(1)

La 28 august 2015, autoritățile germane au notificat Comisiei proiectul de lege privind reforma Actului referitor la producerea combinată a energiei termice și electrice (Kraft-Wärme-Kopplungsgesetz, „KWKG 2016, astfel cum a fost notificat”), care a fost adoptat la 21 decembrie 2015. KWKG 2016 a înlocuit Actul referitor la producția combinată a energiei termice și electrice din 19 martie 2002 („KWKG 2002”).

(2)

Prin scrisoarea din 24 octombrie 2016 („decizia de inițiere a procedurii”), Comisia a informat autoritățile germane că a aprobat sprijinul pentru instalații pentru producerea combinată a energiei termice și electrice (cogenerare), sisteme de stocare și rețele de termoficare/răcire, acordat în temeiul KWKG 2016, astfel cum a fost notificat, dar că a decis inițierea procedurii prevăzute la articolul 108 alineatul (2) din tratat cu privire la reducerile suprataxei de cogenerare pentru anumiți utilizatori finali, acordate în temeiul KWKG 2016, astfel cum au fost notificate.

(3)

Decizia de inițiere a procedurii a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2). Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații cu privire la măsurile de ajutor.

(4)

Comisia a primit observații de la părțile interesate. Comisia a transmis observațiile respective autorităților germane, cărora li s-a oferit posibilitatea să răspundă; comentariile acestora au fost primite la 13 ianuarie 2017 prin scrisoarea cu aceeași dată.

(5)

Autoritățile germane și-au prezentat observațiile cu privire la decizia de inițiere a procedurii la 10 noiembrie 2016. În urma solicitărilor de informații din 6 februarie 2017, 29 martie 2017 și 28 aprilie 2017, acestea au furnizat informații suplimentare la 10 februarie 2017, 31 martie 2017 și 2 mai 2017.

(6)

De asemenea, autoritățile germane au informat Comisia că dispozițiile care reglementează suprataxa de cogenerare și reducerile suprataxei de cogenerare pentru anumiți consumatori finali, care făceau obiectul procedurii oficiale de investigare, au fost modificate prin Legea din 22 decembrie 2016 de modificare a dispozițiilor referitoare la producția de energie electrică din cogenerare și autogenerare (Gesetz zur Änderung der Bestimmungen zur Stromerzeugung aus Kraft-Wärme-Kopplung und zur Eigenerzeugung, denumită în continuare „Legea din 22 decembrie 2016”).

(7)

La 29 martie 2017, autoritățile germane au notificat Comisiei o modificare planificată a sprijinului pentru instalațiile de cogenerare pe care Comisia o aprobase la 24 octombrie 2016. Notificarea modificării respective a fost înregistrată cu numărul SA.47887 (2017/N). La 3 aprilie 2017, autoritățile germane au furnizat informații suplimentare. Evaluarea preliminară a modificării respective în temeiul articolului 108 alineatul (3) din TFUE și al articolului 4 din Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului (3) este inclusă în prezenta decizie (secțiunea 7).

(8)

La 25 aprilie 2017, în ambele proceduri, autoritățile germane au informat Comisia că acceptă, în mod excepțional, ca decizia în ambele cazuri SA.42393 și SA.47887 să fie adoptată și notificată în limba engleză.

(9)

KWKG 2016 (astfel cum a fost notificat și astfel cum a fost modificat) are drept obiectiv îmbunătățirea eficienței energetice a producției de energie în Germania prin creșterea producției nete de energie electrică de la instalațiile de cogenerare la 110 TWh/an până în 2020 și la 120 TWh/an până în 2025, în comparație cu producția anuală actuală de 96 TWh/an. Autoritățile germane estimează că o astfel de creștere ar contribui la o reducere suplimentară cu 4 milioane de tone a emisiilor de CO2 până în 2020 în sectorul energiei electrice, întrucât în Germania energia electrică de la instalațiile de cogenerare înlocuiește producția separată de energie termică și electrică a centralelor electrice pe bază de cărbune. Aceasta face parte din diferitele măsuri adoptate în cadrul Energiewende (tranziția energetică).

(10)

În temeiul KWKG 2016, se acordă ajutor instalațiilor de cogenerare noi și modernizate cu randament ridicat (4). De asemenea, pentru a menține actualul nivel de producție de 15 TWh/an al instalațiilor existente în sectorul termoficării și eventual pentru a-l readuce la un nivel anterior între 20-22 TWh/an, Germania acordă sprijin pentru instalații de cogenerare existente pe bază de gaz în sectorul termoficării până în 2019. KWKG 2016 sprijină, de asemenea, sistemele noi de stocare pentru încălzire/răcire sau sistemele de stocare modernizate, întrucât acestea sporesc flexibilitatea sistemelor de cogenerare și, prin urmare, pot contribui la reducerea în continuare a emisiilor de CO2 în sectorul energiei electrice. În cele din urmă, se poate acorda ajutor pentru construirea sau extinderea rețelelor de încălzire/răcire, având în vedere că utilizarea instalațiilor de cogenerare în legătură cu termoficarea sporește eficiența energetică a sistemului. Toate aceste măsuri de ajutor au fost aprobate de Comisie în decizia sa de inițiere a procedurii (5).

(11)

KWKG 2016, astfel cum a fost notificat, a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016. Acesta nu a suspendat intrarea în vigoare a dispozițiilor cu privire la suprataxă și reducerile suprataxei. Legea din 22 decembrie 2016 modifică dispozițiile care reglementează suprataxa de cogenerare, iar reducerile suprataxei de cogenerare pentru anumiți consumatori finali („KWKG 2016, astfel cum a fost modificat”) au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2017.

(12)

KWKG 2002, care a fost înlocuit de KWKG 2016, urmărea deja obiective legate de protecția climei, protecția mediului și eficiența energetică. Mai precis, acesta prevedea deja plata unei prime către operatorii de instalații de cogenerare, cu obiectivul de a reduce emisiile de CO2 în Germania cu 10 milioane în 2005 și cel puțin 20 de milioane în 2010 (comparativ cu 1998). Prima a fost instituită de KWKG 2002 și s-a adăugat prețului obținut pentru vânzarea de energie electrică. Sprijinul în temeiul KWKG 2002 a fost finanțat, de asemenea, dintr-o suprataxă (denumită, de asemenea, în continuare „suprataxa de cogenerare”), iar KWKG 2002 a oferit reduceri ale acestei suprataxe pentru anumiți consumatori finali. Cu toate acestea, KWKG 2002 nu a fost notificat Comisiei în temeiul articolului 108 alineatul (3) din TFUE.

(13)

Sprijinul pentru instalațiile de cogenerare, sistemele de stocare și rețelele de termoficare/răcire este finanțat dintr-o suprataxă impusă asupra energiei electrice care este furnizată consumatorilor finali prin intermediul rețelei publice de electricitate sau prin intermediul unei rețele închise de distribuție („suprataxa de cogenerare”). Aceasta este colectată de operatorii de rețea ca un supliment la taxele de rețea. Această suprataxă este desemnată drept KWKG-Umlage în KWKG 2016 [a se vedea articolul 26 alineatul (1) din KWKG 2016]. Operatorii de rețea trebuie să țină o contabilitate separată în ceea ce privește suprataxa de cogenerare colectată [articolul 26 alineatul (1) din KWKG 2016, astfel cum a fost notificat, și articolul 26 alineatul (3) din KWKG 2016, astfel cum a fost modificat].

(14)

Valoarea suprataxei de cogenerare este calculată în fiecare an de către operatorii sistemelor de transport ca o rată uniformă pe kWh furnizat consumatorilor finali conectați la rețeaua publică sau la rețele închise de distribuție.

(15)

Articolul 27b din KWKG 2016, astfel cum a fost modificat, prevede că energia electrică care este stocată face obiectul suprataxei de cogenerare atunci când este retrasă din sistemul de stocare și nu atunci când este introdusă în sistemul de stocare.

(16)

Unele categorii de consumatori finali beneficiază totuși de o reducere a ratei stabilite în conformitate cu KWKG 2016. Pentru consumatorii finali cu un consum anual mai mare de 1 GWh („consumatori finali din categoria B”), KWKG 2016, astfel cum a fost notificat, a stabilit o suprataxă de cogenerare maximă de 0,04 eurocenți/kWh. Cealaltă categorie de consumatori finali care beneficiază de o reducere a ratei de cogenerare sunt consumatorii finali care își desfășoară activitatea în sectorul de prelucrare care consumă peste 1 GWh și pentru care costurile energiei electrice reprezintă mai mult de 4 % din cifra de afaceri („consumatori finali din categoria C”). Pentru această din urmă categorie de consumatori finali, KWKG 2016, astfel cum a fost notificat, stabilește o suprataxă de cogenerare maximă de 0,03 eurocenți/kWh [articolul 26 alineatul (2) din KWLG 2016, astfel cum a fost notificat]. Consumatorii finali care plătesc integral suprataxa de cogenerare sunt denumiți „consumatori finali din categoria A”.

(17)

Ratele suprataxei de cogenerare (în eurocenți/kWh) (6) care au fost aplicabile în temeiul KWKG 2016, astfel cum a fost notificat, pentru anul 2016, sunt prezentate în tabelul 1 de mai jos:

Tabelul 1

Ratele suprataxei de cogenerare în 2016

(18)

Pe baza previziunilor (7) efectuate de operatorii rețelei de transport de determinare a suprataxei de cogenerare în 2016 (8), autoritățile germane au furnizat următoarele cifre care demonstrează dimensiunea relativă a fiecărei categorii și importanța reducerilor:

Tabelul 2

Ponderea relativă a consumului și în finanțarea cogenerării în funcție de fiecare categorie de consumatori finali

(19)

Reducerile suprataxei de cogenerare au fost introduse de KWKG 2002. Pentru consumatorii finali cu un consum anual mai mare de 100 000 kWh („consumatori finali din categoria B”), KWKG 2002 a stabilit o suprataxă de cogenerare maximă de 0,05 eurocenți/kWh. Pentru consumatorii finali care își desfășoară activitatea în sectorul de producție care consumă mai mult de 100 000 kWh și pentru care costurile energiei electrice reprezintă mai mult de 4 % din cifra de afaceri („consumatori finali din categoria C”), KWKG 2002 a stabilit o suprataxă maxim de cogenerare de 0,025 eurocenți/kWh.

(20)

Autoritățile germane au indicat că, începând cu 1 ianuarie 2017, reducerile urmează să fie acordate exclusiv utilizatorilor mari consumatori de energie care sunt eligibili pentru reduceri ale suprataxei pe energia din surse regenerabile (și anume, suprataxa percepută în Germania pe energia electrică în scopul de a finanța sprijinul pentru energia din surse regenerabile în temeiul Legii EEG) pe baza articolului 63 alineatul (1) din Legea privind energia din surse regenerabile (Erneuerbare-Energien-Gesetz, Legea EEG 2014 (13)), coroborat cu articolul 64 din Legea EEG (a se vedea articolul 27a din KWKG 2016, astfel cum a fost modificat). Această cerință implică faptul că:

(21)

Pentru o întreprindere care îndeplinește aceste condiții, suprataxa de cogenerare este plafonată după cum urmează:

(22)

Cu toate acestea, valoarea totală a suprataxei este limitată pentru toate punctele de consum care beneficiază de o reducere la următoarele procente aplicate mediei aritmetice a VAB a întreprinderii în cursul ultimelor 3 exerciții contabile închise:

(23)

În orice caz, reducerea suprataxei de cogenerare care rezultă din plafonări nu poate conduce la o sumă mai mică de 0,03 eurocenți/kWh pentru energia electrică de peste 1 GWh.

(24)

Pentru anul 2017, KWKG 2016 modificat stabilește nivelul suprataxei de cogenerare integrale la 0,438 eurocenți/kWh (articolul 37 din KWKG 2016, astfel cum a fost modificat).

(25)

Autoritățile germane au indicat următoarele rate ale suprataxei de cogenerare pentru perioada 2011-2016:

(26)

Autoritățile germane au explicat faptul că, deoarece suprataxa a fost stabilită pe baza necesităților estimate de finanțare pentru sprijin și cu un mecanism de corecție atunci când estimările au fost prea mari (sau prea mici), suprataxa pentru consumatorii finali din categoria A a fost uneori foarte mică fie datorită faptului că sprijinul estimat a fost scăzut într-un anumit an, sau din cauza unor corecții pentru anii anteriori în care suprataxa a fost prea mare. Așa s-a întâmplat, de exemplu, în 2012 când suprataxa de cogenerare a fost mică din cauza unei corecții datorată suprataxei de cogenerare din 2009, care s-a dovedit a fi prea mare în comparație cu cifrele reale. În schimb, suprataxa pentru consumatorii finali din categoria C a rămas fixă, reprezentând, prin urmare, în 2012, un procentaj mai mare din suprataxa normală.

(27)

Autoritățile germane au prezentat un plan de ajustare pentru consumatorii finali din categoriile B și C. Acest plan are ca obiectiv alinierea treptată a suprataxelor de cogenerare plătite de consumatorii finali din categoriile B și C, până la un nivel de 100 % în cazul utilizatorilor care nu sunt mari consumatori de energie și până la un nivel de 15 % din valoarea integrală a suprataxei de cogenerare în cazul marilor consumatori de energie electrică până în 2019.

(28)

Planul de ajustare începe în 2011. Având în vedere că suprataxele plătite de consumatorii finali din categoria B sau categoria C au reprezentat în total pentru 2011 și 2012, peste 100 % din suprataxa normală, planul de ajustare se aplică utilizatorilor care nu sunt mari consumatori de energie numai începând cu 2013. Consumatorii din categoria B au plătit, de fapt, pentru perioada 2013-2016, în total, mai mult decât solicită planul de ajustare (21 % în loc de până la 12,5 %), astfel încât în practică, aceștia vor trebui ajustați doar începând cu 2017. Consumatorii din categoria C vor fi ajustați începând cu anul 2016, deoarece, pentru perioada 2013-2015, aceștia au plătit în total mai mult decât a solicitat planul de ajustare (13 % în loc de până la 12,5 %).

(29)

Cât despre utilizatorii mari consumatori de energie, aceștia au plătit în total, pentru perioada 2011-2016, 15 % din suprataxa de cogenerare. Planul de ajustare va putea fi aplicat acestora, în practică, începând cu anul 2017.

(30)

Pentru anii 2017 și 2018, planul de ajustare se bazează pe regula potrivit căreia suprataxa reprezintă dublul suprataxei din anul precedent, și anume suprataxa se va ridica la 0,060 eurocenți/kWh sau 0,080 eurocenți/kWh în 2017, în funcție de consumatorii finali care fac parte din categoria B sau categoria C și 0,120 eurocenți/kWh sau 0,160 eurocenți/kWh în 2018, în funcție de consumatorii finali care fac parte din categoria B sau categoria C. În 2019, aceștia vor plăti 100 % din suprataxă. Cu toate acestea, pentru utilizatorii mari consumatori de energie, suprataxa de cogenerare va fi plafonată la 15 % din valoarea integrală a suprataxei de cogenerare.

