(1)

Articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (2) prevede că firmele de investiții trebuie să se asigure că tranzacțiile pe care le efectuează cu acțiuni admise la tranzacționare pe piețe reglementate sau tranzacționate în locuri de tranzacționare ar trebui să se desfășoare pe piețe reglementate, în sisteme multilaterale de tranzacționare (multilateral trading facilities – MTF), prin operatori independenți sau în locurile de tranzacționare din țările terțe care au fost evaluate de Comisie ca fiind echivalente în conformitate cu articolul 25 alineatul (4) litera (a) din Directiva 2014/65/UE.

(2)

Articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 prevede o obligație de tranzacționare numai în ceea ce privește acțiunile. Obligația de tranzacționare nu privește și alte instrumente de capital, cum ar fi certificatele de depozit, fondurile tranzacționate la bursă, certificatele și alte instrumente financiare similare.

(3)

Procedura de echivalență pentru locurile de tranzacționare stabilite în țări terțe prevăzută la articolul 25 alineatul (4) litera (a) din Directiva 2014/65/UE este menită să permită firmelor de investiții să efectueze tranzacții cu acțiuni care fac obiectul obligației de tranzacționare din Uniune în locurile de tranzacționare din țările terțe recunoscute ca echivalente. Comisia ar trebui să evalueze dacă un cadru juridic și de supraveghere al unei țări terțe garantează faptul că un loc de tranzacționare autorizat în țara terță respectivă respectă cerințe legale obligatorii care sunt echivalente cu cerințele care decurg din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (3), din titlul III din Directiva 2014/65/UE, din titlul II din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 și din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și al Consiliului (4) și care fac obiectul unei supravegheri și al unui control eficace al aplicării în respectiva țară terță. Aceste dispoziții ar trebui interpretate în lumina obiectivelor urmărite de actul respectiv, în special contribuția sa la instituirea și funcționarea pieței interne, la integritatea pieței, la protecția investitorilor și, în cele din urmă, însă nu mai puțin important, la stabilitatea financiară.

(4)

În conformitate cu articolul 25 alineatul (4) litera (a) al patrulea paragraf din Directiva 2014/65/UE, cadrul juridic și de supraveghere al unei țări terțe poate fi considerat echivalent dacă îndeplinește cel puțin următoarele condiții: (a) piețele fac obiectul autorizării, precum și al unei supravegheri și al unui control eficace și permanent al aplicării normelor; (b) piețele au reguli clare și transparente privind admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare, astfel încât acestea pot fi tranzacționate într-un mod corect, ordonat și eficient și sunt negociabile în mod liber; (c) emitenții de valori mobiliare fac obiectul cerințelor de informare periodică și permanentă care asigură un nivel înalt de protecție a investitorilor și (d) transparența și integritatea pieței se garantează prin prevenirea abuzului de piață sub forma utilizării abuzive de informații confidențiale și a manipulării pieței.

(5)

Scopul acestei evaluări a echivalenței este de a stabili, inter alia, dacă cerințele obligatorii din punct de vedere juridic care sunt aplicabile în Elveția burselor de valori înființate și autorizate în această țară și aflate sub supravegherea Autorității elvețiene de supraveghere a pieței financiare („FINMA”), sunt echivalente cu cerințele care decurg din Regulamentul (UE) nr. 596/2014, din titlul III din Directiva 2014/65/UE, din titlul II din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 și din Directiva 2004/109/CE și fac obiectul unei supravegheri și al unui control eficace al aplicării în respectiva țară terță.

(6)

