30.3.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 94/38

(1)

Reformele succesive ale organizării comune a pieței laptelui și produselor lactate, integrate acum în Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (4), au vizat încurajarea orientării pe piață, și anume incitarea agricultorilor să se ghideze în privința naturii și volumului producției lor în funcție de semnalul prețurilor, în scopul consolidării poziției competitive a sectorului laptelui și a durabilității acestuia în contextul unor schimburi comerciale mondializate. Prin urmare, s-a decis creșterea treptată a cotelor, prin adoptarea Regulamentului (CE) nr. 72/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 privind modificările aduse politicii agricole comune prin modificarea Regulamentelor (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 320/2006, (CE) nr. 1405/2006, (CE) nr. 1234/2007, (CE) nr. 3/2008 și (CE) nr. 479/2008 și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1883/78, (CEE) nr. 1254/89, (CEE) nr. 2247/89, (CEE) nr. 2055/93, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 2596/97, (CE) nr. 1182/2005 și (CE) nr. 315/2007 (5) (reforma „bilanțului de sănătate” din 2008-2009), pentru a se asigura o tranziție armonioasă către suprimarea sistemului cotelor de lapte, programată pentru 2015.

(2)

În perioada 2007-2009 au avut loc evoluții excepționale pe piețele din sectorul laptelui și al produselor lactate, care au provocat, în cele din urmă, prăbușirea prețurilor în 2008-2009. La început, condițiile climatice extreme din Oceania au provocat o scădere semnificativă a stocurilor, urmată de o mărire rapidă și considerabilă a prețurilor. Deși stocurile începeau să se redreseze pe plan mondial, iar prețurile reveneau la niveluri mai normale, criza financiară și economică ce a urmat a afectat în mod negativ producătorii de lapte și produse lactate din Uniune, ceea ce a accentuat instabilitatea prețurilor. Scumpirea materiilor prime a provocat o creștere semnificativă a costului furajelor și a costurilor de producție, inclusiv a energiei. Ulterior, o scădere a cererii mondiale, precum și la nivelul Uniunii, inclusiv a cererii de lapte și produse lactate, în timp ce producția din Uniune era constantă, a dus la o prăbușire a prețurilor în Uniune, până la nivelul cel mai scăzut al plasei de siguranță. Acest declin marcat al prețurilor produselor lactate de bază nu s-a tradus prin prețuri reduse pentru produsele lactate la nivelul consumatorilor, ceea ce, în majoritatea țărilor și pentru majoritatea produselor din sectorul laptelui și al produselor lactate, a provocat o creștere a marjei brute a sectoarelor situate în aval și a blocat adaptarea cererii la scăderea prețurilor produselor de bază, încetinind redresarea prețurilor și exacerbând incidența scăderii prețurilor asupra producătorilor de lapte, ceea ce a periclitat viabilitatea multora dintre aceștia.

(3)

Ca răspuns la situația dificilă a pieții laptelui, în octombrie 2009 a fost constituit un grup de experți la nivel înalt („GNI”) în domeniul laptelui în scopul examinării dispozițiilor aplicabile sectorului laptelui și al produselor lactate, pe termen lung și mediu, care, în contextul suprimării cotelor de lapte, programată pentru 2015, ar contribui la stabilizarea pieței și a veniturilor producătorilor de lapte și la consolidarea transparenței în acest sector.

(4)

GNI a beneficiat de contribuții orale și scrise din partea marilor grupuri europene de operatori din lanțul de aprovizionare cu produse lactate, reprezentând agricultorii, unitățile de prelucrare a produselor lactate, comercianții cu produse lactate, comercianții în detaliu și consumatorii. GNI a beneficiat, de asemenea, de contribuții din partea experților universitari invitați, a reprezentanților unor țări terțe, a autorităților naționale în domeniul concurenței și a serviciilor Comisiei. La 26 martie 2010 a avut loc, de asemenea, o conferință a părților interesate din sectorul produselor lactate, care a permis unui număr mai mare de actori din lanțul de aprovizionare să își exprime punctele de vedere. La 15 iunie 2010, GNI și-a prezentat raportul. Acest raport conține o analiză a situației actuale a sectorului produselor lactate și o serie de recomandări concentrate pe relațiile contractuale, puterea de negociere a producătorilor, organizațiile interprofesionale sau interramură, transparență (inclusiv dezvoltarea în continuare a Instrumentului european de monitorizare a prețurilor), măsurile de piață și contractele futures, standardele de comercializare și etichetarea originii, precum și inovarea și cercetarea. În primă instanță, prezentul regulament abordează primele patru aspecte enumerate.

(5)

GNI a remarcat că sectoarele producției și prelucrării produselor lactate sunt foarte diferite de la un stat membru la altul. Se constată, de asemenea, situații foarte variate între operatorii și tipurile de operatori din interiorul fiecărui stat membru. Cu toate acestea, în multe cazuri concentrația cererii este scăzută, ceea ce conduce la un dezechilibru al puterii de negociere în lanțul de aprovizionare dintre agricultorii și fabricanții de produse lactate. Acest dezechilibru poate duce la practici comerciale neloiale; în special, agricultorii ar putea să nu cunoască în momentul livrării prețul pe care îl vor primi pentru laptele lor, întrucât prețul este fixat adeseori cu mult mai târziu de către fabricile de produse lactate, pe baza valorii adăugate obținute, asupra căreia de multe ori agricultorii nu au nicio influență.

(6)

Există așadar o problemă de repartiție a prețului de la un capăt la altul al lanțului, care afectează în special prețurile de la poarta fermei, care, în general, nu cresc în funcție de costurile de producție din ce în ce mai ridicate. Pe de altă parte, în cursul anului 2009, oferta de lapte nu s-a adaptat rapid la scăderea cererii. Într-adevăr, în anumite state membre mari producătoare de lapte, agricultorii au reacționat la scăderea prețurilor producând mai mult decât în anii precedenți. Valoarea adăugată în cadrul lanțului de aprovizionare cu produse lactate s-a concentrat tot mai mult în sectoarele situate în aval, îndeosebi în cazul fabricilor de produse lactate și al comercianților cu amănuntul, prețul plătit de consumatorul final nefiind oglindit de prețul plătit producătorilor de lapte. Toți actorii din lanțul de aprovizionare cu produse lactate, inclusiv sectorul distribuției, ar trebui să fie încurajați să abordeze aceste dezechilibre.

(7)

În cazul fabricilor de produse lactate, volumul de lapte care le este livrat în cursul sezonului nu este întotdeauna bine planificat. Chiar și în cazul fabricilor de produse lactate constituite în cooperative – care sunt deținute de agricultori, care posedă instalații de prelucrare și care prelucrează 58 % din laptele crud din Uniune) – există posibilitatea unei deficiențe de adaptare a ofertei la cerere: agricultorii sunt obligați să livreze totalitatea cantităților lor de lapte cooperativei lor, iar aceasta este obligată să accepte tot laptele respectiv.

(8)

Utilizarea unor contracte scrise care respectă anumite condiții de formă, încheiate înainte de livrare, conținând elemente de bază, este puțin răspândită. Totuși, astfel de contracte ar putea contribui la consolidarea responsabilității operatorilor din lanțul produselor lactate și la sporirea sensibilizării la necesitatea de a lua în considerare în mai mare măsură semnalele pieței, la ameliorarea repartiției prețurilor și la adaptarea ofertei la cerere, precum și la evitarea anumitor practici comerciale neloiale.

(9)

În absența unei reglementări la nivelul Uniunii referitoare la aceste contracte, statele membre au posibilitatea, în cadrul propriului lor drept al contractelor, să impună obligativitatea încheierii unor astfel de contracte, cu condiția respectării dreptului Uniunii, îndeosebi în ceea ce privește buna funcționare a pieței interne și organizarea comună a pieței. Având în vedere diversitatea situațiilor care există în privința dreptului contractelor în Uniune, este indicat ca, în interesul principiului subsidiarității, o astfel de decizie să rămână la latitudinea statelor membre. Ar trebui să se aplice condiții egale tuturor livrărilor de lapte crud pe un anumit teritoriu. Prin urmare, dacă un stat membru stabilește că orice livrare de lapte crud pe teritoriul său, efectuată de un agricultor către un prelucrător, trebuie să se facă în baza unui contract scris între părți, această obligație ar trebui să se aplice și livrărilor de lapte crud provenit din alte state membre, dar nu este necesar să se aplice livrărilor către alte state membre. În conformitate cu principiul subsidiarității, statele membre ar trebui să fie cele care decid dacă să solicite primului cumpărător să îi facă o ofertă scrisă unui agricultor pentru a încheia un astfel de contract.

(10)

Pentru a se asigura că respectivele contracte sunt conforme unor standarde minime adecvate și pentru a garanta buna funcționare a pieței interne și a organizării comune a pieței, este necesar să se stabilească anumite condiții de bază la nivel UE pentru utilizarea acestor contracte. Toate aceste condiții de bază ar trebui însă negociate în mod liber. Totuși, pentru a consolida stabilitatea pieței produselor lactate și a posibilităților de desfacere pentru producătorii de lapte în anumite state membre unde utilizarea unor contracte pe termen extrem de scurt este destul de răspândită, ar trebui să li se permită statelor membre să stabilească o durată minimă care să fie inclusă în astfel de contracte și/sau oferte. Cu toate acestea, o astfel de durată minimă ar trebui impusă numai în cazul contractelor dintre primii cumpărători și producătorii de lapte sau al ofertei făcute de primii cumpărători producătorilor de lapte. În plus, aceasta nu ar trebui să dăuneze bunei funcționări a pieței interne și producătorii de lapte ar trebui să fie liberi să renunțe la o astfel de durată minimă sau să o refuze. Este important ca una dintre condițiile de bază să fie ca prețul datorat pentru livrare să poată fi stabilit în contract, la alegerea părților contractante, ca preț fix sau preț variabil în funcție de factori determinați, precum volumul și calitatea sau compoziția laptelui crud livrat, fără a exclude posibilitatea ca un singur contract să conțină o combinație între prețul de bază pentru un anumit volum și un preț care poate fi modificat în cazul unui volum suplimentar de lapte crud livrat.

(11)

Cooperativele de fabricanți de produse lactate care dețin, în statutele lor sau în normele și deciziile întemeiate pe acestea, dispoziții cu efecte similare celor din condițiile de bază pentru contracte prevăzute în prezentul regulament ar trebui să fie scutite, în interesul simplității, de obligația existenței unui contract scris.

(12)

Pentru îmbunătățirea eficacității sistemului bazat pe contracte menționat anterior, în cazurile în care colectarea laptelui de la agricultori și livrarea lui către unitățile prelucrătoare sunt efectuate de către intermediari, statelor membre ar trebui să li se dea posibilitatea de a aplica sistemul respectiv și intermediarilor în cauză.

(13)

Articolul 42 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) dispune că normele Uniunii privind concurența se aplică producției și comerțului produselor agricole numai în măsura stabilită de Parlamentul European și de Consiliu în cadrul articolului 43 alineatul (2) din TFUE, care dispune la rândul său stabilirea unei organizări comune a piețelor agricole.

(14)

Pentru a asigura o dezvoltare durabilă a producției și pentru a asigura, astfel, agricultorilor din sectorul produselor lactate un nivel de trai echitabil, puterea lor de negociere față de unitățile de prelucrare a produselor lactate ar trebui să fie consolidată, ceea ce ar trebui să ducă la o repartizare mai echitabilă a valorii adăugate de-a lungul lanțului de aprovizionare. Prin urmare, pentru realizarea acestor obiective ale politicii agricole comune, ar trebui să se adopte o dispoziție, în temeiul articolului 42 și al articolului 43 alineatul (2) din TFUE, care să permită organizațiilor de producători constituite numai din agricultorii producători de produse lactate sau asociațiilor acestora să negocieze în mod colectiv clauzele contractelor, îndeosebi prețurile, cu o fabrică de produse lactate, pentru producția totală sau parțială a membrilor lor. Cu toate acestea, pentru a beneficia de respectiva dispoziție, ar trebui să fie eligibile numai organizațiile de producători care doresc și reușesc să fie recunoscute în temeiul articolului 122 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007. În plus, dispoziția în cauză nu ar trebui să se aplice organizațiilor de producători recunoscute, inclusiv cooperativelor, care prelucrează întreaga cantitate de lapte crud produsă de membrii săi, întrucât nu se efectuează nicio livrare de lapte crud către alți prelucrători. În plus, ar trebui prevăzută posibilitatea ca organizațiile de producători existente recunoscute în temeiul legislației naționale să fie recunoscute de facto în conformitate cu prezentul regulament.

(15)

Pentru a nu submina funcționarea efectivă a cooperativelor și pentru claritate ar trebui să se specifice că, în cazul în care calitatea de membru al unei cooperative implică o obligație în ceea ce privește o parte din sau toată producția de lapte a agricultorului respectiv, și anume aceea de a livra lapte crud în condițiile stabilite în cadrul statutelor cooperativei sau a normelor și deciziilor întemeiate pe acestea, condițiile respective nu ar trebui să facă obiectul unei negocieri prin intermediul unei organizații de producători.

(16)

În plus, în vederea menținerii unei concurențe efective pe piața produselor lactate, această posibilitate ar trebui să facă obiectul unor limite adecvate exprimate sub forma unui procent din producția din Uniune și din producția oricărui stat membru căruia i se aplică aceste negocieri. Limita exprimată sub forma unui procent din producția națională ar trebui să se aplice mai întâi volumului de lapte crud produs în statul membru producător sau în fiecare dintre statele membre producătoare. Aceeași limită procentuală ar trebui să se aplice, totodată, volumului de lapte crud livrat oricărui stat membru destinatar.

(17)

Având în vedere importanța denumirilor de origine protejată (DOP) și a indicațiilor geografice protejate (IGP), îndeosebi pentru regiunile rurale vulnerabile, și cu scopul a genera valoare adăugată și de a menține calitatea brânzeturilor, în special a celor care beneficiază de DOP și IGP, și în contextul expirării sistemului cotelor de lapte, ar trebui să li se permită statelor membre să aplice norme pentru a reglementa aprovizionarea cu astfel de brânzeturi produse în zona geografică definită. Normele ar trebui să se aplice întregii producții de brânzeturi vizate și ar trebui solicitate de o organizație interprofesională, de o organizație de producători sau de un grup, astfel cum prevede Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (6). O astfel de solicitare ar trebui sprijinită de o largă majoritate a producătorilor de lapte care să reprezinte o largă majoritate a volumului utilizat pentru brânzeturile respective, iar în cazul organizațiilor interprofesionale și al grupurilor, de o largă majoritate a producătorilor de brânzeturi care reprezintă o largă majoritate a producătorilor brânzeturilor respective. În plus, aceste norme ar trebui să fie supuse unor condiții stricte, în special pentru a evita denaturarea comerțului cu produse pe alte piețe și pentru a proteja drepturile minorităților. Statele membre ar trebui să publice fără întârziere normele adoptate și să notifice Comisia în acest sens, să asigure controale regulate și să abroge normele în cazul nerespectării lor.

(18)

Pentru organizațiile interprofesionale din anumite sectoare au fost introduse norme la nivelul Uniunii. Aceste organizații pot juca un rol apreciabil, facilitând dialogul între actorii din lanțul de aprovizionare și promovând cele mai bune practici și transparența pieței. Astfel de reguli, precum și dispozițiile care clarifică poziția respectivelor organizații în temeiul dreptului concurențial ar trebui să se aplice și în sectorul laptelui și al produselor lactate, cu condiția ca activitățile respectivelor organizații să nu denatureze concurența sau piața internă și să nu afecteze buna funcționare a organizării comune a piețelor agricole. Statele membre ar trebui să încurajeze toți actorii relevanți să devină membri ai organizațiilor interprofesionale.

(19)

Pentru a urmări evoluțiile pieței, Comisia are nevoie să obțină în timp util informații privind volumele de lapte crud livrate. Prin urmare, ar trebui să se adopte dispozițiile necesare pentru a asigura faptul că primul cumpărător comunică în mod regulat astfel de informații statelor membre și că statele membre notifică Comisia în acest sens.

(20)

Comisia are nevoie de asemenea de notificări din partea statelor membre în ceea ce privește negocierile contractuale, recunoașterea organizațiilor de producători, a asociațiilor acestora și a organizațiilor interprofesionale, precum și relațiile contractuale în sectorul laptelui și al produselor lactate, în vederea monitorizării și analizării punerii în aplicare a prezentului regulament, în special în vederea pregătirii rapoartelor privind dezvoltarea pieței produselor lactate pe care Comisia ar trebui să le prezinte Parlamentului European și Consiliului.

(21)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt justificate în contextul economic actual al pieței produselor lactate și în structura lanțului de aprovizionare. Prin urmare, acestea ar trebui să fie aplicate pe o perioadă suficient de lungă pentru a le permite să-și producă efectele pe deplin. Totuși, întrucât ele dispun de un domeniu larg de aplicare, aceste măsuri ar trebui să fie temporare și să facă obiectul unei reexaminări pentru a evalua modul lor de funcționare și a determina dacă este indicat să fie continuate. Chestiunea ar trebui să facă obiectul a două rapoarte ale Comisiei, care urmează a fi prezentate până la 30 iunie 2014 în cazul primului raport și până la 31 decembrie 2018 în cazul celui de al doilea raport, privind dezvoltarea pieței produselor lactate, îndeosebi în ceea ce privește stimulentele potențiale care vizează încurajarea agricultorilor de a încheia acorduri de producție comune.