(31)

Planurile de ajustare urmează traiectoria următoare:

(32)

În cazul în care suprataxa de cogenerare plătită în trecut a fost mai mică decât nivelul stabilit în planul de ajustare, beneficiarii vor trebui să plătească diferența.

(33)

Acest lucru este valabil pentru utilizatorii care nu sunt mari consumatori de energie din categoria C. Pentru 2016, aceștia vor trebui să plătească o sumă suplimentară de 0,026 eurocenți/kWh, dat fiind că au plătit 0,03 eurocenți/kWh în timp ce ar fi trebuit să plătească 0,056 eurocenți/kWh în conformitate cu planul de ajustare (a se vedea articolul 36 din KWKG 2016, astfel cum a fost modificat). Această sumă va fi inclusă în factura finală pentru 2016. Cu toate acestea, întreprinderea nu va trebui să plătească suma suplimentară de 0,026 eurocenți/kWh în cazul în care valoarea totală a reducerilor pentru perioada 2014-2016 nu depășește 160 000 EUR. Germania a indicat că acest prag asigură faptul că reducerile nu îndeplinesc toate criteriile ajutorului de stat în sensul regulamentului adoptat în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 994/98 al Consiliului (15) (de minimis).

(34)

Planul de ajustare a fost pus în aplicare începând cu anul 2016 în Legea din 22 decembrie 2016 (articolul 36 din KWKG 2016, astfel cum a fost modificat).

(35)

Pentru a garanta că fiecare operator de rețea este compensat pentru costurile suplimentare care rezultă din obligația sa de compensare, KWKG 2016 organizează un sistem prin care sarcina care rezultă din obligațiile de achiziție și compensare este distribuită în mod egal între operatorii rețelei de transport, proporțional cu consumul utilizatorilor finali conectați la rețeaua acestora sau la rețelele de distribuție racordate la rețelele de transport ale acestora, iar ulterior compensată integral prin suprataxa de cogenerare, care este proporțională cu consumul în rețeaua respectivă a acestora (articolele 26-28 din KWKG 2016, astfel cum a fost notificat, precum și articolul 29 din KWKG 2016, astfel cum a fost modificat). Acest sistem poate fi rezumat după cum urmează:

(36)

Acest sistem este păstrat în temeiul KWKG 2016, astfel cum a fost modificat; acesta este însă explicat într-un mod mai detaliat și mai clar în KWKG 2016, astfel cum a fost modificat. Există o schimbare în ceea ce privește modul în care suprataxa de cogenerare este colectată de la beneficiari: ca urmare a modificărilor introduse prin Legea din 22 decembrie 2016, suprataxa de cogenerare redusă plătită de utilizatorii mari consumatori de energie este colectată direct de operatorii sistemului de transport [articolul 27 alineatul (2) din KWKG 2016, astfel cum a fost modificat].

(37)

Astfel cum s-a arătat deja în decizia de inițiere a procedurii (considerentul 79), KWKG 2016, astfel cum a fost notificat, stabilește metodologia care trebuie să fie utilizată de către operatorii rețelei de transport pentru a calcula suprataxa de cogenerare. Nivelul suprataxei de cogenerare depinde, pe de o parte, de valoarea proiectată a ajutorului și de estimările aprovizionării cu energie electrică a consumatorilor finali conectați la rețeaua publică și la rețelele închise de distribuție. În același timp, aceasta va lua în considerare corecțiile pentru anii precedenți și reducerile pentru anumite categorii de consumatori finali. De asemenea, legea stabilește o limită anuală pentru bugetul schemei și, prin urmare, pentru suprataxa totală de cogenerare (articolul 29 din KWKG 2016, astfel cum a fost notificat).

(38)

Această metodologie este păstrată în KWKG 2016, astfel cum a fost modificat (articolul 26a din KWKG 2016, astfel cum a fost modificat). Cu toate acestea, pentru 2017, KWKG 2016, astfel cum a fost modificat, se îndepărtează de la această metodologie și stabilește nivelul ratei suprataxei normale de cogenerare direct în cadrul legii [la 0,438 eurocenți/kWh, a se vedea articolul 37 alineatul (1) din KWKG 2016, astfel cum a fost modificat].

(39)

Autoritățile germane s-au angajat să notifice din nou reducerile suprataxei de cogenerare în termen de cel mult 10 ani de la data adoptării deciziei finale a Comisiei.

(40)

Înainte de modificările aduse prin Legea din 22 decembrie 2016, existau două categorii de beneficiari ale reducerilor.

(41)

Pe de o parte, beneficiarii erau așa-numiții consumatori finali din categoria B, și anume consumatori finali cu un consum anual mai mare de 1 GWh (a se vedea, de asemenea, considerentul 15 de mai sus). Autoritățile germane au declarat că nu dispun de informații exacte cu privire la sectoarele în care beneficiarii din categoria B și-ar desfășura activitatea, dar au precizat că societățile din sectoarele de producție au, în general, un consum de peste 1 GWh, exceptând 17 sectoare în care consumul mediu este mai mic de 1 GWh/a, enumerate în tabelul 23 din decizia de inițiere a procedurii.

(42)

De asemenea, informațiile furnizate în cursul etapei preliminare de investigare a arătat că întreprinderile care își desfășoară activitatea în sectoarele de servicii au, în general, niveluri de consum mai mic de 1 GWh, cu excepția câtorva sectoare precum asistența medicală spitalicească și hotelurile (a se vedea tabelele 6 și 7 din decizia de inițiere a procedurii și considerentul 127 din decizia de inițiere a procedurii).

(43)

Pe de altă parte, înainte de modificările aduse prin Legea din 22 decembrie 2016, a doua categorie de beneficiari ai reducerilor au fost așa-numiții consumatori finali din categoria C, și anume consumatorii finali care își desfășoară activitatea în sectorul de producție care consumă peste 1 GWh și pentru care costurile reprezintă mai mult de 4 % din cifra de afaceri.

(44)

Autoritățile germane nu au furnizat informații detaliate cu privire la sectoarele sau tipurile de întreprinderi care ar îndeplini aceste condiții, dar au precizat că cele mai multe dintre acestea s-ar încadra drept utilizatori mari consumatori de energie în sensul „Besondere Ausgleichregelung” în temeiul Legii EEG („BesAR”).

(45)

După modificările introduse prin Legea din 22 decembrie 2016, beneficiarii de reduceri vor fi utilizatorii mari consumatori de energie care îndeplinesc criteriile descrise în considerentul 20 de mai sus. Aceștia sunt utilizatorii mari consumatori de energie în sensul BesAR. În această privință, autoritățile germane au indicat în cursul etapei preliminare de investigare că societățile care beneficiază de reducerea suprataxelor pe energia din surse regenerabile și care sunt incluse în BesAR au fost active, în principal, în domeniile indicate în tabelul 3 de mai jos.

Tabelul 3

Prezentare generală a sectoarelor BesAR

(46)

Autoritățile germane au indicat, de asemenea, că numărul beneficiarilor s-ar ridica, în conformitate cu noul regim de reduceri, la aproximativ 2 000 de societăți cu un consum anual estimat de energie electrică de aproximativ 100 TWh.

(47)

Autoritățile germane au explicat că, în opinia lor, reducerile sunt necesare pentru a menține sprijinul pentru cogenerare din moment ce acest sprijin este posibil numai în cazul în care taxele nu pun în pericol competitivitatea societăților în cauză. Autoritățile germane se tem că suprataxa integrală ar putea, pe termen mediu, să determine o reducere importantă a investițiilor și o diminuare a lanțurilor valorice în Germania și adaugă că, în absența reducerilor, sprijinul pentru cogenerare, precum și obiectivul conex legat de eficiența energetică și reducerea emisiilor de CO2 nu vor mai fi acceptate.

(48)

În cele din urmă, autoritățile germane au subliniat faptul că sarcina suprataxei de cogenerare se adaugă sarcinii rezultate deja din suprataxa pe energia din surse regenerabile, care urmărește, de asemenea, asigurarea de resurse financiare suficiente în vederea finanțării sprijinului pentru energia din surse regenerabile, aceasta din urmă fiind o politică de sprijin care – precum sprijinul pentru cogenerare – vizează decarbonizarea producției de energie electrică în Germania.

(49)

În decizia sa de inițiere a procedurii, Comisia a recunoscut asemănările între sprijinul pentru cogenerare și sprijinul pentru energia din surse regenerabile, precum și asemănările între suprataxele de cogenerare și cele aferente energiei din surse regenerabile. Aceasta recunoaște că ar putea exista motive pentru finanțarea sprijinului pentru cogenerare din suprataxele aferente energiei și că, în vederea asigurării unei surse de finanțare regulate, dar și durabile pentru sprijin și a menținerii în acest mod a obiectivelor ambițioase privind schimbările climatice urmărite prin sprijinul pentru cogenerare, este posibil să fie necesare reduceri pentru anumiți consumatori finali. Cu toate acestea, Comisia și-a exprimat îndoielile cu privire la proporționalitatea și necesitatea măsurilor de ajutor și, prin urmare, denaturarea concurenței.

(50)

Comisia a indicat, de asemenea, că va utiliza drept orientări criteriile de eligibilitate și de proporționalitate prevăzute în considerentele 185-192 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020 (17) (denumite în continuare „OAME”) și a observat în acest sens că reducerile acordate de Germania nu s-au limitat la aceleași categorii de utilizatori, în special reducerile nu păreau să fie limitate la întreprinderi care ar fi mari consumatoare de energie electrică și care se confruntă cu concurența internațională (și, prin urmare, nu sunt în măsură să își transfere costurile clienților).

(51)

Prin urmare, Comisia a inițiat procedura oficială de investigare.

(52)

Comisia a primit observații din partea BV Glas, asociația profesională a industriei sticlei din Germania. BV Glas indică faptul că industria sticlei angajează în mod direct 53 000 de persoane în Germania și are o cifră de afaceri de 9,2 miliarde EUR (2015), că sectorul are o expunere puternică la schimburi comerciale și că cea mai mare parte a societăților producătoare de sticlă se încadrează drept consumatori finali din categoria C.

(53)

BV Glas susține că măsura nu poate fi considerată ajutor de stat, având în vedere că aceasta nu implică fluxuri financiare de la bugetul de stat. BV Glas nu oferă niciun fel de detalii în susținerea acestui punct de vedere, ci doar constată că suprataxa de cogenerare este similară suprataxei pe energia din surse regenerabile pe care o consideră, de asemenea, a nu se încadra ca resursă de stat și face trimitere la observațiile pe care le-a trimis Comisiei în cadrul procedurii SA.33995 (2013/C) (18). Aceasta consideră, de asemenea, că măsura nu oferă un avantaj, nu este selectivă și nu are niciun impact asupra schimburilor comerciale și asupra concurenței, fără alte explicații.

(54)

BV Glas consideră, în continuare, că reducerile acordate consumatorilor finali din categoriile B și C sunt compatibile cu piața internă deoarece sunt necesare pentru asigurarea tranziției energetice (Energiewende) în Germania și a obiectivelor conexe de protecție a climei. În lipsa reducerilor, obiectivul legat de schimbările climatice urmărit de măsurile de sprijin finanțate din suprataxă s-ar afla în pericol: pe de o parte, fără reduceri, suprataxa de cogenerare este nesustenabilă pentru sectoarele în cauză. Acest lucru ar conduce la pierderea multor locuri de muncă, astfel încât politica de sprijin pentru cogenerare (și obiectivele ambițioase legate de schimbările climatice) ar trebui abandonate; în plus, este probabil ca industria să se îndrepte către țări cu politici mai puțin ambițioase în materie de climă. Proporționalitatea măsurii în cauză rezultă din faptul că beneficiarii continuă să plătească un anumit procent din suprataxa de cogenerare.

(55)

În special pentru industria sticlei, dispariția reducerilor suprataxei de cogenerare ar implica o creștere de 17 ori a suprataxei care s-ar adăuga la taxa pe energie, suprataxa pe energia din surse regenerabile și taxele de rețea mărite care rezultă din creșterea cotei energiei din surse regenerabile în mixul de producție. În acest sens, BV Glas subliniază că investițiile în industria sticlei în Germania sunt în scădere, fapt care se datorează suprataxelor ridicate pe energie. BV Glas aduce în atenție lanțurile valorice legate de industria sticlei; acestea ar dispărea, de asemenea, în cazul în care industria sticlei s-ar delocaliza.

(56)

BV Glas consideră, de asemenea, că limitarea reducerilor pentru consumatorii finali din categoria C care își desfășoară activitatea în sectorul de producție nu este discriminatorie și se încadrează, de asemenea, în logica sistemului, întrucât sectorul de producție este, în general, în poziția de a prelua prețurile practicate pe piață spre deosebire de furnizorii de servicii, se confruntă cu o intensă concurență internațională și nu poate transfera costurile către clienți. BV Glas susține, de asemenea, că sectorul serviciilor are, în general, emisii mai scăzute de CO2, iar delocalizarea activităților de prestări de servicii nu ar implica riscuri legate de relocarea emisiilor de carbon; de asemenea, acestea ar fi relocate, în general, într-un alt stat membru, și nu în afara Uniunii.

(57)

BV Glas explică, de asemenea, că industria sticlei a atins deja un nivel ridicat de eficiență energetică și că mărirea ratei taxei nu ar stimula reduceri suplimentare. BV Glas explică în continuare că utilizatorii mari consumatori de energie sunt stimulați în mod constant în vederea îmbunătățirii eficienței energetice, având în vedere că prețurile energiei reprezintă o parte din costurile de producție totale (adesea între 20 % și 50 %). Aceasta a subliniat, de asemenea, că industria germană și-a îmbunătățit constant, de-a lungul anilor, rata de eficiență energetică și că industria sticlei din Germania participă la mai multe inițiative care au ca obiectiv îmbunătățirea eficienței energetice. De asemenea, aceasta este parte la un acord (prin intermediul BDI) prin care industria s-a angajat să îmbunătățească eficiența energetică cu 1,35 % pe an.

(58)

În cele din urmă, BV Glas consideră că principiul încrederii legitime împiedică recuperarea în cazul de față, având în vedere că, în Decizia din 2002, Comisia a concluzionat că o versiune anterioară a KWKG nu constituie ajutor de stat.

(59)

Comisia a primit, de asemenea, o scurtă scrisoare din partea grupului Trimet, în care acesta consideră reducerile ca fiind necesare din moment ce întreaga suprataxă ar reprezenta o sumă de aproximativ […] (*2) EUR și, prin urmare, ar consuma o mare parte din rezultatul grupului. Trimet s-a exprimat în favoarea unei limitări a reducerilor în cazul utilizatorilor mari consumatori de energie eligibili pentru reduceri ale suprataxei pe energia din surse regenerabile în temeiul BesAR.

