14.6.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 168/117

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Azerbaidjan, în special cele legate de drepturile omului,

—

având în vedere concluziile celui de-al doilea Summit al Parteneriatului estic, care a avut loc între 29 și 30 septembrie 2011,

—

având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare dintre CE și Azerbaidjan, care a intrat în vigoare în 1999,

—

având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Înaltului Reprezentant al UE, dna Catherine Ashton, din 12 octombrie 2011,

—

având în vedere concluziile celei de-a douăsprezecea reuniuni a Consiliului de Cooperare UE-Azerbaidjan, care a avut loc la Bruxelles, la 25 noiembrie 2011,

—

având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul de procedură,

A.

întrucât Rafig Tagi, un important jurnalist și scriitor din Azerbaidjan, a murit la Baku, la 23 noiembrie 2011, ca urmare a rănirilor pe care le suferise cu patru zile mai devreme în timpul unei agresiuni brutale cu armă albă;

B.

întrucât guvernul din Azerbaidjan a deschis o anchetă penală în legătură cu atacul;

C.

întrucât, potrivit informațiilor, Rafig Tagi primise amenințări cu moartea în săptămânile dinaintea atacului, considerat represalii pentru un articol, printre altele, publicat pe site-ul internet Radio Azadlyq (Libertatea), la 10 noiembrie 2011, în care critica actualul guvern iranian;

D.

întrucât Rafig Tagi a ispășit o pedeapsă cu închisoarea în urma condamnării sale în mai 2007 pentru incitare la ură religioasă, pe baza unui articol pe care îl publicase în ziarul Sanat, în care susținea că valorile islamice împiedică integrarea Azerbaidjanului în structurile europene și îngreunează progresele democratice;

E.

întrucât un important cleric iranian, marele ayatolah Fazel Lankarani, a emis o fatwa prin care cerea asasinarea lui Rafig Tagi, după ce acesta a publicat respectivul articol; întrucât fatwa cerea și uciderea lui Samir Sadagatoglu, redactorul ziarului Sanat;

F.

întrucât autoritățile iraniene nu au condamnat niciodată această fatwa, care pare să fie o incitare la asasinat, și nici nu au clarificat dacă orice persoană, bănuită de incitarea, plănuirea, comiterea sau participarea la atacurile împotriva lui Rafig Tagi sau Samir Sadagatoglu, trebuie deferită justiției;

G.

întrucât Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU, care supraveghează punerea în aplicare a Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), la care Iranul este parte semnatară, și-a exprimat recent preocuparea în legătură cu articolul 226 din Codul penal iranian, care prevede că „uciderea unei persoane va atrage represalii dacă persoana ucisă nu merita să moară în conformitate cu legea islamică”; întrucât „fatwa” sunt folosite pentru a justifica faptul cu o persoană „merită să moară”;

H.

întrucât autoritățile din Azerbaidjan nu au condamnat în mod clar fatwa și amenințările publice cu moartea pe care le-a primit Rafig Tagi în timpul procesului său pentru „defăimarea religiei” în 2007; întrucât chiar și moartea sa a avut o acoperire minimă la televiziunea controlată de stat și autoritățile încă nu au condamnat public asasinarea sa;

I.

întrucât autoritățile din Azerbaidjan au rezultat slabe în privința cercetării atacurilor împotriva jurnaliștilor, contribuind semnificativ la atmosfera de teamă și impunitate care s-a propagat în mass-media în ultimii ani;

J.

întrucât Azerbaidjanul participă activ în cadrul politicii europene de vecinătate și al Parteneriatului estic, este unul dintre membrii fondatori ai Euronest și și-a asumat angajamentul de a respecta democrația, drepturile omului și statul de drept, care reprezintă valori fundamentale ale acestor inițiative;

K.

întrucât Azerbaidjanul va deveni membru nepermanent al Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (CSONU) pentru perioada 2012-2013 și s-a angajat să susțină valorile exprimate în Carta drepturilor omului a ONU;

L.

întrucât Azerbaidjanul este membru al Consiliului Europei și parte la Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), precum și semnatar al altor tratate internaționale din domeniul drepturilor omului, inclusiv Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice;

M.

întrucât Azerbaidjanul s-a angajat să respecte drepturile omului ca parte a valorilor europene fundamentale, în calitatea sa de membru al Consiliului Europei, al OSCE, precum și ca parte la Planul de acțiune al PEV și la Declarația comună a Summitului de la Praga privind Parteneriatul estic,

1.

condamnă ferm asasinarea lui Rafig Tagi și își exprimă îngrijorarea cu privire la siguranța lui Samir Sadagatoglu; își exprimă dezamăgirea în legătură cu faptul că autoritățile din Azerbaidjan nu au condamnat în mod clar asasinarea lui Rafig Tagi și nu au asigurat informarea populației cu privire la cercetarea circumstanțelor din jurul morții sale;

2.

salută decizia guvernului din Azerbaidjan de a crea un grup de lucru special pentru cercetarea uciderii lui Rafig Tagi; invită autoritățile din Azerbaidjan să garanteze că ancheta este exhaustivă și eficace și că autorii sunt deferiți justiției într-un proces care respectă standardele internaționale privind procesele echitabile;

3.

invită autoritățile din Azerbaidjan să depună toate eforturile pentru a proteja viața și siguranța lui Samir Sadagatoglu;

4.

atrage atenția asupra faptului că PIDCP prevede libertatea de opinie și de exprimare, inclusiv criticarea religiilor și a sistemelor confesionale; subliniază faptul că dreptul la liberă exprimare, atât offline, cât și online, este fundamental pentru o societate liberă și democratică, precum și pentru protecția și promovarea altor drepturi; invită autoritățile din Azerbaidjan să nu abuzeze de dreptul penal pentru a reprima dezbaterile libere privind religia;

5.

reiterează faptul că accesul neîngrădit la informații și comunicare și accesul necenzurat la internet (libertatea internetului) sunt drepturi universale și sunt indispensabile pentru drepturile omului, cum ar fi libera exprimare și accesul la informații, precum și pentru asigurarea transparenței și a responsabilității în viața publică;

6.

insistă asupra faptului că amenințările și incitarea la violență împotriva persoanelor care exprimă opinii considerate „ofensatoare” de către unii dintre adepții unor religii și sisteme confesionale sunt complet inacceptabile și că cei responsabili pentru astfel de amenințări și incitări trebuie deferiți justiției, iar libera exprimare și siguranța persoanelor amenințate trebuie garantate pe deplin;

7.

îndeamnă autoritățile iraniene să elimine conceptul de „a merita moartea” din Codul penal revizuit aflat în dezbatere în Parlamentul Iranului; își exprimă profunda preocupare în legătură cu faptul că existența unor fatwa prin care se cere asasinarea unei persoane ar putea fi folosită în instanțele iraniene în apărarea persoanelor acuzate de crimă, în temeiul faptului că victima „merita să moară”; îndeamnă autoritățile iraniene să garanteze că orice persoane bănuită de incitarea, plănuirea, comiterea sau participarea la o crimă, fie că asasinatul are loc în Iran, fie în altă parte, este deferită justiției, într-un proces care respectă standardele internaționale privind procesele echitabile;

8.

invită autoritățile iraniene să ofere toată cooperarea necesară autorităților din Azerbaidjan pe parcursul cercetării asasinării lui Rafig Tagi și să se asigure că clerici iranieni nu cer moartea nimănui, fie în Iran, fie în altă țară;

9.

invită autoritățile din Azerbaidjan să arate un angajament veritabil față de drepturile omului și să-și respecte obligațiile în temeiul dreptului internațional și în contextul Euronest, al Parteneriatului Estic sau al oricărui viitor acord de parteneriat cu EU, în special față de protecția dreptului la viață și la libera exprimare;

10.

deplânge faptul că autoritățile din Azerbaidjan nu au acordat viza raportorului pentru deținuții politici al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei; invită guvernul din Azerbaidjan să permită raportorului să viziteze țara pentru a investiga situația presupușilor deținuți politici;

11.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție guvernelor și parlamentelor Republicii Azerbaidjan și Republicii Islamice Iran, SEAE, Consiliului, Comisiei, precum și Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU.