„(2)   Autoritatea acționează în limitele competențelor care îi sunt conferite prin prezentul regulament și în limitele domeniului de aplicare al Directivei 2002/87/CE, al Directivei 2008/48/CE (*1), al Directivei 2009/110/CE, al Regulamentului (UE) nr. 575/2013 (*2), al Directivei 2013/36/UE (*3), al Directivei 2014/49/UE (*4), al Directivei 2014/92/UE (*5), al Directivei (UE) 2015/2366 (*6) ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și, în măsura în care aceste acte se aplică instituțiilor financiare și de credit și autorităților competente care le supraveghează, în limitele părților relevante ale Directivei 2002/65/CE, inclusiv ale tuturor directivelor, regulamentelor și deciziilor adoptate în baza acestor acte, precum și ale oricărui alt act juridic cu caracter obligatoriu al Uniunii care conferă atribuții Autorității. Autoritatea acționează, de asemenea, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului (*7).

Autoritatea acționează, de asemenea, în limitele competențelor conferite prin prezentul regulament și ale domeniului de aplicare al Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului (*8) și al Regulamentului (UE) 2015/847 al Parlamentului European și a Consiliului (*9) în măsura în care directiva și regulamentul menționate se aplică operatorilor din sectorul financiar și autorităților competente care îi supraveghează. Exclusiv în acest scop, Autoritatea îndeplinește atribuțiile conferite, prin orice act juridic cu caracter obligatoriu al Uniunii, Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (*10), sau Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (*11). Atunci când îndeplinește aceste atribuții, Autoritatea consultă respectivele Autorități europene de supraveghere și le ține la curent cu privire la activitățile sale în legătură cu orice entitate care este o «instituție financiară», în sensul definiției de la articolul 4 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, sau un «participant la piețele financiare», în sensul definiției de la articolul 4 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(3)   Autoritatea acționează în domeniul activităților instituțiilor de credit, ale conglomeratelor financiare, ale firmelor de investiții, ale instituțiilor de plată și ale instituțiilor emitente de monedă electronică, în legătură cu aspecte care nu sunt abordate în mod direct în actele legislative menționate la alineatul (2), inclusiv aspecte de guvernanță corporativă, audit și raportare financiară, luând în considerare modele de afaceri sustenabile și integrarea factorilor de mediu, sociali și care țin de guvernanță, cu condiția ca astfel de acțiuni să fie necesare pentru asigurarea aplicării eficace și consecvente a actelor respective.

„(6)   Autoritatea instituie, ca parte integrantă a sa, un comitet care să-i furnizeze consultanță cu privire la modul în care, în deplină conformitate cu normele aplicabile, acțiunile și măsurile sale ar trebui să țină seama de diferențele specifice care predomină în sector, legate de natura, amploarea și complexitatea riscurilor, de modelele de afaceri și de practicile de afaceri, precum și de dimensiunea instituțiilor financiare și a piețelor, în măsura în care acești factori sunt relevanți în temeiul normelor avute în vedere.”

„(1)   Autoritatea face parte dintr-un sistem european de supraveghere financiară (SESF). Obiectivul principal al SESF este de a asigura aplicarea corespunzătoare a normelor aplicabile sectorului financiar pentru a menține stabilitatea financiară, generând astfel încredere în sistemul financiar în ansamblu și asigurând o protecție eficace și suficientă pentru clienții serviciilor financiare și pentru consumatorii de servicii financiare.”;

„(4)   În conformitate cu principiul cooperării loiale menționat la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), părțile la SESF cooperează, în spiritul încrederii și al unui deplin respect reciproc, în special pentru a asigura circulația unor informații pertinente și fiabile între ele și dinspre Autoritate către Parlamentul European, Consiliu și Comisie.”;

„(3)   În îndeplinirea sarcinilor menționate la alineatul (1) și în exercitarea prerogativelor menționate la alineatul (2), Autoritatea acționează în temeiul și în limitele legii și acordă atenția cuvenită principiilor proporționalității, după caz, și al unei mai bune reglementări, inclusiv rezultatelor analizelor cost-beneficiu realizate în conformitate cu prezentul regulament.

Consultările publice deschise menționate la articolele 10, 15, 16 și 16a se desfășoară pe o scară cât mai largă pentru a asigura o abordare incluzivă cu privire la toate părțile interesate și acordă părților interesate un termen rezonabil pentru a răspunde. Autoritatea publică un rezumat al contribuțiilor primite de la părțile interesate și o prezentare a modului în care informațiile și punctele de vedere obținute în urma consultării au fost utilizate în proiectul de standard tehnic de reglementare și în proiectul de standard tehnic de punere în aplicare.”

„(2)   Autoritatea monitorizează activitățile financiare noi și existente și poate adopta ghiduri și recomandări pentru a promova siguranța și soliditatea piețelor, precum și convergența și eficacitatea practicilor de reglementare și de supraveghere.”;

„(4)   Autoritatea instituie, ca parte integrantă a sa, un comitet pentru protecția consumatorilor și inovare financiară care reunește toate autoritățile competente relevante și autoritățile responsabile cu protecția consumatorilor, în vederea îmbunătățirii protecției consumatorilor, a realizării unei abordări coordonate a modului de reglementare și de supraveghere a activităților financiare noi sau inovatoare și în vederea formulării de opinii pe care Autoritatea să le prezinte Parlamentului European, Consiliului și Comisiei. Autoritatea cooperează strâns cu Comitetul european pentru protecția datelor instituit prin Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (*18) pentru a evita suprapunerile, neconcordanțele și insecuritatea juridică în sfera protecției datelor. Autoritatea poate invita, de asemenea, și autoritățile naționale de protecție a datelor ca observatori în cadrul comitetului.

(5)   Autoritatea poate interzice sau restricționa temporar comercializarea, distribuirea sau vânzarea anumitor produse, instrumente sau activități financiare care au potențialul de a cauza prejudicii financiare semnificative clienților sau consumatorilor sau amenință buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea întregului sistem financiar din Uniune sau a unei părți a acestuia în cazurile specificate în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) și în condițiile prevăzute în respectivele acte, sau dacă acest lucru este necesar într-o situație de urgență în conformitate cu articolul 18 și în condițiile prevăzute în respectivul articol.

Autoritatea își revizuiește decizia menționată la primul paragraf la intervale corespunzătoare și cel puțin o dată la șase luni. În urma a cel puțin două reînnoiri consecutive și pe baza unei analize adecvate care vizează evaluarea impactului asupra clientului sau asupra consumatorului, Autoritatea poate lua o decizie cu privire la reînnoirea anuală a interdicției.

Statele membre pot solicita Autorității să își reanalizeze decizia. În acest caz, Autoritatea decide în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 44 alineatul (1) paragraful al doilea dacă își menține sau nu decizia.

Autoritatea poate analiza, de asemenea, necesitatea de a interzice sau de a restricționa anumite tipuri de activități sau practici financiare și, dacă acest lucru este necesar, poate informa Comisia și autoritățile competente pentru a facilita adoptarea unor astfel de interdicții sau restricții.

„(2)   În cazul în care Autoritatea nu a transmis un proiect de standard tehnic de reglementare în termenul stabilit în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), Comisia poate solicita un astfel de proiect și stabili un nou termen pentru aceasta. Autoritatea informează în timp util Parlamentul European, Consiliul și Comisia cu privire la faptul că nu va respecta noul termen.”;

„(4)   Standardele tehnice de reglementare sunt adoptate prin intermediul unor regulamente sau decizii. În titlul unor astfel de regulamente sau decizii figurează cuvintele «standard tehnic de reglementare». Standardele respective se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare la data prevăzută în cuprinsul lor.”

„(1)   În cazul în care Parlamentul European și Consiliul conferă competențe de executare Comisiei pentru a adopta standarde tehnice de punere în aplicare, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, în conformitate cu articolul 291 din TFUE, în domeniile prevăzute în mod expres în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament, Autoritatea poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare. Standardele tehnice de punere în aplicare sunt tehnice, nu implică decizii strategice sau opțiuni de politică publică, iar conținutul lor are scopul de a stabili condițiile de punere în aplicare a actelor în cauză. Autoritatea înaintează proiectele sale de standarde tehnice de punere în aplicare Comisiei spre adoptare. În același timp, Autoritatea transmite respectivele standarde tehnice Parlamentului European și Consiliului spre informare.

Înainte de a înainta Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare, Autoritatea organizează consultări publice deschise cu privire la acestea și analizează eventualele costuri și beneficii aferente, cu excepția cazului în care astfel de consultări și analize sunt puternic disproporționate în raport cu domeniul de aplicare și cu impactul proiectelor de standarde tehnice de punere în aplicare în cauză sau cu gradul specific de urgență al situației. Autoritatea solicită, de asemenea, opinia Grupului părților interesate din domeniul bancar menționat la articolul 37.

