6.4.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 107/33

1.1

Comitetul propune ca articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene să fie inclus ca bază juridică alături de articolele 42 alineatul (1) și 43 alineatul (2), dat fiind că o simplă referință la articolele privind PAC nu este suficientă pentru adoptarea de măsuri specifice pentru regiunile ultraperiferice ale Uniunii Europene (RUP).

1.2

Comitetul declară că trebuie să se elimine referința la „volume” de la litera e) din alineatul (2) al articolului 18 și să se clarifice redactarea acestei dispoziții în legătură cu alineatul (4) al aceluiași articol, astfel încât să permită o flexibilitate corespunzătoare a programării măsurilor și acțiunilor, stabilind ca fiecărei măsuri să i se aloce fișa financiară corespunzătoare, în locul volumelor, și să se elimine referința la plafoanele maxime ale acțiunilor, dat fiind că acestea ar rămâne fixate la nivelul măsurii.

1.3

Comitetul consideră că, în ceea ce privește conservarea peisajului și a caracteristicilor tradiționale ale terenurilor agricole și, în special, conservarea zidurilor de piatră de sprijin ale teraselor, trebuie să se extindă și la alte regiuni ultraperiferice flexibilitatea de care se bucură Madeira privind dublarea fondurilor cantităților maxime anuale subvenționabile de către Uniune prevăzute în Anexa I a Regulamentului (CE) nr. 1628/2005.

1.4

Comitetul consideră că la articolul 22 trebuie să se includă un nou alineat prin care marile întreprinderi stabilite în regiunile ultraperiferice să aibă derogare de la interdicția de a primi ajutoare de stat destinate plății primelor de asigurare agrare.

1.5

Comitetul pledează pentru majorarea fondurilor alocate sectorului bananelor în cadrul programelor POSEI (Programe de opțiuni specifice distanței și insularității), pentru a atenua efectele negative ale scăderii programate a tarifului vamal aplicat importurilor de banane în UE asupra veniturilor producătorilor comunitari.

1.6

Comitetul consideră că regimul specific de aprovizionare al fiecărei regiuni trebuie trasat în funcție de producția agricolă locală, a cărei dezvoltare nu poate fi limitată de volumul prea mare al ajutoarelor de aprovizionare în favoarea altor produse locale.

2.1

RUP se bucură de un tratament specific, așa cum prevede articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în care se precizează că, având în vedere caracteristicile și nevoile speciale ale acestor regiuni, trebuie adoptate măsuri specifice orientate, mai ales, către stabilirea condițiilor de aplicare a tratatelor în regiunile respective, inclusiv în ceea ce privește politicile comune. În prezent, articolul 349 din TFUE citează nouă regiuni aparținând la trei state membre:

2.2

În ceea ce privește politica agricolă comună (PAC), regiunile ultraperiferice dispun de măsuri specifice incluse în programele POSEI, ale căror instrumente principale sunt:

2.3

Adoptarea de măsuri specifice pentru agricultura regiunilor ultraperiferice a avut loc pentru prima dată în 1991, în cazul departamentelor franceze de peste mări (POSEIDOM), iar în 1992, în cel al Insulelor Canare (POSEICAN), Azore și Madeira (POSEIMA). În 2001, au fost revizuite regulamentele POSEI, modificându-se RSA și, în special, modul de calcul al ajutoarelor corespunzătoare. De asemenea, această revizuire a presupus adoptarea de noi măsuri de sprijinire a producției locale și modificarea celor în vigoare.

2.4

În 2006 regimul POSEI suferă o importantă reformă, reunindu-se cele trei POSEI într-un singur regulament: Regulamentul (CE) nr. 247/2006 al Consiliului. În acest regulament se stabilește o nouă metodă de programare, descentralizându-se crearea și modificarea programelor POSEI, precum și gestionarea și monitorizarea lor, aceste funcții trecând la autoritățile competente ale statelor membre. Noul regim a presupus o gestionare mai flexibilă și mai adaptată necesităților locale, precum și o simplificare a procedurilor de modificare a programelor. În această adaptare a regimului POSEI s-a reflectat și reforma PAC din 2003 privind regimurile de ajutor direct pentru agricultori, căci în această reformă s-a ținut seama de caracteristicile specifice ale agriculturii regiunilor ultraperiferice, acestea fiind lăsate în afara cadrului de aplicare a modulării și decuplării ajutoarelor.

2.5

Ulterior, Regulamentul (CE) nr. 247/2006 al Consiliului s-a modificat în mai multe rânduri pentru a ține seama de reformele din sectoarele zahărului și bananelor întreprinse în 2006, precum și de „bilanțul de sănătate” al PAC, dată fiind transferarea în favoarea programelor POSEI a bugetului corespunzător măsurilor de ajutor direct care se gestiona anterior în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului precum și a altor transferuri de ajutoare directe realizate în 2007 și 2008.