(60)

Autoritățile germane consideră că deschiderea procedurii oficiale de investigare a fost nejustificată, întrucât s-a demonstrat în cursul etapei preliminare de investigare că reducerile sunt necesare și proporționale. Acestea nu furnizează elemente suplimentare cu privire la acest aspect, dar indică faptul că sistemul de reduceri a fost modificat și că reducerile sunt acordate în prezent doar pentru utilizatorii mari consumatori de energie care se confruntă cu concurența internațională.

(61)

Autoritățile germane subliniază faptul că noul sistem de reduceri, introdus prin Legea din 22 decembrie 2016, este construit integral pe criteriile de eligibilitate și proporționalitate aplicate pentru acordarea de reduceri ale suprataxei pe energia din surse regenerabile în temeiul BesAR, pe care Comisia le-a aprobat în cazul SA.38632 (2014/N), Germania – EEG 2014 – Reforma Legii privind energia din surse regenerabile.

(62)

Autoritățile germane au explicat în continuare că obiectivul suprataxei de cogenerare este de a contribui la obiectivul comun de eficacitate energetică și protecție a mediului. Acestea recunosc faptul că reducerile de prețuri la energia electrică în general ar putea, teoretic, să reducă stimulentul de a economisi energie electrică, dar că acest lucru nu se aplică în cazul de față deoarece, pentru utilizatorii mari consumatori de energie, prețul la energia electrică este în sine un stimulent suficient pentru a deveni mai eficienți din punct de vedere energetic. Chiar și o suprataxă de cogenerare redusă mărește costurile cu energia electrică ale acestor societăți și stimulentul de a deveni mai eficiente din punct de vedere energetic.

(63)

Autoritățile germane oferă ca exemplu o societate cu un consum anual total de energie de 10 GWh care are un potențial de economisire de 1 GWh. Economiile potențiale s-ar ridica la 112 000 EUR, în cazul în care suprataxa de cogenerare ar fi plătită integral. În cazul suprataxei de cogenerare reduse, economiile s-ar ridica în continuare la aproximativ 109 000 EUR (19). Autoritățile germane subliniază că din exemplu reiese că economiile de energie electrică dau, de asemenea, roade în cazul reducerii suprataxei de cogenerare. În plus, beneficiarii utilizează, în general, un sistem certificat de gestionare a energiei. Prin creșterea gradului de conștientizare, probabilitatea ca societățile să identifice și să pună în aplicare măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice ar putea, prin urmare, să crească. În plus, datorită paralelismului între schemele de reducere a suprataxei de cogenerare și a suprataxei pe energia din surse regenerabile, stimulentele pentru îmbunătățirea eficienței energetice ar fi sporite și mai mult de suprataxa pe energia din surse regenerabile.

(64)

Autoritățile germane subliniază faptul că noul sistem de reduceri introdus prin Legea din 22 decembrie 2016 vizează utilizatorii mari consumatori de energie care fac obiectul concurenței internaționale, și anume cei amenințați de faliment sau delocalizare în cazul în care ar trebui să suporte integral suprataxa de cogenerare, dar că aceste societăți vor contribui, cu toate acestea, la finanțarea sprijinului (în principiu 15 % din suprataxă, cu excepția cazului în care aceasta atinge un anumit nivel al VAB).

(65)

Autoritățile germane remarcă faptul că reducerile au un impact limitat din moment ce, în termeni relativi, suprataxa de cogenerare nu este atât de mare. În orice caz, efectele negative vor fi depășite de cele pozitive.

(66)

De asemenea, pe baza datelor disponibile cu privire la societățile eligibile pentru o reducere a suprataxei pe energia din surse regenerabile, autoritățile germane au prezentat o simulare conform căreia suprataxa de cogenerare integrală s-ar ridica la 0,255 eurocenți/kWh în cazul în care nu s-ar aplica nicio reducere (suprataxa de cogenerare „noțională” în tabelul de mai jos) și această rată a suprataxei ar reprezenta în continuare între 1 % și 9 % din VAB pentru un eșantion de aproximativ 100 de societăți eligibile pentru reducerea taxelor pe energia din surse regenerabile și care au un consum de peste 1 GWh. Cifrele actualizate furnizate în cursul procedurii oficiale de investigare arată că, pentru primele 20 de societăți eligibile pentru BesAR (în termeni de consum), suprataxa de cogenerare noțională ar reprezenta între 0,8 % și 6 % (pe baza cifrelor din 2015) din valoarea brută adăugată a societăților, iar suprataxa de cogenerare integrală (care se ridică la 0,445 eurocenți/kWh) ar reprezenta între 1 % și 11 % din VAB.

(67)

Aceasta a prezentat, de asemenea, următoarea simulare pentru a ilustra posibilul impact pe care o suprataxă integrală l-ar avea asupra societăților:

Tabelul 4

Simularea impactului unei suprataxe integrale

(68)

În final, Germania a subliniat că sarcina suprataxei de cogenerare se adaugă sarcinii care rezultă deja din suprataxa pe energia din surse regenerabile.

(69)

Sprijinul pentru noi instalații de cogenerare cu o capacitate instalată între 1 și 50 MWel care a fost notificat Comisiei de către autoritățile germane drept SA.42393 (2015/N) și a fost aprobat prin decizia de inițiere a procedurii urmează a fi acordat începând cu iarna 2017/2018 operatorilor selectați prin licitații (a se vedea considerentul 91 din decizia de inițiere a procedurii). Participarea la aceste licitații trebuia să fie supusă condiției ca întreaga energie electrică produsă în instalația de cogenerare să fie furnizată în rețeaua publică și ca, în cazul în care energia electrică produsă de instalația de cogenerare este consumată în mod direct de către proprietarul instalației de cogenerare sau este furnizată într-o rețea de distribuție închisă fără a fi mai întâi furnizată în rețeaua publică, instalația în cauză nu ar fi eligibilă pentru a participa la licitație. Autoritățile germane au indicat că, fără această excludere, nu ar fi fost asigurate condiții echitabile în procesul de licitație. Acestea au explicat că, având în vedere caracterul eligibil al consumului propriu de energie electrică produsă prin cogenerare pentru o reducere a suprataxei pe energia din surse regenerabile, instalațiile de cogenerare utilizate pentru consumul propriu ar fi avut un avantaj sistematic față de instalațiile de cogenerare care alimentează rețeaua cu energie electrică (a se vedea considerentul 94 din decizia de inițiere a procedurii).

(70)

La 29 martie 2017, autoritățile germane au informat Comisia cu privire la faptul că aveau în vedere utilizarea împuternicirii prevăzute la articolul 33a alineatul (2) litera (b) subpunctul (bb) din KWKG 2016, astfel cum a fost modificat, pentru a permite participarea la licitații a instalațiilor de cogenerare a căror energie electrică este furnizată într-o rețea de distribuție închisă în loc să fie furnizată în rețeaua publică. Cu toate acestea, instalațiile de cogenerare utilizate pentru consumul propriu nu ar deveni eligibile pentru participarea la licitații pentru sprijin și nu sunt vizate de modificarea notificată.

(71)

În ceea ce privește instalațiile de cogenerare utilizate în rețelele de distribuție închise, autoritățile germane au explicat că excluderea s-a bazat inițial pe următoarele ipoteze: atunci când producția și consumul au loc în aceeași rețea închisă, taxele de rețea pot fi mai mici comparativ cu o constelație în care întregul consum este produs de instalațiile de cogenerare în afara rețelei de distribuție închise. Acest lucru poate – în anumite condiții – să permită operatorului instalației de cogenerare din rețeaua de distribuție închisă să obțină un preț mai bun pentru energia electrică produsă în comparație cu un operator care furnizează energie electrică în rețeaua publică. În cadrul unei licitații în care operatorii concurează pentru o primă fixă care va fi plătită în plus față de prețul pieței, operatorii de instalații de cogenerare destinate a fi utilizate în rețele de distribuție închise ar fi putut să beneficieze de un avantaj concurențial și, în cazul în care avantajul concurențial ar fi fost sistematic și semnificativ, acesta le-ar fi permis operatorilor în cauză să liciteze strategic peste costurile lor și acest lucru ar fi condus la o supracompensare. Autoritățile germane au adăugat că efectul menționat anterior ar fi posibil, de asemenea, în afara rețelelor de distribuție închise, dar că un avantaj pentru operatorul unei instalații de cogenerare este fezabil numai în cazul în care doar un număr redus de consumatori finali sunt conectați la aceeași rețea. Prin urmare, într-o rețea publică, efectul nu conduce, în general, la o denaturare a concurenței.

(72)

Cu toate acestea, după efectuarea unei analize mai detaliate a acestei chestiuni, autoritățile germane au observat că rețelele de distribuție închise prezintă constelații diferite și că, în general, tarifele de acces la rețea nu se economisesc sau economiile sunt destul de scăzute, iar riscurile legate de prezentarea de oferte strategice menționate în considerentul 71 de mai sus sunt mult mai mici decât s-a presupus. Această concluzie rezultă dintr-o serie de observații pe care autoritățile germane le-au putut face între timp.

(73)

În primul rând, pentru ca prezentarea de oferte strategice să se materializeze, instalația de cogenerare ar trebui să obțină un preț mult mai bun pentru energia electrică produsă, ceea ce presupune că economisirea taxelor de rețea trebuie să fie substanțială. Pentru un efect măsurabil, producția ar trebui să fie vândută într-o cotă ridicată pentru consumul local. În caz contrar, nu ar exista posibilitatea de a obține prețuri mai bune.

(74)

În al doilea rând, beneficiarii reducerii taxelor de rețea sunt toți consumatorii finali din rețeaua de distribuție închisă, indiferent dacă aceștia încheie sau nu un contract de furnizare a energiei electrice cu operatorul centralei de cogenerare. Prin urmare, operatorul centralei de cogenerare ar trebui să încheie contracte cu toți consumatorii finali sau cel puțin cu majoritatea acestora. În cazul în care există mulți utilizatorii finali conectați la rețeaua de distribuție închisă, este probabil ca rezultatul să fie un comportament parazitar. Consumatorii finali nu ar fi dispuși să plătească operatorului centralei de cogenerare prețuri mai mari deoarece taxele de rețea ar fi, în orice caz, mai mici. Întrucât instalațiile de cogenerare sunt active pe termen lung, operatorul ar trebui, de asemenea, să se asigure că are contracte pe termen lung cu majoritatea consumatorilor finali racordați la rețeaua de distribuție închisă, ceea ce reduce și mai mult posibilitatea de a obține prețuri (mult) mai mari de la consumatorii finali.

(75)

În al treilea rând, consumatorii finali din rețelele de distribuție închise sunt deseori utilizatori industriali care au dreptul la taxe de rețea reduse datorită diferitelor excepții de la articolul 19 din Regulamentul privind taxele rețelei de energie electrică (Stromnetzentgeltverordnung). Întrucât reducerile se bazează pe profilul de consum stabil sau specific al consumatorilor finali în cauză, și nu faptul că rețeaua este o rețea de distribuție închisă, nu există aproape nicio marjă pentru reduceri semnificative ale taxelor de rețea care ar putea fi folosite pentru a negocia prețuri mai mari.

(76)

În consecință, autoritățile germane au observat că presupusul avantaj concurențial nu era neapărat semnificativ și, de asemenea, nu ar fi sistematic, astfel încât riscul prezentării de oferte strategice ar fi, de asemenea, mult mai scăzut decât se prevedea inițial (în cazul în care există). Prin urmare, autoritățile germane intenționează să permită participarea instalațiilor de cogenerare producătoare de energie electrică furnizată într-o rețea de distribuție închisă, fără alte modificări suplimentare în proiectarea licitației. Cu toate acestea, în cazul în care cercetări suplimentare în cadrul procedurii legislative în curs arată că persistă o denaturare a concurenței și că sunt necesare măsuri specifice în proiectarea licitației, autoritățile germane s-au angajat să notifice Comisiei astfel de efecte și eventualele măsuri de contracarare. În orice caz, autoritățile germane s-au angajat să includă în evaluarea schemei de sprijin pentru cogenerare, de asemenea, participarea instalațiilor de cogenerare producătoare de energie electrică care este furnizată în rețele de distribuție închise.

(77)

Autoritățile germane au confirmat că instalațiile de cogenerare în cauză sunt instalațiile de cogenerare descrise în considerentele 23 și 63 din decizia de inițiere a procedurii, pentru care autoritățile germane au furnizat următoarele calcule ale costurilor totale egalizate ale producerii de energie.

Tabelul 5

Calcule ale costurilor totale egalizate ale producerii de energie pentru proiecte implementate de contractanți, în afara BesAR, mai mari de 100 kWel, pe o perioadă de 15 ani (2016-2030) până la 10 MW și pe o perioadă de 20 de ani (2016 2035) mai mari de 10 MW, rata de actualizare de 30 % pe an – în eurocenți/kWh (valorile din 2013)

(78)

La fel ca în cazul celorlalte instalații de cogenerare care pot participa la licitații, acestea vor trebui să fie instalații de cogenerare cu randament ridicat pentru a fi eligibile.

(79)

Ajutorul pentru instalațiile de cogenerare selectate în urma licitației va fi acordat sub formă de prime care se adaugă la prețul pieței pentru 30 000 de ore de sarcină maximă. Nicio primă nu va fi plătită dacă valoarea contractelor orare este egală cu zero sau este negativă în ceea ce privește schimbul la vedere (pentru ziua următoare) pentru Germania [articolul 7 alineatul (8) din KWKG 2016, astfel cum a fost notificat, articolul 7 alineatul (7) din KWKG 2016, astfel cum a fost modificat]. Energia electrică produsă în această perioadă nu este luată în considerare pentru calculul numărului de ore de sarcină maximă pentru care se poate acorda sprijin. De asemenea, operatorul centralei de cogenerare este responsabil de echilibrare.

(80)

În conformitate cu articolul 107 alineatul (1) din tratat, „cu excepția derogărilor prevăzute de tratate, sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de un stat membru sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre, este incompatibil cu piața internă”.

(81)

Pentru a stabili dacă o măsură constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat, Comisia trebuie să evalueze dacă măsura:

(82)

Astfel cum a reamintit Curtea în hotărârea sa din 21 decembrie 2016 în cauzele conexate Comisia/World Duty Free Group/Comisia și Comisia/Banco Santander și Santusa (20), pentru stabilirea caracterului selectiv al unei măsuri de impozitare sau al unei taxe este necesar să se determine dacă măsura în cauză introduce, între operatorii care se află, din perspectiva obiectivului urmărit de sistemul fiscal general în cauză, într-o situație de fapt și de drept comparabilă, o distincție care nu este justificată prin natura și structura generală a sistemului respectiv.

(83)

În decizia sa de inițiere a procedurii, Comisia a constatat că, în principiu, suprataxa de cogenerare trebuie plătită pentru fiecare kWh furnizat consumatorilor finali prin intermediul rețelei publice sau al rețelei de distribuție închise operate de către operatorii de rețea în cauză. Această suprataxă reprezintă o suprataxă uniformă pe kWh. Astfel cum este descris în secțiunile 2.2.1 și 2.3 de mai sus, sistemul de determinare a suprataxei a rămas practic neschimbat în temeiul KWKG 2016, astfel cum a fost modificat, bazându-se în continuare pe principiul de uniformitate a suprataxei de cogenerare. Suprataxa de cogenerare normală se ridica la 0,445 eurocenți/kWh în 2016 și se ridică la 0,438 eurocenți/kWh în 2017.