În ceea ce privește condiția ca bursele de valori să facă obiectul autorizării, precum și al unei supravegheri și al unui control eficace și permanent al aplicării normelor, articolul 26 litera (b) din Legea federală privind infrastructurile piețelor financiare și conduita pe piață în materie de tranzacționare de valori mobiliare și instrumente financiare derivate („Legea privind infrastructura piețelor financiare”, „Financial Market Infrastructure Act – FMIA”) definește o bursă de valori drept o instituție pentru tranzacționarea multilaterală de valori mobiliare în care valorile mobiliare sunt cotate, al cărei scop este schimbul simultan de oferte între mai mulți participanți și încheierea de contracte bazate pe norme nediscreționare. O bursă de valori nu se bucură de autonomie în privința modului în care execută tranzacții și nu are permisiunea de a tranzacționa pe cont propriu sau de a se implica în cumpărări și vânzări simultane efectuate în cont propriu. În plus, o bursă de valori trebuie să asigure participanților accesul imparțial și nediscriminatoriu la piețele și serviciile sale. În acest sens, o bursă de valori trebuie să dispună de norme care stabilesc mijloacele prin care un dealer de valori mobiliare sau alte părți care fac obiectul supravegherii de către FINMA, precum și participanții străini autorizați de către FINMA pot solicita să devină participanți. În temeiul articolului 27 alineatul (4) din FMIA coroborat cu articolul 25 alineatul (1) din Ordonanța privind infrastructurile piețelor financiare și conduita pe piață în materie de tranzacționare de valori mobiliare și instrumente financiare derivate („Ordonanța privind infrastructura piețelor financiare”, „Financial Market Infrastructure Ordinance – FMIO”), FINMA examinează și aprobă reglementările privind admiterea, îndatoririle și excluderea participanților din cadrul unei burse de valori, precum și modificările aduse acestora. O bursă de valori trebuie să refuze acordarea calității de membru unui participant care nu este autorizat de către FINMA și poate refuza acordarea calității de membru oricărui participant care face obiectul unei excluderi statutare.

(7)

Cele patru condiții prevăzute la articolul 25 alineatul (4) litera (a) al patrulea paragraf din Directiva 2014/65/UE trebuie să fie îndeplinite pentru a se stabili faptul că regimul juridic și de supraveghere al unei țări terțe cu privire la locurile de tranzacționare autorizate în această țară sunt echivalente cu cele prevăzute în Directiva 2014/65/UE.

(8)

Conform primei condiții, locurile de tranzacționare dintr-o țară terță trebuie să facă obiectul autorizării, precum și al unei supravegheri și al unui control eficace și permanent al aplicării normelor.

(9)

O bursă de valori trebuie să fie autorizată de către FINMA înainte de a-și putea începe activitatea. În conformitate cu articolele 4 și 5 din FMIA, FINMA acordă autorizația în cazul în care constată că sunt îndeplinite condițiile și cerințele aplicabile în ceea ce privește solicitantul. Cerințele în materie de autorizare sunt prevăzute în FMIA și ordonanțele conexe care au putere de lege. FMIA impune obligația ca o bursă de valori să instituie măsurile necesare pentru a aborda toate tipurile de conduită și de activități pe care un solicitant dorește să le desfășoare. În conformitate cu articolul 27 alineatul (1) din FMIA, o bursă de valori își instituie, sub supravegherea FINMA, propriul său organism de reglementare și de supraveghere, care să fie adecvat pentru activitatea sa. După aprobarea de către FINMA, normele privind autoreglementarea bursei de valori devin obligatorii și executorii. În conformitate cu articolul 27 din FMIA coroborat cu articolul 24 alineatul (1) din FMIO, un organism adecvat de reglementare și de supraveghere necesită instituirea unui organ care să îndeplinească sarcini de reglementare, a unui organ de supraveghere a tranzacțiilor, a unui organ responsabil pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare și a unui organ competent să soluționeze căile de atac. Aceste organe trebuie să fie independente de gestionarea activității bursei de valori, atât din punct de vedere organizatoric, cât și în ceea ce privește personalul. În cadrul organismului de autoreglementare și de supraveghere, organele responsabile în cauză monitorizează și asigură respectarea normelor și reglementărilor bursei de valori de către participanții la bursă.

(10)

În plus, articolul 18 din FMIA impune burselor de valori să acorde un acces deschis și nediscriminatoriu participanților și formatorilor de piață. FINMA asigură atât în cursul procesului de autorizare, cât și în mod permanent conformitatea normelor bursiere cu această cerință (a se vedea secțiunile 3-5 din SSX Rule Book coroborate cu Directiva SSX 1 și secțiunile 3-5 din BX Swiss Rule Book). Refuzul accesului este permis numai pe motive de siguranță și eficiență, făcând obiectul unui test de proporționalitate strict (articolul 18 din FMIA și articolul 17 din FMIO). Solicitanții cărora li s-a refuzat accesul pot introduce o cale de atac în fața unui organism independent de soluționare a căilor de atac (secțiunea 8 din SSX Rule Book și secțiunea 15 din BX Swiss Rule Book). Conformitatea burselor cu articolul 18 din FMIA și articolul 17 din FMIO face obiectul supravegherii FINMA. Adoptarea de norme și modificări ale acestora necesită aprobarea ex ante din partea FINMA, iar punerea lor în aplicare poate fi verificată de către personalul FINMA, prin audituri, prin cereri de informații sau măsuri de remediere în temeiul articolului 24 și următoarele din Legea federală privind Autoritatea elvețiană de supraveghere a pieței financiare („Legea privind supravegherea pieței financiare”, „Financial Market Supervision Act – FINMASA”).