În termen de trei luni de la primirea unui proiect de standard tehnic de punere în aplicare, Comisia decide cu privire la adoptarea acestuia. Comisia poate prelungi acest termen cu o lună. Comisia informează Parlamentul European și Consiliul în timp util dacă adoptarea nu se poate realiza în termenul de trei luni. Comisia poate adopta proiectul de standard tehnic de punere în aplicare doar parțial sau cu modificări atunci când acest lucru este impus de interesele Uniunii.

În cazul în care intenționează să nu adopte un proiect de standard tehnic de punere în aplicare sau să îl adopte parțial sau cu modificări, Comisia îl retrimite Autorității, explicând de ce nu intenționează să îl adopte sau explicând motivele pentru care au fost efectuate modificări. Comisia transmite o copie a scrisorii sale Parlamentului European și Consiliului. În termen de șase săptămâni, Autoritatea poate modifica proiectul de standard tehnic de punere în aplicare pe baza modificărilor propuse de Comisie și îl poate retransmite Comisiei sub forma unui aviz formal. Autoritatea transmite o copie a acestui aviz formal Parlamentului European și Consiliului.

În cazul în care, la expirarea termenului de șase săptămâni menționat la al patrulea paragraf, Autoritatea nu a înaintat un proiect de standard tehnic de punere în aplicare modificat sau a înaintat un proiect de standard tehnic de punere în aplicare care este modificat într-un mod care nu corespunde modificărilor propuse de Comisie, Comisia poate adopta standardul tehnic de punere în aplicare cu modificările pe care le consideră relevante sau îl poate respinge.

Comisia nu poate să modifice conținutul unui proiect de standard tehnic de punere în aplicare întocmit de Autoritate fără a se coordona în prealabil cu Autoritatea, astfel cum se prevede în prezentul articol.

(2)   În cazul în care Autoritatea nu a transmis un proiect de standard tehnic de punere în aplicare în termenul stabilit în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), Comisia poate stabili un nou termen pentru aceasta. Autoritatea informează în timp util Parlamentul European, Consiliul și Comisia cu privire la faptul că nu va respecta noul termen.”;

„(4)   Standardele tehnice de punere în aplicare sunt adoptate prin intermediul unor regulamente sau decizii. În titlul unor astfel de regulamente sau decizii figurează cuvintele «standard tehnic de punere în aplicare». Standardele respective se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare la data prevăzută în cuprinsul lor.”

„(1)   În scopul stabilirii de practici unitare, eficiente și eficace în materie de supraveghere în cadrul SESF, și al garantării aplicării comune, uniforme și coerente a dreptului Uniunii, Autoritatea emite ghiduri adresate tuturor autorităților competente sau tuturor instituțiilor financiare și emite recomandări adresate uneia sau mai multor autorități competente sau uneia sau mai multor instituții financiare.

Ghidurile și recomandările respectă delegările de competențe conferite prin actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) sau în prezentul articol.

(2)   Autoritatea organizează, după caz, consultări publice deschise cu privire la ghidurile și recomandările pe care le emite și analizează eventualele costuri și beneficii aferente emiterii unor astfel de ghiduri și recomandări. Aceste consultări și analize sunt proporționale în raport cu domeniul de aplicare, natura și impactul ghidurilor sau recomandărilor. Autoritatea solicită, de asemenea, după caz, opinia Grupului părților interesate din domeniul bancar menționat la articolul 37. Autoritatea prezintă justificări în cazul în care nu realizează consultări publice deschise sau nu solicită opinia Grupului părților interesate din domeniul bancar.”;

„(2a)   Ghidurile și recomandările nu se limitează la simpla menționare sau reproducere a elementelor actelor legislative. Înainte de a emite un nou ghid sau o nouă recomandare, Autoritatea revizuiește mai întâi ghidurile și recomandările existente, pentru a evita orice suprapunere.”;

„(4)   În raportul menționat la articolul 43 alineatul (5), Autoritatea informează Parlamentul European, Consiliul și Comisia cu privire la ghidurile și recomandările care au fost emise.”

„(2a)   Fără a aduce atingere competențelor conferite în temeiul prezentului regulament și înainte de a emite o recomandare, astfel cum se prevede la alineatul (3), Autoritatea colaborează cu autoritatea competentă în cauză, în cazul în care consideră că o astfel de colaborare este adecvată pentru soluționarea unei încălcări a dreptului Uniunii, în încercarea de a ajunge la un acord cu privire la acțiunile necesare pentru ca autoritatea competentă să respecte dreptul Uniunii.”;

„(6)   Fără a aduce atingere competențelor care îi revin Comisiei în temeiul articolului 258 din TFUE, atunci când o autoritate competentă nu respectă avizul formal menționat la alineatul (4) de la prezentul articol în termenul menționat în acesta și când este necesară remedierea promptă a nerespectării în vederea menținerii sau restabilirii condițiilor neutre de concurență de pe piață sau în vederea garantării bunei funcționări și a integrității sistemului financiar, Autoritatea poate, în cazul în care cerințele relevante prevăzute de actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament sunt direct aplicabile instituțiilor financiare sau, în chestiuni legate de prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, operatorilor din sectorul financiar, să adopte o decizie individuală adresată unei instituții financiare sau unui alt operator din sectorul financiar prin care i se solicită să ia toate măsurile necesare pentru a se conforma obligațiilor sale în temeiul dreptului Uniunii, inclusiv încetarea oricărei practici.

În chestiuni legate de prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului, în cazul în care cerințele relevante ale actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) nu sunt direct aplicabile operatorilor din sectorul financiar, Autoritatea poate adopta o decizie prin care să îi solicite autorității competente să se conformeze avizului formal menționat la alineatul (4) din prezentul articol în termenul specificat în acesta. În cazul în care autoritatea competentă nu se conformează deciziei respective, Autoritatea poate adopta, de asemenea, o decizie în conformitate cu primul paragraf. În acest scop, Autoritatea aplică dreptul relevant al Uniunii în ansamblu, precum și, în cazul în care aceasta cuprinde directive, dreptul intern, în măsura în care acesta transpune directivele respective. În cazul în care dreptul relevant al Uniunii constă în regulamente iar regulamentele în cauză acordă, în mod explicit, opțiuni statelor membre, Autoritatea aplică și dreptul intern, în măsura în care au fost exercitate astfel de opțiuni.

Decizia Autorității trebuie să fie conformă cu avizul formal emis de Comisie în temeiul alineatului (4).

(7)   Deciziile adoptate în conformitate cu alineatul (6) prevalează asupra oricărei decizii adoptate anterior de autoritățile competente cu privire la aceeași chestiune.

Atunci când adoptă o măsură în legătură cu chestiuni care fac obiectul unui aviz formal în temeiul alineatului (4) sau al unei decizii în temeiul alineatului (6), autoritățile competente respectă avizul formal sau decizia, după caz.”

„(1)   În cazurile specificate în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) și fără a aduce atingere competențelor prevăzute la articolul 17, Autoritatea poate acorda asistență autorităților competente pentru a se ajunge la un acord în conformitate cu procedura stabilită la alineatele (2)–(4) din prezentul articol, în oricare dintre următoarele circumstanțe:

În cazurile în care actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) dispun adoptarea unei decizii comune de către autoritățile competente și dacă, în conformitate cu actele respective, Autoritatea poate să acorde sprijin, din proprie inițiativă, pentru ajungerea la un acord în conformitate cu procedura stabilită la alineatele (2)-(4) din prezentul articol, autorităților competente în cauză, este prezumată existența unui dezacord în absența unei decizii comune din partea autorităților respective în termenele prevăzute în actele respective.”;

„(1a)   Autoritățile competente în cauză informează fără întârziere nejustificată Autoritatea că nu s-a ajuns la un acord în următoarele cazuri:

(1b)   Președintele analizează dacă Autoritatea ar trebui să acționeze în conformitate cu alineatul (1). În cazul în care intervenția este din inițiativa proprie a Autorității, Autoritatea informează autoritățile competente în cauză cu privire la decizia sa referitoare la intervenție.

În așteptarea deciziei Autorității, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 44 alineatul (3a), în cazul în care pentru actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) este necesară adoptarea unei decizii comune, toate autoritățile competente implicate în adoptarea deciziei comune amână deciziile lor individuale. În cazul în care autoritatea decide să acționeze, toate autoritățile competente implicate în decizia comună își amână deciziile proprii până la încheierea procedurii prevăzute la alineatele (2) și (3) din prezentul articol.”;

„(3a)   Autoritatea informează autoritățile competente în cauză cu privire la încheierea procedurilor menționate la alineatele (2) și (3) și, dacă este cazul, cu privire la decizia luată în temeiul alineatului (3).”;

„(4)   Fără a aduce atingere competențelor care îi revin Comisiei în temeiul articolului 258 din TFUE, atunci când o autoritate competentă nu respectă decizia Autorității, nereușind astfel să asigure că o instituție financiară sau, în chestiuni legate de prevenirea și combaterea spălării banilor sau a finanțării terorismului, un operator din sectorul financiar respectă cerințele care îi sunt direct aplicabile în temeiul actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament, Autoritatea poate adopta o decizie individuală adresată instituției financiare sau operatorului din sectorul financiar în cauză prin care să îi solicite să ia toate măsurile necesare pentru a se conforma obligațiilor sale în temeiul dreptului Uniunii, inclusiv încetarea oricărei practici.