(84)

Prin urmare, prin limitarea suprataxei de cogenerare la 0,04 eurocenți/kWh și, respectiv, la 0,03 eurocenți/kWh, KWKG 2016, astfel cum a fost notificat, reduce suprataxa de cogenerare a societăților care se încadrează drept consumatori finali din categoria B sau categoria C și le scutește, astfel, de o sarcină pe care acestea ar trebui să o suporte în mod normal. De asemenea, prin limitarea suprataxei de cogenerare la 0,056 eurocenți/kWh în 2016, 0,06 și 0,08 eurocenți/kWh în 2017 și 0,12 eurocenți/kWh și, respectiv, 0,16 eurocenți/kWh în 2018, KWKG 2016, astfel cum a fost modificat, reduce sarcina financiară pentru întreprinderile care se încadrează drept consumatori finali din categoria B sau categoria C și le scutește, astfel, de o sarcină pe care acestea ar trebui să o suporte în mod normal. De asemenea, prin limitarea suprataxei de cogenerare la 15 % din valoarea integrală a suprataxei (și la 0,5 % sau 4 % din VAB) pentru utilizatorii mari consumatori de energie care îndeplinesc condițiile stabilite în considerentul 20 de mai sus, KWKG 2016, astfel cum a fost modificat, reduce sarcina financiară pentru întreprinderile care se încadrează drept consumatori finali din categoria B sau categoria C și le scutește, astfel, de o sarcină pe care acestea ar trebui să o suporte în mod normal. O astfel de reducere constituie un avantaj (21).

(85)

Acest avantaj este, de asemenea, selectiv. Într-adevăr, în ceea ce privește categoria C, reducerea este limitată numai la sectorul de producție. În cadrul acestui sector, de asemenea, reducerea este acordată exclusiv societăților care au un consum anual mai mare de 1 GWh de energie electrică și ale căror costuri cu energia electrică reprezintă mai mult de 4 % din cifra lor de afaceri (ceea ce exclude alte sectoare de producție deoarece, de regulă, acestea nu ating valorile respective, a se vedea considerentul 127 din decizia de inițiere a procedurii). Aceeași observație se aplică pentru reducerile acordate marilor consumatori de energie electrică ce îndeplinesc condițiile prevăzute în considerentul 20 de mai sus. Reducerile sunt selective, dat fiind că acestea sunt acordate întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectoare specifice și, în cadrul sectorului, reducerile sunt acordate numai întreprinderilor care ajung să consume 1 GWh într-un anumit punct de consum și atunci când ating un anumit prag al electro-intensității.

(86)

În ceea ce privește categoria B, avantajele se limitează la întreprinderile care ating un nivel anual de consum de 1 GWh. Comisia constată în continuare că, deși categoria B pare a fi deschisă tuturor sectoarelor, pragul de 1 GWh exclude de facto o serie de sectoare și întreprinderi din economie care, de regulă, nu ating niciodată acest prag de consum.

(87)

Cu toate acestea, având în vedere obiectivul urmărit de suprataxă (să contribuie la sprijinul pentru cogenerare), consumatorii finali din categoria B sau categoria C și utilizatorii mari consumatori de energie electrică se află într-o situație juridică și factuală comparabilă. În special, consumatorii finali respectivi consumă energie electrică furnizată în rețeaua publică sau într-o rețea închisă, asemenea consumatorilor finali din categoria A. De asemenea, aceștia beneficiază, precum consumatorii finali din categoria A, de un nivel mai scăzut al emisiilor de CO2 datorită sprijinului pentru cogenerarea cu un grad ridicat de eficiență energetică finanțat prin suprataxa de cogenerare.

(88)

Autoritățile germane nu au furnizat niciun fel de observații cu privire la caracterul selectiv al măsurii.

(89)

BV Glas pare să susțină că limitarea reducerilor la sectorul de producție ar fi în logica sistemului deoarece întreprinderile care își desfășoară activitatea în sectorul de producție sunt, în general, de a prelua prețurile practicate pe piață și nu pot transfera clienților costurile suplimentare asociate acestora, în timp ce sectoarele de servicii ar transfera, în general, suprataxele clienților.

(90)

În primul rând, Comisia observă că, atunci când aceasta a stabilit că o anumită măsură creează diferențe între întreprinderi care, în ceea ce privește obiectivul urmărit de măsura în cauză, se află într-o situație legală și factuală comparabilă, îi revine statului membru care a introdus o astfel de diferențiere între întreprinderi în materie de taxe să demonstreze că aceasta se justifică într-adevăr prin natura și economia generală a sistemului în cauză (22). Autoritățile germane nu au susținut că reducerile s-ar încadra în natura și economia generală a suprataxei de cogenerare. În special, acestea nu au susținut că suprataxa de cogenerare s-ar baza pe principiul potrivit căruia suprataxa de cogenerare este impusă întreprinderilor numai dacă acestea pot să transfere costurile suplimentare propriilor clienți. În plus, condițiile de eligibilitate nu susțin ipoteza – nefondată – că sistemul normal de taxare al suprataxei de cogenerare se bazează pe principiul potrivit căruia suprataxa de cogenerare este impusă întreprinderilor numai dacă acestea pot să transfere costurile suplimentare propriilor clienți.

(91)

În primul rând, dreptul de a beneficia de reduceri în temeiul KWKG 2016, astfel cum a fost notificat, nu depinde de capacitatea întreprinderilor de a demonstra că pot transfera costurile suplimentare propriilor clienți. În al doilea rând, nu au fost furnizate elemente care să demonstreze că toate sectoarele și întreprinderile care beneficiază de reducerile de facto pentru categoriile B și C nu își pot transfera costurile suplimentare și că toate cele excluse de la reduceri își pot transfera costurile suplimentare. În al treilea rând, argumentele aduse de BV Glas potrivit cărora este normal ca reducerile să fie limitate la întreprinderile care își desfășoară activitatea în sectorul de producție este în contradicție cu reducerile acordate consumatorilor finali din categoria B: aceștia își pot desfășura activitatea în sectorul serviciilor și nu trebuie să fie mari consumatori de energie electrică. În ceea ce privește KWKG 2016, astfel cum a fost modificat, autoritățile germane nu au susținut că suprataxa de cogenerare s-a bazat pe capacitatea consumatorilor finali de a transfera costurile. De asemenea, incapacitatea de a transfera costurile nu reprezintă o condiție oficială de eligibilitate pentru reduceri.

(92)

Prin urmare, Comisia concluzionează că reducerile nu pot fi considerate ca respectând logica sistemului suprataxei de cogenerare și își menține concluzia conform căreia reducerile examinate constituie un avantaj selectiv în favoarea beneficiarilor de reduceri.

(93)

Autoritățile germane au introdus, de asemenea, articolul 27b în KWKG 2016, astfel cum a fost modificat, care prevede ca energia electrică stocată să facă obiectul suprataxei de cogenerare atunci când este retrasă din sistemul de stocare și nu atunci când este introdusă în sistemul de stocare. Comisia consideră că această dispoziție se încadrează în natura și în logica generală a suprataxei de cogenerare (și, prin urmare, nu constituie un avantaj selectiv): aceasta urmărește evitarea dublei impuneri, un principiu care este aplicat, în general, în sistemele de taxe sau impozite. Această dispoziție este în concordanță cu principiul potrivit căruia suprataxa este datorată atunci când energia electrică este preluată din rețea și consumată. Germania a explicat că energia electrică depozitată în spațiul de stocare nu a fost totuși consumată deocamdată. Prin urmare, Comisia consideră că scutirea prevăzută la articolul 27b din KWKG 2016, astfel cum a fost modificat, nu este selectivă.

(94)

Comisia a constatat, în decizia sa de inițiere a procedurii, că reducerile erau imputabile statului, întrucât toate reducerile au fost acordate prin lege (KWKG 2016) și erau astfel imputabile statului. În plus, Comisia a observat că BAFA (și anume, Oficiul Federal pentru Economie și Controlul Exportului, autoritatea federală superioară subordonată Ministerului Federal al Economiei și Energiei) are sarcina de a verifica dacă sprijinul este obținut doar de operatorii eligibili.

(95)

Comisia a constatat, de asemenea, în decizia sa de inițiere a procedurii că reducerile au fost finanțate din resurse de stat.

(96)

În această privință, Comisia a constatat, în primul rând, că, pentru a finanța sprijinul pentru cogenerare, Germania a introdus o suprataxă specială, suprataxa de cogenerare (a se vedea articolul 26 din KWKG 2016, astfel cum a fost notificat, și articolul 26 din KWKG 2016, astfel cum a fost modificat, prin care se instituie suprataxa de cogenerare și se acordă operatorilor de rețea dreptul de a impune suprataxa de cogenerare consumatorilor finali) și a definit scopul acesteia (și anume, finanțarea politicilor de stat în domeniul energetic: sprijinul pentru cogenerare și subvențiile pentru investiții în stocare și rețele de termoficare/răcire) și metodologia pentru determinarea cuantumului acesteia, care, pentru unele categorii de consumatori finali, este stabilit direct de către stat (consumatori finali din categoriile B și C și utilizatori mari consumatori de energie electrică). De asemenea, deficitele și excedentele suprataxei de cogenerare colectate (în comparație cu sprijinul necesar) sunt corectate în anul următor, asigurându-se astfel că operatorii de rețea sunt pe deplin compensați pentru costurile suplimentare care rezultă din obligația acestora de a plăti sprijinul, dar însemnând, de asemenea, că aceștia nu pot utiliza veniturile din suprataxă în alt scop decât pentru finanțarea sprijinului pentru energie electrică produsă prin cogenerare, sisteme de stocare pentru încălzire și răcire și rețele de termoficare/răcire. Pe această bază, Comisia a concluzionat că, la fel ca în speța care a determinat pronunțarea hotărârii din 19 decembrie 2013 în cauza Association Vent De Colère! (23), în cadrul KWKG 2016, statul a creat un sistem în care costurile suportate de operatorii de rețea în legătură cu sprijinul pentru energie electrică produsă prin cogenerare, instalații de stocare și rețele de termoficare/răcire sunt compensate pe deplin prin suprataxa de cogenerare impusă consumatorilor finali de energie electrică. Această împrejurare diferențiază cazul de față de speța care a determinat pronunțarea hotărârii din 13 martie 2001 în cauza PreussenElektra (24), întrucât în acest din urmă caz furnizorii de energie electrică au trebuit să finanțeze costurile suplimentare din mijloace proprii. În plus, nici sprijinul pentru cogenerare acordat producătorilor de energie electrică produsă prin cogenerare, nici subvențiile pentru investiții acordate operatorilor de rețele de termoficare și răcire și de sisteme de stocare nu reprezintă prețuri sau onorarii pentru bunuri sau servicii. Într-adevăr, sprijinul pentru cogenerare este plătit de operatorii de rețea operatorilor de instalații de cogenerare, deși energia electrică nu este vândută operatorilor de rețea, ci unor terți; în anumite cazuri, aceasta este chiar consumată de operatorul instalației de cogenerare în sine. De asemenea, în ceea ce privește rețelele de termoficare/răcire și sistemele de stocare, acestea rămân în proprietatea operatorului care solicită subvenția, iar plata subvenției nu le oferă operatorilor de rețele de energie electrică niciun drept în legătură cu rețelele de termoficare/răcire și sistemele de stocare în cauză (referitor la sprijinul pentru rețelele de termoficare/răcire și sistemele de stocare, a se vedea considerentele 33-45 din decizia de inițiere a procedurii).

(97)

În continuare, Comisia a constatat în decizia de inițiere a procedurii că operatorii rețelei de transport joacă un rol special în cadrul sistemului. Aceștia au fost însărcinați cu calculul suprataxei de cogenerare pe baza metodologiei prevăzute în KWKG 2016 și gestionează fluxurile financiare ale suprataxei de cogenerare. Sarcina financiară care rezultă din sprijinul pentru cogenerare, pentru rețeaua de termoficare și pentru sistemele de încălzire este transferată în întregime acestora; ulterior, aceștia trebuie să se asigure că sarcina financiară este repartizată în mod egal între operatorii rețelei de transport (în funcție de consumatorii finali din categoriile A, B și C conectați la rețeaua lor), iar operatorii rețelei de transport le transferă acestora suprataxa de cogenerare pentru a compensa sarcina financiară care rezultă în urma acordării sprijinului. De asemenea, aceștia trebuie să avertizeze BAFA în cazul în care bugetul ar fi depășit. În această privință, aceștia prezintă similitudini cu situația Samenwerkende Elektriciteits-Produktiebedrijven NV în speța care a determinat pronunțarea hotărârii din 17 iulie 2008 în cauza Essent Network Noord (25) și cu cea a operatorilor sistemului de transport în speța care a determinat pronunțarea hotărârii din 10 mai 2016 în cauza Germania/Comisia (EEG 2012) (26).

(98)

În plus, Comisia a constatat, de asemenea, în decizia sa de inițiere a procedurii că următoarele elemente confirmau că suprataxa de cogenerare se află sub controlul statului: suprataxa de cogenerare trebuie să fie plasată într-un cont separat, astfel încât autoritatea de reglementare să poată verifica absența subvențiilor încrucișate între diferitele activități ale operatorilor de rețea. În plus, legea prevede ca facturarea între operatorii rețelei de transport să fie controlată de un auditor sau de un expert contabil. În cele din urmă, legislația limitează, de asemenea, bugetul total al măsurii și valoarea totală a suprataxei. În cazul în care există riscul ca bugetul să fie depășit, operatorii rețelei de transport trebuie să avertizeze BAFA, care va calcula ulterior rate noi, dar reduse ale sprijinului pentru a se asigura că bugetul nu este depășit. Acest fapt nu face decât să confirme că suprataxa de cogenerare constituie o resursă aflată sub controlul statului.

(99)

Autoritățile germane nu au prezentat observații cu privire la acest aspect. BV Glas șia exprimat opinia potrivit căreia măsura nu constituie ajutor de stat deoarece nu este împovărătoare pentru bugetul de stat. Cu toate acestea, Comisia observă că, în această privință, conform jurisprudenței constante, resursele nu trebuie să tranziteze prin bugetul de stat pentru a fi considerate resurse de stat. Este suficient că acestea să rămână sub control public (27). Într-adevăr, avantajele care sunt acordate direct sau indirect prin intermediul resurselor de stat trebuie considerate ajutoare în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. Distincția dintre ajutoarele acordate de stat și ajutoarele acordate prin intermediul resurselor de stat contribuie la includerea în noțiunea de ajutor nu numai a ajutoarelor acordate direct de stat, ci și a celor acordate de organisme publice sau private, desemnate sau instituite de către stat (28).

