1)

Articolul 11 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte (1) publice și private asupra mediului (denumită în continuare: „Directiva EEM”) trebuie interpretat în sensul că este compatibilă cu acesta o dispoziție națională potrivit căreia un reclamant care nu este o asociație recunoscută de mediu poate solicita anularea unei decizii din cauza unui viciu de procedură numai atunci când viciul respectiv l-a privat personal de posibilitatea legală de participare la procesul de luare a deciziilor?

2)

Participarea publicului în sensul articolului 6 din Directiva EEM trebuie să se refere în mod obligatoriu la documentația de evaluare cu privire la domeniul apei în sensul de mai sus sau se permite o diferențiere în funcție de data întocmirii documentului și de complexitatea acestuia?

3)

Noțiunea de deteriorare a stării unui corp de apă subterană de la articolul 4 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din DCA trebuie interpretată în sensul că există o deteriorare a stării chimice a unui corp de apă subterană de îndată ce, din cauza proiectului, s-a depășit cel puțin un standard de calitate a mediului, pentru un anumit parametru, și că independent de acest aspect, atunci când concentrația unui poluant a depășit deja pragul determinant, orice altă creștere (măsurabilă) a concentrației constituie o deteriorare?

4)

Având în vedere finalitatea articolului 4 din DCA, această dispoziție trebuie interpretată în sensul că, în orice caz, reclamanții care, în scopul alimentării cu apă pentru uz privat, exploatează fântâni domestice în imediata apropiere a șoselei planificate, pot să invoce în instanță încălcări ale interdicției deteriorării și ale obligației de îmbunătățire prevăzute de legislația în domeniul apei?