13/Volumul 49

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

238

L 305/4

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Anumite standarde internaționale de contabilitate și interpretările aferente, în vigoare la 14 septembrie 2002, au fost adoptate prin Regulamentul (CE) nr. 1725/2003 al Comisiei (2), inclusiv IAS 19 Beneficiile angajaților.

(2)

La 9 decembrie 2004, Consiliul pentru standarde internaționale de contabilitate (IASB) a publicat Standardul internațional de raportare financiară (IFRS) 6 Explorarea și evaluarea resurselor minerale, ca soluție provizorie care permite entităților din acest sector de activitate să se conformeze IFRS fără modificări majore ale practicilor lor contabile. IFRS 6 acordă societăților care suportă cheltuieli de explorare și de evaluare anumite derogări de la cerințele altor IFRS. În anumite cazuri, aceste societăți sunt autorizate să mențină tratamentul contabil pe care îl aplică acestor cheltuieli. Standardul include linii directoare privind indicatorii de pierdere a valorii pentru activele de explorare și evaluare și privind testele de pierdere a valorii care trebuie aplicate acestor active.

(3)

La 16 decembrie 2004, IASB a publicat un amendament la IAS 19 Beneficiile angajaților. Standardul revizuit introduce o nouă opțiune privind recunoașterea câștigurilor și pierderilor actuariale referitoare la planurile de pensii cu beneficii definite. El permite acum recunoașterea integrală a câștigurilor și pierderilor actuariale într-o situație a profitului și pierderilor, alta decât contul de profit și pierdere, adică recunoașterea lor direct în contul capitalurilor proprii. Amendamentul precizează, de asemenea, modalitățile conform cărora entitățile unui grup trebuie să ia în considerare la nivel individual planurile de pensii cu beneficii definite existente la nivelul grupului și prevede furnizarea unor informații suplimentare.

(4)

La 2 decembrie 2004, Comitetul de interpretare a standardelor internaționale de raportare financiară (IFRIC) a publicat interpretarea IFRIC 4 Determinarea dacă un angajament conține un contract de leasing, denumită în continuare „IFRIC 4”. Această interpretare prevede criteriile pe baza cărora trebuie determinat dacă un contract este sau conține un contract de leasing, de exemplu un contract ferm. IFRIC 4 precizează circumstanțele în care contractele care nu îmbracă forma juridică a unui contract de leasing trebuie contabilizate totuși ca atare, în conformitate cu IAS 17 Contracte de leasing.

(5)

La 16 decembrie 2004, Comitetul de interpretare a standardelor internaționale de raportare financiară (IFRIC) și-a publicat interpretarea IFRIC 5 Drepturi la interese din fonduri de lichidare, de reconstituire și de reabilitare a mediului. Această interpretare explică modul în care un contribuabil trebuie să-și contabilizeze participarea la un fond, precum și contribuțiile sale ulterioare.

(6)

Consultarea experților tehnici în domeniu a confirmat că IFRS 6, IAS 19 și IFRIC 4 și IFRIC 5 îndeplinesc criteriile tehnice de adoptare prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002.

(7)

Adoptarea IFRS 6, IAS 19 și IFRIC 4 și 5 implică, în consecință, modificarea IFRS 1 Prima aplicare a standardelor internaționale de raportare financiară, IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare, IAS 16 Imobilizări corporale, IAS 24 Prezentarea informațiilor privind părțile legate, IAS 38 Imobilizări necorporale și IAS 39 Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare, pentru a asigura coerența internă a ansamblului standardelor internaționale de contabilitate.

(8)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1725/2003 trebuie modificat în consecință.

(9)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului de reglementare pentru contabilitate,

1.

IFRS 6 Explorarea și evaluarea resurselor minerale se introduce în conformitate cu anexa la prezentul regulament;

2.

IAS 19 Beneficiile angajaților se modifică în conformitate cu modificarea IAS prevăzută în anexa la prezentul regulament;

3.