(22)

Economia anumitor regiuni dezavantajate din Uniune depinde într-o foarte mare măsură de producția de lapte. Ca urmare a caracteristicilor specifice ale acestor regiuni, politicile generale trebuie adaptate pentru a răspunde nevoilor lor. Politica agricolă comună conține deja măsuri specifice pentru aceste regiuni dezavantajate. Măsurile de politică suplimentare stabilite în prezentul regulament ar putea contribui la consolidarea poziției producătorilor de lapte în aceste regiuni. Aceste efecte ar trebui, totuși, evaluate în rapoartele menționate mai sus pe baza cărora Comisia ar trebui să prezinte, dacă este necesar, propuneri Parlamentului European și Consiliului.

(23)

Pentru a asigura faptul că obiectivele și responsabilitățile organizațiilor de producători și ale asociațiilor organizațiilor de producători din sectorul laptelui și al produselor lactate sunt definite în mod clar, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește condițiile privind recunoașterea organizațiilor transnaționale de producători și a asociațiilor transnaționale de organizații de producători, normele privind stabilirea și condițiile de acordare a sprijinului administrativ în cazul cooperării transnaționale și calcularea volumului de lapte crud care face obiectul negocierilor unei organizații de producători. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia trebuie să asigure transmiterea simultană, la timp și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și către Consiliu.

(24)

Pentru a asigura condiții unitare de punere în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare. Competențele de executare privind punerea în aplicare a condițiilor de recunoaștere a organizațiilor de producători și a asociațiilor acestora, precum și a organizațiilor interprofesionale, notificările organizațiilor respective cu privire la volumul de lapte crud acoperit de negocieri, notificările care trebuie redactate de statele membre către Comisie privind organizațiile în cauză și normele de reglementare a aprovizionării cu brânzeturile care beneficiază de DOP și IGP, normele detaliate privind acordurile, deciziile și practicile concertate în sectorul laptelui și al produselor lactate, conținutul, formatul și periodicitatea declarațiilor obligatorii în sectorul respectiv, anumite aspecte ale contractelor de livrare a laptelui crud de către agricultori și notificarea adresată Comisiei cu privire la opțiunile alese de statele membre în acest sens ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (7).

(25)

Având în vedere competențele Comisiei cu privire la politica Uniunii în domeniul concurenței și caracterul deosebit al actelor respective, Comisia ar trebui să decidă, fără a aplica Regulamentul (UE) nr. 182/2011, dacă anumite acorduri și practici concertate din sectorul laptelui și al produselor lactate sunt incompatibile cu normele Uniunii în materie de concurență, precum și dacă pot avea loc negocieri purtate de o organizație a producătorilor cu privire la mai multe state membre și dacă anumite norme stabilite de statele membre pentru a reglementa aprovizionarea cu brânzeturi care beneficiază de DOP și IGP ar trebui abrogate.

(26)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 ar trebui modificat în consecință,

1.

La articolul 122 primul paragraf litera (a) se introduce următorul punct:

2.

La articolul 123 se adaugă următorul alineat:

„(4)   Statele membre pot să recunoască, de asemenea, organizațiile interprofesionale care:

3.

În partea II titlul II capitolul II se introduce următoarea secțiune:

„Secțiunea IIA

Norme privind organizațiile de producători și organizațiile interprofesionale din sectorul laptelui și al produselor lactate

Articolul 126a

Recunoașterea organizațiilor producătorilor și a asociațiilor acestora din sectorul laptelui și al produselor lactate

(1)   Statele membre recunosc ca organizații de producători din sectorul laptelui și al produselor lactate toate entitățile juridice sau părțile clar definite din cadrul entităților juridice care își depun candidatura în vederea recunoașterii, cu condiția:

(2)   În urma unei solicitări, statele membre pot recunoaște o asociație formată din organizații ale producătorilor recunoscute în sectorul laptelui și al produselor lactate în cazul în care statul membru în cauză consideră că asociația respectivă este capabilă să desfășoare în mod eficient toate activitățile desfășurate de o organizație recunoscută de producători și că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul (1).

(3)   Statele membre pot decide că organizațiile de producători care au fost recunoscute înainte de 2 aprilie 2012, în baza legislației naționale, și care îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol sunt considerate recunoscute ca organizații de producători în conformitate cu articolul 122 primul paragraf litera (a) punctul (iiia).