În chestiuni legate de prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului, Autoritatea poate adopta, de asemenea, o decizie în conformitate cu prezentul alineat primul paragraf în cazul în care cerințele relevante ale actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) nu sunt direct aplicabile operatorilor din sectorul financiar. În acest scop, Autoritatea aplică dreptul relevant al Uniunii în ansamblu, precum și, în cazul în care aceasta cuprinde directive, dreptul intern, în măsura în care acesta transpune directivele respective. În cazul în care legislația relevantă a Uniunii constă în regulamente, iar regulamentele în cauză acordă, în mod explicit, opțiuni statelor membre, Autoritatea aplică și dreptul intern, în măsura în care au fost exercitate astfel de opțiuni.”

„(1)   Autoritatea promovează și monitorizează, în limitele competențelor sale, funcționarea eficientă, eficace și unitară a colegiilor de supraveghere atunci când acestea sunt înființate prin actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) și promovează aplicarea unitară și coerentă a dreptului Uniunii de către colegiile de supraveghere. În scopul asigurării convergenței celor mai bune practici în materie de supraveghere, Autoritatea promovează planuri comune de supraveghere și verificări comune, iar personalul Autorității este membru cu drepturi depline al colegiilor de supraveghere și, ca atare, are posibilitatea de a participa la activitățile colegiilor de supraveghere, inclusiv inspecții la fața locului efectuate în comun de două sau mai multe autorități competente.”;

„(3)   Autoritatea poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare și standarde tehnice de punere în aplicare în conformitate cu delegările de competențe prevăzute în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), în conformitate cu articolele 10-15, pentru a asigura condiții uniforme de aplicare în ceea ce privește dispozițiile referitoare la funcționarea operațională a colegiilor de supraveghere. Autoritatea poate emite ghiduri și recomandări în conformitate cu articolul 16 pentru a promova convergența activităților de supraveghere și a bunelor practici care au fost adoptate de colegiile de supraveghere.”

„(2)   Autoritatea, în colaborare cu CERS și în conformitate cu articolul 23, elaborează un set comun de indicatori cantitativi și calitativi (tablou de riscuri) pentru identificarea și măsurarea riscului sistemic.”;

„(4)   La solicitarea uneia sau a mai multor autorități competente, a Parlamentului European, a Consiliului ori a Comisiei sau din proprie inițiativă, Autoritatea poate desfășura o investigație pentru un anumit tip de instituție financiară sau tip de produs sau tip de conduită pentru a evalua amenințările potențiale la adresa integrității piețelor financiare sau a stabilității sistemului financiar sau a protecției clienților și consumatorilor.

În urma unei investigații efectuate în temeiul primului paragraf, consiliul supraveghetorilor poate formula recomandări corespunzătoare adresate autorităților competente vizate privind măsurile necesare.

În aceste scopuri, Autoritatea poate face uz de competențele care îi sunt conferite în temeiul prezentului regulament, inclusiv în temeiul articolului 35.”

„(2)   Autoritatea poate, dacă este cazul, să elaboreze noi instrumente practice și de convergență pentru promovarea abordărilor și practicilor comune în materie de supraveghere.

În vederea instituirii unei culturi comune a supravegherii, Autoritatea elaborează și menține actualizat un manual de supraveghere al Uniunii, referitor la supravegherea instituțiilor financiare din Uniune, care ține seama în mod corespunzător de natura, amploarea și de complexitatea riscurilor, de practicile de afaceri, de modelele de afaceri și de dimensiunea instituțiilor financiare și a piețelor. De asemenea, Autoritatea elaborează și menține actualizat un manual de rezoluție al Uniunii, referitor la rezoluția instituțiilor financiare din Uniune, care ține seama în mod corespunzător de natura, amploarea și complexitatea riscurilor, de practicile de afaceri, de modelele de afaceri și de dimensiunea instituțiilor financiare și a piețelor. Atât manualul de supraveghere al Uniunii, cât și manualul de rezoluție al Uniunii stabilesc cele mai bune practici și specifică metodologii și procese de înaltă calitate.

Dacă este cazul, Autoritatea organizează consultări publice deschise cu privire la avizele menționate la alineatul (1) litera (a) și la instrumentele și mijloacele menționate la prezentul alineat. Aceasta analizează de asemenea, dacă este cazul, eventualele costuri și beneficii aferente. Astfel de consultări și analize trebuie să fie proporționale cu domeniul de aplicare, natura și impactul avizelor sau al instrumentelor și mijloacelor. Autoritatea solicită, de asemenea, după caz, opinia Grupului părților interesate din domeniul bancar menționat la articolul 37.”

„(1)   Autoritatea îndeplinește un rol de coordonare generală între autoritățile competente, în special în cazul unor evoluții negative care ar putea periclita buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea sistemului financiar din Uniune.”;

„(3)   Pentru a contribui la instituirea unei abordări comune la nivel european în ceea ce privește inovarea tehnologică, Autoritatea promovează convergența în materie de supraveghere, cu sprijinul, dacă este cazul, al comitetului pentru protecția consumatorilor și inovare financiară, facilitând intrarea pe piață a actorilor sau a produselor care se bazează pe inovarea tehnologică, în special prin schimbul de informații și de bune practici. Autoritatea poate, după caz, să adopte ghiduri sau recomandări în conformitate cu articolul 16.”

„(1)   Autoritatea monitorizează și evaluează evoluțiile pieței în domeniul său de competență și, atunci când este necesar, informează Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale), Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), CERS, Parlamentul European, Consiliul și Comisia cu privire la tendințele microprudențiale importante, riscurile potențiale și vulnerabilitățile. Autoritatea include în evaluările sale o analiză a piețelor pe care operează instituțiile financiare, precum și o evaluare a impactului evoluțiilor potențiale ale pieței asupra respectivelor instituții.”;

„(3)   Fără a aduce atingere sarcinilor CERS stabilite prin Regulamentul (UE) nr. 1092/2010, Autoritatea pune la dispoziția Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și CERS evaluări ale tendințelor, riscurilor potențiale și vulnerabilităților în domeniul său de competență, o dată pe an și mai frecvent în cazul în care este necesar, împreună cu tabloul de riscuri menționat la articolul 22 alineatul (2) din prezentul regulament.”;

„(3b)   Autoritatea poate solicita autorităților competente să impună instituțiilor financiare să supună unui audit independent informațiile pe care trebuie să le furnizeze în conformitate cu alineatul (3a).”

„(4)   La primirea unui avertisment sau a unei recomandări din partea CERS adresată Autorității, Autoritatea discută acest avertisment sau această recomandare la următoarea întrunire a consiliului supraveghetorilor sau, după caz, mai devreme, în scopul de a evalua implicațiile avertismentului sau recomandării pentru îndeplinirea sarcinilor sale, precum și eventualele măsuri subsecvente.

Autoritatea decide, prin procedura adecvată de luare a deciziilor, cu privire la orice măsuri care trebuie luate în conformitate cu competențele care îi sunt conferite prin prezentul regulament în vederea soluționării problemelor identificate în avertismente și recomandări.

Dacă nu acționează pe baza unui avertisment sau a unei recomandări, Autoritatea explică CERS motivele acestei inacțiuni. CERS informează Parlamentul European în conformitate cu articolul 19 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010. De asemenea, CERS informează Consiliul în acest sens.

(5)   La primirea unui avertisment sau a unei recomandări din partea CERS, adresată unei autorități competente, Autoritatea face uz, după caz, de competențele conferite prin prezentul regulament pentru a asigura că avertismentului sau recomandării i se dă curs în timp util.

Atunci când destinatarul intenționează să nu dea curs recomandării CERS, acesta informează consiliul supraveghetorilor și discută cu acesta motivele inacțiunii sale.

În cazul în care autoritatea competentă, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010, informează Parlamentul European, Consiliul, Comisia și CERS cu privire la acțiunile pe care le-a întreprins ca răspuns la o recomandare a CERS, aceasta ține seama în mod corespunzător de punctele de vedere ale consiliului supraveghetorilor.”;

„(2)   Grupul părților interesate din domeniul bancar este compus din 30 de membri. Membrii respectivi sunt după cum urmează:

(3)   Membrii Grupului părților interesate din domeniul bancar sunt numiți de consiliul supraveghetorilor, în urma unei proceduri de selecție deschise și transparente. În luarea deciziei sale, consiliul supraveghetorilor asigură, în măsura în care este posibil, o reflectare adecvată a diversității din sectorul bancar, un echilibru geografic și de gen adecvat și o reprezentare corespunzătoare a părților interesate la nivelul Uniunii. Membrii Grupului părților interesate din domeniul bancar sunt selectați în funcție de calificări, competențe, cunoștințe relevante și experiență dovedită.”;

„(3a)   Membrii Grupului părților interesate din domeniul bancar își aleg președintele din propriile rânduri. Funcția de președinte este deținută pentru o perioadă de doi ani.