(100)

Pe baza acestor elemente, Comisia își menține concluzia conform căreia suprataxa de cogenerare se califică drept resursă de stat și că, prin urmare, reducerea ratelor suprataxei de cogenerare este, de asemenea, finanțată din resurse de stat. Aceste reduceri sunt finanțate din resurse de stat, la fel ca sprijinul pentru cogenerare. Orice reducere a suprataxei de cogenerare a fost instituită prin legislație și a implicat controlul statului în aceeași măsură ca suprataxa de cogenerare integrală (a se vedea mai sus). Prin urmare, reducerea suprataxei de cogenerare trebuie, de asemenea, să fie considerată ca finanțată din resurse de stat (29).

(101)

În ceea ce privește reducerile suprataxelor de cogenerare, acestea pot denatura concurența între întreprinderi din același sector, întrucât nu toate întreprinderile sunt eligibile (în funcție de nivelul lor de consum și/sau importanța respectivă a costurilor cu energia electrică în comparație cu cifra de afaceri și/sau în funcție de importanța respectivă a costurilor cu energia electrică în comparație VAB) și sunt, de asemenea, de natură să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre și concurența cu întreprinderi din alte state membre. Într-adevăr, întreprinderile care beneficiază de reduceri își desfășoară, de regulă, activitatea în anumite sectoare de producție în care costurile energiei electrice reprezintă o parte importantă a costurilor de producție (industria metalurgică, industria hârtiei și industria chimică, fabricarea sticlei, industria rafinării, industria lemnului, sectorul produselor alimentare și al hranei pentru animale, a se vedea considerentul 127 din decizia de inițiere a procedurii, precum și tabelul 3 de mai sus). Întreprinderile care își desfășoară activitatea în sectoare precum industria chimică, industria hârtiei, industria de mașini și echipamente pentru automobile sunt în concurență cu întreprinderi situate în alte state membre.

(102)

BV Glas a susținut că nu a existat niciun impact asupra concurenței, însă nu a explicat motivele pentru aceasta. BV Glas pare să sugereze faptul că nu va exista niciun impact asupra concurenței deoarece măsura urmărește să reducă un dezavantaj concurențial în raport cu întreprinderi din alte state membre. Având în vedere că suprataxe de cogenerare există, de asemenea, în alte state membre (de exemplu, în Franța (30)), acest argument nu este susținut de fapte. În plus, conform jurisprudenței constante, faptul că o măsură vizează, prin intermediul unor măsuri unilaterale, armonizarea condițiilor de concurență între statele membre nu reprezintă un impediment ca o astfel de măsură să fie calificată drept ajutor de stat (31).

(103)

Prin urmare, Comisia concluzionează că reducerile suprataxei de cogenerare pentru consumatorii finali din categoriile B și C și pentru utilizatorii mari consumatori de energie electrică prevăzute în KWKG 2016 implică ajutor de stat în sensul articolului 107 din tratat.

(104)

BV Glas a subliniat că KWKG 2016 este foarte similar cu KWKG 2002 și, prin urmare, constituie ajutor existent.

(105)

Comisia observă, cu toate acestea, că, deși există multe similarități între KWKG 2002 și KWKG 2016, acest lucru nu poate conduce la concluzia că schema de ajutor constând în reducerile suprataxei de cogenerare, astfel cum este prevăzută în KWKG 2016, s-ar califica drept o schemă de ajutor existent.

(106)

Este adevărat că, în cazul Legii din 12 mai 2000 pentru protecția instalațiilor de producere a energiei electrice pe baza producerii combinate de energie electrică și termică („KWKG 2000”), unul dintre precursorii KWKG 2016, Comisia a considerat că aceasta nu implică ajutor de stat (32). Cu toate acestea, astfel cum a observat Comisia în decizia sa de inițiere a procedurii (considerentul 288), KWKG 2000 a fost abrogat încă din 2002 și înlocuit de KWKG 2002, care a fost la înlocuit rândul său de KWKG 2016.

(107)

Prin urmare, măsura de ajutor nu poate fi considerată ajutor existent, în special având în vedere că există mai multe diferențe substanțiale între KWKG 2000 și KWKG 2016 și astfel de diferențe existau deja, de fapt, între KWKG 2000 și KWKG 2002.

(108)

Prima diferență constă în faptul că reducerile suprataxei de cogenerare care fac obiectul investigației oficiale nu au existat în KWKG 2000, iar Comisia nu le-a examinat în decizia sa din 22 mai 2002 privind ajutorul de stat NN 68/2000 – Germania – Legea pentru protecția instalațiilor de producere a energiei electrice pe baza producerii combinate de energie electrică și termică din 12 mai 2000 (33).

(109)

În plus, în cadrul KWKG 2000, legea stabilea pur și simplu o obligație de achiziție, împreună cu prețurile care trebuie plătite pentru bunul respectiv. Exista o repartizare a sarcinii între operatorii de rețea. Cu toate acestea, legea nu stabilea nicio suprataxă de cogenerare cu scopul de a finanța sprijinul și, astfel cum s-a menționat în considerentul anterior, nu existau reduceri ale suprataxei de cogenerare pentru anumite categorii de consumatori finali.

(110)

KWKG 2016 este diferit de KWKG 2000 în următoarele privințe: în primul rând, obligația de achiziție a fost înlocuită cu obligația de a plăti o primă pentru energia electrică care, de cele mai multe ori, nu este achiziționată de către operatorul de rețea. În al doilea rând, KWKG 2016 prevede, de asemenea, sprijin pentru energia electrică destinată consumului propriu, și anume care nu este nici măcar furnizată în rețelele operate de operatorii de rețea. În al treilea rând, KWKG 2016 prevede, de asemenea, sprijin pentru rețele de stocare a căldurii și de termoficare, și anume o infrastructură care nu are legătură cu rețeaua de energie electrică. În al patrulea rând, legea garantează că operatorii de rețea sunt compensați pe deplin pentru costurile suplimentare prin suprataxa de cogenerare stabilită prin lege, iar operatorii rețelelor de transport centralizează fluxurile financiare legate de plățile primelor și de suprataxa de cogenerare. Suprataxa de cogenerare este o suprataxă uniformă per kWh la nivelul tuturor rețelelor. În al cincilea rând, legea cuprinde un buget maxim care limitează, de asemenea, majorarea cogenerării de suprataxă. Și, în al șaselea rând, KWKG 2016 prevede un plafon maxim pentru suprataxa de cogenerare pentru consumatorii finali din categoriile B și C. În cele din urmă, sprijinul pentru instalații de cogenerare, rețele de termoficare etc. este disponibil doar după obținerea unei autorizații din partea BAFA. O astfel de confirmare a eligibilității pentru sprijin nu exista în temeiul KWKG 2000.

(111)

KWKG 2002 prezintă deja mai multe modificări importante față de KWKG 2000: obligația de a plăti o primă în plus față de prețul pieței (în loc de o simplă obligație de cumpărare a energiei electrice la un anumit preț), garanția prevăzută de lege că operatorii de rețea vor primi compensații pentru costurile suplimentare care rezultă din obligația de a plăti prima, crearea suprataxei de cogenerare uniforme, rolul central al operatorilor de rețea de transport în centralizarea fluxurilor financiare legate de plățile de sprijin și de suprataxa de cogenerare, precum și introducerea unor plafoane pentru suprataxa de cogenerare pentru două categorii de consumatori finali (categoriile B și C). De asemenea, obligația de a obține o autorizație din partea BAFA pentru a avea acces la sprijin a fost introdusă în 2002. În 2009, KWKG 2002 a fost modificat pentru a oferi, de asemenea, sprijin pentru consumul propriu și pentru rețelele de termoficare. În 2012, KWKG 2002 a fost modificat pentru a include, de asemenea, sprijin pentru sistemele de stocare de încălzire și răcire, precum și pentru rețelele de termoficare. Limitarea bugetului a fost introdusă prin KWKG 2016.

(112)

Pe baza acestor elemente, Comisia concluzionează, prin urmare, că KWKG 2016 are mai multe caracteristici în comun cu KWKG 2002, dar că nu poate fi considerat drept o măsură de ajutor existent, având în vedere că decizia în cazul NN 68/2000 (34) nu se referea la KWKG 2002 ci la KWKG 2000 și dat fiind că KWKG 2016 prezintă mai multe modificări substanțiale în comparație cu KWKG 2000.

(113)

Asemănările dintre KWKG 2002 și KWKG 2016 (obligația de plată a unei prime în plus față de prețul pieței, garanția prevăzută de lege că operatorii de rețea vor primi compensații pentru costurile suplimentare care rezultă din obligația de a plăti prime, introducerea unei suprataxe de cogenerare uniforme și introducerea reducerii suprataxei de cogenerare pentru anumiți consumatori finali, rolul central al operatorilor rețelei de transport în centralizarea fluxurilor financiare legate de plățile de sprijin și de suprataxa de cogenerare, autorizație din partea BAFA pentru a obține acces la sprijin) și diferențele față de KWKG 2000 au condus, de fapt, la concluzia că reducerile suprataxei de cogenerare acordate în temeiul KWKG 2002 se încadrau deja ca ajutor de stat. Comisia recunoaște că, în conformitate cu articolul 1 litera (a) punctul (iv) coroborat cu articolul 17 din Regulamentul (UE) 2015/1589, doar reducerile suprataxei de cogenerare care au fost acordate cu 10 ani înainte de 24 octombrie 2016 pot fi considerate ajutor existent.

(114)

În plus, Germania a prezentat planul de ajustare începând cu 2011, recunoscând astfel în mod explicit că reducerile suprataxei de cogenerare începând cu 2011 au implicat într-adevăr un ajutor de stat nou în comparație cu KWKG 2002.

(115)

În decizia de inițiere a procedurii, Comisia a concluzionat că ajutorul de stat pentru instalațiile de cogenerare cu un grad ridicat de eficiență, pentru sistemele de stocare și pentru rețelele de termoficare/răcire eficiente din punct de vedere energetic acordat în temeiul KWKG nr. 2016 este compatibil cu piața internă.

(116)

În decizia sa de inițiere a procedurii, Comisia și-a exprimat însă îndoielile cu privire la faptul dacă reducerile suprataxei de cogenerare pentru consumatorii finali din categoriile B și C ar putea fi declarate compatibile cu piața internă pe baza articolului 107 alineatul (3) litera (c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(117)

Evaluarea compatibilității prezentată în continuare se referă numai la reducerile acordate consumatorilor finali din categoriile B și C începând cu 2007 și utilizatorilor mari consumatori de energie electrică descrise în considerentul 20 de mai sus. Prezenta decizie nu se referă la reducerile acordate întreprinderilor feroviare la plata suprataxei de cogenerare. Aceste reduceri au fost aprobate prin Decizia SA.43666 (35).

(118)

Plafonarea suprataxei scutește consumatorii finali din categoriile B și C și utilizatorii mari consumatori de energie electrică de o parte din suprataxa de cogenerare pe care aceștia ar trebui să o suporte în mod normal în cadrul activității de zi cu zi ca parte a costurilor cu energia electrică; astfel, aceasta reduce costurile de funcționare pentru societățile în cauză.

(119)

Articolul 107 alineatul (1) din tratat prevede principiul general al interzicerii ajutoarelor de stat în cadrul Uniunii. Articolul 107 alineatele (2) și (3) din tratat prevede excepțiile de la acest principiu.

(120)

Astfel cum a arătat Comisia în decizia sa de inițiere, reducerile nu se încadrează în domeniul de aplicare a OAME. În primul rând, suprataxa de cogenerare nu se încadrează drept taxă de mediu în sensul secțiunii 3.7.1 din OAME. Într-adevăr, suprataxa de cogenerare urmărește un obiectiv specific și anume finanțarea unui sprijin pentru instalațiile de cogenerare. Spre deosebire de taxele de mediu, suprataxa de cogenerare nu are un efect de reglare a comportamentului (a se vedea punctele 167 și 181 din OAME). Aceasta nu are ca scop schimbarea comportamentului în sine al plătitorilor suprataxei de cogenerare. Astfel, evaluarea reducerilor taxei în conformitate cu secțiunea 3.7.1. poate fi exclusă. Suprataxa de cogenerare prezintă numeroase similitudini cu suprataxele pe energia din surse regenerabile care sunt dedicate finanțării sprijinului pentru energia electrică din surse regenerabile, întrucât aceasta urmărește indirect obiectivul de mediu privind reducerea emisiilor de CO2 rezultate din producția de energie electrică prin intermediul finanțării sprijinului pentru cogenerare. Cu toate acestea, secțiunea 3.7.2 din OAME se aplică doar suprataxelor destinate finanțării sprijinului pentru energia din surse regenerabile și, prin urmare, nu vizează finanțarea unor măsuri de eficiență energetică precum cogenerarea cu un grad ridicat de eficiență energetică. Nu există alte orientări ale Comisiei care se pot aplica măsurii notificate.

(121)

Cu toate acestea, Comisia poate declara o măsură de ajutor compatibilă în mod direct în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat dacă aceasta este necesară și proporțională și dacă efectele pozitive pentru obiectivul comun depășesc efectele negative asupra concurenței și asupra schimburilor comerciale. Aceste condiții pot fi considerate îndeplinite în cazul în care răspunsul la următoarele întrebări este afirmativ:

(122)

Comisia a observat în decizia sa de inițiere a procedurii că suprataxa de cogenerare este dedicată finanțării sprijinului pentru cogenerarea cu randament ridicat și, prin urmare, contribuie în mod indirect la îndeplinirea obiectivelor urmărite de aceste măsuri de sprijin, și anume reducerea impactului pe care producția de energie electrică îl are asupra mediului prin creșterea eficienței energetice a producției de energie și reducerea emisiilor de CO2 în sectorul energiei electrice, ceea ce, conform constatărilor Comisiei, corespunde unui obiectiv de interes comun.

(123)

Comisia a observat, de asemenea, că reducerile suprataxelor de cogenerare destinate finanțării sprijinului acordat pentru cogenerarea energiei termice și electrice pot, de asemenea, să contribuie indirect la obiectivul măsurilor de sprijin finanțate din suprataxe (și anume, creșterea eficienței energetice a producției de energie și reducerea emisiilor de CO2 legate de consumul de energie electrică), întrucât acestea pot contribui la asigurarea unei baze de finanțare suficientă pentru măsurile de sprijin în sine, similar modului în care reducerile suprataxelor destinate finanțării sprijinului pentru energia electrică din surse regenerabile contribuie la asigurarea unei baze de finanțare suficientă pentru sprijinirea energiei din surse regenerabile (a se vedea secțiunea 3.7.2 din OAME, în special punctul 182 din OAME). Prin urmare, în cazul în care reducerile sunt necesare pentru asigurarea finanțării măsurilor de sprijin respective, acestea ar putea, de asemenea, să contribuie în mod indirect la obiectivele urmărite prin măsurile de sprijin examinate în secțiunile 3.3.1 și 3.3.5 din decizia de inițiere a procedurii.

