27.4.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 123/4

1.

Dreptul Uniunii nu exclude în principiu ca un deșeu considerat periculos să poată înceta să fie considerat deșeu în sensul Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive dacă o operațiune de valorificare permite transformarea acestuia într-un obiect utilizabil fără a pune în pericol sănătatea populației și fără a dăuna mediului și dacă, pe de altă parte, nu se constată că deținătorul obiectului în cauză îl aruncă sau are intenția sau obligația să îl arunce în sensul articolului 3 punctul 1 din aceeași directivă, ceea ce revine în sarcina instanței de trimitere să verifice.

2.

Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CEE și 2000/21/CE ale Comisiei, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 552/2009 al Comisiei din 22 iunie 2009, în special anexa XVII la acesta, în măsura în care permite utilizarea în anumite condiții a lemnului tratat cu o soluție cunoscută sub numele „CCA” (cupru-crom-arsenic), trebuie interpretat în sensul că prezintă, în împrejurări precum cele din cauza principală, un interes pentru a se stabili dacă un astfel de lemn poate înceta să fie considerat deșeu pentru că deținătorul său nu ar avea, dacă aceste condiții ar fi îndeplinite, obligația să îl arunce în sensul articolului 3 punctul 1 din Directiva 2008/98.

3.

Articolele 67 și 128 din Regulamentul nr. 1907/2006, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 552/2009, trebuie interpretate în sensul că dreptul Uniunii realizează o armonizare a cerințelor referitoare la producerea, la introducerea pe piață sau la utilizarea unei substanțe precum cea aferentă compușilor arsenicului care face obiectul unei restricții în temeiul anexei XVII la acest regulament.

4.

Punctul 19 alineatul (4) litera (b) din anexa XVII la Regulamentul nr. 1907/2006, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 552/2009, care enumeră aplicațiile pentru care poate fi utilizat, cu titlu derogatoriu, lemnul tratat cu o soluție cunoscută sub numele „CCA” (cupru-crom-arsenic), trebuie interpretat în sensul că enumerarea cuprinsă în această dispoziție are un caracter exhaustiv și că, în consecință, derogarea respectivă nu poate fi aplicată la alte cazuri decât cele menționate de dispoziția amintită. Revine instanței de trimitere sarcina să verifice dacă, în împrejurări precum cele din cauza principală, utilizarea stâlpilor pentru telecomunicații în discuție ca structură a acestor pasarele se încadrează în aplicațiile enumerate la dispoziția menționată.

5.

Dispozițiile punctului 19 alineatul (4) litera (d) a doua liniuță din anexa XVII la Regulamentul nr. 1907/2006, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 552/2009, potrivit cărora lemnul tratat cu o soluție cunoscută sub numele „CCA” (cupru-crom-arsenic) nu trebuie să fie utilizat în nicio aplicație care prezintă un risc de a intra în contact frecvent cu pielea, trebuie interpretate în sensul că interdicția în cauză trebuie să se aplice în toate situațiile care, după toate probabilitățile, implică un contact frecvent al pielii cu lemnul tratat, o astfel de probabilitate trebuind să fie dedusă din condițiile concrete de utilizare normală a aplicației pentru care lemnul respectiv a fost folosit, fapt care trebuie apreciat de instanța de trimitere.