele expuse în comunicare, pentru a evita efectele contraproductive în ceea ce privește protecția resurselor de apă;

29.

subliniază faptul că, în întreaga lume, experiența a dovedit că abaterea unui râu conduce la daune ireparabile la nivelul condițiilor ecologice și hidromorfologice, ceea ce ar putea însemna ca oamenii și întreprinderile să fie nevoite să se mute, perturbându-se astfel coeziunea economică și socială; invită statele membre să prevină orice fel de deteriorare a bazinelor lor hidrografice și să respecte în întregime cerințele stabilite la articolele 1 și 4 din DCA și invită Comisia să acorde finanțare din fondurile europene numai pentru proiectele care îndeplinesc în totalitate aceste cerințe;

30.

îndeamnă Consiliul să adopte fără întârziere o decizie referitoare la propunerea de regulament de instituire a Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene (COM(2005)0108), pentru a îmbunătăți definirea criteriilor și a evenimentelor eligibile, inclusiv a perioadelor de secetă, cu scopul de a atenua pagubele cauzate de catastrofele naturale într-un mod mai eficient, flexibil și rapid, având în vedere, de asemenea, că Parlamentul a adoptat deja poziția sa la 18 mai 2006 (4);

31.

salută faptul că economisirea apei reprezintă prima prioritate a Comisiei, ca răspuns la deficitul de apă și la secete; în acest context, îndeamnă Comisia să se asigure că modul în care sunt utilizate fondurile structurale nu intră în contradicție cu această prioritate, să integreze gestionarea durabilă a apei ca un criteriu care trebuie respectat în cadrul proiectelor și, înainte de a acorda finanțări din fondurile structurale, să obțină dovezi în ceea ce privește utilizarea opțiunilor de economisire a apei de către autoritățile locale și regionale și respectarea, de către acestea, a cerințelor cuprinse în DCA;

32.

consideră că este necesar ca, atunci când un curs de apă trece prin mai multe state membre, să se stabilească o cooperare interregională și transnațională pentru gestionarea integrată a cursurilor de apă, în special în ceea ce privește activitățile agricole;

33.

reamintește că aproape 20 % din apa din UE se pierde din cauza ineficienței utilizării apei și subliniază nevoia de investiții majore pentru îmbunătățirea progresului tehnic în toate sectoarele economice (insistând asupra celor mai intensive utilizări ale apei și asupra sectoarelor în care potențialul de economisire a apei este foarte ridicat); observă că gestionarea ineficientă a apei este o problemă care influențează deficitul de apă și care poate avea mai multe efecte negative în perioade de secetă fără însă a o cauza, întrucât seceta este un fenomen natural;

34.

propune Comisiei, având în vedere că problema deficitului de apă și a secetelor este strâns legată de problematica irosirii apei, încorporarea criteriului de utilizare economică a apei în sistemul de condiții care trebuie îndeplinite pentru acordarea de subvenții din fondurile comunitare;

35.

încurajează UE să sprijine schimbul de bune practici, tehnologia și inovația care contribuie la un consum mai mic de apă și energie și care vizează îmbunătățirea utilizării eficiente a apei;

36.

invită Comisia, având în vedere că pierderile datorate scurgerilor din rețelele publice de alimentare cu apă din centrele urbane pot depăși 50 %, să ia în calcul posibilitatea promovării unei rețele de orașe pentru a încuraja utilizarea durabilă a apei în vederea schimbului de bune practici precum reutilizarea, economisirea și o utilizare mai eficientă a apei, precum și a derulării în comun a unor proiecte demonstrative pilot; invită, de asemenea, autoritățile locale să îmbunătățească rețelele de alimentare pentru distribuția apei scoase din uz;

37.

subliniază că 40 % din apa folosită în UE ar putea fi economisită; solicită luarea unor măsuri concrete și oferirea de stimulente financiare pentru promovarea unei utilizări eficiente și durabile a apei; solicită, de asemenea, instalarea extinsă a contoarelor care să măsoare consumul de apă pentru încurajarea economisirii, a reutilizării și a utilizării eficiente și raționale a apei; încurajează cele mai afectate state membre să folosească o parte din fondurile structurale pentru proiecte în vederea îmbunătățirii utilizării și economisirii apei; încurajează autoritățile responsabile de bazinele hidrografice să efectueze o analiză costuri-beneficii a măsurilor alternative de gestionare a apei în toate sectoarele;