2.6

În prezent, se poate afirma că programele POSEI constituie echivalentul primului pilon al PAC pentru regiunile ultraperiferice și este necesar să se mențină dispozitivele sale, dotându-le cu mijloacele financiare adecvate.

3.1

În primul rând, această modificare a Regulamentului nr. 247/2006 al Consiliului se supune necesității de a adapta acest regulament la evoluțiile recente ale legislației și, în special, la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, cu introducerea corespunzătoare a procedurii de codecizie în politica agricolă comună. Prin urmare, este vorba de a face distincția între competența delegată Comisiei de a adopta acte fără caracter legislativ (acte delegate) cu domeniu de aplicare general care completează sau modifică anumite elemente neesențiale ale actului legislativ, enunțată la articolul 290, și, pe de altă parte, competențele de executare conferite Comisiei, enunțate la articolul 291.

3.2

De asemenea, această modificare a regulamentului este destinată reformării și remodelării structurii acestuia din motive de claritate și transparență și vizând mai buna adaptare a dispozițiilor sale la realitatea regimului agricol POSEI.

3.3

Acest nou regulament semnalează mai explicit principalele obiective urmărite în regimul POSEI și pune în evidență rolul central al programelor POSEI. S-au introdus, în plus, în textul regulamentului, anumite dispoziții privind programarea menite să facă mai flexibilă adaptarea programelor, care să se poată, astfel, răspunde mai bine necesităților regiunilor ultraperiferice.

3.4

De asemenea, se propun o serie de modificări foarte concrete:

3.5

În plus, se precizează că regimul specific de aprovizionare trebuie conceput pentru fiecare regiune în funcție de producția agricolă locală, iar dezvoltarea acestei producții nu trebuie limitată prin ajutoare pentru aprovizionare prea substanțiale în cazul unor produse care sunt produse și la nivel local.

3.6

Noua propunere de regulament nu implică schimbări în sursele de finanțare, nici în intensitatea acesteia și, în orice caz, nu implică o reformă importantă de fond, ci de formă.

4.1

Agricultura regiunilor ultraperiferice constituie o parte importantă a economiei locale, în special în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și, de asemenea, un important sprijin al industriei agroalimentare locale, care reprezintă partea cea mai importantă din producția industrială a acestor regiuni.

4.2

Totuși, producția agricolă a regiunilor ultraperiferice se caracterizează printr-o mare fragilitate datorată, în principal, dificultăților care derivă din îndepărtare, mărimea piețelor locale, fragmentarea lor, condițiile climaterice nefavorabile, dimensiunea redusă a exploatațiilor locale sau gradul scăzut de diversificare a culturilor, factori care contribuie la reducerea considerabilă a competitivității lor față de producțiile continentale. În plus, agricultura locală prezintă o puternică dependență de exterior, atât în furnizarea de materii prime cât și în comercializarea produselor, într-un context geografic foarte îndepărtat de sursele de aprovizionare și de piețe.

4.3

În majoritatea regiunilor ultraperiferice, producția agricolă se caracterizează printr-o dualitate foarte pronunțată între o agricultură orientată spre export și o agricultură de aprovizionare a piețelor locale. Totuși, producția destinată exportului trebuie să facă față concurenței producției din țările pieței mondiale (mediteraneene, din America Latină etc.), care își vând, de asemenea, producția pe continentul european, având costuri mai mici și condiții de acces tot mai favorabile, ca urmare a liberalizării progresive a regimului comercial al produselor agricole în UE.

4.4

Cazul bananelor produse în UE reprezintă un exemplu al eliminării progresive și îngrijorătoare a protecției principalelor produse de export ale RUP. Într-adevăr, la 15 decembrie 2009, Uniunea Europeană a semnat un acord multilateral în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului privind comerțul cu banane, în care se stabilește o scădere a tarifului vamal de la 176 EUR/tonă până la 114 EUR/tonă între 2017 și 2019. De asemenea, au fost încheiate diverse acorduri de asociere cu Columbia, Peru și cu țările din America Centrală și, probabil în viitorul apropiat, se va semna un acord cu Ecuador, prin care se stabilește o reducere a tarifului vamal chiar mai mare, ajungând la doar 75 EUR/tonă, cu aplicare din 2020.

4.5

Reforma regimului POSEI din 2006 s-a dovedit a fi foarte pozitivă pentru o mai bună adaptare a regimului la caracteristicile specifice ale agriculturii regiunilor ultraperiferice, dispunându-se ca autoritățile naționale și regionale să aibă competențe mai mari în conceperea programelor, pentru a permite părților interesate să poată participa mai direct la definirea măsurilor de sprijin.