Parlamentul European poate invita președintele Grupului părților interesate din domeniul bancar să dea o declarație în Parlament și să răspundă la întrebările adresate de membrii acestuia ori de câte ori i se solicită acest lucru.”;

„(4)   Autoritatea furnizează toate informațiile necesare, sub rezerva respectării secretului profesional, astfel cum se prevede la articolul 70 din prezentul regulament, și asigură asistența de secretariat adecvată pentru Grupul părților interesate din domeniul bancar. Se acordă o remunerare adecvată membrilor Grupului părților interesate din domeniul bancar care reprezintă organizații non-profit, cu excepția reprezentanților sectorului. Această remunerare ține cont de activitățile pregătitoare și subsecvente ale membrilor și este cel puțin echivalentă cu ratele de rambursare a cheltuielilor funcționarilor în temeiul titlului V capitolul 1 secțiunea 2 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, astfel cum au fost stabilite prin Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului (*21) (Statutul funcționarilor). În cadrul Grupului părților interesate din domeniul bancar se pot înființa grupuri de lucru pe probleme tehnice. Membrii Grupului părților interesate din domeniul bancar au un mandat de patru ani, după care are loc o nouă procedură de selecție.

„(5)   Grupul părților interesate din domeniul bancar poate transmite Autorității opinii despre orice subiect legat de atribuțiile Autorității, acordând o atenție deosebită sarcinilor prevăzute la articolele 10-16, 29, 30 și 32.

În cazul în care membrii Grupului părților interesate din domeniul bancar nu reușesc să convină asupra unei opinii, o treime din membri sau membrii reprezentând un grup de părți interesate au posibilitatea de a emite o opinie separată.

Grupul părților interesate din domeniul bancar, Grupul părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, Grupul părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor și Grupul părților interesate din domeniul pensiilor ocupaționale pot emite o opinie comună privind aspecte legate de activitatea desfășurată de ESA în temeiul articolului 56 cu privire la poziții comune și acte comune.”;

„(7)   Autoritatea publică opiniile Grupului părților interesate din domeniul bancar, opiniile separate ale membrilor săi, rezultatele consultărilor, precum și informații privind modul în care au fost luate în considerare opiniile și rezultatele consultărilor.”

„(8)   Dacă autoritatea publică națională menționată la alineatul (1) litera (b) nu este responsabilă cu asigurarea respectării normelor de protecție a consumatorului, membrul consiliului supraveghetorilor menționat la litera respectivă poate decide să invite un reprezentant al autorității responsabile cu protecția consumatorului din statul membru respectiv, care nu va avea drept de vot. În cazul în care, într-un stat membru, protecția consumatorului este responsabilitatea mai multor autorități, autoritățile respective convin asupra unui reprezentant comun.”

„(1)   Consiliul supraveghetorilor oferă orientări pentru lucrările Autorității și este responsabil cu luarea deciziilor menționate la capitolul II. Consiliul supraveghetorilor adoptă avizele, recomandările, ghidurile și deciziile Autorității și emite opiniile menționate la capitolul II, pe baza unei propuneri a comitetului intern relevant, a grupului, a președintelui sau a consiliului de administrație, după caz.”;

„(5)   La propunerea consiliului de administrație, consiliul supraveghetorilor adoptă raportul anual privind activitățile Autorității, inclusiv privind îndeplinirea sarcinilor președintelui, și îl transmite până la data de 15 iunie a fiecărui an Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi și Comitetului Economic și Social European. Raportul se publică.”;

„(8)   Consiliul supraveghetorilor își exercită funcția de autoritate disciplinară în raport cu președintele și cu directorul executiv. Consiliul supraveghetorilor îl poate revoca pe directorul executiv în conformitate cu articolul 51 alineatul (5).”

„(1)   Deciziile consiliului supraveghetorilor se adoptă cu majoritatea simplă a membrilor săi. Fiecare membru cu drept de vot dispune de un singur vot.

În ceea ce privește actele specificate la articolele 10-16 din prezentul regulament, precum și măsurile și deciziile adoptate în temeiul articolului 9 alineatul (5) al treilea paragraf din prezentul regulament și al capitolului VI din prezentul regulament și prin derogare de la primul paragraf din prezentul alineat, consiliul supraveghetorilor adoptă decizii cu o majoritate calificată a membrilor săi, astfel cum este definită la articolul 16 alineatul (4) din TUE și la articolul 3 din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii, care include cel puțin o majoritate simplă a membrilor săi, prezenți la vot, din cadrul autorităților competente ale statelor membre care sunt state membre participante, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 (denumite în continuare «state membre participante»), și cu o majoritate simplă a membrilor săi, prezenți la vot, din cadrul autorităților competente ale statelor membre care nu sunt state membre participante (denumite în continuare «state membre neparticipante»).

Președintele nu votează cu privire la deciziile menționate la paragraful al doilea.

Atunci când analizează propunerile președintelui, consiliul supraveghetorilor încearcă să ajungă la un consens în ceea ce privește componența grupurilor în conformitate cu articolul 41 alineatele (2), (3) și (4), precum și în ceea ce privește membrii comitetului de evaluare inter pares menționat la articolul 30 alineatul (2). În absența consensului, deciziile Consiliului supraveghetorilor se adoptă cu o majoritate de trei sferturi dintre membrii săi cu drept de vot. Fiecare membru cu drept de vot dispune de un singur vot.

În ceea ce privește deciziile adoptate în temeiul articolului 18 alineatele (3) și (4) și prin derogare de la primul paragraf al prezentului alineat, Consiliul supraveghetorilor adoptă decizii pe baza unei majorități simple a membrilor săi cu drept de vot, care include o majoritate simplă a membrilor săi din cadrul autorităților competente ale statelor membre participante și o majoritate simplă a membrilor săi din cadrul autorităților competente ale statelor membre neparticipante.”;

„(3a)   În ceea ce privește deciziile în conformitate cu articolul 30, consiliul supraveghetorilor își exprimă votul cu privire la propunerile de decizii în cadrul unei proceduri scrise. Membrii cu drept de vot ai consiliului supraveghetorilor dispun de opt zile lucrătoare pentru a vota. Fiecare membru cu drept de vot dispune de un singur vot. Decizia propusă este considerată ca fiind adoptată, cu excepția cazului în care există obiecții din partea unei majorități simple a membrilor cu drept de vot ai consiliului supraveghetorilor. Abținerile nu sunt considerate ca fiind aprobări sau obiecții și nu sunt luate în considerare la calcularea numărului de voturi exprimate. În cazul în care trei membri cu drept de vot ai consiliului supraveghetorilor formulează obiecții împotriva procedurii scrise, proiectul de decizie este discutat de consiliul supraveghetorilor și face obiectul unei decizii în conformitate cu procedura stabilită la alineatul (1) din prezentul articol.

(3b)   În ceea ce privește deciziile în conformitate cu articolele 17 și 19, consiliul supraveghetorilor își exprimă votul cu privire la propunerile de decizii în cadrul unei proceduri scrise. Membrii cu drept de vot ai consiliului supraveghetorilor dispun de opt zile lucrătoare pentru a vota. Fiecare membru cu drept de vot dispune de un singur vot. Decizia propusă este considerată ca fiind adoptată, cu excepția cazului în care există obiecții din partea unei majorități simple a membrilor săi din cadrul autorităților competente ale statelor membre participante sau a unei majorități simple a membrilor săi din cadrul autorităților competente ale statelor membre neparticipante. Abținerile nu sunt considerate ca fiind aprobări sau obiecții și nu sunt luate în considerare la calcularea numărului de voturi exprimate. În cazul în care trei membri cu drept de vot ai consiliului supraveghetorilor formulează obiecții împotriva procedurii scrise, proiectul de decizie va fi discutat de consiliul supraveghetorilor, iar decizia poate fi adoptată cu o majoritate simplă a membrilor săi cu drept de vot ai consiliului supraveghetorilor, care include o majoritate simplă a membrilor săi din cadrul autorităților competente ale statelor membre participante și o majoritate simplă a membrilor săi din cadrul autorităților competente ale statelor membre neparticipante.

Prin derogare de la primul paragraf, de la data la care patru sau mai puțini membri cu drept de vot sunt din cadrul autorităților competente ale statelor membre neparticipante, decizia propusă este adoptată cu o majoritate simplă a membrilor săi cu drept de vot ai consiliului supraveghetorilor care include cel puțin un vot al membrilor din cadrul autorităților competente ale statelor membre neparticipante.”;

„(4)   Membrii fără drept de vot și observatorii nu participă la nicio discuție din cadrul consiliului supraveghetorilor referitoare la instituțiile financiare individuale, cu excepția cazului în care se prevede altfel la articolul 75 alineatul (3) sau în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2).