Organizațiile de producători care au fost recunoscute înainte de 2 aprilie 2012 în baza legislației naționale și care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol își pot continua exercitarea activităților în conformitate cu legislația națională până la 3 octombrie 2012.

(4)   Statele membre:

Articolul 126b

Recunoașterea organizațiilor interprofesionale din sectorul laptelui și al produselor lactate

(1)   Statele membre pot recunoaște organizațiile interprofesionale din sectorul laptelui și al produselor lactate care:

(2)   Statele membre pot decide că organizațiile interprofesionale care au fost recunoscute înainte de 2 aprilie 2012, în baza legislației naționale, și care îndeplinesc condițiile stabilite la alineatul (1) sunt considerate recunoscute ca organizații interprofesionale în conformitate cu articolul 123 alineatul (4).

(3)   Atunci când utilizează opțiunea de a recunoaște o organizație interprofesională în conformitate cu alineatul (1) și/sau cu alineatul (2), statele membre:

Articolul 126c

Negocieri contractuale în sectorul laptelui și al produselor lactate

(1)   O organizație de producători din sectorul laptelui și al produselor lactate recunoscută în temeiul articolului 122 poate negocia, în numele producătorilor membri ai acesteia, cu privire la o parte sau la totalitatea producției lor colective, contractele de livrare a laptelui crud de la un producător la un prelucrător sau la un colector în sensul articolului 185f alineatul (1) al doilea paragraf.

(2)   Negocierile pot fi purtate de către o organizație de producători:

(3)   Prin derogare de la condițiile prevăzute la alineatul (2) litera (c) punctele (ii) și (iii), o organizație de producători poate negocia în temeiul alineatului (1), cu condiția ca volumul total de lapte crud care face obiectul negocierii respective pentru organizația de producători respectivă și care este produs sau livrat într-un stat membru care are o producție anuală totală de lapte crud mai scăzută de 500 000 de tone să nu depășească 45 % din producția totală națională a respectivului stat membru.

(4)   În sensul prezentului articol, trimiterile la organizațiile de producători includ, de asemenea, asociațiile unor astfel de organizații de producători.

(5)   În vederea aplicării alineatului (2) litera (c) și a alineatului (3), Comisia publică, prin mijloacele pe care le consideră adecvate și pe baza celor mai recente informații disponibile, cantitățile corespunzătoare producției de lapte crud din Uniune și din statele membre.

(6)   Prin derogare de la alineatul (2) litera (c) și de la alineatul (3), chiar dacă plafoanele stabilite nu au fost depășite, autoritatea de concurență vizată la al doilea paragraf de la prezentul alineat poate decide într-un caz individual că ar trebui să reinițieze sau să nu autorizeze o anumită negociere de către organizația de producători, în cazul în care consideră acest lucru necesar pentru a evita excluderea concurenței sau pentru a evita prejudicierea gravă a IMM-urilor prelucrătoare de lapte crud de pe teritoriul său.

În cazul negocierilor referitoare la mai multe state membre, decizia vizată la primul paragraf este luată de către Comisie, fără a pune în aplicare procedura menționată la articolul 195 alineatul (2) sau la articolul 196b alineatul (2). În alte cazuri, această decizie este adoptată de către autoritatea națională de concurență a statului membru la care se referă negocierile.

Deciziile menționate la prezentul alineat nu se aplică înainte de data notificării lor către întreprinderile în cauză.

(7)   În sensul prezentului articol:

(8)   Statele membre în care au loc negocieri în conformitate cu prezentul articol notifică Comisia cu privire la aplicarea alineatului (2) litera (f) și a alineatului (6).

Articolul 126d

Reglementarea ofertei de brânzeturi cu denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată

(1)   La solicitarea unei organizații de producători recunoscute în temeiul articolului 122 primul paragraf litera (a), a unei organizații interprofesionale recunoscute în temeiul articolului 123 alineatul (4) sau a unui grup de operatori menționați la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, statele membre pot stabili, pentru o perioadă limitată, norme de reglementare a ofertei de brânzeturi care beneficiază de o denumire de origine protejată sau de o indicație geografică protejată în temeiul articolului 2 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006.

(2)   Normele menționate la alineatul (1) respectă condițiile stabilite la alineatul (4) și fac obiectul existenței unui acord prealabil între părți în zona geografică menționată la articolul 4 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006. Un astfel de acord este încheiat între cel puțin două treimi din producătorii de lapte sau reprezentanții lor care reprezintă cel puțin două treimi din laptele crud produs pentru producția de brânzeturi menționată la alineatul (1) și, după caz, cel puțin două treimi din producătorii brânzeturilor respective care reprezintă cel puțin două treimi din brânzeturile produse în zona geografică menționată la articolul 4 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006.