(11)

În ceea ce privește supravegherea eficace, FINMASA, Legea federală privind bursele de valori și tranzacționarea valorilor mobiliare („Legea privind bursele de valori”, „Stock Exchange Act – SESTA”) și FMIA constituie principalele componente ale legislației primare care instituie un regim obligatoriu din punct de vedere juridic pentru tranzacționarea valorilor mobiliare în Elveția. FINMASA, SESTA și FMIA conferă FINMA competențe extinse cu privire la toate aspectele legate de sectorul valorilor mobiliare, inclusiv competența de a autoriza și de a supraveghea dealerii de valori mobiliare, contrapărțile centrale, depozitarii centrali de valori mobiliare, registrele centrale de tranzacții și sistemele de plată. De asemenea, FMIA și FMIO identifică și interzic anumite tipuri de conduită pe piețe și conferă FINMA competențe de natură disciplinară privind entitățile reglementate și persoanele asociate cu acestea. Articolul 29 din FINMASA acordă FINMA accesul complet la toate informațiile relevante deținute de orice persoană sau entitate supravegheată, precum și de firmele de audit și auditorii acestora. În baza cadrului legislativ elvețian, bursele de valori sunt în principal responsabile pentru stabilirea normelor în temeiul cărora participanții la burse își desfășoară activitatea și pentru monitorizarea modurilor în care aceștia își desfășoară activitatea. FINMA monitorizează în mod direct reglementările privind bursele de valori pentru a se asigura că sunt conforme cu cadrul juridic. Toate reglementările și orice modificări aduse acestora trebuie prezentate FIMNA în vederea aprobării [articolul 27 alineatul (4) din FMIA]. FINMA desfășoară investigații fie pe baza informațiilor privind potențiale încălcări ale legii raportate de către bursele de valori, fie pe baza propriilor sale suspiciuni.

(12)

Odată ce o bursă de valori a fost autorizată, FINMA monitorizează în permanență dacă aceasta continuă să respecte condițiile și obligațiile asociate autorizației (articolul 83 din FMIA). O bursă de valori are obligația legală de a informa FINMA cu privire la orice modificare a circumstanțelor pe baza cărora s-a bazat inițial autorizația sau aprobarea care le-a fost acordată. În cazul în care modificările sunt semnificative, infrastructura pieței financiare trebuie să obțină o autorizație sau aprobare prealabilă din partea FINMA pentru a-și continua activitățile (articolul 7 din FMIA). Condițiile esențiale în acest sens sunt conformitatea cu cerințele organizatorice; existența și eficacitatea sistemului de control intern; caracterul adecvat al sistemelor informatice și conduita profesională adecvată. Supravegherea exercitată de către FINMA vizează toate organele bursei de valori, inclusiv funcțiile acesteia de supraveghere a tranzacțiilor și de sancționare. În conformitate cu articolele 24 și 24a din FINMASA, FINMA poate desfășura audituri în mod direct sau indirect, prin intermediul unor societăți de audit autorizate, atât la fața locului, cât și în afara amplasamentului. Articolele 27, 30 și 34 din FMIA impun, de asemenea, tuturor burselor de valori autorizate să fie în măsură să impună respectarea dispozițiilor FMIA și FMIO, a actelor cu putere de lege și a reglementărilor conexe, precum și a propriilor norme și reglementări de către emitenții, participanții și persoanele asociate participanților din cadrul acestor burse. Bursa de valori este responsabilă cu investigarea și sancționarea oricăror încălcări ale legilor și reglementărilor aplicabile, ca parte a îndatoririi sale de a asigura respectarea acestora de către membrii săi.