4.6

Modificarea care se propune asigură o mai mare adecvare a dispozițiilor regulamentului la funcționarea actuală a regimului și conferă o mai mare flexibilitate pentru adaptarea programelor la necesitățile fiecărei regiuni.

4.7

În ceea ce privește compatibilitatea cu Tratatul de la Lisabona, Comisia a făcut un efort deosebit pentru a determina clasificarea în acte delegate și în acte de punere în aplicare, încercând să nu schimbe prevederile în vigoare pentru a permite menținerea funcționării actuale a sistemului, cu toate că propunerea sa este destul de precipitată, întrucât nu dispune de toate informațiile, necunoscându-se încă conținutul regulamentului care va stabili noile proceduri de comitologie.

5.1

În prezent, regulamentul POSEI dispune de o dublă bază juridică: cele două articole privind politica agricolă comună (PAC) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (fostele articole 36 și 37) și articolul specific privind regiunile ultraperiferice [fostul articol 299 alineatul (2)]. Cu toate acestea, în propunerea de reformă a regulamentului, baza juridică se limitează la noile articole 42 și 43 alineatul (2) privind PAC și se omite noul articol 349 privind RUP. Simpla referire la articolele privind PAC nu este suficientă pentru adoptarea de măsuri specifice pentru RUP, întrucât articolul specific constituie temeiul legal pentru toate acele dispoziții legate de caracterul excepțional al condiției de teritoriu ultraperiferic.

5.2

În articolul 18 se propun noi dispoziții în care se stabilește conținutul obligatoriu pe care trebuie să-l aibă programele POSEI prezentate de autoritățile naționale competente. Cu toate acestea, unele dintre aceste dispoziții dau naștere la îndoieli în ceea ce privește modul de interpretare. Ar trebui eliminată litera e) din articolul 18, fiind o dispoziție neclară și, în plus, redundantă, întrucât repetă conținutul alineatului (4) al aceluiași articol, deoarece, în fiecare acțiune, se specifică condițiile ajutorului și produsele. Includerea volumelor ca conținut obligatoriu al măsurilor complică mai mult decât ajută; fiecare măsură include diverse acțiuni și nu are utilitate practică referirea la acestea atunci când se descrie măsura. La alineatul (4) din articolul 18, determinarea unui plafon maxim pentru fiecare acțiune nu este necesară și face procesul de gestionare al programului mai puțin flexibil, întrucât ajutorul unitar și beneficiarii acțiunii sunt oricum determinați.

5.3

În ceea ce privește conservarea peisajului și a caracteristicilor tradiționale ale terenurilor agricole și, în special, conservarea zidurilor de piatră de sprijin ale teraselor, în unele regiuni ultraperiferice există și necesitatea de a stimula conservarea acestor caracteristici, dată fiind importanța capitală a acestora pentru peisajul tradițional și buna conservare a terenurilor, din cauza dificilei orografii și a caracteristicilor solului. De aceea, la alineatul (1) din articolul 21, trebuie să se extindă și la alte regiuni ultraperiferice flexibilitatea de care se bucură Madeira cu privire la dublarea fondurilor cantităților maxime anuale subvenționabile de către Uniunea Europeană, prevăzute în Anexa I a Regulamentului (CE) nr. 1628/2005.

5.4

Polițele de asigurări colective, a căror cerință este contractarea de către un sector în totalitatea sa, au o mare importanță pentru unele regiuni ultraperiferice. Faptul că marile întreprinderi nu pot beneficia de ajutoarele statului pentru contractarea de asigurări colective duce la scumpirea primei de asigurare pentru producătorii mici și mijlocii și slăbește viabilitatea sistemului de asigurări. Trebuie avut în vedere faptul că regiunile ultraperiferice dispun de un teritoriu redus și că, în unele dintre ele, se aplică linii de asigurări specifice culturilor lor. Ar fi, așadar, convenabil să se încurajeze ca fiecare subsector în totalitatea sa să poată beneficia de asigurarea colectivă corespunzătoare.

5.5

Scăderea tarifului vamal prevăzută în Acordul multilateral privind comerțul cu banane încheiat la Geneva are deja consecințe negative asupra prețurilor de vânzare a bananelor și, prin urmare, asupra veniturilor producătorilor comunitari. Acest impact negativ va fi amplificat de reducerea adițională a tarifului vamal prevăzută în acordurile bilaterale încheiate cu țările andine și din America Centrală. Pentru a frâna această puternică scădere a competitivității sectorului comunitar al bananelor provocată de importanta reducere a tarifului vamal, este necesară luarea de măsuri de compensare care să reducă la minimum impactul negativ al acesteia, prin majorarea fondurilor alocate programelor POSEI, care să permită menținerea veniturilor producătorilor comunitari.