Interpretarea Comitetului de interpretare a standardelor internaționale de raportare financiară (Interpretarea IFRIC) 4 Determinarea dacă un acord conține un contract de leasing se introduce în conformitate cu anexa la prezentul regulament;

4.

Interpretarea IFRIC 5 Drepturi la interese din fonduri de lichidare, de reconstituire și de reabilitare a mediului se introduce în conformitate cu anexa la prezentul regulament;

5.

Standardul Internațional de Raportare Financiară (IFRS) 1, IAS 16 și IAS 38 se modifică în conformitate cu apendicele B la IFRS 6 prevăzut în anexa la prezentul regulament;

6.

IFRS 1, IAS 1 și IAS 24 se modifică în conformitate cu apendicele F la modificarea IAS 19 din anexa la prezentul regulament;

7.

IFRS 1 se modifică în conformitate cu apendicele la IFRIC 4 din anexa la prezentul regulament;

8.

IAS 39 se modifică în conformitate cu apendicele la IFRIC 5 din anexa la prezentul regulament.

(1)

Obiectivul prezentului IFRS este de a specifica modul de raportare financiară pentru explorarea și evaluarea resurselor minerale.

(2)

În special, IFRS-ul solicită:

(3)

O entitate aplică IFRS-ul cheltuielilor cu explorările și evaluările care sunt angajate.

(4)

IFRS-ul nu abordează alte aspecte ale contabilității entităților implicate în explorarea și evaluarea resurselor minerale.

(5)

O entitate nu aplică IFRS-ul cheltuielilor angajate:

(6)

În elaborarea politicilor sale contabile, o entitate care recunoaște active de explorare și evaluare aplică alineatul (10) din IAS 8 Politici contabile, modificări în estimările contabile și erori.

(7)

Alineatele (11) și (12) din IAS 8 specifică sursele de cerințe și îndrumări pe care conducerea trebuie să le ia în considerare la elaborarea unei politici contabile pentru un element, dacă nici un IFRS nu se referă în particular la acel element. În conformitate cu alineatele (9) și (10) de mai jos, prezentul IFRS exonerează o entitate de obligația de a aplica aceste alineate politicilor sale contabile pentru recunoașterea și evaluarea activelor de explorare și evaluare.

(8)

Activele de explorare și evaluare vor fi evaluate la cost.

(9)

O entitate stabilește o politică care precizează ce cheltuieli sunt recunoscute drept active de explorare și evaluare și aplică acea politică în mod consecvent. Pentru a face această determinare, o entitate ia în considerare gradul în care cheltuiala poate fi asociată cu descoperirea resurselor minerale. Cele ce urmează sunt exemple de cheltuieli care pot fi incluse în evaluarea inițială a activelor de explorare și evaluare (lista nu este exhaustivă):

(10)

Cheltuielile legate de valorificarea resurselor minerale nu sunt recunoscute drept active de explorare și evaluare. Cadrul general și IAS 38 Imobilizări necorporale oferă îndrumări referitoare la recunoașterea activelor ce apar în urma valorificării.

(11)

În conformitate cu IAS 37 Provizioane, datorii contingente și active contingente o entitate recunoaște orice obligații de mutare și relocare ce se produc drept consecință a angajării explorării și evaluării resurselor minerale.

(12)

După recunoaștere, o entitate aplică fie modelul costului, fie modelul reevaluării pentru activele de explorare și evaluare. Dacă se aplică modelul de reevaluare (fie modelul din IAS 16 Imobilizări corporale, fie modelul din IAS 38), el trebuie să fie consecvent cu clasificarea activelor [a se vedea alineatul (15)].

(13)

(14)

Pentru a justifica modificarea politicilor sale contabile pentru cheltuielile de explorare și evaluare, o entitate demonstrează că modificarea îmbunătățește alinierea situațiilor sale financiare la criteriile din IAS 8, dar nu este obligatoriu ca modificarea să conducă la îndeplinirea completă a acelor criterii.