(124)

Comisia a observat, de asemenea, că Uniunea nu a stabilit obiective obligatorii pentru fiecare stat membru în ceea ce privește producția de energie electrică prin cogenerare cu randament ridicat, spre deosebire de energia din surse regenerabile. Prin urmare, nevoile de finanțare pentru sprijinirea instalațiilor de cogenerare sunt, în general, mai mici decât nevoile de finanțare pentru sprijinirea energiei din surse regenerabile, ceea ce face mai puțin imperativă finanțarea măsurilor de sprijin dintr-o taxă pe consumul de energie electrică. Cu toate acestea, Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului (38) a stabilit obiectivul principal de 20 % referitor la eficiența energetică și prevede obiective indicative privind eficiența la nivel național, la care instalațiile de cogenerare cu randament ridicat, rețelele de termoficare eficiente din punct de vedere energetic și sistemele de stocare pot avea o contribuție importantă. În plus, statele membre au obligația de a-și evalua potențialul pentru punerea în aplicare a măsurilor în materie de eficiență energetică, inclusiv instalații de cogenerare, rețele de termoficare și sisteme de stocare și de a valorifica potențialul identificat. În consecință, nevoile de finanțare pentru măsuri de sprijin în ceea ce privește eficiența energetică ar putea, de asemenea, să devină semnificative, crescând astfel necesitatea ca statele membre să poată finanța măsurile din taxele pe consumul de energie. În plus, obiectivul de îmbunătățire a eficienței energetice cu 27 % pentru 2030, care a fost susținut de Consiliul European la 23 octombrie 2014 (39), va determina în continuare Uniunea și statele sale membre să realizeze reduceri suplimentare ale emisiilor de CO2 și economii suplimentare de energie.

(125)

Pentru a evita situația în care consumatorii finali de energie electrică, afectați în mod deosebit de costurile de finanțare pentru promovarea cogenerării cu randament ridicat (și promovarea aferentă a rețelelor de termoficare eficiente din punct de vedere energetic și a sistemelor de stocare conectate la instalațiile de cogenerare), se pot confrunta cu un dezavantaj concurențial semnificativ, Germania ar putea fi nevoită să acorde reduceri parțiale, în special deoarece suprataxa de cogenerare se adaugă suprataxei pe energia din surse regenerabile pentru a finanța o serie de măsuri de sprijin în sectorul energiei electrice în vederea reducerii emisiilor de CO2 și a combaterii schimbărilor climatice. Într-adevăr, falimentul sau delocalizarea unui număr prea mare de întreprinderi afectate în mod special de suprataxa pe energia din resurse regenerabile sau suprataxa de cogenerare ar putea eroda baza de finanțare: în loc să plătească o suprataxă redusă, societățile în cauză nu ar contribui deloc la finanțarea care implică un efort financiar și mai mare din partea altor consumatori finali în scopul de a finanța sprijinul pentru cogenerare, reducând de asemenea acceptabilitatea suprataxei și, prin urmare, a sprijinului pentru cogenerare ca atare.

(126)

În decizia sa de inițiere a procedurii, Comisia a observat că, deși suprataxa de cogenerare nu a vizat crearea de stimulente pentru a reduce consumul de energie, ci doar finanțarea măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice, ar trebui evitat ca amploarea reducerilor să determine societățile să fie mai puțin eficiente din punct de vedere energetic, întrucât acest lucru ar fi în contradicție cu obiectivul de a sprijini măsurile de eficiență energetică.

(127)

În ceea ce privește riscul de reducere a stimulentelor pentru eficiență energetică, autoritățile germane au susținut că reducerile nu elimină stimulentele pentru ca utilizatorii mari consumatori de energie electrică să devină eficienți din punct de vedere energetic, dat fiind că suprataxa de cogenerare reprezintă numai o mică parte din costurile cu energia electrică. Chiar prețul în sine al energiei electrice, având în vedere proporția ridicată a costurilor energiei în costurile totale de producție, oferă un stimulent pentru creșterea eficienței energetice (a se vedea considerentul 62 și următoarele de mai sus). De asemenea, BV Glas a susținut că utilizatorii mari consumatori de energie sunt stimulați în mod constant în vederea îmbunătățirii eficienței energetice, având în vedere cota ridicată pe care prețurile la energie o reprezintă în costurile totale de producție (în general între 20 % și 50 %).

(128)

Comisia este de acord că, pentru societățile mari consumatoare de energie expuse comerțului internațional, chiar prețul în sine al energiei electrice poate oferi un stimulent pentru creșterea eficienței energetice, dat fiind că, pentru marii consumatori de energie, energia electrică reprezintă o parte importantă din costurile de producție. Acest stimulent va fi mai important pentru societățile care se confruntă cu un anumit nivel de comerț internațional, întrucât presiunea concurențială va determina întreprinderile să fie eficiente. De asemenea, deoarece societățile respective vor trebui să plătească cel puțin 15 % din suprataxa de cogenerare, această contribuție minimă va consolida de fapt stimulentele pentru ca întreprinderile mari consumatoare de energie electrică care se confruntă cu concurența internațională să investească în măsuri de eficiență energetică. Nu au fost însă furnizate elemente care să demonstreze că reducerile nu ar elimina stimulentele pentru întreprinderile care nu sunt mari consumatoare de energie electrică. Cu toate acestea, autoritățile germane au limitat reducerile la utilizatorii mari consumatori de energie electrică care se confruntă cu o concurență internațională la un anumit nivel începând de la 1 ianuarie 2017, iar majoritatea beneficiarilor din 2016 ar putea fi considerați utilizatori mari consumatori de energie. De asemenea, reducerile au făcut obiectul participării la un sistem de gestionare a energiei sau a mediului. În cele din urmă, astfel cum se va examina în detaliu mai jos, autoritățile germane au menținut o contribuție proprie de 15 % din suprataxa de cogenerare. Prin urmare, Comisia concluzionează că reducerile, astfel cum au fost modificate, nu vor elimina stimulentele pentru ca utilizatorii mari consumatori de energie electrică să își îmbunătățească eficiența energetică. Cu privire la perioada 2011-2018 și la utilizatorii care nu sunt mari consumatori de energie, autoritățile germane au prezentat un plan de ajustare care va crește stimulentele de eficiență energetică pentru utilizatorii care nu sunt mari consumatori de energie electrică.

(129)

Pe baza acestor elemente, Comisia concluzionează că reducerea suprataxelor de cogenerare contribuie la un obiectiv de interes comun.

(130)

În secțiunile 3.3.1.2, 3.3.2.2, 3.3.4.2 și 3.3.5.2 din decizia de inițiere a procedurii, Comisia a concluzionat că promovarea instalațiilor de cogenerare cu randament ridicat, a rețelelor de termoficare/răcire eficiente din punct de vedere energetic și a instalațiilor de stocare pentru încălzire și răcire nu ar fi furnizată exclusiv de piață și că măsurile de ajutor (și finanțarea acestora) au fost necesare pentru a stimula investițiile în și/sau exploatarea acestor instalații și sisteme.

(131)

Toate măsurile de ajutor examinate în secțiunile 3.3.1 și 3.3.5 din decizia de inițiere a procedurii vizează sporirea eficienței energetice a producției de energie electrică și reducerea amprentei de carbon a producției de energie electrică și, prin urmare, a consumului. Aceste măsuri contribuie la lupta împotriva schimbărilor climatice.

(132)

Deși suprataxa de cogenerare nu este unicul mijloc de finanțare posibil, aceasta este adecvată pentru finanțarea de măsuri de ajutor pentru producția de energie electrică prin cogenerare cu randament ridicat, rețele de termoficare și sisteme de stocare a căldurii eficiente din punct de vedere energetic pe baza unei suprataxe pe energia electrică consumată de consumatorii finali conectați la rețea și retrasă din rețeaua respectivă, având în vedere legătura strânsă între măsurile sprijinite și energia electrică retrasă din rețea. De asemenea, o astfel de suprataxă oferă un flux de finanțare relativ stabil și nu afectează disciplina bugetară. Acestea sunt motivele pentru care un astfel de sistem de finanțare este adesea utilizat în scopul de a finanța sprijinul pentru producția de energie electrică din surse regenerabile. Astfel cum s-a menționat deja în considerentul 125 de mai sus, nevoile de finanțare pentru măsuri de sprijin în ceea ce privește eficiența energetică ar putea deveni semnificative, crescând astfel necesitatea ca statele membre să poată finanța măsurile din suprataxa pe energia electrică.

(133)

Comisia consideră, prin urmare, că o reducere a suprataxei de cogenerare ar putea fi considerată necesară pentru atingerea obiectivelor în materie de eficiență energetică și de protecție a mediului urmărite de măsurile examinate în secțiunile 3.3.1 și 3.3.5 din decizia de inițiere a procedurii în cazul în care, în absența reducerilor suprataxei de cogenerare, finanțarea respectivelor măsuri și obiectivul urmărit de măsuri ar fi puse în pericol.

(134)

O astfel de situație poate apărea în cazul în care plata integrală a suprataxei de cogenerare ar implica delocalizarea sau falimentul mai multor întreprinderi sau sectoare de activitate. La rândul său, aceasta ar reduce în mod semnificativ gradul de acceptare a suprataxei de cogenerare, precum și numărul de contribuabili ai suprataxei și ar risca să pună în pericol măsurile de ajutor ca atare.

(135)

Comisia a indicat în decizia sa de inițiere (considerentul 274) că punctele 185, 186 și 187 din OAME prevăd criterii care ar putea servi drept orientare pentru identificare sectoarelor care s-ar afla în pericol de delocalizare sau de faliment în cazul unor suprataxe pe energie prea mari care vizează finanțarea suportului pentru cogenerare. Acest lucru pare adecvat, în special având în vedere că, pe de o parte, măsurile finanțate din suprataxa de cogenerare servesc aceluiași obiectiv de mediu ca măsurile finanțate din suprataxele pe energia din surse regenerabile care intră în domeniul de aplicare a secțiunii 3.7.2 din OAME (lupta împotriva schimbărilor climatice prin reducerea emisiilor de CO2 rezultate din producția de energie electrică) și dat fiind că, pe de altă parte, suprataxa de cogenerare în Germania se adaugă suprataxelor pe energia din surse regenerabile (suprataxa EEG în Germania) și este structurată într-un mod similar. Întrucât este percepută în funcție de energia electrică retrasă din rețea, suprataxa de cogenerare va avea un impact, în special, asupra întreprinderilor pentru care costurile energiei electrice reprezintă o parte importantă din valoarea adăugată brută și care nu pot să transfere cu ușurință propriile costuri consumatorilor finali fără a pierde cote de piață importante, având în vedere intensitatea schimburilor comerciale internaționale în sectorul în care acestea își desfășoară activitatea. Acestea sunt întreprinderile pe care criteriile prevăzute la punctele 185, 186 și 187 din OAME urmăresc să le identifice.

(136)

În cursul etapei preliminare de investigare, autoritățile germane au explicat că reducerile suprataxelor de cogenerare au fost necesare pentru a asigura competitivitatea întreprinderilor (consumatori de energie) în cauză și că, în cele din urmă, acestea ar fi necesare în vederea asigurării finanțării pentru măsurile de sprijin. Cu toate acestea, autoritățile germane nu au furnizat suficiente informații pentru a demonstra că reducerile suprataxelor de cogenerare au fost necesare pentru toate tipurile de întreprinderi sau sectoare incluse în rândul consumatorilor finali din categoriile C și B cu scopul de a asigura finanțarea măsurilor de ajutor prevăzute în KWKG 2016, astfel cum a fost notificat. Acestea au furnizat informații numai cu privire la utilizatorii mari consumatori de energie care sunt expuși concurenței internaționale și care sunt eligibili pentru reducerile suprataxelor pe energia din surse regenerabile recunoscând însă faptul că nu toți consumatorii finali din categoriile B și C au fost astfel de întreprinderi.

(137)

Astfel cum a subliniat în decizia sa de inițiere a procedurii, Comisia a acceptat faptul că anumite sectoare mari consumatoare de energie și cu o expunere puternică la comerțul internațional erau foarte susceptibile de a fi afectate în mod semnificativ de suprataxa integrală pe energia din surse reutilizabile și că această amenințare la adresa competitivității și a viabilității lor ar fi suficient de semnificativă pentru a pune în pericol sprijinul pentru energia din surse regenerabile (40). Presupunând că beneficiarii ar corespunde societăților eligibile pentru sprijin în temeiul Legii EEG, suprataxa de cogenerare integrală ar reprezenta, pentru o mare parte a societăților respective, între 1 % și 9 % din VAB. Într-adevăr, aceasta ar constitui o povară considerabilă, în special deoarece s-ar adăuga la sarcina care rezultă deja din suprataxa pe energia din surse regenerabile, o suprataxă care finanțează măsuri vizând aceleași obiective de mediu ca măsurile finanțate din suprataxa de cogenerare.

(138)

În cursul procedurii oficiale de investigare, autoritățile germane nu au furnizat informații suplimentare care să permită Comisiei să verifice proporția beneficiarilor care ar corespunde efectiv întreprinderilor eligibile pentru reducerile suprataxei pe energia din surse regenerabile sau pentru reduceri în temeiul secțiunii 3.7.2 din OAME, nici nu a furnizat informații care să demonstreze necesitatea reducerilor, de asemenea, pentru întreprinderile care nu sunt mari consumatoare de energie și care nu se confruntă cu concurența internațională. De asemenea, deși BV Glas susține că toate reducerile sunt necesare, aceasta nu a prezentat informații care să indice că reducerile pentru utilizatorii care nu sunt mari consumatori de energie ar fi necesare, de asemenea. De fapt, informațiile furnizate de BV Glas sunt limitate la utilizatorii mari consumatori de energie. Cu toate acestea, începând cu 1 ianuarie 2017, reducerile se limitează la utilizatorii mari consumatori de energie care sunt eligibili pentru reduceri ale suprataxei pe energia din surse regenerabile (și anume, pentru utilizatorii mari consumatori de energie în pericol de relocare sau de faliment). Utilizatorii care nu sunt mari consumatori de energie electrică din categoriile B și C nu vor mai fi eligibili pentru reduceri. Pentru utilizatorii care nu sunt mari consumatori de energie, autoritățile germane au furnizat un plan de ajustare în temeiul căruia reducerile vor fi eliminate total, în mod progresiv, până în 2019, iar reducerile acordate utilizatorilor care nu sunt mari consumatori de energie începând cu 2011 au fost ajustate pe baza unui plan de ajustare prezentat Comisiei (a se vedea, de asemenea, secțiunea 6.4 de mai jos privind planul de ajustare).

(139)

Pe baza acestor elemente, în special modificările și planul de ajustare prezentat de autoritățile germane care asigură că reducerile se limitează la utilizatorii mari consumatori de energie electrică expuși comerțului internațional, Comisia concluzionează că reducerile sunt adecvate și necesare pentru a asigura sustenabilitatea finanțării sprijinului pentru cogenerare și au un efect de stimulare.