(3)   În sensul alineatului (1), în cazul brânzeturilor care beneficiază de o indicație geografică protejată, zona geografică de origine a laptelui crud astfel cum a fost stabilită în specificațiile produsului pentru brânzeturi este aceeași cu zona geografică menționată la articolul 4 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006.

(4)   Normele menționate la alineatul (1):

(5)   Normele menționate la alineatul (1) se publică într-o publicație oficială a statelor membre în cauză.

(6)   Statele membre efectuează controale pentru a se asigura că condițiile stabilite la alineatul (4) sunt respectate și, în cazul în care autoritățile naționale competente descoperă că aceste condiții nu sunt respectate, abrogă normele menționate la alineatul (1).

(7)   Statele membre notifică Comisiei normele menționate la alineatul (1) pe care le-au adoptat. Comisia informează statele membre cu privire la toate notificările unor astfel de norme.

(8)   Comisia poate adopta oricând acte de punere în aplicare care să oblige un stat membru să abroge normele stabilite de respectivul stat membru în conformitate cu alineatul (1) în cazul în care Comisia constată că normele respective nu respectă condițiile stabilite la alineatul (4), că împiedică sau denaturează concurența într-o parte substanțială a pieței interne sau periclitează liberul schimb sau că realizarea obiectivelor stabilite la articolul 39 din TFUE este compromisă. Actele de punere în aplicare respective se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 195 alineatul (2) și la articolul 196b alineatul (2).

Articolul 126e

Competențele Comisiei în ceea ce privește organizațiile de producători și organizațiile interprofesionale din sectorul laptelui și al produselor lactate

(1)   Pentru a garanta faptul că obiectivele și responsabilitățile organizațiilor de producători și ale asociațiilor organizațiilor de producători din sectorul laptelui și al produselor lactate sunt definite în mod clar, astfel încât să contribuie la eficiența demersurilor organizațiilor respective fără a impune o sarcină inutilă, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 196a care stabilesc:

(2)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să se stabilească normele detaliate necesare pentru:

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 196b alineatul (2).

4.

La articolul 175, cuvintele „sub rezerva dispozițiilor articolelor 176 și 177 din prezentul regulament” se înlocuiesc cu cuvintele „sub rezerva articolelor 176-177a din prezentul regulament”.

5.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 177a

Acorduri, decizii și practici concertate în sectorul laptelui și al produselor lactate

(1)   Articolul 101 alineatul (1) din TFUE nu se aplică acordurilor, deciziilor și practicilor concertate ale organizațiilor interprofesionale recunoscute în scopul desfășurării activităților menționate la articolul 123 alineatul (4) litera (c) din prezentul regulament.

(2)   Alineatul (1) se aplică numai dacă:

(3)   Acordurile, deciziile sau practicile concertate nu pot intra în vigoare înainte de expirarea perioadei menționate la alineatul (2) litera (b).

(4)   Acordurile, deciziile și practicile concertate sunt, în orice condiții, declarate incompatibile cu normele din Uniune dacă:

(5)   În cazul în care, după expirarea termenului menționat la alineatul (2) litera (b), Comisia constată că nu au fost întrunite condițiile de aplicare a alineatului (1), aceasta ia o decizie, fără a aplica procedura menționată la articolul 195 alineatul (2) sau la articolul 196b alineatul (2), declarând articolul 101 alineatul (1) din TFUE aplicabil acordului, deciziei sau practicii concertate în cauză.

Decizia Comisiei nu se aplică înainte de data notificării acesteia organizației interprofesionale în cauză, cu condiția ca organizația interprofesională să fi furnizat informații corecte sau să nu fi abuzat de scutirea prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol.

(6)   În cazul acordurilor multianuale, notificarea pentru primul an este valabilă pentru anii următori ai acordului. Cu toate acestea, în acest caz, Comisia poate, din proprie inițiativă sau la solicitarea unui alt stat membru, să emită oricând o declarație de incompatibilitate.

(7)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea uniformă a prezentului articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 196b alineatul (2).”

6.

Articolul 184 se modifică după cum urmează:

7.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 185e

Declarații obligatorii în sectorul laptelui și al produselor lactate

Începând cu data de 1 aprilie 2015, primii cumpărători de lapte crud declară autorității naționale competente cantitatea de lapte crud care le-a fost livrată în cursul fiecărei luni.