(15)

O entitate clasifică activele de explorare și evaluare drept active corporale sau necorporale în funcție de natura activului dobândit și aplică în mod consecvent clasificarea.

(16)

Unele active de explorare și evaluare sunt tratate drept necorporale (de exemplu, drepturile de forare), în timp ce altele sunt corporale (de exemplu, vehiculele și mecanismele de foraj). În măsura în care un activ corporal este consumat în crearea unei imobilizări necorporale, valoarea ce reflectă consumul este parte a costului imobilizărilor necorporale. Totuși, utilizarea unui activ corporal pentru crearea unei imobilizări necorporale nu transformă un activ corporal într-o imobilizare necorporală.

(17)

Un activ de explorare și evaluare nu mai este clasificat ca atare atunci când fezabilitatea tehnică și viabilitatea comercială ale extracției unei resurse minerale sunt demonstrabile. Activele de explorare și evaluare sunt testate pentru depreciere și orice pierdere din depreciere este recunoscută înainte de reclasificare.

(18)

(19)

Pentru identificarea unui activ de explorare și evaluare care ar putea fi deprecia se va aplica mai degrabă alineatului (20) din prezentul IFRS, și nu alineatele (8) – (17) din IAS 36. Alineatul (20) utilizează termenul „active”, dar se aplică și activelor separate de explorare și evaluare sau unei unități generatoare de numerar.

(20)

Unul sau mai multe dintre următoarele fapte și împrejurări indică faptul că o entitate ar trebui să testeze activele de explorare și evaluare pentru depreciere (lista nu este exhaustivă):

În oricare dintre aceste cazuri sau în cazuri similare, entitatea efectuează un test de depreciere, în conformitate cu IAS 36. Orice pierdere din depreciere este recunoscută drept cheltuială, în conformitate cu IAS 36.

(21)

(22)

Nivelul identificat de către entitate în scopul testării pentru depreciere a activelor de explorare și evaluare poate să cuprindă una sau mai multe unități generatoare de numerar.

(23)

(24)

Pentru a fi în conformitate cu alineatul (23), o entitate prezintă informații privind:

(25)

O entitate tratează activele de explorare și evaluare drept o clasă separată de active și prezintă informațiile cerute fie de IAS 16, fie de IAS 38, în funcție de modul în care sunt clasificate activele.

(26)

(27)

Dacă este imposibilă aplicarea unei anumite cerințe a alineatului (18) informațiilor comparative referitoare la perioadele anuale care încep înainte de 1 ianuarie 2006, o entitate va prezenta informații privind acest fapt. IAS 8 explică termenul „imposibil”.

(a)

pierderile actuariale aferente altor entități participante, pentru că fiecare entitate ce participă într-un plan cu mai mulți angajatori participă la riscurile actuariale ale fiecăreia din celelalte entități participante sau

(b)

orice responsabilitate, în baza clauzelor planului, de a finanța orice deficit al planului, dacă alte entități încetează să mai participe.

(a)

înțelegerea contractuală sau politica declarată pentru înregistrarea costului net privind beneficiul determinat sau faptul că nu există o astfel de politică;

(b)

politica pentru determinarea contribuției de plată de către entitate;

(c)

dacă entitatea contabilizează o alocare a costului net privind beneficiul determinat în conformitate cu alineatul (34A), toate informațiile despre plan ca întreg în conformitate cu alineatele (120) – (121);

(d)

dacă entitatea contabilizează contribuția de plată aferentă perioadei în conformitate cu alineatul (34A), informațiile despre plan ca întreg cerute în conformitate cu alineatele (120A) literele (b) – (e), (j), (n), (o), (q) și (121). Prezentarea celorlalte informații cerute de alineatul (120A) nu se aplică.

