—

anularea dispozitivului Ordonanței Tribunalului Uniunii Europene din 30 mai 2018 în cauza T-664/16 și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;

—

obligarea Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Încălcarea articolului 19 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție [coroborat cu articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului]

Constatarea din ordonanța atacată referitoare la nepronunțarea asupra fondului cererii de substituire a recurentei se întemeiază pe o considerație eronată în drept cu privire la inadmisibilitatea acțiunii în cauza T-664/16, precum și pe o considerație eronată în drept cu privire la relevanța legăturii dintre recurentă și reclamant. Tribunalul a respins ca inadmisibilă acțiunea în cauza T-664/16, încălcând articolul 19 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție, întrucât a aplicat în mod eronat obligația ce revine părților în temeiul acestei dispoziții de a fi „reprezentate de un avocat”. Tribunalul a extins cerințele referitoare la independența avocatului. Modul de redactare și sensul articolului 19 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție nu justifică interpretarea Tribunalului. Interpretarea Tribunalului nu are susținere nici în jurisprudența Curții de Justiție. Aceasta nu este previzibilă și încalcă principiul securității juridice.

2.

Încălcarea articolului 19 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție [coroborat cu articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului]

În continuare, ordonanța atacată încalcă articolul 19 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție [coroborat cu articolul 175 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului] deoarece Tribunalul a considerat, aplicând în mod eronat această dispoziție, că recurenta nu a fost reprezentată de un avocat independent în cadrul cererii sale de substituire, care astfel este inadmisibilă. Interpretarea pe care se întemeiază Tribunalul în ceea ce privește cerința independenței avocatului nu este justificată nici de modul de redactare, nici de sensul articolului 19 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție [coroborat cu articolul 175 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului].

3.

Încălcarea articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

În sfârșit, ordonanța atacată încalcă articolul 47 primul și al doilea paragraf din cartă, întrucât Tribunalul a adoptat o interpretare largă a noțiunii de „independență” a avocatului reclamantului, care nu se poate deduce din modul de redactare a articolului 19 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție, cu consecința privării recurentei de o protecție jurisdicțională efectivă.