Primul paragraf nu se aplică directorului executiv și reprezentantului Băncii Centrale Europene desemnat de Consiliul său de supraveghere.

(4a)   Președintele Autorității are prerogativa de a solicita votarea în orice moment. Fără a aduce atingere acestei prerogative și eficacității procedurilor decizionale ale Autorității, Consiliul supraveghetorilor din cadrul Autorității încearcă să ajungă la un consens atunci când adoptă decizii.”

„(3a)   Consiliul de administrație poate examina, emite un aviz și formula propuneri cu privire la toate aspectele, cu excepția sarcinilor prevăzute la articolele 9a, 9b, 30, precum și la articolele 17 și 19 privind aspectele legate de prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului.”;

„(6)   Consiliul de administrație propune un raport anual referitor la activitățile Autorității, inclusiv la sarcinile președintelui, și îl prezintă consiliului supraveghetorilor spre aprobare.”;

„(8)   Consiliul de administrație numește și revocă membrii comisiei de apel, în conformitate cu articolul 58 alineatele (3) și (5), ținând cont în mod corespunzător de propunerea consiliului supraveghetorilor.”

„(9)   Membrii consiliului de administrație fac publice toate reuniunile organizate și ospitalitatea de care au beneficiat ca invitați. Cheltuielile fac obiectul unor înregistrări publice, în conformitate cu Statutul funcționarilor.”

„(2)   Președintele este selectat pe criterii de merit, competențe, cunoașterea instituțiilor și a piețelor financiare și experiență în domeniul supravegherii și al reglementării financiare, în urma unei proceduri de selecție care respectă principiul echilibrului de gen și care se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Consiliul supraveghetorilor întocmește, cu asistență din partea Comisiei, o listă scurtă de candidați calificați pentru postul de președinte. Pe baza listei scurte, Consiliul adoptă o decizie de numire a președintelui, după obținerea confirmării din partea Parlamentului European.

În cazul în care președintele nu mai îndeplinește condițiile menționate la articolul 49 sau se constată că a comis o abatere gravă, Consiliul poate, pe baza unei propuneri din partea Comisiei aprobate de Parlamentul European, să adopte o decizie pentru a-l demite din funcție.

De asemenea, consiliul supraveghetorilor alege dintre membrii săi un vicepreședinte care preia funcțiile președintelui în absența acestuia. Vicepreședintele respectiv nu este ales dintre membrii consiliului de administrație.”;

„(5)   Președintele poate fi revocat doar din motive întemeiate. Acesta nu poate fi revocat decât de Parlamentul European ca urmare a unei decizii a Consiliului, adoptată după consultarea consiliului de supraveghere.”

„(2a)   Comitetul comun poate ajuta Comisia să evalueze condițiile și specificațiile tehnice și procedurile pentru asigurarea unei interconexiuni eficiente și sigure între mecanismele centralizate automatizate în temeiul raportului menționat la articolul 32a alineatul (5) din Directiva (UE) 2015/849, precum și să realizeze interconectarea eficientă a registrelor naționale în temeiul directivei menționate.”;

„(3)   Comitetul comun dispune de personal propriu pus la dispoziție de ESA, care îndeplinește funcția de secretariat permanent. Autoritatea alocă resursele adecvate în vederea acoperirii cheltuielilor administrative, de infrastructură și operaționale.”

„(3)   Președintele Comitetului comun este numit pe baza unui sistem de rotație anual dintre președinții ESA. Președintele Comitetului comun este al doilea vicepreședinte al CERS.”;

„(5)   Președintele Autorității informează periodic consiliul supraveghetorilor în legătură cu pozițiile adoptate în cadrul reuniunilor Comitetului comun.”

„(1)   Se înființează comisia de apel a autorităților europene de supraveghere.”;

„(2)   Comisia de apel se compune din șase membri și șase supleanți, cu reputație și cunoștințe în domeniu dovedite în dreptul Uniunii și cu experiență profesională internațională obținută la un nivel suficient de înalt în domeniul bancar, de asigurări, al pensiilor ocupaționale, al piețelor de valori mobiliare sau al altor servicii financiare, fiind excluși membrii actualului personal al autorităților competente sau al altor instituții sau organe naționale sau ale Uniunii care sunt implicați în activitățile Autorității și membrii Grupului părților interesate din domeniul bancar. Membrii și supleanții sunt resortisanți ai unui stat membru și cunosc foarte bine cel puțin două limbi oficiale ale Uniunii. Comisia de apel dispune de suficientă experiență juridică pentru a putea oferi consiliere juridică profesională cu privire la legalitatea, inclusiv proporționalitatea, exercitării de către Autoritate a competențelor sale.”;

„(3)   Doi membri ai comisiei de apel și doi supleanți sunt numiți de către consiliul de administrație al Autorității, fiind aleși de pe o listă scurtă propusă de Comisie, întocmită în urma unei invitații publice de manifestare a interesului publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, și după consultarea consiliului supraveghetorilor.

După primirea listei scurte, Parlamentul European poate invita candidații la funcția de membri și supleanți să dea o declarație în fața sa și să răspundă la întrebările adresate de membrii acestuia.

Parlamentul European poate invita membrii comisiei de apel să dea o declarație în fața sa și să răspundă la întrebările care le sunt adresate de membrii acestuia ori de câte ori li se solicită acest lucru, cu excepția declarațiilor, întrebărilor sau răspunsurilor referitoare la cazuri individuale soluționate sau dezbătute de comisia de apel.”

„(1)   Veniturile Autorității, care este un organism european în conformitate cu articolul 70 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (*22) (denumit în continuare «Regulamentul financiar») constau, în special, în orice combinație dintre următoarele:

„(1)   Membrii consiliului supraveghetorilor și toți membrii personalului Autorității, inclusiv funcționarii detașați temporar de statele membre și toate celelalte persoane care îndeplinesc sarcini pentru Autoritate pe bază contractuală, sunt supuși obligațiilor legate de secretul profesional în temeiul articolului 339 din TFUE și al dispozițiilor relevante din legislația Uniunii în domeniu, chiar și după ce și-au încetat atribuțiile.”;

„(2a)   Consiliul de administrație și consiliul supraveghetorilor se asigură că persoanele care furnizează orice tip de servicii, în mod direct sau indirect, permanent sau ocazional, legate de atribuțiile Autorității, inclusiv funcționarii și alte persoane autorizate de către consiliul de administrație și de către consiliul supraveghetorilor sau numite de către autoritățile competente în acest scop, respectă obligațiile legate de secretul profesional echivalente celor prevăzute la alineatele (1) și (2).

Aceleași cerințe de păstrare a secretului profesional li se aplică și observatorilor care participă la reuniunile consiliului de administrație și ale consiliului supraveghetorilor și care participă la activitățile Autorității.”;

„(3)   Alineatele (1) și (2) nu împiedică Autoritatea să facă schimb de informații cu autoritățile competente în conformitate cu prezentul regulament și cu alte acte legislative ale Uniunii aplicabile instituțiilor financiare.

Aceste informații fac obiectul obligațiilor privind secretul profesional menționate la alineatele (1) și (2). Autoritatea stabilește în regulamentul intern de procedură modalitățile practice de punere în aplicare a normelor referitoare la confidențialitate menționate la alineatele (1) și (2).

(4)   Autoritatea aplică Decizia (UE, Euratom) 2015/444 a Comisiei (*25).

„(2a)   În raportul general menționat la alineatul (1) din prezentul articol, Comisia, după consultarea tuturor autorităților și părților interesate relevante, efectuează o evaluare cuprinzătoare privind aplicarea articolului 9c.

(2b)   Ca parte a raportului general menționat la alineatul (1) din prezentul articol, Comisia, după consultarea tuturor autorităților competente și a părților interesate relevante, efectuează o evaluare cuprinzătoare a îndeplinirii, funcționării și eficacității sarcinilor specifice legate de prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului și conferite Autorității în temeiul articolului 1 alineatul (2), al articolului 8 alineatul (1) litera (l) și al articolelor 9a, 9b, 17 și 19 din prezentul regulament. Ca parte a evaluării sale, Comisia analizează interacțiunea dintre aceste sarcini și sarcinile conferite Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale), respectiv Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), precum și aplicabilitatea juridică a competențelor Autorității, în măsura în care acestea îi permit Autorității să își întemeieze acțiunile pe dreptul intern care transpune directivele sau exercită opțiunile respective. În plus, pe baza unei analize cuprinzătoare a costurilor și beneficiilor, precum și pe baza obiectivului de asigurare a coerenței, a eficienței și a eficacității, Comisia analizează cu atenție posibilitatea de a conferi sarcini specifice privind prevenirea și combaterea spălării banilor sau a finanțării terorismului unei agenții speciale existente sau noi, la nivelul UE.”