(13)

În ceea ce privește controlul aplicării normelor în mod eficace, FINMA dispune de o serie de mecanisme administrative de exercitare a competențelor și autorității sale. În cazul în care sunt identificate încălcări ale legii sau nereguli, FINMA ia măsurile corective necesare care pot include proceduri administrative de asigurare a aplicării normelor. Ținând seama în mod corespunzător de principiul proporționalității, FINMA impune măsurile pe care le consideră cele mai adecvate pentru a asigura conformitatea cu legislația. Măsurile de care dispune includ mustrări, instrucțiuni specifice de restabilire a conformității cu legislația, interdicții privind exercitarea profesiei de către anumite persoane, interdicții privind dealerii care desfășoară tranzacții, precum și revocarea autorizațiilor. De asemenea, FINMA poate confisca profiturile obținute în mod ilegal sau pierderile evitate în mod ilegal și poate dispune publicarea unei hotărâri definitive și obligatorii. Pentru a restabili conformitatea unei burse de valori cu dispozițiile aplicabile, FINMA poate să își utilizeze competențele administrative și pentru revocarea membrilor consiliului de administrație sau ai personalului a căror conduită profesională ireproșabilă este pusă sub semnul întrebării. Mecanismele administrative proprii ale FINMA sunt susținute de dispoziții privind sancțiunile penale în legătură cu infracțiunile descrise în capitolul 4 din FINMASA. Dispoziții privind sancțiunile penale sunt, de asemenea, prevăzute la articolul 147 și următoarele din FMIA și la articolele 42a și 43 din SESTA. FINMA înaintează aceste cazuri autorităților de urmărire penală competente. FINMA și autoritățile de urmărire penală competente își coordonează investigațiile în măsura în care acest lucru este posibil și necesar. În general, Departamentul federal al serviciilor juridice financiare este responsabil cu declanșarea urmăririi penale și a acțiunilor în instanță pentru infracțiunile de încălcare a dispozițiilor din FINMASA și din actele legislative privind piețele financiare. Cu toate acestea, Parchetul General Federal este competent pentru urmărirea penală, în temeiul FMIA, a infracțiunilor de utilizare abuzivă a informațiilor privilegiate și de manipulare a prețurilor.

(14)

Prin urmare, se poate concluziona că bursele de valori elvețiene fac obiectul unei autorizări, precum și al unei supravegheri și al unui control eficace și permanent al aplicării normelor.

(15)

Conform celei de a doua condiții, locurile de tranzacționare din țările terțe trebuie să dispună de reguli clare și transparente privind admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare, astfel încât respectivele valori mobiliare să poată fi tranzacționate în mod echitabil, ordonat și eficient și să fie liber negociabile.

(16)