(140)

În decizia sa de inițiere a procedurii, Comisia a observat că reducerile nu pot să corespundă unor scutiri totale sau să fie atât de semnificative încât să pună în pericol scopul măsurii de sprijin, întrucât acestea generează o povară prea grea pentru ceilalți consumatori finali (considerentul 269 din decizia de inițiere a procedurii). De asemenea, reducerile prea mari sporesc denaturarea concurenței care rezultă în urma acestora. Acesta este motivul pentru care, în temeiul OAME, în ceea ce privește reducerile suprataxei destinate finanțării sprijinului pentru energia din surse regenerabile, întreprinderile eligibile ar trebui să plătească o contribuție minimă care să corespundă, în principiu, valorii de 15 % din taxa normală (a se vedea punctul 188 din OAME), cu posibilitatea unor reduceri suplimentare atunci când taxa reprezintă mai mult de o anumită parte din valoarea adăugată brută a societății (punctul 189 din OAME).

(141)

În decizia sa de inițiere a procedurii (considerentul 282), Comisia a indicat că va utiliza punctele 188 și 189 din OAME ca orientare pentru a evalua proporționalitatea reducerilor. Acest lucru pare adecvat, în special având în vedere că, pe de o parte, măsurile finanțate din suprataxa de cogenerare servesc aceluiași obiectiv de mediu ca măsurile finanțate din suprataxele pe energia din surse regenerabile, care intră în domeniul de aplicare a secțiunii 3.7.2 din OAME (lupta împotriva schimbărilor climatice prin reducerea emisiilor de CO2 care rezultă din producția de energie electrică) și dat fiind că, pe de altă parte, reducerile au scopul de a asigura sustenabilitatea finanțării măsurilor de sprijin respective prin limitarea sarcinii pentru întreprinderi sau în mod deosebit afectate de suprataxele pe energie, dar prevăd în continuare o contribuție proprie suficientă din partea acestora.

(142)

Comisia a constatat, în decizia sa de inițiere (considerentul 283) că autoritățile germane nu au indicat în cursul investigației preliminare că plafoanele de 0,04 și 0,03 eurocenți/kWh au fost limitate la minimul necesar. Autoritățile germane nu au demonstrat că reduceri mai puțin semnificative nu ar fi fost acceptabile. Acestea au insistat asupra efectului de cumul cu Legea EEG, dar nu au furnizat informații concrete referitoare la beneficiarii reducerilor care să compare raportul dintre reducerea suprataxei de cogenerare și VAB cu raportul dintre suprataxele de cogenerare puțin mai mari (de exemplu, 15 %) și VAB sau cu raportul dintre reducerea suprataxei de cogenerare cumulată cu reducerea suprataxei pe energia din resurse regenerabile și VAB.

(143)

Autoritățile germane nu au furnizat niciun fel de informații suplimentare în cursul procedurii oficiale de investigare. BV Glas a susținut că reducerile au fost limitate la minimul necesar, însă fără a explica motivele pentru care reducerile ar trebui limitate la minimum.

(144)

Cu toate acestea, Germania a modificat KWKG 2016 și, în consecință, reducerile se limitează, începând cu 1 ianuarie 2017, la utilizatorii mari consumatori de energie electrică care sunt eligibili pentru reduceri ale suprataxei pe energia din surse regenerabile, iar suprataxa redusă va fi cel puțin 15 % din suprataxă (a se vedea considerentul 21 de mai sus). Utilizatorii care nu sunt mari consumatori de energie nu vor mai fi eligibili pentru reduceri. De asemenea, autoritățile germane au furnizat un plan de ajustare pentru consumatorii finali din fostele categorii B și C în temeiul căruia reducerile vor fi eliminate complet până în 2019 pentru consumatori finali din categoriile B și C care nu se încadrează drept utilizatori mari consumatori de energie electrică, iar reducerile acordate în trecut utilizatorilor care nu sunt mari consumatori de energie au fost ajustate începând cu 2011. De asemenea, autoritățile germane au furnizat un plan de ajustare pentru consumatori finali din fostele categorii B și C care se încadrează drept utilizatori mari consumatori de energie electrică începând cu 2011.

(145)

Pe baza acestor elemente, în special modificările introduse începând cu 1 ianuarie 2017 cu privire la nivelul reducerilor și planul de ajustare prezentat de autoritățile germane, Comisia concluzionează că reducerile suprataxelor de cogenerare sunt proporționale cu obiectivul urmărit.

(146)

În decizia sa de inițiere a procedurii, Comisia a constatat că, în cursul etapei preliminare de investigare, nu a obținut suficiente elemente care să-i permită acesteia să evalueze echilibrul general al posibilei denaturări a concurenței și a schimburilor comerciale dintre statele membre. În plus, din moment ce necesitatea, oportunitatea, efectul de stimulare și proporționalitatea măsurii de ajutor nu au fost încă demonstrate, Comisia și-a exprimat îndoiala că măsura de ajutor asigură că denaturările concurenței care rezultă din scutirea societăților de o parte a cheltuielilor de exploatare au fost limitate și că bilanțul general al măsurii este unul pozitiv.

(147)

Autoritățile germane au subliniat în observațiile lor privind decizia de inițiere a procedurii (considerentul 287) că denaturările sunt limitate, având în vedere impactul pozitiv al măsurilor finanțate din suprataxa de cogenerare și dat fiind că, odată cu modificările adoptate la 22 decembrie 2016, reducerile vor fi limitate la minimul necesar pentru a asigura sustenabilitatea suprataxei de cogenerare.

(148)

În ceea ce privește efectele pozitive, Comisia a constatat în decizia de inițiere a procedurii că măsurile finanțate din suprataxa de cogenerare au vizat reduceri importante în ceea ce privește emisiile de CO2 și au fost importante, de asemenea, pentru îmbunătățirea integrării energiei electrice produse prin cogenerare pe piața energiei electrice. Aceste efecte pozitive sunt rezumate în considerentele 9 și 10 de mai sus.

(149)

Comisia subliniază în continuare că Directiva 2012/27/UE a stabilit un obiectiv global de 20 % privind eficiența energetică și obligă statele membre să își evalueze potențialul pentru punerea în aplicare a măsurilor în materie de eficiență energetică, inclusiv instalațiile de cogenerare, sistemele de termoficare și rețelele de stocare să valorifice potențialul identificat. În plus, obiectivul pentru 2030 de îmbunătățire cu 27 % a eficienței energetice, care a fost aprobat de Consiliul European la 23 octombrie 2014 (41), va continua să conducă Uniunea și statele sale membre în direcția reducerilor suplimentare ale emisiilor de CO2 și a economiilor suplimentare de energie. Ca urmare, există nevoi de finanțare pentru măsurile de sprijin în ceea ce privește eficiența energetică și este posibil, de asemenea, ca acestea să devină și mai semnificative în viitor, având în vedere că obiectivul de 20 % nu a fost încă atins, iar ulterior va trebui îmbunătățit pentru a atinge obiectivul pentru 2030. Prin urmare, asigurarea disponibilității și a durabilității mijloacelor financiare pentru instalațiile de cogenerare, rețelele de termoficare și sistemele de stocare reprezintă un element important în pregătirea terenului pentru creșterea eficienței energetice a producției de energie și reducerea suplimentară a emisiilor de CO2. Într-adevăr, Comisia a constatat de asemenea, în decizia sa de inițiere a procedurii, că existau în continuare deficiențe ale pieței în acest domeniu și că măsurile de sprijin erau în continuare necesare pentru creșterea eficienței energetice.

(150)

Mai mult, Comisia observă că, odată cu modificările introduse la 22 decembrie 2016, Germania limitează eligibilitatea pentru reduceri la întreprinderile eligibile pentru reduceri în temeiul BesAR, și anume întreprinderile și sectoarele care sunt cele mai expuse riscului de delocalizare și de faliment în cazul plății integrale a suprataxei și, prin urmare, care ar constitui cea mai mare amenințare pentru durabilitatea suprataxei. De asemenea, beneficiarii trebuie în continuare să își aducă contribuția la finanțarea măsurilor de eficiență energetică, iar reducerile nu subminează stimulentele ca beneficiarii să rămână eficienți din punct de vedere energetic.

(151)

În cele din urmă, Comisia observă că reducerile sunt acordate tuturor întreprinderilor active în același sector, atunci când acestea se află în aceeași situație din punct de vedere al electro-intensității.

(152)

Pe această bază, Comisia concluzionează că bilanțul total al măsurii de ajutor este pozitiv, dat fiind că efectele sale pozitive depășesc eventuala denaturare a concurenței.

(153)

Reducerile suprataxelor de cogenerare au fost introduse în 2002 prin KWKG 2002. Autoritățile germane au menționat în acest sens faptul că, în 2002, Comisia a constatat că KWKG 2000, care era aplicabil la acel moment, nu conținea ajutor de stat și nu i-a indicat Germaniei faptul că KWKG 2002 ar fi un act demn de notificat (42). Potrivit acestora, faptul că nu a existat nicio obiecție din partea Comisiei față de KWKG 2002 și că aceasta a declarat că KWKG 2000 nu constituie ajutor ar oferi motive legitime ca reducerile suprataxelor de cogenerare să nu constituie ajutor de stat, cel puțin până în 2014, când Comisia a adoptat OAME 2014 și a clarificat faptul că schemele de sprijin pentru energia din surse regenerabile sau pentru cogenerare finanțate din suprataxe constituie ajutor. De asemenea, BV Glas susține că Decizia Comisiei din 22 mai 2002 privind ajutorul de stat NN 68/2000 – Germania – Legea pentru protecția instalațiilor de producere a energiei electrice pe baza producerii combinate de energie electrică și termică din 12 mai 2000 („Decizia Comisiei din 2002”) a dat naștere încrederii legitime că KWKG 2002 și ulterior KWKG 2016 nu conțin niciun ajutor.

(154)

Cu toate acestea, Germania a prezentat Comisiei un plan de ajustare începând cu 2011 care ajustează progresiv consumatorii finali din categoriile B și C la criteriile de eligibilitate și de proporționalitate introduse prin Legea din 22 decembrie 2016 și incluse în KWKG 2016, astfel cum a fost modificat (și anume, reduceri limitate la utilizatorii mari consumatori de energie electrică care îndeplinesc condițiile stabilite în considerentul 20 de mai sus și reduceri limitate la 85 % din suprataxa de cogenerare sau la 4 % ori 0,5 % din VAB, în funcție de electro-intensitatea întreprinderii).

(155)

Aceasta aliniază plata suprataxelor de cogenerare pentru toți consumatorii finali din fostele categorii B și C care se încadrează drept utilizatori mari consumatori de energie electrică la niveluri compatibile până în 2018. În timp ce Comisia evaluează planul de ajustare exclusiv pe baza articolului 107 alineatul (3) litera (C) din TFUE, comparația cu criteriile de evaluare stabilite în OAME cu privire la ajustarea reducerilor suprataxei pe energia din surse regenerabile aplicate înainte de 1 iulie 2014 arată că ajustarea progresivă a suprataxei de cogenerare prevăzută în planul prezentat ar permite considerarea plăților trecute ale suprataxelor de cogenerare ca fiind compatibile cu piața internă.

(156)

În fapt, planul prevede o creștere progresivă a suprataxei de cogenerare pentru consumatorii finali din categoriile B și C, începând cu 2011, astfel încât în 2019 aceștia vor trebui să plătească integral suprataxa de cogenerare (100 %). Această cale este mai strictă decât dispoziția tranzitorie în ceea ce privește reducerile suprataxelor destinate finanțării surselor de energie regenerabile prevăzută în OAME. Pentru utilizatorii mari consumatori de energie, planul prevede o ajustare la 15 % deja în 2018, așadar mai devreme decât impune Comisia în ceea ce privește ajustarea reducerilor suprataxelor destinate finanțării surselor de energie regenerabile (a se vedea punctul 193 din OAME). Prin urmare, Comisia consideră că punerea în aplicare a planului de ajustare prezentat ar conduce la reduceri ale suprataxelor de cogenerare din trecut compatibile cu piața internă.

(157)

Având în vedere că suprataxele de cogenerare plătite de consumatorii finali din categoriile B și C au reprezentat în total pentru 2011 și 2012 mai mult de 100 % din suprataxa de cogenerare plătită de consumatorii finali din categoria A, planul de ajustare se aplică utilizatorilor care nu sunt mari consumatori de energie doar începând cu 2013. Consumatorii din categoria B au plătit, de fapt, pentru perioada 2013-2016, în total, mai mult decât prevede planul de ajustare (21 % față de până la 12,5 %), astfel încât, în practică, aceștia vor trebui să facă obiectul ajustării doar începând cu 2017. Consumatorii din categoria C vor face obiectul ajustării începând cu anul 2016 deoarece, pentru perioada 2013-2015, aceștia au plătit în total mai mult decât prevede planul de ajustare (13 % față de până la 12,5 %).

(158)

În ceea ce privește utilizatorii mari consumatori de energie, aceștia au plătit în total, pentru perioada 2011-2016, 15 % din suprataxa de cogenerare. Planul de ajustare li se va aplica acestora, în practică, începând cu anul 2017.

(159)

Astfel, având în vedere sumele efective ale suprataxei de cogenerare plătite de către beneficiari în anii anteriori, punerea în aplicare a planului de ajustare nu va necesita nicio mărire a suprataxei din anii anteriori, cu excepția anului 2016 pentru consumatorii finali din categoria C care nu se încadrează drept utilizatori mari consumatori de energie. Cu toate acestea, respectiva creștere a suprataxei de cogenerare a fost deja adoptată în cadrul legii din 22 decembrie 2016, iar mărirea suprataxei de cogenerare pentru această categorie de consumatori finali a fost inclusă în factura finală pentru 2016. Într-adevăr, conform articolului 36 din KWKG 2016, astfel cum a fost modificat, se datorează o suprataxă suplimentară de 0,026 eurocenți/kWh, cu excepția cazului în care reducerile pentru perioada 20142016 se situează sub 160 000 EUR (și anume, 20 % sub pragul de minimis).

(160)

De asemenea, Comisia constată că punctul de plecare al planului de ajustare în 2011 este justificat. Într-adevăr, în iunie 2010, Consiliul European a convenit asupra unui obiectiv de eficiență energetică de 20 %, care trebuie atins până în 2020. În cursul anilor 2010 și 2011, UE a adoptat mai multe planuri de acțiune și comunicări (43) subliniind importanța eficienței energetice și necesitatea de a intensifica eforturile, inclusiv în producerea de energie și inclusiv prin intermediul schemelor, pentru a crește eficiența energetică. Aceasta, împreună de asemenea cu Directiva 2012/27/UE, a determinat statele membre să intensifice măsurile de sprijin, iar suprataxele, inclusiv suprataxa de cogenerare, au început să crească în consecință.

(161)

În ceea ce privește așteptările legitime care ar apărea în urma deciziei Comisiei din 2002, Comisia constată că Decizia din 2002 nu se referea la reducerile suprataxei de cogenerare și este neclar modul în care aceasta ar putea genera așteptări legitime cu privire la absența ajutorului. În orice caz, presupunând că ar fi putut exista așteptări legitime bazate pe Decizia Comisiei din 2002 și pe baza statutului jurisprudenței (PreussenElektra (44)), o astfel de încredere legitimă ar fi trebuit să înceteze cel mai târziu în 2011, din moment ce o serie de evoluții în jurisprudență și practica decizională ar fi determinat un operator economic prudent și avizat să își dea seama că nu mai era posibil să se presupună că reducerile suprataxei de cogenerare nu ar constitui ajutor de stat.

