2.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 296/19

—

având în vedere Protocolul nr. 4 la Tratatul de aderare privind centrala nucleară de la Ignalina din Lituania și Protocolul nr. 9 privind unitățile 1 și 2 ale centralei nucleare Bohunice V1 din Slovacia, precum și articolul 30 din Protocolul privind condițiile și aranjamentele referitoare la admiterea Republicii Bulgaria și a României în Uniunea Europeană,

—

având în vedere regulamentele Consiliului privind punerea în aplicare a Protocolului nr. 4 cu privire la centrala nucleară de la Ignalina din Lituania (1), privind punerea în aplicare a Protocolului nr. 9 cu privire la unitatea 1 și unitatea 2 ale centralei nucleare Bohunice V1 din Slovacia (2) și cu privire la asistența financiară comunitară pentru dezafectarea unităților 1-4 ale centralei nucleare de la Kozlodui din Bulgaria (programul Kozlodui) (3),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind utilizarea resurselor financiare alocate pentru dezafectarea instalațiilor nucleare (COM(2007)0794) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei intitulat „Date privind finanțarea dezafectării instalațiilor nucleare în UE” (SEC(2007)1654),

—

având în vedere Recomandarea Comisiei din 24 octombrie 2006 privind gestionarea resurselor financiare alocate pentru dezafectarea instalațiilor nucleare (4),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0054/2011),

A.

întrucât în cele trei țări candidate la aderarea la UE – Lituania, Slovacia și Bulgaria – au funcționat centrale nucleare vechi, ajungându-se la un acord privind închiderea acestora, iar negocierile în vederea aderării au condus la stabilirea unor date fixe anticipate de închidere a unităților din cadrul celor trei centrale nucleare în discuție;

B.

întrucât UE a recunoscut că închiderea anticipată și, ulterior, dezafectarea acestor unități din cadrul celor trei centrale nucleare reprezintă o sarcină financiară și economică majoră care nu poate fi acoperită integral de către statele membre vizate, motiv pentru care tratatele de aderare, precum și regulamentele ulterioare ale Consiliului de punere în aplicare a acestor tratate au prevăzut acordarea de asistență financiară pentru statele membre respective; întrucât, cu toate acestea, nu s-a decis în mod clar dacă asistența ar trebui să acopere costul integral al dezafectării sau să compenseze toate consecințele economice ale acestui proces; constată că atât Bulgaria, cât și Slovacia rămân pentru moment exportatori neți de electricitate;

C.

întrucât asistența prevede măsuri în următoarele domenii:

D.

întrucât acordarea de asistență a început înaintea aderării și înainte ca unitățile respective să fie închise, și întrucât aceste fonduri s-au acumulat în fondurile internaționale de asistență pentru dezafectare (IDSF), în timp ce pregătirile administrative au continuat;

E.

întrucât dezafectarea instalațiilor nucleare și gestionarea deșeurilor lor este o operație complexă din punct de vedere tehnic, care necesită resurse financiare substanțiale și implică responsabilități în materie de mediu, tehnice, sociale și financiare,

1.

constată că Lituania, Slovacia și Bulgaria și-au îndeplinit angajamentele asumate în tratatele de aderare de a-și închide unitățile respective din cele trei centrale nucleare în timp util: unitatea 1 a centralei de la Ignalina a fost închisă la 31 decembrie 2004, iar unitatea 2 la 31 decembrie 2009; unitatea 1 a centralei Bohunice V1 a fost închisă la 31 decembrie 2006, iar unitatea 2 la 31 decembrie 2008; unitățile 1 și 2 ale centralei de la Kozlodui au fost închise la 31 decembrie 2002, iar unitățile 3 și 4 la 31 decembrie 2006;

2.

constată, de asemenea, că toate cele trei state membre au încercat să își renegocieze angajamentele politice cu privire la închiderea reactoarelor, ceea ce a antrenat întârzieri ale procesului;

3.

remarcă existența unui temei juridic pentru acordarea de asistență financiară; constată că sumele sunt stabilite anual, în urma unei decizii a Comisiei, pe baza documentelor individuale de programare combinată anuală, permițând astfel un control asupra evoluției și finanțării proiectelor aprobate;

4.

constată că, din cauza experienței insuficiente și a informațiilor limitate ale UE în domeniul dezafectării, asistența financiară a fost stabilită fără posibilitatea de a defini un plafon financiar; ia act de faptul că nu au existat condiții clare pentru specificațiile cu privire la plafoane nici chiar după elaborarea planurilor și a strategiilor de dezafectare, fapt care a determinat în mod necesar ca sprijinul financiar suplimentar să fie stabilit gradual și de la caz la caz;

5.