Legislația elvețiană prevede că bursele trebuie să emită reglementări cu privire la admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare (articolele 35 și 36 din FMIA). Reglementările trebuie să fie aprobate de către FINMA. Acestea trebuie să țină seama de standardele internaționale recunoscute și, în special, să conțină dispoziții cu privire la posibilitatea de tranzacționare a valorilor mobiliare, cu privire la publicarea informațiilor pe care se bazează investitorii pentru a evalua caracteristicile valorilor mobiliare și calitatea emitentului, cu privire la obligațiile emitentului, ale reprezentanților acestuia și ale părților terțe pe toată durata cotării sau admiterii valorilor mobiliare la tranzacționare, precum și la obligația, în ceea ce privește admiterea titlurilor de capital, de conformare cu articolele 7 și 81 din Legea federală din 16 decembrie 2005 privind autorizarea și supravegherea auditorilor. Admiterea la tranzacționare a valorilor mobiliare și cotarea (o formă specifică de admitere la tranzacționare) valorilor mobiliare la bursele de valori sunt reglementate în special de normele privind cotarea și normele suplimentare privind cotarea și admiterea la tranzacționare. Bursa de valori analizează cererea depusă de emitent pentru fiecare valoare mobiliară și verifică dacă sunt îndeplinite toate cerințele relevante. Bursa adoptă o decizie scrisă pentru fiecare cerere. Informațiile privind o decizie de admitere sunt puse la dispoziția publicului. În urma cotării unei valori mobiliare, emitentul acesteia face obiectul, în vederea menținerii cotării, unor obligații de raportare periodică, cum ar fi, de exemplu, obligațiile de raportare financiară și de guvernanță corporativă, dar și obligațiile de raportare pentru anumite evenimente, cum ar fi obligațiile de raportare curentă, publicarea informațiilor privind tranzacțiile încheiate de personalul de conducere și publicitatea ad hoc. În conformitate cu articolul 35 alineatul (3) din FMIA, bursa de valori monitorizează respectarea de către emitent a acestor norme și, în cazul încălcării acestora, impune sancțiunile prevăzute în contract. În conformitate cu articolul 33 alineatul (1) din FMIO, o bursă de valori garantează că toate valorile mobiliare admise la tranzacționare și toate valorile mobiliare cotate pot fi tranzacționate în mod echitabil, eficient și ordonat. În ceea ce privește titlurile de capital, normele privind cotarea prevăd cerințe în materie de acțiuni liber tranzacționabile care să garanteze că aceste valori mobiliare pot fi tranzacționate în mod eficient. Organele independente ale bursei de valori pot suspenda temporar tranzacționarea de valori mobiliare în cazul în care circumstanțe neobișnuite și, în mod specific, încălcarea de către emitent a unor obligații importante în materie de publicare a informațiilor impun o astfel de suspendare. Acestea pot anula cotarea valorilor mobiliare, în cazul în care există dubii serioase privind solvabilitatea emitentului sau au început deja proceduri de lichidare sau insolvență. FINMA poate, de asemenea, impune unei burse de valori să suspende tranzacționarea unei anumite valori mobiliare prin utilizarea competențelor sale prevăzute la articolul 31 din FINMASA pentru a restabili respectarea dispozițiilor FMIA sau ca urmare a altor nereguli.

(17)

Cadrul de reglementare elvețian cuprinde cerințe privind furnizarea de informații pretranzacționare participanților pe piață. Transparența pretranzacționare își are temeiul juridic în articolul 29 alineatul (1) din FMIA care prevede că bursa de valori publică cele mai bune cinci prețuri de cumpărare și de vânzare pentru fiecare acțiune și alte valori mobiliare în timp real, precum și dimensiunile pozițiilor de tranzacționare la aceste prețuri. Același lucru este valabil și în cazul exprimărilor executabile ale interesului [articolul 27 alineatul (3) din FMIO]. Sunt disponibile derogări pentru sistemele de prețuri de referință, sistemele care înregistrează exclusiv tranzacțiile deja negociate, ordinele reținute într-un sistem de administrare a ordinelor utilizat de bursa de valori în vederea lansării și ordinele de dimensiuni mari în comparație cu dimensiunea normală a pieței. Cadrul de reglementare elvețian cuprinde, de asemenea, cerințe privind furnizarea de informații post-tranzacționare. Transparența post-tranzacționare își are temeiul juridic în articolul 29 alineatul (2) din FMIA care prevede că bursa de valori publică fără întârziere informații privind tranzacțiile efectuate atât în cadrul bursei, cât și în afara acesteia, pentru toate valorile mobiliare admise la tranzacționare. În special, trebuie publicate prețul, volumul și momentul tranzacțiilor. Scutirile de obligația de transparență post-tranzacționare sunt aceleași ca în cazul transparenței pretranzacționare. Informațiile cu privire la anumite tranzacții atipice vor fi, de asemenea, publicate decalat. Serviciile de date pretranzacționare și post-tranzacționare din cadrul bursei de valori sunt pe deplin transparente și sunt furnizate tuturor participanților la bursă în mod nediscriminatoriu. Datele decalate sunt puse la dispoziția tuturor utilizatorilor în mod gratuit.

(18)

Prin urmare, se poate concluziona că bursele de valori elvețiene dispun de reguli clare și transparente privind admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare, astfel încât respectivele valori mobiliare să poată fi tranzacționate în mod echitabil, ordonat și eficient și să fie liber negociabile.

(19)

Conform celei de a treia condiții, emitenții de valori mobiliare trebuie să fie supuși obligațiilor de informare periodică și continuă, asigurându-se astfel un nivel ridicat de protecție a investitorilor.

