06/Volumul 04

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

244

L 008/35

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Directiva 2000/26/CE (a patra directivă privind asigurarea auto) stabilește dispoziții speciale aplicabile părților vătămate rezidente într-un stat membru și care au dreptul la o compensație pentru orice pierdere sau vătămare rezultată în urma accidentelor care are loc într-un stat membru, altul decât statul membru de rezidență al părții vătămate sau în țări terțe ale căror birouri naționale de asigurători au aderat la sistemul cărții verzi, în cazul în care aceste accidente sunt rezultatul utilizării unor vehicule asigurate și care staționează în mod obișnuit pe teritoriul unui stat membru.

(2)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (1) și articolul 10 alineatul (3) din a patra directivă, fiecare stat membru stabilește sau aprobă, până la 20 ianuarie 2002, un organism de despăgubire responsabil pentru acordarea despăgubirilor în cazul în care întreprinderea de asigurare nu a numit un reprezentant sau întârzie, în mod evident, soluționarea cererii de despăgubire. Mai mult, în conformitate cu prevederile articolului 7, partea vătămată are dreptul să ceară despăgubiri de la organismul de despăgubire din statul său membru de reședință, în cazul în care identificarea autovehiculului este imposibilă sau în care, în termen de două luni de la producerea accidentului, este imposibil să se identifice întreprinderea de asigurare.

(3)

În conformitate cu prevederile articolului 6 alineatul (2) din a patra directivă, organismul de despăgubire dintr-un stat membru care a despăgubit partea vătămată rezidentă în statul membru în cauză are dreptul să solicite rambursarea sumei plătite pentru despăgubire de la organismul de despăgubire din statul membru în care este stabilită întreprinderea de asigurare care a emis polița prezumatei părți responsabile.

(4)

În temeiul articolului 6 alineatul (3) litera (a) din a patra directivă, intrarea în vigoare a articolului 6 din a patra directivă este condiționată de încheierea unui acord între organismele de despăgubire stabilite sau aprobate de către statele membre, care să definească funcțiile și obligațiile acestora, precum și procedurile de rambursare.

(5)

Toate statele membre au desemnat organismele de despăgubire responsabile pentru despăgubirea părților vătămate în cazurile menționate la articolul 1 din a patra directivă privind asigurarea auto, în conformitate cu articolul 6 din directiva în cauză. În conformitate cu aceste dispoziții, aceste organisme de despăgubire au încheiat un acord la 29 aprilie 2002, la Bruxelles, care a fost notificat Comisiei Europene printr-o scrisoare datată 19 iulie 2002, în termenul stabilit la articolul 10 alineatul (3) din aceeași directivă.

(6)

Articolul 6 alineatul (3) litera (b) invită Comisia să stabilească data intrării în vigoare a articolului 6 din a patra directivă, iar Comisia a recunoscut deja, în urma consultării Comitetului de asigurare, încheierea acestui acord.

(7)

În conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din a patra directivă privind asigurarea auto, statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative pentru a se conforma prezentei directivei până la 20 ianuarie 2003,