„(2)   Autoritatea acționează în limitele competențelor care îi sunt conferite prin prezentul regulament și în limitele domeniului de aplicare al Directivei 2009/138/CE cu excepția titlului IV din aceasta, al Directivei 2002/87/CE, al Directivelor (UE) 2016/97 (*27) și (UE) 2016/2341 (*28) ale Parlamentului European și ale Consiliului precum și, în măsura în care aceste acte se aplică întreprinderilor de asigurări, întreprinderilor de reasigurări, instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale și intermediarilor de asigurări, în limitele părților relevante ale Directivei 2002/65/CE, inclusiv ale tuturor directivelor, regulamentelor și deciziilor adoptate în baza acestor acte, precum și ale oricărui alt act juridic cu caracter obligatoriu al Uniunii care conferă atribuții Autorității.

Autoritatea contribuie la activitatea Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (*29), în ceea ce privește prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului în conformitate cu Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului (*30) și cu Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. Autoritatea decide cu privire la acordul pe care trebuie să și-l dea în conformitate cu articolul 9a alineatul (9) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(3)   Autoritatea acționează în domeniul activităților întreprinderilor de asigurări, de reasigurări, al conglomeratelor financiare, al instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale și intermediarilor de asigurări, în legătură cu aspecte care nu sunt abordate în mod direct în actele legislative menționate la alineatul (2), inclusiv aspecte de guvernanță corporativă, audit și raportare financiară, luând în considerare modele de afaceri sustenabile și integrarea factorilor de mediu, sociali și care țin de guvernanță, cu condiția ca astfel de acțiuni să fie necesare pentru asigurarea aplicării eficace și consecvente a actelor respective.

„(7)   Autoritatea instituie, ca parte integrantă a sa, un comitet care să-i furnizeze consultanță cu privire la modul în care, în deplină conformitate cu normele aplicabile, acțiunile și măsurile sale ar trebui să țină seama de diferențele specifice care predomină în sector, legate de natura, amploarea și complexitatea riscurilor, de modelele de afaceri și de practicile de afaceri, precum și de dimensiunea instituțiilor financiare și a piețelor, în măsura în care acești factori sunt relevanți în temeiul normelor avute în vedere.”

„(1)   Autoritatea face parte dintr-un sistem european de supraveghere financiară (SESF). Obiectivul principal al SESF este de a asigura aplicarea corespunzătoare a normelor aplicabile sectorului financiar pentru a menține stabilitatea financiară, generând astfel încredere în sistemul financiar în ansamblu și asigurând o protecție eficace și suficientă pentru clienții serviciilor financiare și pentru consumatorii de servicii financiare.”;

„(4)   În conformitate cu principiul cooperării loiale menționat la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), părțile la SESF cooperează, în spiritul încrederii și al unui deplin respect reciproc, în special pentru a asigura circulația unor informații pertinente și fiabile între ele și dinspre Autoritate către Parlamentul European, Consiliu și Comisie.”;

„(1a)   Atunci când își îndeplinește sarcinile în conformitate cu prezentul regulament, Autoritatea:

„(3)   În îndeplinirea sarcinilor menționate la alineatul (1) și în exercitarea prerogativelor menționate la alineatul (2), Autoritatea acționează în temeiul și în limitele legii și acordă atenția cuvenită principiilor proporționalității, după caz, și al unei mai bune reglementări, inclusiv rezultatelor analizelor cost-beneficiu realizate în conformitate cu prezentul regulament.

Consultările publice deschise menționate la articolele 10, 15, 16 și 16a se desfășoară pe o scară cât mai largă pentru a asigura o abordare incluzivă cu privire la toate părțile interesate și acordă părților interesate un termen rezonabil pentru a răspunde. Autoritatea publică un rezumat al contribuțiilor primite de la părțile interesate și o prezentare a modului în care informațiile și punctele de vedere obținute în urma consultării au fost utilizate în proiectul de standard tehnic de reglementare și în proiectul de standard tehnic de punere în aplicare.”

„(2)   Autoritatea monitorizează activitățile financiare noi și existente și poate adopta ghiduri și recomandări pentru a promova siguranța și soliditatea piețelor, precum și convergența și eficacitatea practicilor de reglementare și de supraveghere.”;

„(4)   Autoritatea instituie, ca parte integrantă a sa, un comitet pentru protecția consumatorilor și inovare financiară care reunește toate autoritățile competente relevante și autoritățile responsabile cu protecția consumatorilor, în vederea îmbunătățirii protecției consumatorilor, a realizării unei abordări coordonate a modului de reglementare și de supraveghere a activităților financiare noi sau inovatoare și în vederea formulării de opinii pe care Autoritatea să le prezinte Parlamentului European, Consiliului și Comisiei. Autoritatea cooperează strâns cu Comitetul european pentru protecția datelor instituit prin Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (*31) pentru a evita suprapunerile, neconcordanțele și insecuritatea juridică în sfera protecției datelor. Autoritatea poate invita, de asemenea, și autoritățile naționale de protecție a datelor ca observatori în cadrul comitetului.

(5)   Autoritatea poate interzice sau restricționa temporar comercializarea, distribuirea sau vânzarea anumitor produse, instrumente sau activități financiare care au potențialul de a cauza prejudicii financiare semnificative clienților sau consumatorilor sau amenință buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea întregului sistem financiar din Uniune sau a unei părți a acestuia în cazurile specificate în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) și în condițiile prevăzute în respectivele acte sau, dacă acest lucru este necesar, într-o situație de urgență în conformitate cu articolul 18 și în condițiile prevăzute în respectivul articol.

Autoritatea își revizuiește decizia menționată la primul paragraf la intervale corespunzătoare și cel puțin o dată la șase luni. În urma a cel puțin două reînnoiri consecutive și pe baza unei analize adecvate care vizează evaluarea impactului asupra clientului sau asupra consumatorului, Autoritatea poate lua o decizie cu privire la reînnoirea anuală a interdicției.

Statele membre pot solicita Autorității să își reanalizeze decizia. În acest caz, Autoritatea decide în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 44 alineatul (1) paragraful al doilea dacă își menține sau nu decizia.

Autoritatea poate analiza, de asemenea, necesitatea de a interzice sau de a restricționa anumite tipuri de activități sau practici financiare și, dacă acest lucru este necesar, poate informa Comisia și autoritățile competente pentru a facilita adoptarea unor astfel de interdicții sau restricții.

„(2)   În cazul în care Autoritatea nu a transmis un proiect de standard tehnic de reglementare în termenul stabilit în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), Comisia poate solicita un astfel de proiect și stabili un nou termen pentru aceasta. Autoritatea informează în timp util Parlamentul European, Consiliul și Comisia cu privire la faptul că nu va respecta noul termen.”;

„(4)   Standardele tehnice de reglementare sunt adoptate prin intermediul unor regulamente sau decizii. În titlul unor astfel de regulamente sau decizii figurează cuvintele «standard tehnic de reglementare». Standardele respective se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare la data prevăzută în cuprinsul lor.”

„(1)   În cazul în care Parlamentul European și Consiliul conferă competențe de executare Comisiei pentru a adopta standarde tehnice de punere în aplicare, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, în conformitate cu articolul 291 din TFUE, în domeniile prevăzute în mod expres în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament, Autoritatea poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare. Standardele tehnice de punere în aplicare sunt tehnice, nu implică decizii strategice sau opțiuni de politică publică, iar conținutul lor are scopul de a stabili condițiile de punere în aplicare a actelor în cauză. Autoritatea înaintează proiectele sale de standarde tehnice de punere în aplicare Comisiei spre adoptare. În același timp, Autoritatea transmite respectivele standarde tehnice Parlamentului European și Consiliului spre informare.

Înainte de a înainta Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare, Autoritatea organizează consultări publice deschise cu privire la acestea și analizează eventualele costuri și beneficii aferente, cu excepția cazului în care astfel de consultări și analize sunt puternic disproporționate în raport cu domeniul de aplicare și cu impactul proiectelor de standarde tehnice de punere în aplicare în cauză sau cu gradul specific de urgență al situației. Autoritatea solicită, de asemenea, opinia grupului părților interesate relevant menționat la articolul 37.

În termen de trei luni de la primirea unui proiect de standard tehnic de punere în aplicare, Comisia decide cu privire la adoptarea acestuia. Comisia poate prelungi acest termen cu o lună. Comisia informează Parlamentul European și Consiliul în timp util dacă adoptarea nu se poate realiza în termenul de trei luni. Comisia poate adopta proiectul de standard tehnic de punere în aplicare doar parțial sau cu modificări atunci când acest lucru este impus de interesele Uniunii.

În cazul în care intenționează să nu adopte un proiect de standard tehnic de punere în aplicare sau să îl adopte parțial sau cu modificări, Comisia îl retrimite Autorității, explicând de ce nu intenționează să îl adopte sau explicând motivele pentru care au fost efectuate modificări. Comisia transmite o copie a scrisorii sale Parlamentului European și Consiliului. În termen de șase săptămâni, Autoritatea poate modifica proiectul de standard tehnic de punere în aplicare pe baza modificărilor propuse de Comisie și îl poate retransmite Comisiei sub forma unui aviz formal. Autoritatea transmite o copie a acestui aviz formal Parlamentului European și Consiliului.