(20)

Reglementările bursei de valori privind admiterea la tranzacționare trebuie să stabilească informațiile care trebuie publicate pentru a permite investitorilor să evalueze caracteristicile valorilor mobiliare și calitatea emitentului, în vederea asigurării un nivel ridicat de protecție a investitorilor. Emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare la o bursă de valori elvețiană au obligația de a publica rapoarte financiare anuale și intermediare. Situațiile financiare anuale ale emitentului trebuie să fie disponibile pe site-ul său internet. Valorile mobiliare admise la tranzacționare la o bursă de valori elvețiană pot fi, de asemenea, tranzacționate într-un alt loc. Obligația de raportare care le revine emitenților se aplică indiferent de locul în care are loc tranzacționarea. Divulgarea, în timp util, de informații complete cu privire la emitenții de valori mobiliare permite investitorilor să evalueze performanța economică a emitenților și asigură o transparență adecvată pentru investitori prin intermediul unui flux regulat de informații.

(21)

Prin urmare, se poate concluziona că emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la bursele de valori elvețiene sunt supuși obligațiilor de informare periodică și continuă, asigurându-se astfel un nivel ridicat de protecție a investitorilor.

(22)

Conform celei de a patra condiții, cadrul juridic și de supraveghere din țările terțe trebuie să asigure transparența și integritatea pieței prin prevenirea abuzului de piață sub forma utilizării abuzive a informațiilor privilegiate și a manipulării pieței.

(23)

Articolele 142 și 143 din FMIA interzic utilizarea abuzivă a informațiilor privilegiate și manipularea pieței de către orice persoană. În plus, în temeiul condițiilor prevăzute la articolele 154 și 155 din FMIA, exploatarea sau tentativa de exploatare a informațiilor privilegiate și manipularea prețurilor constituie infracțiuni. Bursa de valori trebuie să emită reglementări privind divulgarea de informații privilegiate de către emitenți. În conformitate cu normele privind cotarea aplicabile în cadrul bursei, emitentul trebuie să informeze piața cu privire la orice fapte care pot influența cursurile care au apărut sau sunt pe cale să apară în sfera sa de activitate, de îndată ce ia cunoștință de astfel de informații. Faptele care pot influența cursurile sunt fapte de natură să producă o schimbare semnificativă a prețurilor de pe piață. Divulgarea trebuie făcută astfel încât să se asigure un tratament egal pentru toți actorii de pe piață. În plus, potrivit articolului 31 alineatul (1) din FMIA, bursele de valori elvețiene sunt obligate să monitorizeze formarea prețurilor și tranzacțiile efectuate la bursă cu scopul de a identifica cazurile de utilizare abuzivă a informațiilor privilegiate, manipulare a prețurilor și a pieței, precum și alte încălcări ale dispozițiilor legale și de reglementare. În acest scop, o bursă de valori trebuie, de asemenea, să verifice tranzacțiile care se desfășoară în afara locului de tranzacționare și care îi sunt comunicate sau aduse la cunoștință în alt mod [articolul 31 alineatul (1) din FMIA]. Această sarcină de supraveghere trebuie efectuată de către un organ independent al bursei de valori. Emitenții trebuie să fie în măsură să furnizeze FINMA, la cerere, lista persoanelor care au acces la informații privilegiate, pe baza obligația acestora de a furniza informații, inclusiv toate informațiile și documentele suplimentare pe care FINMA le solicită pentru îndeplinirea sarcinilor sale [articolul 29 alineatul (1) din FINMASA coroborat cu articolul 145 din FMIA]. O bursă de valori trebuie să notifice FINMA orice presupusă încălcare a legislației sau alte nereguli. În cazul în care încălcările în cauză implică infracțiuni, aceasta trebuie, de asemenea, să informeze fără întârziere autoritatea competentă de urmărire penală [articolul 31 alineatul (2) din FMIA]. FINMA investighează informațiile cu privire la încălcări ale legii primite de la bursele de valori, precum și cele rezultate din propria sa monitorizare a pieței, cu scopul de a asigura respectarea dispozițiilor legislative în materie de supraveghere care interzic abuzul de piață.

(24)

Prin urmare, se poate concluziona că dispozițiile cadrului juridic și de supraveghere din Elveția asigură transparența și integritatea pieței prin prevenirea abuzului de piață sub forma utilizării abuzive de informații confidențiale și a manipulării pieței.

