7.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/39

1)

Definiția serviciului de comunicații electronice, prevăzută la articolul 2 litera (c) din Directiva 2002/21/CE din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (1), cu modificările ulterioare, trebuie interpretată în sensul că un serviciu de voice over IP [VoIP] oferit printr-o aplicație cu terminare în rețeaua telefonică publică, comutat către un număr fix sau mobil din planul național de numerotare (sub forma E.164) trebuie calificat drept serviciu de comunicații electronice, în pofida faptului că serviciul de acces la internet prin intermediul căruia un utilizator accesează serviciul de voice over IP reprezintă în sine un serviciu de comunicații electronice, dar atunci când furnizorul aplicației oferă acest serviciu contra cost și încheie acorduri cu furnizorii de servicii de telecomunicații autorizați în mod corespunzător să transmită și să termine apelurile către rețeaua telefonică publică comutată care permit terminarea apelurilor către un număr fix sau mobil din planul național de numerotare?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, răspunsul rămâne neschimbat dacă se ține cont de faptul că funcționalitatea aplicației care permite apelul vocal reprezintă doar o funcționalitatea a acesteia, aplicația putând fi folosită fără aceasta?

3)

În caz de răspuns pozitiv la primele două întrebări, răspunsul la prima întrebare rămâne neschimbat dacă se ține cont de faptul că furnizorul de servicii prevede, în condițiile generale, că aceasta își declină responsabilitatea față de clientul final pentru transmiterea de semnale?

4)

În caz de răspuns pozitiv la primele trei întrebări, răspunsul la prima întrebare rămâne neschimbat dacă se ia în considerare faptul că serviciul prestat corespunde, de asemenea, definiției „serviciului societății informaționale”?