consideră că scopul asistenței comunitare este să sprijine aceste trei state membre în depășirea obstacolelor de ordin financiar și economic generate de datele de închidere anticipate fixe și să acopere costurile multor activități importante de dezafectare, să investească în proiecte în domeniul energiei în vederea reducerii dependenței de energie și să contribuie la reducerea impactului social rezultat în urma dezafectării centralelor nucleare; constată, totuși, că în toate cele trei cazuri, costurile de dezafectare a centralelor au depășit asistența UE planificată și, de asemenea, sunt de natură să depășească estimările inițiale; constată că un procent ridicat din fonduri a fost folosit pentru proiecte energetice și nu pentru scopul principal al asistenței financiare, și anume dezafectarea centralelor nucleare;

6.

are convingerea că conceptul de solidaritate a Uniunii Europene contribuie efectiv la atenuarea consecințelor economice ale închiderii anticipate a instalațiilor în sectorul energetic; observă, în schimb, că la momentul pregătirii prezentului raport, dezafectarea propriu-zisă se află încă în etapa inițială;

7.

constată că, în interesul siguranței și al sănătății tuturor cetățenilor Europei, ar trebui să se acorde prioritate maximă dezafectării centralelor nucleare vizate;

8.

își exprimă temerea cu privire la faptul că o lipsă a resurselor financiare pentru măsuri de dezafectare va întârzia dezafectarea centralelor nucleare, ceea ce ar constitui o amenințare la adresa mediului și a sănătății umane;

9.

subliniază că aspectele legate de siguranță sunt de o importanță fundamentală pentru dezafectarea unităților închise anticipat din cadrul celor trei centrale nucleare în discuție; invită, prin urmare, Consiliul, Comisia și statele membre să țină seama de acest lucru în orice decizii viitoare legate de dezafectarea instalațiilor nucleare în general și de aceste trei programe de dezafectare în special; solicită Comisiei să ia măsuri în vederea unei coordonări adecvate cu statele membre și să prevadă calendare precise privind finalizarea proiectelor;

10.

constată cu îngrijorare faptul că planurile detaliate de dezafectare pentru cele trei programe de dezafectare în discuție nu au fost încă finalizate și, ca rezultat, nu există suficiente informații asupra calendarelor, nici asupra costurilor anumitor proiecte și nici asupra surselor de finanțare pentru acestea; îndeamnă, așadar, organismele naționale de resort să finalizeze planurile și Comisia să prezinte un raport cu privire la acest proces și să furnizeze o planificare financiară detaliată pe termen lung a proiectelor de dezafectare; invită Comisia să descrie clar domeniul de aplicare al finanțării UE necesare în vederea realizării acestor planuri;

11.

solicită Comisiei să investigheze modalități de modificare a metodelor UE de finanțare a operațiunilor de dezafectare, având în vedere strategiile utilizate în statele membre și structurile administrative naționale ale acestora, precum și modalități de simplificare a normelor privind gestionarea fondurilor, astfel încât siguranța și securitatea operațiunilor de dezafectare să nu fie afectate;

12.

constată lipsa unei împărțiri clare a responsabilității în rândul participanților la finanțare și al participanților în cadrul procesului de dezafectare; consideră că responsabilitatea principală cu privire la punerea în aplicare a sprijinului UE ar trebui să revină Comisiei și că ar trebui pusă în aplicare o gestionare comună împreună cu BERD;

13.

consideră că, pentru atribuirea de contracte de achiziții, ar trebui să se aplice un criteriu de reciprocitate comunitară în favoarea întreprinderilor europene, aplicându-se în special principiile prevăzute la articolul 58 din Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în diferite sectoare, printre care și sectorul energiei;

14.

observă că asistența financiară totală din partea Uniunii Europene pentru cele trei state membre până la finele anului 2013 se ridică la 2 847,78 milioane EUR; relevă faptul că, deși există diferențe de la o centrală nucleară la alta, în special cu privire la depozitarea combustibilului, programele folosesc, în principiu, aceeași tehnologie; constată, în schimb, că există diferențe considerabile în ceea ce privește sumele alocate: Ignalina (2 unități): 1 367 de milioane EUR, Bohunice (2 unități): 613 milioane EUR; și Kozlodui (4 unități): 867,78 milioane EUR;

15.

observă, potrivit datelor disponibile la finele anului 2009, o situație diferită în rândul statelor membre în ceea ce privește sumele plătite: în cazul Ignalina, dintr-un total de 1 367 de milioane EUR, 875,5 milioane EUR (64,04 %) reprezintă suma angajată, iar 760,4 milioane EUR (55,62 %) suma plătită; în cazul Bohunice, dintr-un total de 613 milioane EUR, 363,72 milioane EUR (59,33 %) reprezintă suma angajată, iar 157,87 milioane EUR (25,75 %) suma plătită; în cazul Kozlodui, dintr-un total de 867,78 milioane EUR, 567,78 milioane EUR (65,42 %) reprezintă suma angajată, iar 363,149 milioane EUR (41,84 %) suma plătită, acest fapt datorându-se în cea mai mare măsură datelor diferite fixate pentru închidere;