(25)

De asemenea, o altă concluzie ar fi aceea conform căreia cadrul juridic și de supraveghere privind bursele de valori care sunt prevăzute în anexa la prezenta decizie și care funcționează în Elveția sub supravegherea FINMA îndeplinește cele patru condiții privind regimul juridic și de supraveghere și, prin urmare, ar trebui să se considere că oferă un sistem echivalent cu cerințele pentru locurile de tranzacționare stabilite în Directiva 2014/65/UE, Regulamentul (UE) nr. 600/2014, Regulamentul (UE) nr. 596/2014 și Directiva 2004/109/CE.

(26)

Având în vedere faptul că un număr semnificativ de acțiuni emise și admise la tranzacționare în Elveția sunt, de asemenea, tranzacționate în locuri de tranzacționare din UE, este oportun să se asigure că toate firmele de investiții care fac obiectul obligației de tranzacționare, astfel cum se prevede la articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, își păstrează capacitatea de a efectua tranzacții cu acțiuni admise la tranzacționare la bursele de valori din Elveția care reprezintă principala sursă de lichiditate a acestora. Având în vedere că cea mai lichidă piață a acțiunilor admise la tranzacționare la bursele de valori din Elveția este reprezentată de aceste burse, recunoașterea cadrului juridic și de supraveghere din Elveția ar permite firmelor de investiții să efectueze tranzacții cu acțiuni admise la tranzacționare la bursele de valori din Elveția și să își respecte obligația de bună execuție față de clienții lor.

(27)

Prezenta decizie se bazează pe date care demonstrează că volumul total al tranzacționării în UE a unei multitudini de acțiuni admise la bursele de valori din Elveția are o asemenea frecvență încât firmele care intră sub incidența MiFID nu ar putea să beneficieze de excepția prevăzută la articolul 23 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014. Aceasta implică faptul că obligația de tranzacționare prevăzută la articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 s-ar aplica unui număr semnificativ de acțiuni admise la tranzacționare în Elveția.

(28)

Prezenta decizie va fi completată de acorduri de cooperare pentru a asigura schimbul eficace de informații și coordonarea eficace a activităților de supraveghere ale autorităților naționale competente și ale FINMA.

(29)

Prezenta decizie se bazează pe cerințele obligatorii din punct de vedere juridic aplicabile burselor de valori din Elveția la momentul adoptării sale. Comisia ar trebui să continue să monitorizeze cu regularitate evoluția regimului juridic și de supraveghere aplicabil burselor de valori din Elveția și îndeplinirea condițiilor pe baza cărora a fost luată prezenta decizie.

(30)

Prezenta decizie ia în considerare, de asemenea, Concluziile Consiliului din 28 februarie 2017 conform cărora o condiție prealabilă pentru dezvoltarea în continuare a abordării sectoriale cu Elveția este instituirea unui cadru instituțional comun pentru acordurile existente și viitoare prin care Elveția participă la piața unică a Uniunii. Pentru a asigura integritatea piețelor financiare din Uniune, prezenta decizie ar trebui să expire la 31 decembrie 2018, cu excepția cazului în care Comisia prelungește durata acesteia înainte de data respectivă. Atunci când decide cu privire la prelungirea aplicabilității prezentei decizii, Comisia ar trebui, în special, să analizeze progresele înregistrate în vederea semnării unui acord de instituire a cadrului instituțional comun menționat.

(31)

Comisia ar trebui să efectueze reexaminări periodice ale regimului juridic și de supraveghere aplicabil burselor de valori din Elveția. Aceste revizuiri nu aduc atingere posibilității Comisiei de a efectua în orice moment anterior o revizuire specifică, atunci când evoluțiile relevante impun reevaluarea de către Comisie a echivalenței acordate prin prezenta decizie și, în special, a progreselor realizate în ceea ce privește instituirea unui cadru instituțional comun pentru acordurile existente și viitoare prin care Elveția participă la piața unică a Uniunii. Orice astfel de reevaluare ar putea duce la abrogarea prezentei decizii.

(32)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului european pentru valori mobiliare.

(33)

Având în vedere că Regulamentul (UE) nr. 600/2014 și Directiva 2014/65/UE se aplică de la 3 ianuarie 2018, este necesar ca prezenta decizie să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,