În cazul în care, la expirarea termenului de șase săptămâni menționat la al patrulea paragraf, Autoritatea nu a înaintat un proiect de standard tehnic de punere în aplicare modificat sau a înaintat un proiect de standard tehnic de punere în aplicare care este modificat într-un mod care nu corespunde modificărilor propuse de Comisie, Comisia poate adopta standardul tehnic de punere în aplicare cu modificările pe care le consideră relevante sau îl poate respinge.

Comisia nu poate să modifice conținutul unui proiect de standard tehnic de punere în aplicare întocmit de Autoritate fără a se coordona în prealabil cu Autoritatea, astfel cum se prevede în prezentul articol.

(2)   În cazul în care Autoritatea nu a transmis un proiect de standard tehnic de punere în aplicare în termenul stabilit în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), Comisia poate stabili un nou termen pentru aceasta. Autoritatea informează în timp util Parlamentul European, Consiliul și Comisia cu privire la faptul că nu va respecta noul termen.”;

„(4)   Standardele tehnice de punere în aplicare sunt adoptate prin intermediul unor regulamente sau decizii. În titlul unor astfel de regulamente sau decizii figurează cuvintele «standard tehnic de punere în aplicare». Standardele respective se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare la data prevăzută în cuprinsul lor.”

„(1)   În scopul stabilirii de practici unitare, eficiente și eficace în materie de supraveghere în cadrul SESF, și al garantării aplicării comune, uniforme și coerente a dreptului Uniunii, Autoritatea emite ghiduri adresate tuturor autorităților competente sau tuturor instituțiilor financiare și emite recomandări adresate uneia sau mai multor autorități competente sau uneia sau mai multor instituții financiare.

Ghidurile și recomandările respectă delegările de competențe conferite prin actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) sau în prezentul articol.

(2)   Autoritatea organizează, după caz, consultări publice deschise cu privire la ghidurile și recomandările pe care le emite și analizează eventualele costuri și beneficii aferente emiterii unor astfel de ghiduri și recomandări. Aceste consultări și analize sunt proporționale în raport cu domeniul de aplicare, natura și impactul ghidurilor sau recomandărilor. Autoritatea solicită, de asemenea, după caz, opinia Grupului părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor și a Grupului părților interesate din domeniul pensiilor ocupaționale menționate la articolul 37. Autoritatea prezintă justificări în cazul în care nu realizează consultări publice deschise sau nu solicită opinia Grupului părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor și a Grupului părților interesate din domeniul pensiilor ocupaționale.”;

„(2a)   Ghidurile și recomandările nu se limitează la simpla menționare sau reproducere a elementelor actelor legislative. Înainte de a emite un nou ghid sau o nouă recomandare, Autoritatea revizuiește mai întâi ghidurile și recomandările existente, pentru a evita orice suprapunere.”;

„(4)   În raportul menționat la articolul 43 alineatul (5), Autoritatea informează Parlamentul European, Consiliul și Comisia cu privire la ghidurile și recomandările care au fost emise.”

„(2a)   Fără a aduce atingere competențelor conferite în temeiul prezentului regulament și înainte de a emite o recomandare, astfel cum se prevede la alineatul (3), Autoritatea colaborează cu autoritatea competentă în cauză, în cazul în care consideră că o astfel de colaborare este adecvată pentru soluționarea unei încălcări a dreptului Uniunii, în încercarea de a ajunge la un acord cu privire la acțiunile necesare pentru ca autoritatea competentă să respecte dreptul Uniunii.”;

„(6)   Fără a aduce atingere competențelor care îi revin Comisiei în temeiul articolului 258 din TFUE, atunci când o autoritate competentă nu respectă avizul formal menționat la alineatul (4) de la prezentul articol în termenul menționat în acesta și când este necesară remedierea promptă a nerespectării în vederea menținerii sau restabilirii condițiilor neutre de concurență de pe piață sau în vederea garantării bunei funcționări și a integrității sistemului financiar, Autoritatea poate adopta, în cazul în care cerințele relevante prevăzute de actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament sunt direct aplicabile instituțiilor financiare, o decizie individuală adresată unei instituții financiare prin care i se solicită să ia toate măsurile necesare pentru a se conforma obligațiilor sale în temeiul dreptului Uniunii, inclusiv încetarea oricărei practici.

Decizia Autorității trebuie să fie conformă cu avizul formal emis de Comisie în temeiul alineatul (4).

(7)   Deciziile adoptate în conformitate cu alineatul (6) prevalează asupra oricărei decizii adoptate anterior de autoritățile competente cu privire la aceeași chestiune.

Atunci când adoptă o măsură în legătură cu chestiuni care fac obiectul unui aviz formal în temeiul alineatului (4) sau al unei decizii în temeiul alineatului (6), autoritățile competente respectă avizul formal sau decizia, după caz.”

„(1)   În cazurile specificate în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) și fără a aduce atingere competențelor prevăzute la articolul 17, Autoritatea poate acorda asistență autorităților competente pentru a se ajunge la un acord în conformitate cu procedura stabilită la alineatele (2)-(4) din prezentul articol, în oricare dintre următoarele circumstanțe:

În cazurile în care actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) dispun adoptarea unei decizii comune de către autoritățile competente și dacă, în conformitate cu actele respective, Autoritatea poate să acorde sprijin, din proprie inițiativă, pentru ajungerea la un acord în conformitate cu procedura stabilită la alineatele (2)-(4) din prezentul articol, autorităților competente în cauză, este prezumată existența unui dezacord în absența unei decizii comune din partea autorităților respective în termenele prevăzute în actele respective.”;

„(1a)   Autoritățile competente în cauză informează fără întârziere nejustificată Autoritatea că nu sa ajuns la un acord în următoarele cazuri:

(1b)   Președintele analizează dacă Autoritatea ar trebui să acționeze în conformitate cu alineatul (1). În cazul în care intervenția este din inițiativa proprie a Autorității, Autoritatea informează autoritățile competente în cauză cu privire la decizia sa referitoare la intervenție.

În așteptarea deciziei Autorității, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 44 alineatul (4), în cazul în care pentru actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) este necesară adoptarea unei decizii comune, toate autoritățile competente implicate în adoptarea deciziei comune amână deciziile lor individuale. În cazul în care autoritatea decide să acționeze, toate autoritățile competente implicate în decizia comună își amână deciziile proprii până la încheierea procedurii prevăzute la alineatele (2) și (3) de la prezentul articol.”;

„(3)   În cazul în care autoritățile competente în cauză nu reușesc să ajungă la un acord în cadrul fazei de conciliere menționate la alineatul (2), Autoritatea poate lua o decizie prin care să solicite autorităților respective să ia anumite măsuri sau să se abțină de la anumite măsuri pentru a soluționa problema, și să asigure respectarea dreptului Uniunii. Decizia Autorității este obligatorie pentru autoritățile competente în cauză. Decizia Autorității poate solicita autorităților competente să revoce sau să modifice o decizie pe care au adoptat-o sau să facă uz de competențele de care dispun în temeiul dreptului relevant al Uniunii.”;

„(3a)   Autoritatea informează autoritățile competente în cauză cu privire la încheierea procedurilor menționate la alineatele (2) și (3) și, dacă este cazul, cu privire la decizia luată în temeiul alineatului (3).”;

„(4)   Fără a aduce atingere competențelor care îi revin Comisiei în temeiul articolului 258 din TFUE, atunci când o autoritate competentă nu respectă decizia Autorității, nereușind astfel să asigure că o instituție financiară respectă cerințele care îi sunt direct aplicabile în temeiul actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament, Autoritatea poate adopta o decizie individuală adresată instituției financiare respective prin care să-i solicite acesteia să ia toate măsurile necesare pentru a se conforma obligațiilor sale în temeiul dreptului Uniunii, inclusiv încetarea oricărei practici.”

„(1)   Autoritatea promovează și monitorizează, în limitele competențelor sale, funcționarea eficientă, eficace și unitară a colegiilor de supraveghere atunci când acestea sunt înființate prin actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) și promovează aplicarea unitară și coerentă a dreptului Uniunii de către colegiile de supraveghere. În scopul asigurării convergenței celor mai bune practici în materie de supraveghere, Autoritatea promovează planuri comune de supraveghere și verificări comune, iar personalul Autorității este membru cu drepturi depline al colegiilor de supraveghere și, ca atare, are posibilitatea de a participa la activitățile colegiilor de supraveghere, inclusiv inspecții la fața locului efectuate în comun de două sau mai multe autorități competente.”;

„(3)   Autoritatea poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare și standarde tehnice de punere în aplicare în conformitate cu delegările de competențe prevăzute în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), în conformitate cu articolele 10-15, pentru a asigura condiții uniforme de aplicare în ceea ce privește dispozițiile referitoare la funcționarea operațională a colegiilor de supraveghere. Autoritatea poate emite ghiduri și recomandări în conformitate cu articolul 16 pentru a promova convergența activităților de supraveghere și a bunelor practici care au fost adoptate de colegiile de supraveghere.”