(a)

costul serviciului curent [a se vedea alineatele (63) – (91)];

(b)

costul dobânzii [a se vedea alineatul (82)];

(c)

rentabilitatea prevăzută a oricăror active ale planului [a se vedea alineatele (105) – (107)] și a oricăror drepturi de rambursare [a se vedea alineatul (104A)];

(d)

câștiguri și pierderi actuariale, în conformitate cu politica contabilă a entității [a se vedea alineatele (92) – (93D)];

(e)

costul serviciilor anterioare [a se vedea alineatul (96)];

(f)

efectul oricăror reduceri sau decontări [a se vedea alineatele (109) și (110)] și

(g)

efectul limitării de la alineatul (58) litera (b), cu excepția cazului în care este recunoscut în afara contului de profit și pierdere, în conformitate cu alineatul (93C).

(a)

10 % din valoarea actualizată a obligației privind beneficiul determinat la acea dată (înainte de deducerea activelor planului) și

(b)

10 % din valoarea justă a oricăror active ale planului de la acea dată.

(a)

toate planurile sale de beneficii determinate și

(b)

toate câștigurile și pierderile sale actuariale.

(a)

politica contabilă a entității aplicată pentru recunoașterea câștigurilor și pierderilor actuariale;

(b)

o descriere generală a tipului planului;

(c)

o reconciliere a soldurilor de deschidere și închidere ale valorii actualizate a obligației privind beneficiul determinat prezentând separat, după caz, efectele din decursul perioadei care pot fi atribuite fiecăruia din următoarele:

(d)

o analiză a obligației privind beneficiul determinat în valorile care rezultă din planuri care sunt integral nefinanțate și valorile care rezultă din planuri care sunt finanțate integral sau parțial;

(e)

o reconciliere a soldurilor de deschidere și închidere ale valorii juste a activelor planului și a soldurilor de închidere și deschidere ale oricărui drept de rambursare recunoscut ca un activ în conformitate cu alineatul (104A) prezentând separat, dacă este cazul, efectele din decursul perioadei care poate fi atribuită fiecăruia dintre următoarele:

(f)

o reconciliere a valorii actualizate a unei obligații privind beneficiul determinat de la litera (c) și valoarea justă a activelor planului de la litera (e) cu activele și datoriile recunoscute în bilanț, care arată cel puțin:

(g)

cheltuiala totală recunoscută în profit sau pierdere pentru fiecare dintre următoarele, și elementul (elementele)-rând(uri) în care sunt incluse:

(h)

valoarea totală recunoscută în situația veniturilor și cheltuielilor recunoscute pentru fiecare dintre următoarele:

(i)

pentru entitățile care recunosc câștigurile și pierderile actuariale în situația veniturilor și cheltuielilor recunoscute în conformitate cu alineatul (93A), valoarea cumulată a câștigurilor și pierderilor actuariale recunoscute în situația de venituri și cheltuieli recunoscute;

(j)

pentru fiecare categorie majoră de active ale planului, care va include, dar nu se va limita la instrumentele de capitaluri proprii, instrumente de datorie, proprietăți și toate celelalte active, procentajul sau valoarea pe care fiecare categorie majoră o constituie din valoarea justă a activelor totale ale planului;

(k)

valorile incluse în valoarea justă a activelor planului pentru:

(l)

o descriere narativă a bazei utilizate pentru a determina rata globală prevăzută a rentabilității activelor, incluzând efectul categoriilor majore ale activelor planului;

(m)

rentabilitatea reală a activelor planului, precum și rentabilitatea reală a oricărui drept de rambursare recunoscut ca activ în conformitate cu alineatul (104A);

(n)

principalele ipoteze actuariale folosite la data bilanțului, incluzând, după caz:

(o)

efectul unei creșteri a unui punct procentual și efectul unei descreșteri a unui punct procentual al tendinței ratelor presupuse ale costului medical asupra:

(p)

valorile pentru perioadele anuale curente și pentru patru perioade anuale anterioare ale:

(q)

cea mai bună estimare a angajatorului, de îndată ce poate fi determinată în mod rezonabil, a contribuțiilor la plan preconizate a fi plătite în decursul perioadei anuale cu începere după data bilanțului.

La alineatul (29) litera (b), „alineatul (120)” se modifică și devine „alineatul (120A)”.