16.

consideră că este necesar ca fondurile să fie gestionate și resursele acestora utilizate cu o transparență absolută; recunoaște importanța gestionării bune și transparente a resurselor financiare, însoțită de o supraveghere externă adecvată, pentru a asigura o concurență echitabilă pe piața energiei; recomandă transparența și participarea publică în acest domeniu;

17.

ia act de următoarele audituri și evaluări care au fost finalizate: „Evaluarea intermediară a asistenței pentru dezafectare acordate Lituaniei și Slovaciei” (2007); auditurile interne ale CE din 2007 privind toate cele trei programe, auditurile din 2008 și 2009 ale Curții de Conturi Europene realizate la Agenția Centrală de Gestionare a Proiectelor cu privire la Ignalina; auditul CCE pentru pregătirea declarației de asigurare (DAS) pentru 2008; studiul de fezabilitate al CCE din 2009; ia act de următoarele activități în curs: comunicarea Comisiei, care va fi prezentată, conform estimărilor, la începutul anului 2011; auditul financiar extern al CE privind Fondul internațional de asistență pentru dezafectarea centralei Bohunice (BIDSF); auditul complet de performanță a celor trei programe realizat de CCE;

18.

consideră că, având în vedere sumele mari de bani implicate, noutatea în ceea ce privește utilizarea fondurilor, factorii necunoscuți care au apărut pe parcursul procesului, precum și numeroasele modificări, adaptări și alocări ulterioare de sume suplimentare, numărul și sfera auditurilor efectuate pot părea insuficiente; regretă faptul că evaluarea intermediară a Comisiei din septembrie 2007 privind sprijinul pentru dezafectare acordat Lituaniei și Slovaciei nu a acoperit Bulgaria (care primea deja asistență la momentul respectiv);

19.

regretă lipsa de rapoarte anuale ale Comisiei către Parlamentul European privind utilizarea resurselor financiare alocate dezafectării centralelor nucleare; prin urmare, solicită Comisiei să monitorizeze și să raporteze anual Parlamentului European îmbunătățirile în utilizarea fondurilor și probabilitatea ca fondurile acumulate pentru dezafectarea acestor unități specifice din cadrul celor trei centrale nucleare să fie absorbite în următorii trei ani;

20.

invită Comisia să realizeze o analiză pentru a evalua dacă există posibilitatea alocării de sume pentru proiecte viitoare de dezafectare până în 2013, în special având în vedere faptul că autorizațiile de dezafectare vor fi eliberate pentru Bohunice în iulie 2011, iar pentru Kozlodui la finele anului 2011 și la finele anului 2012;

21.

invită Comisia să ofere informații comparative cu privire la punerea în aplicare a calendarelor inițiale și revizuite pentru diferitele stadii ale proceselor de dezafectare, precum și cu privire la măsurile din domeniile energetic și social, înaintea oricărei alocări suplimentare de fonduri din partea UE;

22.

invită Comisia să prezinte un raport cu privire la îmbunătățirile specifice rezultate în urma creării în 2007 a unui comitet de gestionare compus din reprezentanți ai statelor membre pentru a ajuta Comisia în procesul de implementare a programelor de asistență și să înfățișeze modificările procedurale care au avut loc până în acel moment;

23.

constată că auditul CCE este încă în derulare; sugerează că acesta ar trebui să contribuie la dezvăluirea obiectivelor referitoare la utilizarea fondurilor și a eficienței acestora, dar și să scoată în evidență propuneri viabile pentru viitor și să evalueze finanțarea suplimentară necesară în vederea efectuării operațiunilor de dezafectare; sugerează că, fiind un audit complet de performanță, acesta ar trebui să clarifice următoarele:

24.

sugerează că, în ceea ce privește activitățile viitoare care urmează să fie finanțate din sumele alocate de UE pentru perioada 2007-2013, ar trebui clarificate și alte chestiuni:

25.

constată cu îngrijorare faptul că nu există o echipă de coordonatori și de experți ai UE pentru toate cele trei proiecte, care ar fi determinat tratarea programului de dezafectare ca pe un pachet întreg bazat pe experiența UE, facilitând astfel sinergii între cele trei cazuri;

26.

subliniază că este necesară o coordonare consolidată între cele trei programe pentru a asigura o mai bună planificare a activităților și un schimb de experiență mai eficient; consideră că Uniunea Europeană în ansamblul ei poate, de asemenea, beneficia în urma acestei experiențe, deoarece reactoarele sunt scoase din funcțiune la sfârșitul vieții lor economice; invită, prin urmare, toate părțile implicate să elaboreze și să colecteze bune practici în materie de dezafectare și să garanteze că experiența și datele obținute în celelalte state membre care dețin centrale nucleare sunt utilizate în modul cel mai eficient;

