1)

Dispozițiile articolului 21 alineatul (5) al treilea paragraf din directivă ( 1 ) trebuie interpretate în sensul că scutirea pe care statele membre o pot acorda micilor producători de electricitate, cu condiția impozitării produselor energetice utilizate pentru producerea acestei electricități, poate rezulta dintr-o situație, precum cea descrisă la punctul 7 din prezenta decizie pentru perioada anterioară datei de 1 ianuarie 2011, în care Franța, astfel cum îi permitea directiva, nu instituise încă impozitul intern pe consumul final de electricitate nici, în consecință, scutirea de acest impozit în favoarea micilor producători?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, cum trebuie coroborate dispozițiile articolului 14 alineatul (1) litera (a) din directivă cu cele ale articolului 21 alineatul (5) al treilea paragraf pentru micii producători care consumă electricitatea pe care o produc în scopul desfășurării activității lor? În special, acestea implică o impozitare minimă rezultată fie din impozitarea electricității produse cu scutirea gazelor naturale utilizate, fie din scutirea de impozitul pe producția de electricitate, statul fiind obligat în acest caz să impoziteze gazele naturale utilizate?