Libera circulație a lucrătorilor: bilanțul drepturilor

Obiectivul acestei comunicări este informarea cetățenilor europeni cu privire la drepturile lor, atunci când doresc să lucreze într-un alt stat membru al Uniunii Europene (UE). Aceștia trebuie tratați în același fel ca și lucrătorii naționali în ceea ce privește accesul la locurile de muncă, condițiile de muncă, fiscalitatea și prestațiile sociale.

ACT

Comunicarea Comisiei către Consiliu, către Parlamentul European, către Comitetul Economic și Social și către Comitetul Regiunilor din 13 iulie 2010 intitulată Reafirmarea liberei circulații a lucrătorilor: drepturi și evoluții majore [COM(2010) 373 final - Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

De la instituirea principiului liberei circulații a persoanelor în Uniunea Europeană (UE), au fost eliminate numeroase obstacole în calea mobilității. Astfel, Comisia prezintă principalele evoluții juridice care au îmbunătățit drepturile lucrătorilor migranți europeni. În plus, promovarea mobilității este unul dintre obiectivele noii strategii Europa 2020.

Libera circulație a lucrătorilor

Principiul liberei circulații a persoanelor se aplică tuturor cetățenilor europeni a căror ședere nu depășește trei luni. După această perioadă, exercitarea dreptului la libera circulație se supune anumitor condiții. Totuși, lucrătorii migranți beneficiază de condiții mai bune decât cetățenii inactivi.

Principiul liberei circulații a lucrătorilor dă dreptul oricărui cetățean european să lucreze într-un stat membru al UE (articolul 45 din Tratatul privind funcționarea UE - TFUE). Anumite state pot impune formalități de înregistrare a lucrătorilor după o perioadă de trei luni, însă nicio altă condiție referitoare la ședere.

Lucrătorii independenți (articolul 49 din TFUE) și lucrătorii detașați în contextul prestării de servicii fac obiectul altor dispoziții.

Lucrătorii migranți sunt cei care au:

• un venit, inclusiv un venit limitat sau avantaje în natură. Numai munca voluntară este exclusă din această definiție;
• o legătură de subordonare, care caracterizează activitățile salariate (adică angajatorul stabilește activitatea, remunerația, condițiile de muncă etc.);
• o muncă reală și autentică, întrucât activitatea nu trebuie să fie nici marginală, nici auxiliară. Cu toate acestea, sunt recunoscute munca cu fracțiune de normă, stagiile și anumite formări;
• o legătură transfrontalieră, și anume lucrătorul trebuie să locuiască într-un alt stat membru al UE decât în țara sa de origine.

Alte categorii de cetățeni pot beneficia de libertatea de circulație a lucrătorilor, după o perioadă de ședere de trei luni:

• membrii familiei lucrătorului migrant, indiferent de naționalitatea acestora. Aceștia au acces la avantajele sociale ale țării gazdă;
• persoanele care păstrează calitatea de lucrător, chiar dacă nu mai sunt angajați în țara gazdă (în caz de incapacitate temporară de muncă, de șomaj involuntar etc.);
• persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, dacă fac dovada căutării active a unui loc de muncă.

Accesul la locuri de muncă

Lucrătorii migranți trebuie să își poată desfășura activitățile profesionale în aceleași condiții ca și lucrătorii naționali. Astfel, aceștia nu pot fi discriminați în ceea ce privește:

• practicarea unei profesii reglementate, întrucât pot solicita recunoașterea calificărilor sau a formării lor profesionale;
• cunoștințele lingvistice, care trebuie să fie doar rezonabile și necesare pentru locul de muncă respectiv;
• accesul la o funcție publică, exceptând pentru anumite tipuri de locuri de muncă ce necesită participarea la exercitarea puterilor conferite de dreptul public;
• libera circulație a sportivilor profesioniști și semiprofesioniști.

Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă au acces la serviciile publice pentru ocuparea forței de muncă și la prestațiile financiare de ajutor pentru facilitarea accesului la piața forței de muncă a statului membru gazdă.

Tratamentul egal al lucrătorilor

Se interzice orice discriminare în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, remunerarea și condițiile de muncă.

Lucrătorii migranți sunt asimilați lucrătorilor naționali:

• se supun legilor și convențiilor colective din statul membru gazdă;
• beneficiază de aceleași avantaje sociale legate de calitatea lor de rezident sau de lucrător, încă din prima zi de activitate;
• nu pot fi discriminați la nivel fiscal pe motiv de naționalitate sau de calitatea lor de lucrători migranți.

Consolidarea drepturilor cetățenilor UE

În urma publicării comunicării din partea Comisiei, Parlamentul European și Consiliul au adoptat, în aprilie 2014, Directiva 2014/54/UE privind măsurile de facilitare a exercitării drepturilor conferite lucrătorilor în contextul liberei circulații a lucrătorilor.

Practic, obiectivele directivei sunt:

• garantarea unei căi de atac adecvate, la scară națională, pentru migranții care lucrează în UE în cazul în care aceștia consideră că sunt victime ale discriminării pe motiv de cetățenie;
• asigurarea faptului că asociațiile, organizațiile și alte persoane juridice au posibilitatea de a urma proceduri administrative sau juridice în numele sau în sprijinul lucrătorilor care călătoresc în UE și ale căror drepturi au fost încălcate;
• o mai bună informare a lucrătorilor care intenționează să își exercite dreptul la liberă circulație, precum și a angajatorilor publici sau privați în acest domeniu;
• încurajarea dialogului cu organizațiile neguvernamentale (ONG).

ACTE CONEXE

Directiva 2014/54/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind măsurile de facilitare a exercitării drepturilor conferite lucrătorilor în contextul liberei circulații a lucrătorilor.

Ultima actualizare: 04.06.2014