20.1.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 14/7

(1)

Frauda în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată (TVA) are un efect semnificativ asupra veniturilor fiscale ale statelor membre și perturbă activitatea economică în cadrul pieței interne prin crearea unor fluxuri nejustificate de bunuri și prin introducerea pe piață a unor bunuri la prețuri anormal de mici.

(2)

Deficiențele sistemului intracomunitar al TVA și, în special, deficiențele sistemului de schimb de informații cu privire la livrările de bunuri în cadrul Comunității, stabilit prin Directiva 2006/112/CE a Consiliului (3), reprezintă una dintre cauzele acestei fraude. În special, timpul care se scurge între derularea unei operațiuni și schimbul corespunzător de informații în cadrul sistemului de schimb de informații privind TVA reprezintă un obstacol în calea utilizării eficace a respectivei informații pentru combaterea fraudei fiscale.

(3)

Pentru a combate în mod eficace acest tip de fraudă fiscală, este necesar ca administrația statului membru în care TVA este exigibil să dispună de informații cu privire la livrările intracomunitare de bunuri, într-un termen care să nu depășească o lună.

(4)

Pentru ca verificarea încrucișată a informațiilor să fie utilă în combaterea fraudei fiscale, ar trebui garantat că operațiunile intracomunitare sunt declarate pentru aceeași perioadă fiscală atât de către furnizor, cât și de către cumpărător sau beneficiar.

(5)

Având în vedere evoluția mediului de afaceri și a instrumentelor de lucru ale agenților economici, ar trebui să se asigure posibilitatea efectuării acestor declarații prin proceduri electronice simple, pentru a reduce la minimum povara administrativă.

(6)

Pentru a se păstra echilibrul între obiectivele Comunității în materie de combatere a fraudei fiscale și de reducere a sarcinii administrative a operatorilor economici, este oportun să se prevadă posibilitatea ca statele membre să autorizeze operatorii să depună trimestrial declarațiile recapitulative privind livrările intracomunitare de bunuri atunci când valoarea acestora nu este semnificativă. Statele membre care doresc să organizeze o punere în aplicare progresivă a acestei posibilități ar trebui să poată fixa suma, cu titlu tranzitoriu, la un nivel mai ridicat. În mod similar, ar trebui să se prevadă posibilitatea ca statele membre să autorizeze operatorii să depună trimestrial informațiile privind prestările intracomunitare de servicii.

(7)

Impactul accelerării schimburilor de informații asupra capacității statelor membre de combatere a fraudei privind TVA, precum și opțiunile ar trebui să facă obiectul unei evaluări a Comisiei după un an de la aplicarea noilor dispoziții, în special pentru a stabili dacă opțiunile respective trebuie menținute.

(8)

Deoarece obiectivele acțiunii prevăzute în combaterea evaziunii fiscale legate de TVA nu pot fi atinse în mod satisfăcător de statele membre, a căror acțiune în domeniu depinde de informațiile colectate de celelalte state membre, și, prin urmare, pot fi realizate mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor menționate.

(9)

Prin urmare, Directiva 2006/112/CE ar trebui modificată în consecință.

(10)

În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional pentru o mai bună legiferare (4), statele membre sunt încurajate să stabilească, pentru ele și în interesul Comunității, propriile tabele care să ilustreze în măsura posibilului corespondența între prezenta directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice,

1.

La articolul 64, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Prestările de servicii pentru care taxa este datorată de către beneficiarul serviciilor în conformitate cu articolul 196, care sunt prestate în mod continuu pe o perioadă mai mare de un an și care nu determină decontări sau plăți în cursul acestei perioade se consideră efectuate la expirarea fiecărui an calendaristic, atât timp cât prestarea de servicii nu a încetat.

Statele membre pot prevedea că, în anumite cazuri, altele decât cele prevăzute la alineatul (1), livrarea continuă de bunuri sau prestarea continuă de servicii pe o anumită perioadă de timp se consideră efectuată cel puțin la expirarea unui termen de un an.”

2.

La articolul 66 se adaugă următorul paragraf:

„Cu toate acestea, derogarea prevăzută la primul paragraf nu se aplică prestărilor de servicii pentru care taxa este datorată de către beneficiarul serviciilor în conformitate cu articolul 196.”

3.

Articolul 263 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 263

(1)   Declarația recapitulativă se întocmește pentru fiecare lună calendaristică într-un termen care nu depășește o lună și în conformitate cu procedurile care urmează a fi stabilite de statele membre.

(1a)   Cu toate acestea, statele membre pot autoriza persoanele impozabile, în condițiile și limitele pe care le pot stabili, să opteze pentru depunerea declarațiilor recapitulative pentru fiecare trimestru calendaristic, într-un termen care nu depășește o lună de la sfârșitul trimestrului, atunci când valoarea totală trimestrială, fără TVA, a livrărilor de bunuri menționate la articolul 264 alineatul (1) litera (d) și la articolul 265 alineatul (1) litera (c) nu depășește nici pentru trimestrul calendaristic respectiv, nici pentru vreunul dintre cele patru trimestre precedente suma de 50 000 EUR sau contravaloarea acestei sume în moneda națională.

Posibilitatea prevăzută la primul paragraf încetează a fi aplicabilă odată cu sfârșitul lunii în care valoarea totală, fără TVA, a livrărilor de bunuri menționate la articolul 264 alineatul (1) litera (d) și la articolul 256 alineatul (1) litera (c) depășește, pentru trimestrul în curs, suma de 50 000 EUR sau contravaloarea acesteia în moneda națională. În acest caz, se întocmește declarația recapitulativă pentru luna sau lunile scurse de la începutul trimestrului, într-un termen care nu depășește o lună.

(1b)   Până la 31 decembrie 2011, statele membre pot fixa suma prevăzută la alineatul (1a) la 100 000 EUR sau la contravaloarea acesteia în moneda națională.

(1c)   Statele membre pot, în condițiile și limitele pe care le pot stabili, să autorizeze persoanele impozabile, în cazul prestărilor de servicii menționate la articolul 264 alineatul (1) litera (d), să depună declarația recapitulativă pentru fiecare trimestru calendaristic într-un termen care nu depășește o lună de la sfârșitul trimestrului.

Statele membre pot, în special, solicita persoanelor impozabile care efectuează livrările de bunuri sau prestările de servicii menționate la articolul 264 alineatul (1) litera (d) să depună declarația recapitulativă în termenul care rezultă din aplicarea alineatelor (1) și (1b).

(2)   Statele membre autorizează și pot solicita ca declarația recapitulativă menționată la alineatul (1) să fie depusă prin transferul electronic al fișierului, în condițiile stabilite de acestea.”

4.

La articolul 264, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Valoarea menționată la alineatul (1) litera (c) se declară pentru perioada de depunere stabilită în conformitate cu articolul 263 alineatele (1)-(1c), în cursul căreia TVA a devenit eligibil.

Valoarea menționată la alineatul (1) litera (f) se declară pentru perioada de depunere stabilită în conformitate cu articolul 263 alineatele (1)-(1c), în cursul căreia regularizarea a fost comunicată clientului.”

5.

La articolul 265, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Valoarea menționată la alineatul (1) litera (c) se declară pentru perioada de depunere stabilită în conformitate cu articolul 263 alineatele (1)-(1b), în cursul căreia TVA a devenit eligibil.”