27.

solicită Comisiei să înființeze o echipă de coordonare care:

28.

constată că principul „poluatorul plătește” ar trebui aplicat la finanțarea operațiunilor de dezafectare și că operatorii nucleari ar trebui să asigure economisirea, în timpul perioadei de producție a instalațiilor nucleare, a unor resurse financiare suficiente pentru acoperirea costurilor legate de dezafectarea lor ulterioară;

29.

constată că prin închiderea anticipată a reactoarelor nu s-a reușit acumularea planificată în cadrul fondurilor naționale respective a sumelor necesare destinate acoperirii tuturor costurilor aferente dezafectării centralelor;

30.

invită Comisia, luând în considerare diferitele strategii utilizate de statele membre, să analizeze posibile moduri de armonizare a abordărilor legate de finanțarea dezafectării în UE pentru a asigura la timp resursele financiare necesare, fără să compromită siguranța și securitatea procesului de dezafectare;

31.

salută faptul că majoritatea proiectelor din cadrul programului Ignalina pentru eficiență energetică și asigurarea aprovizionării cu electricitate sunt în curs de implementare sau au fost deja implementate;

32.

constată cu îngrijorare faptul că proiecte-cheie de gestionare a infrastructurii de tratare a deșeurilor (proiectul de depozitare a combustibilului uzat și de stocare a deșeurilor) au suferit întârzieri serioase, care au antrenat costuri în plus față de estimările inițiale; constată că marjele disponibile în sistem sunt aproape epuizate și că există riscul ca întârzierile să afecteze iremediabil întregul plan de dezafectare, antrenând o creștere proporțională a costurilor; solicită Comisiei să prezinte rapoarte privind rezultatele reevaluării calendarului proiectului;

33.

constată că o mare parte din fonduri a fost alocată proiectelor energetice, că este încă necesară o finanțare considerabilă pentru dezafectare și că fondurile naționale nu sunt suficiente pentru a o acoperi: Fondul de stat pentru dezafectarea centralei nucleare de la Ignalina a acumulat până în prezent puțin peste 100 de milioane de euro (în timp ce numai costurile tehnice de dezafectare se situează între 987 de milioane și 1 300 de milioane de euro), iar un procent semnificativ din această sumă a fost folosit pentru proiecte care nu vizează dezafectarea; solicită luarea unor măsuri corespunzătoare în această privință, în special de către statul membru în cauză;

34.

salută progresele înregistrate în ceea ce privește programul Bohunice;

35.

observă că, deși este prevăzută o asistență comunitară pentru dezafectarea instalațiilor nucleare, îndeosebi a reactoarelor V1, precum și pentru securitatea aprovizionării, Fondul nuclear național nu a păstrat nicio sursă de finanțare special alocată proiectului de dezafectare a reactorului A1, proiect aflat în derulare;

36.

constată că unele proiecte de dezafectare, cum ar fi reconstrucția sistemului de protecție fizică al zonei, proiectul de tratare a deșeurilor istorice și construcția unui depozit provizoriu de deșeuri radioactive în situl Bohunice, au înregistrat întârzieri notabile; îndeamnă Comisia și partea slovacă să ia măsuri pentru a preveni aceste întârzieri și pentru a evita periclitarea derulării lucrărilor de dezafectare conform calendarului;

37.

salută buna implementare tehnică și financiară globală a programului Kozlodui și revizuirea strategiei de dezafectare a unităților 1-4, care a suferit modificări în sensul trecerii de la strategia de dezafectare amânată, adoptată inițial, la o strategie de dezafectare imediată și continuă;

38.

constată cu îngrijorare o proporție destul de ridicată a proiectelor energetice în rândul proiectelor beneficiare ale fondurilor publice alocate; solicită Comisiei să monitorizeze implementarea proiectelor energetice rămase și să prezinte rapoarte privind rezultatele; solicită o creștere a ponderii proiectelor legate de dezafectare și de deșeuri în perioada rămasă a programului Kozlodui;

39.

subliniază necesitatea unei coordonări administrative ample între întreprinderea de stat responsabilă de gestionarea deșeurilor radioactive și centrala nucleară de la Kozlodui, care răspund în prezent de unitățile 1-2 și, respectiv, de unitățile 3-4; invită partea bulgară să analizeze și să pună în aplicare cu promptitudine măsuri de ameliorare necesare cu privire la gestionarea partajată și/sau să supună unitățile 1-4 unei gestionări comune;

40.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor Bulgariei, Lituaniei și Slovaciei.