38.

subliniază necesitatea de a combate pierderile și de a echilibra utilizările apei, în special prin reutilizare, având în vedere valorile multiple ale acesteia: biologice, sociale, de mediu, simbolice, culturale și cele referitoare la peisaj și turism;

39.

reamintește că articolul 9 alineatul (1) din DCA menționează că „Statele membre iau în considerare principiul recuperării costurilor serviciilor (…) în conformitate, în special, cu principiul «poluatorul plătește»” și „se asigură că, până în 2010, politica de stabilire a prețului apei constituie o motivație adecvată pentru ca utilizatorii să utilizeze resursele de apă în mod eficient (…) [și că] diferitele tipuri de destinații finale ale apei (…) contribuie în mod adecvat la recuperarea costurilor serviciilor de alimentare cu apă”;

40.

consideră că, în timp ce politicile de gestionare a apei trebuie să se bazeze pe principiul „poluatorul plătește”, acestea ar trebui să fie însoțite de măsuri pentru a pune capăt pierderilor importante care au loc din cauza instalațiilor defectuoase și a recoltelor și sistemelor agricole necorespunzătoare;

41.

subliniază că în ceea ce privește utilizarea mai eficientă a apei în anumite țări se poate înregistra un progres considerabil în sectorul agricol; speră ca evaluarea stării de sănătate a politicii agricole comune să ia această chestiune în considerare și să propună măsuri concrete care să promoveze utilizarea mai durabilă a apei, oferind stimulente pentru a mobiliza cele mai bune tehnologii și practici disponibile și în special sprijin pentru dezvoltarea rurală prin eco-condiționalitate, aplicarea principiului „poluatorul plătește” și a principiului „utilizatorul plătește”, precum și a programelor de dezvoltare rurală; consideră că Uniunea Europeană ar trebui să sprijine măsurile pentru îmbunătățirea gestionării apei în agricultură, promovând modernizarea sistemelor de irigații pentru a reduce consumul de apă și pentru a stimula cercetarea în acest domeniu;

42.

subliniază rolul pe care îl au programele de mediu din cadrul celui de-al doilea pilon al PAC în stabilirea stimulentelor pentru practicile agricole de protejare a durabilității și a purității resurselor de apă;

43.

subliniază faptul că producerea de biocombustibili va mări cererea de cantități mari de apă și accentuează necesitatea de a monitoriza atent impactul utilizării biocombustibililor și de a revizui în mod regulat politicile Uniunii Europene și cele naționale privind biocombustibilii;

44.

subliniază faptul că principalii utilizatori ai apei (precum centralele electrice) nu consumă apă ci o evacuează în circuit, după utilizarea acesteia în procesele lor; subliniază că, procedând astfel, aceștia au un efect puternic asupra disponibilității apei de suprafață, asupra sistemelor ecologice și a sănătății publice, prin creșterea temperaturii apei; subliniază necesitatea de a ține seama de aceste efecte;

45.

reamintește că consumatorii joacă un rol foarte important în vederea utilizării durabile a resurselor de apă în UE, prin urmare solicită UE să lanseze o campanie publică de informare și educare a cetățenilor, care să vizeze sensibilizarea acestora față de problema apei și care să îi încurajeze să ia măsuri concrete;

46.

reamintește Comisiei faptul că, prin definirea unei politici eficiente de tarifare a apei, care să reflecte adevărata valoare a acesteia, poate încuraja consumatorii să economisească apa într-o mai mare măsură;

47.

subliniază rolul preponderent al autorităților regionale și locale, precum și al organizațiilor societății civile, în ceea ce privește campaniile de sensibilizare și organizarea de activități educaționale;

48.

invită Comisia, precum și regiunile și orașele din statele membre să favorizeze apariția în UE a unei culturi bazate pe economisirea apei, prin promovarea sistemelor de captare a apei de ploaie și prin lansarea unor campanii de sensibilizare a cetățenilor cu privire la importanța economisirii apei, de exemplu prin programe educaționale adecvate; invită Comisia să încurajeze schimbul de bune practici între regiuni, orașe și organizații ale societății civile în ceea ce privește măsurile care vizează economia de apă (inclusiv epurarea apei de ploaie și a apelor uzate), creșterea eficienței apei și gestionarea riscului de secetă;

49.

consideră că este necesară promovarea campaniilor de informare, sensibilizare și formare pentru producători, în scopul unei contribuții active la gestionarea durabilă a resurselor de apă;

50.

consideră că un sistem de etichetare a produselor în ceea ce privește consumul de apă, care există deja în ceea ce privește eficiența energetică, ar fi un instrument adecvat pentru obținerea unui consum mai durabil al apei, dar subliniază că:

51.