La alineatul (60), „alineatul (120) litera (c) punctul (vi)” se modifică și devine „alineatul (120A) litera (f) punctul (iii)”.

În exemplul ce ilustrează alineatul (60), „alineatul (120) litera (c) punctul (vi)” se modifică și devine „alineatul (120A) litera (f) punctul (iii)”.

La alineatul (104C), „alineatul (120) litera (c) punctul (vii)” se modifică și devine „alineatul (120A) litera (f) punctul (iv)”.

La alineatul (159) litera (b),

„alineatele (120) litera (c) punctul (vii), (120) litera (f) punctul (iv), (120) litera (g) și (120) litera (h) punctul (iii)”

se modifică și devin

„alineatele (120A) litera (f) punctul (iv), (120A) litera (g) punctul (iv), (120A) litera (m) și (120A) litera (n) punctul (iii)”.

1.

O entitate poate încheia un acord care conține o tranzacție sau o serie de tranzacții conexe, care nu ia forma juridică a unui contract de leasing, dar conferă dreptul de a utiliza un activ (de exemplu, un element de imobilizări corporale) în schimbul unei plăți sau al unei serii de plăți. Exemplele de acorduri în care o entitate (furnizorul) poate ceda un astfel de drept de utilizare a unui activ către o altă entitate (cumpărătorul), adesea cu servicii conexe, cuprind:

2.

Prezenta interpretare oferă îndrumări pentru a se determina dacă astfel de acorduri constituie sau conțin contracte de leasing care ar trebui să fie contabilizate în conformitate cu IAS 17. Ea nu oferă îndrumări pentru determinarea modului în care un astfel de contract de leasing ar trebui să fie clasificat în conformitate cu standardul menționat.

3.

În unele acorduri, activul de bază care face obiectul contractului de leasing este o parte a unui activ mai mare. Prezenta interpretare nu se ocupă de determinarea momentului în care o parte dintr-un activ mai mare este ea însăși activul de bază în sensul aplicării IAS 17. Fără îndoială, acordurile în care activul de bază reprezintă o unitate de cont fie în conformitate cu IAS 16, fie cu IAS 38 sunt cuprinse în domeniul de aplicare al prezentei interpretări.

4.

Prezenta interpretare nu se aplică acordurilor care constituie sau conțin contracte de leasing care nu sunt cuprinse în domeniul de aplicare al IAS 17.

5.

Problemele tratate în prezenta interpretare sunt:

6.

Determinarea dacă un acord constituie sau conține un contract de leasing se bazează pe fondul acordului și necesită o evaluare pentru a se constata dacă:

7.

Deși se poate identifica în mod explicit un activ anume dintr-un acord, acesta nu face obiectul unui contract de leasing dacă executarea acordului nu depinde de utilizarea activului specificat. De exemplu, dacă furnizorul este obligat să livreze o cantitate specificată de bunuri sau servicii și are dreptul și capacitatea de a furniza acele bunuri sau servicii prin utilizarea altor active nespecificate în acord, atunci executarea acordului nu depinde de activul specificat și angajamentul nu conține un contract de leasing. O obligație de garanție care permite sau solicită înlocuirea aceluiași activ sau a unor active similare atunci când activul specificat nu funcționează corect nu exclude tratamentul de leasing. De asemenea, o prevedere contractuală (contingentă sau de altă natură) care să permită sau să solicite furnizorului să înlocuiască alte active pentru orice motiv la sau după o dată specificată nu exclude tratamentul de leasing înainte de data înlocuirii.

8.

Un activ a fost specificat implicit dacă, de exemplu, furnizorul deține sau concesionează un singur activ cu care să îndeplinească obligația și furnizorul nu poate să-și îndeplinească, în mod fezabil sau practicabil din punct de vedere economic, obligația prin utilizarea activelor alternative.

9.

Un acord conferă dreptul de a utiliza activul dacă acordul conferă cumpărătorului (locatarului) dreptul de a controla utilizarea activului de bază. Dreptul de a controla utilizarea activului de bază este conferit dacă este îndeplinită oricare dintre condițiile de mai jos:

10.