În sensul prezentului articol și al articolului 185f, un «prim cumpărător» înseamnă o întreprindere sau grup care cumpără lapte de la producători pentru:

Statele membre notifică imediat Comisia cu privire la cantitatea de lapte crud menționată la primul paragraf.

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care stabilesc norme privind conținutul, formatul și periodicitatea unor astfel de declarații și măsuri referitoare la notificările statelor membre în conformitate cu prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 196b alineatul (2).

Articolul 185f

Relații contractuale în sectorul laptelui și al produselor lactate

(1)   Dacă un stat membru decide că orice livrare de lapte crud pe teritoriul său a unui producător către un prelucrător de lapte crud trebuie să facă obiectul unui contract între părți și/sau decide că primii cumpărători trebuie să facă o ofertă scrisă de contract de livrare a laptelui crud de către agricultori, un astfel de contract și/sau o astfel de ofertă de contract îndeplinesc condițiile stabilite la alineatul (2).

În cazul în care statul membru decide că livrarea laptelui crud de către agricultori unui prelucrător de lapte crud trebuie să facă obiectul unui contract scris între părți, statul respectiv decide care etapă sau etape ale livrării laptelui crud trebuie să facă obiectul unui astfel de contract în cazul în care aceasta se face prin intermediul unuia sau mai multor colectori. În sensul prezentului articol, prin «colector» se înțelege o întreprindere care transportă lapte crud de la un producător sau de la alt colector la un prelucrător de lapte crud sau un alt colector, caz în care proprietatea laptelui crud este transferată de fiecare dată.

(2)   Contractul și/sau oferta de contract:

(3)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), nu este necesar să se încheie un contract și/sau o ofertă de contract atunci când laptele crud este livrat de un agricultor unei cooperative al cărei membru este agricultorul, dacă statutul cooperativei respective sau normele și deciziile prevăzute în cadrul acestui statut sau întemeiate pe acesta prevăd dispoziții având efecte similare prevederilor stabilite la alineatul (2) literele (a), (b) și (c).

(4)   Toate elementele contractelor de livrare a laptelui crud încheiate de către producători, colectori sau prelucrători de lapte crud, inclusiv elementele menționate la alineatul (2) litera (c), sunt negociate în mod liber între părți.

Prin derogare de la primul paragraf:

Paragraful al doilea nu aduce atingere dreptului agricultorului de a refuza o astfel de durată minimă, cu condiția ca refuzul să fie exprimat în scris. În acest caz, părțile sunt libere să negocieze toate elementele contractului, inclusiv elementele menționate la alineatul (2) litera (c).

(5)   Statele membre care utilizează posibilitățile menționate la acest articol notifică Comisia cu privire la modul de aplicare a acestora.

(6)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care stabilesc măsurile necesare aplicării uniforme a alineatului (2) literele (a) și (b) și a alineatului (3) de la prezentul articol și măsuri referitoare la notificările statelor membre în conformitate cu prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 196b alineatul (2).”

8.

În partea VII, la capitolul I se adaugă următoarele articole:

„Articolul 196a

Exercitarea delegării

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 126e alineatul (1) este conferită Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 2 aprilie 2012. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit pentru perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune unei astfel de prelungiri cel târziu cu trei luni înainte de sfârșitul fiecărei perioade.

(3)   Delegarea competențelor menționate la articolul 126e alineatul (1) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării competențelor specificate în decizia respectivă. Aceasta produce efecte începând cu ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității niciunuia dintre actele delegate deja în vigoare.

(4)   Imediat după ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 126e alineatul (1) intră în vigoare doar dacă Parlamentul European sau Consiliul nu a formulat nicio obiecțiune în termen de două luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European și Consiliului sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu au obiecțiuni. Această perioadă se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 196b

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de un comitet, denumit Comitetul pentru organizarea comună a piețelor agricole. Respectivul comitet este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (10).

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

9.

La articolul 204 se adaugă următorul alineat:

„(7)   În ceea ce privește sectorul laptelui și al produselor lactate, articolul 122 primul paragraf litera (a) punctul (iiia), articolul 123 alineatul (4) și articolele 126a, 126b, 126e și 177a se aplică de la 2 aprilie 2012 până la 30 iunie 2020, iar articolele 126c, 126d, 185e și 185f se aplică de la 3 octombrie 2012 până la 30 iunie 2020.”