îndeamnă ca, acolo unde este cazul, criteriile de performanță în ceea ce privește apa să facă parte din standardele de construcție a clădirilor;

52.

încurajează toate părțile implicate să dezvolte o schemă voluntară de etichetare a gestionării durabile a apei și să elaboreze programe voluntare de economisire a apei în diferite sectoare economice (de exemplu agricultură, turism, industria de prelucrare);

53.

consideră că apa trebuie să rămână un bun public și un element fundamental al suveranității statelor, care ar trebui să fie accesibil tuturor „la prețuri sociale și ecologice” echitabile, avându-se în vedere în mod deosebit situația specifică a fiecărei țări și a diferitelor sisteme agricole existente, precum și rolul social pe care îl are activitatea agricolă;

54.

solicită Comisiei să ia în considerare posibilitatea ca în 2009 să finanțeze un proiect pilot care să cuprindă cercetarea, supravegherea și monitorizarea dezvoltării unor activități de prevenire care să oprească deșertificarea și formarea stepei în Europa, prevenind astfel eroziunea, deflația, pierderile agricole și cele legate de biodiversitate, crescând protecția și fertilitatea solului și capacitatea acestuia de a reține apa și de a sechestra cărbunele; reiterează importanța stabilirii unor date sigure și transparente, astfel încât politicile să fie într-adevăr eficiente;

55.

salută instituirea Observatorului european al secetei și a sistemului de avertizare rapidă în privința secetei; subliniază importanța unei discuții extinse privind obiectivele fundamentale, bugetul și organizarea acestuia;

56.

invită Comisia să promoveze intrarea în funcțiune a Observatorului european al secetei în cadrul Agenției Europene de Mediu și subliniază că aceasta ar trebui să urmărească completarea datelor naționale cu informații sezoniere standard, regionale și locale, privind precipitațiile și consumul transsectorial, pentru a favoriza un proces decizional solid și strategic;

57.

subliniază importanța solului bogat în humus, a unui sistem adaptat de rotație a culturilor și a unei combinații echilibrate de păduri, pajiști și terenuri cultivabile pentru gestionarea durabilă a apei; avertizează că intensificarea utilizării terenului reprezintă o amenințare la adresa agriculturii, a siguranței aprovizionării cu produse alimentare și a gestionării durabile a apei;

58.

invită Comisia să susțină statele membre în procesul de reîmpădurire a zonelor care au fost afectate de secetă și incendii ciclice, bazându-se pe respectul pentru bioclimă și pe caracteristicile ecologice ale acestora și își exprimă speranța că se va acorda o importanță deosebită reabilitării peisajului rural și urban, acordându-se atenția cuvenită particularităților locale;

59.

consideră că deficitul de apă și secetele ciclice au accentuat flagelul incendiilor și gravitatea acestora, sporind fragilitatea și riscul de distrugere a multor specii caracteristice pădurilor din țările din sudul Europei, pentru care, de multe ori, pădurile reprezintă principala resursă naturală;

60.

subliniază faptul că planificarea referitoare la modelul agricol european ar trebui să aibă în vedere atât cele mai frecvente și mai grave pericole pentru mediu, cât și deficitul de apă și seceta și că, în acest context, un mecanism eficient de gestionare a crizelor ar trebui să reprezinte un element esențial al PAC;

61.

consideră că este necesară o reevaluare a valorii din punct de vedere ecologic a pădurilor și a producției agricole, în contextul schimbărilor climatice, în care este absolut nevoie de echilibrarea creșterii emisiilor de gaze cu efect de seră cu o creștere a acoperirii cu păduri, al căror rol ca absorbanți de carbon trebuie avut în vedere la elaborarea tuturor politicilor privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră;

62.

sprijină angajamentul Comisiei de a continua să pună accentul pe provocarea pe care o presupune deficitul de apă și seceta la nivel internațional, în special în cadrul Convenției Organizației Națiunilor Unite pentru combaterea deșertificării și al Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice;

63.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.