Evaluarea dacă un acord conține un contract de leasing se va face la inițierea acordului, care este data cea mai apropiată dintre următoarele două date, data acordului sau data asumării obligațiilor prin acord de către fiecare parte, pe baza tuturor faptelor și circumstanțelor. Reevaluarea faptului că un acord conține sau nu un contract de leasing după inițierea acordului are loc numai dacă este îndeplinită una dintre condițiile următoare:

11.

Reevaluarea acordului se bazează pe faptele și circumstanțele de la data reevaluării, inclusiv perioada rămasă din acord. Modificările estimărilor (de exemplu valoarea estimată a produsului care trebuie livrat cumpărătorului sau altor cumpărători potențiali) nu împiedică reevaluarea. Dacă un acord este reevaluat și se determină existența unui contract de leasing (sau inexistența acestuia), se va aplica contabilitatea de leasing (sau se va înceta aplicarea acesteia) în următoarele cazuri:

12.

Dacă un acord conține un contract de leasing, părțile acordului vor aplica cerințele IAS 17 pentru elementul de leasing al angajamentului, numai dacă acesta nu este exceptat de la cerințele respective în conformitate cu alineatul (2) din IAS 17. Prin urmare, dacă un acord conține un contract de leasing, acel leasing va fi clasificat ca un leasing financiar sau ca un leasing operațional în conformitate cu alineatele (6) – (19) din IAS 17. Elementele acordului care nu intră sub incidența IAS 17 se contabilizează în conformitate cu alte standarde.

13.

În sensul aplicării cerințelor IAS 17, plățile și alte considerente impuse de acord vor fi separate la inițierea acordului sau la reevaluarea acordului, ca aparținând leasingului sau altor elemente, pe baza valorilor lor juste relative. Plățile minime ale contractului de leasing, în conformitate cu definițiile de la alineatul (4) din IAS 17, includ numai plățile pentru leasing (de exemplu dreptul de utilizare a activului) și exclud plățile pentru alte elemente ale acordului (de exemplu serviciile și costul intrărilor).

14.

În unele cazuri, separarea plăților pentru leasing de cele pentru alte elemente ale acordului va necesita utilizarea de către cumpărător a unei tehnici de estimare. De exemplu, un cumpărător poate estima plățile pentru contractul de leasing făcând referire la un contract de leasing pentru un activ comparabil care nu conține și alte elemente sau prin estimarea plăților pentru alte elemente din acord, cu referire la alte contracte comparabile, și apoi prin deducerea acestor plăți din plățile totale efectuate în temeiul acordului.

15.

Dacă un cumpărător conchide că este imposibil să separe plățile în mod credibil:

16.

O entitate va aplica prezenta interpretare pentru perioadele anuale cu începere de la 1 ianuarie 2006. Aplicarea anterior acestei date este încurajată. Dacă o entitate aplică prezenta interpretare pentru o perioadă cu începere înainte de 1 ianuarie 2006, entitatea va prezenta acest fapt.

17.

IAS 8 specifică modul în care o entitate aplică o modificare în politica contabilă, care rezultă din aplicarea inițială a interpretării. O entitate nu este obligată să respecte cerințele respective atunci când aplică pentru prima dată prezenta interpretare. Dacă o entitate utilizează această scutire, ea va aplica alineatele (6) – (9) ale interpretării pentru acordurile existente la începutul primei perioade pentru care se prezintă informații comparative în conformitate cu IFRS-urile, pe baza faptelor și circumstanțelor existente la începutul acelei perioade.

IAS 8

Politici contabile, modificări în estimările contabile și erori

IAS 27

Situații financiare consolidate și individuale

IAS 28

Investiții în entitățile asociate

IAS 31

Interese în asocierile în participație

IAS 37

Provizioane, datorii contingente și active contingente

IAS 39

Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare (astfel cum a fost revizuit în 2003)

SIC-12

Consolidare – Entități cu scop special (astfel cum a fost revizuit în 2004)

1.

Scopul fondurilor de lichidare, de reconstituire și de reabilitare a mediului, denumite în continuare „fonduri de lichidare” sau „fonduri”, este de a separa activele care să finanțeze, parțial sau în întregime, costurile lichidării unei fabrici (precum o centrală nucleară) sau a unui anumit tip de echipament (precum automobilele) sau costurile generate de reabilitarea mediului (precum corectarea gradului de poluare a apei sau reconstituirea terenului afectat de exploatări miniere), toate denumite în continuare „lichidări”.

2.

Contribuțiile la aceste fonduri pot fi voluntare sau pot fi impuse de reglementări sau prin lege. Fondurile pot avea una dintre următoarele structuri:

3.

Aceste fonduri au, în general, următoarele trăsături:

4.

Prezenta interpretare se aplică contabilizării, în situațiile financiare ale contribuabilului, a intereselor aferente fondurilor de lichidare care întrunesc ambele caracteristici:

5.

Un interes rezidual într-un fond care se extinde dincolo de dreptul la rambursare, precum dreptul contractual la distribuiri după ce toate lichidările s-au încheiat sau la rularea fondului, poate fi un instrument de capitaluri proprii care intră sub incidența IAS 39 și nu se regăsește în domeniul de aplicare al prezentei interpretări.

6.

Aspectele abordate în prezenta interpretare sunt:

7.

Contribuabilul va recunoaște obligația sa de a plăti costuri de lichidare drept o datorie și recunoaște participarea sa în fond separat, cu excepția cazului în care nu este obligat să plătească costuri de lichidare, chiar dacă fondul nu plătește.

8.

Contribuabilul va determina dacă are control, control comun sau influență semnificativă asupra fondului, ținând seama de IAS 27, IAS 28, IAS 31 și SIC-12. Dacă răspunsul este afirmativ, contribuabilul va contabiliza participarea sa în fond în conformitate cu unul dintre aceste standarde.

9.

Dacă un contribuabil nu are control, control comun sau influență semnificativă asupra fondului, acesta va recunoaște dreptul de a primi rambursări din partea fondului ca rambursări efectuate în conformitate cu IAS 37. Rambursarea se va evalua la cea mai mică dintre următoarele valori:

Modificările în valoarea contabilă a dreptului de a primi rambursări, altele decât contribuțiile la fond și plățile din fond, vor fi recunoscute în profitul sau pierderea perioadei în care se produc modificările.

10.

Când un contribuabil are o obligație de a aduce o potențială contribuție suplimentară, de exemplu în cazul falimentului unui alt contribuabil sau dacă valoarea activelor de investiție deținute de fond scade în așa măsură încât ele devin insuficiente pentru a acoperi obligațiile de rambursare ale fondului, această obligație este o datorie contingentă care intră sub incidența IAS 37. Contribuabilul va recunoaște datoria numai dacă este probabil că vor fi aduse contribuții suplimentare.

11.

Un contribuabil va prezenta natura participării sale într-un fond, precum și orice restricții privind accesul la activele fondului.

12.

Atunci când un contribuabil are obligația de a aduce o contribuție suplimentară potențială care nu este recunoscută drept datorie [a se vedea alineatul (10)], acesta va prezenta informațiile prevăzute la alineatul (86) din IAS 37.

13.

Atunci când un contribuabil contabilizează participarea sa la fond în conformitate cu alineatul (9), el va prezenta informațiile prevăzute la alineatul (85) litera (c) din IAS 37.

14.

O entitate va aplica prezenta interpretare pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2006 sau la o dată ulterioară. Aplicarea anterioară acestei date este încurajată. Dacă o entitate aplică prezenta interpretare pentru o perioadă cu începere înainte de 1 ianuarie 2006, entitatea va prezenta acest fapt.

15.

Modificările politicilor contabile vor fi contabilizate în conformitate cu cerințele IAS 8.