Recurs introdus la 4 august 2010 de Bouygues SA și Bouygues Télécom SA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia extinsă) pronunțate la 21 mai 2010 în cauzele conexate T-425/04, T-444/04, T-450/04 și T-456/04, Franța și alții/Comisia

(Cauza C-399/10 P)

()

2010/C 317/27

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurente: Bouygues SA, Bouygues Télécom SA (reprezentanți: J. Vogel, F. Sureau, D. Theophile, avocați)

Celelalte părți în proces: Comisia Europeană, Republica Franceză, France Télécom SA, Association française des opérateurs de réseaux et services de télécommunications (AFORS Télécom)

Concluziile recurentelor

Motivele și principalele argumente

Bouygues SA și Bouygues Télécom SA invocă două motive în susținerea recursului lor.

Prin intermediul primului motiv, care cuprinde trei aspecte, recurentele invocă faptul că Tribunalul a comis o eroare de drept în măsura în care a confirmat analiza Comisiei potrivit căreia declarațiile statului francez din iulie, din septembrie și din octombrie 2002 nu constituiau, luate separat sau împreună, unul sau mai multe ajutoare de stat. Tribunalul ar fi încălcat astfel noțiunea de utilizare a resurselor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE atunci când a statuat că declarațiile de susținere nu ar fi putut să implice o utilizare a resurselor publice decât cu condiția să precizeze forma și cuantumul susținerii preconizate, să fie de aplicare imediată și certă și să aibă caracter juridic obligatoriu (primul aspect). În plus, Tribunalul ar fi denaturat normele de drept național prezentate Comisiei atunci când acesta a indicat că aceste norme ar impune la rândul lor, pentru ca promisiunile să poată avea caracter obligatoriu, ca acestea să fie precise în privința condițiilor și a cuantumului susținerii promise, iar nu condiționate de o neîndeplinire a obligației de către debitor, în timp ce, în temeiul dreptului național, promiterea unui rezultat este suficientă pentru a angajarea autorului acesteia. Condiția legată de apariția unor dificultăți financiare nu s-ar opune unui angajament de garanție, iar faptul că statul se comportă astfel încât să creeze convingerea că va acționa într-un anumit fel este de natură să angajeze răspunderea acestuia (al doilea aspect). În sfârșit, Tribunalul ar fi încălcat noțiunea de utilizare a resurselor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE atunci când a statuat că o asemenea utilizare nu ar putea decurge din reacția piețelor care implică obligația statului de a rezolva problemele de finanțare ale France Télécom (al treilea aspect).

Prin intermediul celui de al doilea motiv, care cuprinde două aspecte, recurentele invocă o eroare de drept comisă de Tribunal în ceea ce privește calificarea ca ajutor a împrumutului din partea acționarilor consimțit de statul francez sub forma deschiderii unei linii de credit de 9 miliarde de euro în decembrie 2002. În această privință, Bouygues și Bouygues Télécom arată, în primul rând, că Tribunalul a încălcat noțiunea de ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE atunci când a statuat că avantajul care rezultă din anunțarea deschiderii unei linii de credit nu este suficient de legat de transferul resurselor care rezultă din această deschidere pentru a fi posibilă constatarea unui ajutor de stat. Recurentele invocă faptul că Tribunalul impune în mod greșit ca avantajul să fie același cu utilizarea resurselor.

Recurentele invocă, în al doilea rând, faptul că Tribunalul ar fi încălcat noțiunea de avantaj în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE atunci când a considerat în mod distinct punerea la dispoziția France Télécom a sumei de 9 miliarde de euro pentru a considera că aceasta nu presupunea niciun avantaj propriu sub forma unei majorări a resurselor financiare pe care France Télécom le avea la dispoziție, fără a lua în considerare, pentru a aprecia existența acestui avantaj, efectul de liniștire ce rezulta din aceste măsuri.

(1)  Decizia 2006/621/CE a Comisiei din 2. august 2004 privind ajutorul de stat pus în aplicare de Franța în favoarea France Télécom (JO L 257, p. 11).