1.

Recursul introdus împotriva ordonanței Tribunalului este întemeiat pe încălcarea articolului 263 al patrulea paragraf TFUE și a articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, coroborate cu articolele 6 și 13 din Convenția europeană a drepturilor omului.

2.

Recurenta invocă în primul rând încălcarea articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, întrucât Tribunalul nu a ținut seama de faptul că Associazione GranoSalus are calitate procesuală activă în temeiul calității procesuale active cu titlu individual a membrilor săi, prin faptul că Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2324 „îi privește direct și individual” ca „[act] normativ care [îi privește] direct și care nu presupun[e] măsuri de executare”.

În această privință, asociația a susținut că Tribunalul a săvârșit o eroare în aplicarea dispoziției menționate, întrucât a considerat că condiția afectării individuale nu era îndeplinită deoarece „tocmai în calitatea lor generală de consumatori și de cetățeni ai Uniunii unii dintre membrii reclamantei ar fi afectați de actul atacat” (punctul 57 din ordonanță).

Această calificare a membrilor recurentei GranoSalus este însă eronată în lumina statutului asociației potrivit căruia membrii săi și, prin intermediul acestora, asociația sunt purtători și promotori ai interesului care constă în protecția consumatorilor și producătorilor agricoli prin desfășurarea, inter alia, a unor acțiuni „menite să combată, în special la nivelul Uniunii, eventuala creștere a pragurilor de micotoxine și de alți contaminanți, pentru a proteja sănătatea consumatorilor și mai ales a copiilor”.

Din moment ce condiția afectării individuale este îndeplinită, iar această condiție se adaugă la cea a afectării directe, Tribunalul s-a pronunțat în mod eronat cu privire la acest punct de vedere, omițând să îl ia în considerare.

3.

Asociația a susținut de asemenea că Tribunalul a considerat în mod eronat în ordonanță că condiția afectării directe necesară admisibilității, în conformitate cu articolul 263 al patrulea paragraf ultima teză TFUE, nu era îndeplinită ca urmare a faptului că existau pretinse măsuri naționale de executare a Regulamentului (UE) 2017/2324 atacat, motivându-și decizia în această privință prin „reînnoirea autorizațiilor de introducere pe piață a produselor fitosanitare care conțin substanța activă «glifosat» acordate de statele membre [..].”, astfel de acte fiind considerate că constituie „[…] măsuri de executare a actului atacat în sensul articolului 263 al patrulea paragraf ultima teză TFUE” (punctele 84 și 85 din ordonanța atacată).

Caracterul eronat al acestei aprecieri este dat de împrejurarea, dovedită în acte, că statul membru în care asociația și membrii săi își au sediul social (Italia) a primit Regulamentul (UE) 2017/2324 printr-o comunicare a Ministerului Sănătății din 19 decembrie 2017, care a determinat pur și simplu reînnoirea automată a autorizației substanței active glifosat pentru o perioadă care nu depășește cinci ani, prelungind în același timp, autorizațiile pentru produsele fitosanitare care conțin glifosat până la 15 decembrie 2022, fără nicio evaluare discreționară, chiar și în ceea ce privește cerințele tehnice menționate în anexele I și II la Regulamentul (UE) 2017/2324.

Asociația susține în această privință că, chiar dacă comunicarea ministerială din 19 decembrie 2017 ar trebui considerată o măsură de executare, Tribunalul nu a ținut seama de faptul că aceeași comunicare nu putea să facă obiectul unei căi de atac în fața instanțelor naționale, întrucât o asemenea cale de atac este exclusă în temeiul dreptului italian și al jurisprudenței în materie [Consiglio di Stato (Consiliul de Stat), hotărârea nr. 6243 din 9 noiembrie 2005].

4.

În continuare, asociația contestă ordonanța pentru încălcarea articolului 263 al patrulea paragraf ultima teză TFUE, întrucât Tribunalul nu a luat în considerare obiectul litigiului, astfel cum este definit în cererea introductivă. Asociația reține în această privință că Tribunalul nu a luat în considerare faptul că efectele directe pe care le avea regulamentul atacat asupra asociației și, prin intermediul acesteia, asupra membrilor săi, decurg din caracterul potențial cancerigen al substanței active glifosat (a se vedea studiul Agenției Internaționale pentru Cercetare în Domeniul Cancerului publicat la 20 martie 2015, înlăturat în Regulamentul (UE) 2017/2324 atacat) a cărei aprobare este de competența exclusivă a Uniunii Europene și care nu trebuie să facă obiectul unei autorizații care este de competența statelor membre, iar aceasta datorită faptului că autorizarea națională a produsului fitosanitar nu implică nici o evaluare în ceea ce privește substanța activă glifosat care a fost deja aprobată „în amonte” de Uniunea Europeană, ceea ce exclude în consecință ca statul italian să aibă puterea de a autoriza sau de a refuza introducerea pe piață a unor produselor fitosanitare cu referire la substanța activă glifosat. În speță, Tribunalul a examinat condițiile prevăzute la articolul 263 al patrulea paragraf ultima teză TFUE, fără a ține seama de argumentele invocate în cadrul litigiului, și anume că reziduuri de glifosat se regăsesc în apele subterane, în alimente (paste) și în sol, cu prejudiciul aferent pe care introducerea pe piață a acestei substanțe îl cauzează teritoriului, cetățenilor statelor membre și intereselor pe care le are asociația și, prin intermediul acesteia, membrii săi.

Prin urmare, Tribunalul ar fi trebuit să examineze afectarea, în sensul articolului 263 menționat anterior, în raport cu această împrejurare și cu dispozițiile din statutul GranoSalus, precum și în raport cu calitatea membrilor acesteia, ceea ce nu a făcut în ordonanță.

5.

În temeiul celor de mai sus, asociația a contestat interpretarea articolului 263 al patrulea paragraf ultima teză TFUE de către instanța de prim grad care privează de efect această dispoziție și contravine voinței legiuitorului european. În această privință, reclamanta face trimitere la considerațiile formulate de avocații generali în diferite proceduri (a se vedea în special concluziile prezentate în cauza C-456/13 P, în cauza C-583/11 P și în cauzele conexate C-622/16 P-C-624/16 P), potrivit cărora o astfel de interpretare restrictivă ar priva de sens și de efect concret articolul 263.

Având în vedere cele ce precedă, asociația susține că interpretarea articolului 263 al patrulea paragraf ultima teză TFUE dată de Tribunal în ordonanța atacată este vădit contrară articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene [„Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți garantate de dreptul Uniunii sunt încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești, în conformitate cu condițiile stabilite de prezentul articol. Orice persoană are dreptul la un proces echitabil (...)”] și articolelor 6 (dreptul la un proces echitabil) și 13 (dreptul la un remediu efectiv) din Convenția europeană a drepturilor omului, împiedicând astfel posibilitatea prevăzută de a sesiza Tribunalul ca urmare a unei afectări directe într-o asemenea ipoteză de fapt și cauzând un prejudiciu nejustificat regimului de protecție a drepturilor instituit în dreptul Uniunii.