(162)

Curtea de Justiție a afirmat în mod repetat că dreptul de a se prevala de principiul protecției încrederii legitime se extinde asupra oricărui individ care se află în situația în care o instituție comunitară l-a determinat să nutrească speranțe întemeiate care sunt justificate de asigurările precise oferite acestuia. Cu toate acestea, atunci când un operator economic prudent și avizat ar fi putut să prevadă adoptarea unei măsuri comunitare de natură să îi afecteze interesele, acesta nu poate invoca principiul respectiv în cazul în care măsura este adoptată (45).

(163)

Astfel, între timp, Curtea a clarificat în hotărârea Essent din 17 iulie 2008 (46) limitele hotărârii în cauza PreussenElektra (47) și a concluzionat că, de asemenea, se încadrează drept resursă de stat o suprataxă impusă de stat și gestionată de o entitate desemnată de stat, chiar dacă sumele nu tranzitează prin intermediul unui fond sau al unui cont gestionat direct de către stat; în plus, la 22 iulie 2009, Comisia a inițiat procedura oficială de investigare cu privire la un plafon introdus de legislația din Austria conform căreia societățile care sunt active în sectoare mari consumatoare de energie electrică sunt scutite de obligația de a achiziționa energie electrică ecologică în cazul în care cheltuielile pentru energia electrică ecologică să fie mai mari de 0,5 % din valoarea producției proprii (48). La 8 martie 2011, Comisia și-a confirmat în cadrul unei decizii finale poziția conform căreia plafonul austriac pentru utilizatorii mari consumatori de energie în temeiul Legii privind electricitatea ecologică constituie ajutor de stat (49).

(164)

Comisia observă, de asemenea, că planul de ajustare conduce, în practică, la o ajustare pentru consumatorii finali din categoria C care nu se încadrează drept utilizatori mari consumatori de energie în 2016. În 2016, orice operator economic prudent și avizat ar fi înțeles că, înainte de a crede că reducerile nu constituie ajutor, era prudent să se aștepte poziția Comisiei, în special întrucât se știa că KWKG 2016 a fost notificat Comisiei pentru aprobare.

(165)

În cele din urmă, Comisia constată că planul de ajustare evită perturbările financiare prea mari și prea bruște pentru întreprinderile individuale și, în acest sens, contribuie, de asemenea, la sustenabilitatea finanțării sprijinului pentru cogenerare, conform descrierii din considerentul 124 și următoarele de mai sus.

(166)

Pentru reducerile suprataxelor de cogenerare aplicate înainte de data de început a planului de ajustare, Comisia consideră că, având în vedere starea de dezvoltare a cogenerării cu randament ridicat (perioada dinaintea stabilirii obiectivului de creștere cu 20 % a eficienței energetice a UE), s-ar putea considera că valoarea reducerilor acordate în temeiul KWKG 2002 după noiembrie 2006 nu îndeplinește criteriile de la articolul 107 alineatul (1) din TFUE și că intră astfel sub incidența regulamentului, în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 994/98, care era aplicabil la momentul respectiv (ajutor de minimis) sau că reducerile acordate începând cu 2008 și până în decembrie 2010 ar intra sub incidența cadrului comunitar temporar pentru măsurile de ajutor de stat de sprijinire a accesului la finanțare în contextul actualei crize financiare și economice (50).

(167)

Comisia constată că Germania a pus în aplicare în mod ilegal reduceri ale suprataxelor de cogenerare pentru anumiți consumatori finali, cu încălcarea articolului 108 alineatul (3) din tratat. Cu toate acestea, Comisia constată că reducerile respective, astfel cum au fost modificate prin Legea din 22 decembrie 2016 și astfel cum au fost completate de planul de ajustare, sunt compatibile cu piața internă în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat.

(168)

Astfel cum s-a descris în considerentul 7, autoritățile germane au notificat o modificare la schema de sprijin pentru cogenerare pe care Comisia a aprobat-o la 24 octombrie 2016. Modificarea constă în schimbarea condițiilor care trebuie îndeplinite de instalațiile de cogenerare pentru a fi eligibile pentru participarea la licitațiile care urmează să fie organizate începând cu iarna 2017/2018 în vederea selectării proiectelor care vor beneficia de sprijin. Ca urmare a modificării respective, instalațiile de cogenerare care furnizează energie electrică în rețele de distribuție închise vor fi eligibile, de asemenea, pentru participarea la licitațiile menționate („modificarea”). Centralele de producere combinată a energiei termice și electrice utilizate pentru consum propriu ar rămâne totuși neeligibile pentru sprijin și nu sunt vizate de modificarea notificată. În secțiunea de mai jos este descrisă procedura de examinare preliminară, în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (UE) 2015/1589, a modificării respective.

(169)

Ca urmare a modificării descrise în secțiunea 5 de mai sus, o altă categorie de operatori de centrale de cogenerare ar fi eligibilă să participe la licitații pentru a obține o primă fixă în plus față de prețul pieței pentru energie electrică. Prin urmare, modificarea ar extinde cercul de beneficiari ai schemei de ajutoare aprobată. Aceasta nu schimbă evaluarea Comisiei cu privire la existența unui ajutor, efectuată în considerentele 123, 128, 137, 139 și 144 litera (a) din decizia de inițiere a procedurii. Prin urmare, modificarea constituie, de asemenea, o schemă de ajutor.

(170)

În special, modificarea oferă instalațiilor de cogenerare în cauză acces la licitațiile organizate pentru instalațiile de cogenerare care furnizează energie electrică în rețele publice. Instalațiile de cogenerare selectate în urma licitației vor obține o primă în plus față de prețul pieței. Aceasta le oferă un avantaj față de alți producători de energie electrică care obțin doar prețul pieței pentru energia electrică pe care o produc. Întrucât doar operatorii de instalații de cogenerare și numai anumite tipuri de operatori de centrale de cogenerare pot participa la licitație, avantajul este unul selectiv. Sprijinul este finanțat din suprataxa de cogenerare descrisă în secțiunile 2.2 și 2.3 de mai sus și, prin urmare, este finanțat din resurse de stat din motivele expuse anterior în secțiunea 6.1.2 de mai sus. Acest avantaj este, de asemenea, de natură să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre și concurența. Într-adevăr, operatorii instalațiilor de cogenerare care furnizează energie electrică în rețele de distribuție închise sunt în concurență cu furnizorii de energie electrică care furnizează energie electrică în rețelele publice. Având în vedere că energia electrică furnizată în rețelele publice face obiectul schimburilor comerciale între statele membre și al concurenței între statele membre, modificarea care extinde posibilitatea pentru instalațiile de cogenerare care furnizează energie electrică în rețele de distribuție închise este, de asemenea, de natură să afecteze schimburile comerciale și concurența între statele membre.

(171)

Întrucât adăugarea unei noi categorii de instalații de cogenerare eligibile să participe la licitații nu a fost încă adoptată, Germania a respectat obligațiile care îi revin în temeiul articolului 108 alineatul (3) din tratat.

(172)

Obiectivul sprijinului rămâne același, astfel cum este descris în considerentul 148 din decizia de inițiere a procedurii: acesta vizează creșterea nivelului de protecție a mediului prin promovarea energiei electrice din cogenerare de înaltă eficiență din punct de vedere energetic. Comisia observă în această privință că instalațiile de cogenerare care ar deveni eligibile să participe la licitații ar continua să facă obiectul cerinței de înaltă eficiență, în conformitate cu punctul 139 din OAME.

(173)

Prin urmare, Comisia concluzionează că modificarea contribuie la un obiectiv de interes comun în același mod ca schema inițială (a se vedea în acest sens secțiunea 3.3.1.1 din decizia de inițiere a procedurii).

(174)

Instalațiile de cogenerare care furnizează energie electrică într-o rețea privată corespund tipului de instalații de cogenerare menționate în decizia de inițiere a procedurii drept „Kontraktor” (a se vedea considerentul 23 din decizia de inițiere a procedurii) și pentru care autoritățile germane au furnizat calculele costurilor egalizate ale producerii de energie în comparație cu previziunile prețului de piață (a se vedea tabelul 5 de mai sus).

(175)

Statele membre trebuie să demonstreze că ajutorul de stat este necesar pentru a remedia o disfuncționalitate a pieței care altfel ar rămâne nesoluționată (a se vedea punctul 37 din OAME). În cazul cogenerării, Comisia presupune că măsurile de îmbunătățire a eficienței energetice vizează efectele externe negative prin crearea unor stimulente individuale destinate atingerii obiectivelor de mediu în materie de eficiență energetică și pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (a se vedea punctele 35 și 142 din OAME).

(176)

În conformitate cu punctul 49 din OAME, statul membru trebuie să demonstreze că ajutorul are un efect de stimulare a beneficiarilor, determinând schimbarea comportamentului lor în conformitate cu obiectivul de interes comun urmărit.

(177)

Calculele furnizate de autoritățile germane (a se vedea tabelul 5) arată că respectivele costuri de producție a energiei prin cogenerare cu un grad ridicat de eficiență (costuri totale egalizate ale producerii de energie) sunt mai mari decât prețul de piață al energiei electrice și că, în lipsa sprijinului, o astfel de activitate nu ar fi viabilă din punct de vedere economic.

(178)

Instalațiile de cogenerare care sunt vizate de modificare vor obține sprijin numai dacă au fost selectate în cadrul unei proceduri de ofertare concurențiale, prin urmare, nu este necesar să se respecte cerința de formă cuprinsă la punctul 51 din OAME (a se vedea punctul 52 din OAME).

(179)

În consecință, Comisia concluzionează că autoritățile germane au demonstrat că ajutorul pentru instalațiile de cogenerare care furnizează energie electrică în rețele private este necesar și că schema de ajutor va avea un efect de stimulare.

(180)

În conformitate cu punctul 145 din OAME, ajutoarele de stat pot fi considerate un instrument adecvat pentru finanțarea de măsuri privind eficiența energetică, independent de forma în care acestea sunt acordate. Primele care se adaugă la prețul pieței reprezintă instrumente de ajutor adecvate pentru a compensa centralele de cogenerare pentru costurile mai mari ale energiei electrice produse în urma cogenerării cu înalt randament deoarece vizează elementul legat de costul suplimentar care nu este acoperit de prețul pieței.

(181)

Modificarea notificată ar adăuga o nouă categorie de operatori de centrale de cogenerare care ar putea participa la licitație în vederea obținerii unei prime care se adaugă la prețul pieței. Aceasta corespunde ajutorului de exploatare pentru producerea de energie electrică în instalații de cogenerare foarte eficiente din punct de vedere energetic, prin urmare, punctul 151 din OAME se aplică pentru evaluarea proporționalității.

(182)

Pentru evaluarea proporționalității, punctul 151 din OAME face referire la condițiile aplicabile ajutoarelor de funcționare pentru energia electrică din surse regenerabile, astfel cum este prevăzut în secțiunea 3.3.2.1 din OAME.

(183)

Centralele de cogenerare vizate de modificare se încadrează în categoria definită la punctul 151 litera (a) din OAME: energia electrică produsă va fi vândută către public (deși numărul de clienți este mai limitat decât pentru energia electrică vândută în rețeaua publică).

(184)

Pentru evaluarea proporționalității, punctul 151 din OAME face referire la condițiile aplicabile ajutoarelor de funcționare pentru energia electrică din surse regenerabile, astfel cum este prevăzut în secțiunea 3.3.2.1 din OAME.

(185)

În conformitate cu punctul 124 din OAME, ajutorul trebuie să fie acordat sub forma unei prime în plus față de prețul de piață la care producătorii își vând energia electrică produsă direct pe piață. În plus, beneficiarii trebuie să facă obiectul unor responsabilități standard în materie de echilibrare, cu excepția cazului în care nu există piețe intrazilnice de echilibrare lichide și, în cele din urmă, schema trebuie să asigure faptul că producătorii de energie electrică nu au niciun stimulent pentru a genera energie electrică atunci când prețurile de piață sunt negative.

(186)

Schema de ajutoare este în conformitate cu punctul 124 litera (a) din OAME, dat fiind faptul că ajutorul acordat întreprinderilor selectate va fi plătit sub forma unei prime în plus față de prețul pieței, iar operatorul instalației de cogenerare trebuie să vândă energia electrică pe piață (a se vedea considerentul 79 de mai sus). Operatorul face, de asemenea, obiectul unor responsabilități de echilibrare normale (a se vedea considerentul 79 de mai sus). În cele din urmă, schema de ajutoare nu creează stimulente pentru producerea de energie în perioade de prețuri negative. Într-adevăr, ajutorul este plătit drept o primă fixă și pentru o cantitate limitată de ore la sarcină maximă. Acest lucru conduce la creșterea stimulentelor pentru a vinde energie electrică în perioadele în care există o cerere mai mare, întrucât acest lucru va maximiza veniturile și, pe de altă parte, reduce stimulentele de a produce în perioade de prețuri negative. În plus, Germania suspendă sprijinul în perioade de prețuri negative (a se vedea considerentul 79 de mai sus).

(187)

Punctul 126 din OAME prevede că, începând cu 1 ianuarie 2017, ajutorul este acordat în cadrul unei proceduri de ofertare concurențiale.

(188)

Modificarea este în conformitate cu această cerință deoarece constă în adăugarea unei categorii de operatori de centrale de cogenerare eligibili să participe la licitațiile care vor fi organizate începând cu iarna 2017/2018. În ceea ce privește chestiunea prezentării de oferte strategice, Comisia constată că autoritățile germane au efectuat un studiu privind aspectele economice legate de instalațiile de cogenerare care furnizează energie electrică în rețele private, care a arătat faptul că avantajul concurențial era mult mai limitat decât cel preconizat inițial (dacă acesta există), astfel încât riscul prezentării de oferte strategice era suficient de scăzut pentru a face posibilă includerea acestui tip de instalații de cogenerare în cadrul aceleiași licitații. În plus, autoritățile germane au indicat că vor include acest element în evaluarea ofertelor și au arătat în continuare că, în cazul în care sunt detectate semne de oferte strategice, autoritățile germane urmează să le abordeze în cadrul cererii de oferte și să notifice Comisiei modificările la condițiile de eligibilitate și la cererea de oferte.

(189)

Modificarea nu afectează angajamentul furnizat de autoritățile germane de a pune în aplicare toate condițiile prevăzute în secțiunea 3.2.7 din OAME. Măsurile sunt în conformitate cu dispoziția privind transparența.

(190)

Pe baza argumentelor expuse în secțiunile 7.3.1-7.3.4, Comisia concluzionează că sprijinul acordat noilor instalații de cogenerare cu înalt randament utilizate în rețelele de distribuție închise este în conformitate cu OAME, în special secțiunea 3.4 și, prin urmare, este compatibil cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE.