This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62013CN0381
Case C-381/13 P: Appeal brought on 3 July 2013 by Associação de Empresas de Construção e Obras Públicas e Serviços (Aecops) against the judgment delivered on 19 April 2013 by the General Court (Seventh Chamber) in Case T-53/11 Associação de Empresas de Construção e Obras Públicas e Serviços (Aecops) v Commission
Cauza C-381/13 P: Recurs introdus la 3 iulie 2013 de Associação de Empresas de Construção e Obras Públicas e Serviços (Aecops) împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 19 aprilie 2013 în cauza T-53/11, Associação de Empresas de Construção e Obras Públicas e Serviços (Aecops)/Comisia
Cauza C-381/13 P: Recurs introdus la 3 iulie 2013 de Associação de Empresas de Construção e Obras Públicas e Serviços (Aecops) împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 19 aprilie 2013 în cauza T-53/11, Associação de Empresas de Construção e Obras Públicas e Serviços (Aecops)/Comisia
JO C 260, 7.9.2013, p. 33–34
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
JO C 260, 7.9.2013, p. 25–25
(HR)
7.9.2013 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 260/33 |
Recurs introdus la 3 iulie 2013 de Associação de Empresas de Construção e Obras Públicas e Serviços (Aecops) împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 19 aprilie 2013 în cauza T-53/11, Associação de Empresas de Construção e Obras Públicas e Serviços (Aecops)/Comisia
(Cauza C-381/13 P)
2013/C 260/61
Limba de procedură: portugheza
Părțile
Recurentă: Associação de Empresas de Construção e Obras Públicas e Serviços (Aecops) (reprezentanți: N. Morais Sarmento și L. Pinto Monteiro, avocați)
Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană
Concluziile recurentei
— |
Anularea în totalitate a hotărârii pronunțate de Tribunal; |
— |
anularea în totalitate a deciziei atacate și |
— |
obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
Nerespectarea unui termen rezonabil pentru adoptarea unei decizii
1. Intervenția prescripției
Recurenta consideră că decizia atacată a fost adoptată după expirarea termenului de prescripție de patru ani prevăzut la articolul 3 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 (1) al Consiliului. De asemenea, chiar dacă ar fi avut loc o eventuală întrerupere a termenului de prescripție, s-a depășit o perioadă egală cu dublul termenului de prescripție fără să fi fost adoptată o decizie potrivit prevederilor articolului 3 alineatul (1) al patrulea paragraf din regulamentul menționat. Având în vedere prescripția dreptului în cauză, trebuie să se considere că decizia atacată este nelegală și nu poate fi pusă în aplicare.
2. Încălcarea principiului securității juridice
Recurenta consideră că faptul că Comisia a lăsat să treacă mai mult de 20 de ani între momentul la care au avut loc abaterile invocate și cel al adoptării deciziei atacate implică nerespectarea principiului securității juridice. Acest principiu fundamental al ordinii juridice a Uniunii Europene prevede că orice persoană are dreptul ca instituțiile Uniunii să trateze aspectele care o privesc într-un termen rezonabil.
3. Încălcarea dreptului la apărare
Recurenta consideră că i-a fost încălcat dreptul la apărare întrucât, dat fiind că au trecut mai mult de 20 de ani între momentul la care au avut loc abaterile invocate și cel al adoptării deciziei definitive, a fost lipsită de posibilitatea de a prezenta observații în timp util, cu alte cuvinte atunci când încă mai dispunea de documentele care puteau justifica cheltuielile considerate neeligibile de Comisie.
(1) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (JO L 312, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 166).