„(2)   Autoritatea, în colaborare cu CERS și în conformitate cu articolul 23, elaborează o metodă comună de identificare și măsurare a importanței sistemice, inclusiv indicatori cantitativi și calitativi, după caz.”;

„(4)   La solicitarea uneia sau a mai multor autorități competente, a Parlamentului European, a Consiliului ori a Comisiei sau din proprie inițiativă, Autoritatea poate desfășura o investigație pentru un anumit tip de instituție financiară sau tip de produs sau tip de conduită pentru a evalua amenințările potențiale la adresa integrității piețelor financiare sau a stabilității sistemului financiar sau a protecției clienților și consumatorilor.

În urma unei investigații efectuate în temeiul primului paragraf, consiliul supraveghetorilor poate formula recomandări corespunzătoare adresate autorităților competente vizate privind măsurile necesare.

În aceste scopuri, Autoritatea poate face uz de competențele care îi sunt conferite în temeiul prezentului regulament, inclusiv în temeiul articolului 35.”

„(2)   Autoritatea poate, dacă este cazul, să elaboreze noi instrumente practice și de convergență pentru promovarea abordărilor și practicilor comune în materie de supraveghere.

În vederea instituirii unei culturi comune a supravegherii, Autoritatea elaborează și menține actualizat un manual de supraveghere al Uniunii, referitor la supravegherea instituțiilor financiare din Uniune, care ține seama în mod corespunzător de natura, de amploarea și de complexitatea riscurilor, de practicile de afaceri, de modelele de afaceri și de dimensiunea instituțiilor financiare și a piețelor. Manualul de supraveghere al Uniunii prezintă cele mai bune practici de supraveghere și metodologii și procese de înaltă calitate.

Dacă este cazul, Autoritatea organizează consultări publice deschise cu privire la avizele menționate la alineatul (1) litera (a), la instrumentele și mijloacele menționate la prezentul alineat. Aceasta analizează de asemenea, dacă este cazul, eventualele costuri și beneficii aferente. Astfel de consultări și analize trebuie să fie proporționale cu domeniul de aplicare, natura și impactul avizelor sau al instrumentelor și mijloacelor. Autoritatea solicită, de asemenea, după caz, opinia grupului părților interesate relevant menționat la articolul 37.”

„(1)   Autoritatea îndeplinește un rol de coordonare generală între autoritățile competente, în special în cazul unor evoluții negative care ar putea periclita buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea sistemului financiar sau în situațiile în care activități transfrontaliere pot afecta protecția deținătorilor de polițe, a membrilor regimurilor de pensii și a beneficiarilor din Uniune.”;

„(3)   Pentru a contribui la instituirea unei abordări comune la nivel european în ceea ce privește inovarea tehnologică, Autoritatea promovează convergența în materie de supraveghere, cu sprijinul, dacă este cazul, al comitetului pentru protecția consumatorilor și inovare financiară, facilitând intrarea pe piață a actorilor sau a produselor care se bazează pe inovarea tehnologică, în special prin schimbul de informații și de bune practici. Autoritatea poate, după caz, să adopte ghiduri sau recomandări în conformitate cu articolul 16.”

„(1)   Autoritatea monitorizează și evaluează evoluțiile pieței în domeniul său de competență și, atunci când este necesar, informează Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), CERS, Parlamentul European, Consiliul și Comisia cu privire la tendințele microprudențiale importante, riscurile potențiale și vulnerabilitățile. Autoritatea include în evaluările sale o analiză a piețelor pe care operează instituțiile instituțiilor financiare, precum și o evaluare a impactului evoluțiilor potențiale ale pieței asupra respectivelor instituții.”;

„(3)   Fără a aduce atingere sarcinilor CERS stabilite prin Regulamentul (UE) nr. 1092/2010, Autoritatea pune la dispoziția Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și CERS evaluări ale tendințelor, riscurilor potențiale și vulnerabilităților în domeniul său de competență, o dată pe an și mai frecvent în cazul în care este necesar, împreună cu indicatorii menționați la articolul 22 alineatul (2) din prezentul regulament.”

„(4)   La primirea unui avertisment sau a unei recomandări din partea CERS adresată Autorității, Autoritatea discută acest avertisment sau această recomandare la următoarea întrunire a consiliului supraveghetorilor sau, după caz, mai devreme, în scopul de a evalua implicațiile avertismentului sau recomandării pentru îndeplinirea sarcinilor sale, precum și eventualele măsuri subsecvente.

Autoritatea decide, prin procedura adecvată de luare a deciziilor, cu privire la orice măsuri care trebuie luate în conformitate cu competențele care îi sunt conferite prin prezentul regulament în vederea soluționării problemelor identificate în avertismente și recomandări.

Dacă nu acționează pe baza unui avertisment sau a unei recomandări, Autoritatea explică CERS motivele acestei inacțiuni. CERS informează Parlamentul European în conformitate cu articolul 19 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010. De asemenea, CERS informează Consiliul în acest sens.

(5)   La primirea unui avertisment sau a unei recomandări din partea CERS, adresată unei autorități competente, Autoritatea face uz, după caz, de competențele conferite prin prezentul regulament pentru a asigura că avertismentului sau recomandării i se dă curs în timp util.

Atunci când destinatarul intenționează să nu dea curs recomandării CERS, acesta informează consiliul supraveghetorilor și discută cu acesta motivele inacțiunii sale.

În cazul în care autoritatea competentă, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010, informează Parlamentul European, Consiliul, Comisia și CERS cu privire la acțiunile pe care le-a întreprins ca răspuns la o recomandare a CERS, aceasta ține seama în mod corespunzător de punctele de vedere ale consiliului supraveghetorilor.”;

„(2)   Grupul părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor este compus din 30 de membri. Membrii respectivi sunt după cum urmează:

(3)   Grupul părților interesate din domeniul pensiilor ocupaționale este compus din 30 de membri. Membrii respectivi sunt după cum urmează:

(4)   Membrii grupurilor părților interesate sunt numiți de consiliul supraveghetorilor, în urma unei proceduri de selecție deschise și transparente. În luarea deciziei sale, consiliul supraveghetorilor asigură, în măsura în care este posibil, o reflectare adecvată a diversității din sectoarele asigurărilor, reasigurărilor și pensiilor ocupaționale, un echilibru geografic și de gen adecvat și o reprezentare corespunzătoare a părților interesate la nivelul Uniunii. Membrii grupului părților interesate sunt selectați în funcție de calificări, competențe, cunoștințe relevante și experiență dovedită.”;

„(4a)   Membrii grupului părților interesate relevant își aleg președintele din propriile rânduri. Funcția de președinte este deținută pentru o perioadă de doi ani.

Parlamentul European poate invita președintele oricărui grup al părților interesate să dea o declarație în Parlament și să răspundă la întrebările adresate de membrii acestuia ori de câte ori i se solicită acest lucru.”;

„(5)   Autoritatea furnizează toate informațiile necesare, sub rezerva respectării secretului profesional, astfel cum se prevede la articolul 70 din prezentul regulament, și asigură asistența de secretariat adecvată pentru grupurile părților interesate. Se acordă o compensație adecvată pentru membrii grupurilor părților interesate care reprezintă organizații non-profit, cu excepția reprezentanților sectorului. Această remunerare ține cont de activitățile pregătitoare și subsecvente ale membrilor și este cel puțin echivalentă cu ratele de rambursare a cheltuielilor funcționarilor în temeiul titlului V capitolul 1 secțiunea 2 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, astfel cum au fost stabilite prin Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului (*33) (Statutul funcționarilor). În cadrul grupurilor părților interesate se pot înființa grupuri de lucru pe probleme tehnice. Membrii Grupului părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor și ai Grupului părților interesate din domeniul pensiilor ocupaționale au un mandat de patru ani, după care are loc o nouă procedură de selecție.

„(6)   Grupurile părților interesate pot transmite Autorității opinii despre orice subiect legat de atribuțiile Autorității, acordând o atenție deosebită sarcinilor prevăzute la articolele 10-16, 29, 30 și 32.

În cazul în care membrii grupurilor părților interesate nu reușesc să convină asupra unei opinii, o treime din membri sau membrii reprezentând un grup de părți interesate au posibilitatea de a emite o opinie separată.

Grupul părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor, Grupul părților interesate din domeniul pensiilor ocupaționale, Grupul părților interesate din domeniul bancar și Grupul părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor pot emite o opinie comună privind aspecte legate de activitatea desfășurată de ESA în temeiul articolului 56 cu privire la poziții comune și acte comune.”;

„(8)   Autoritatea publică opiniile grupurilor părților interesate, opiniile separate ale membrilor săi, rezultatele consultărilor, precum și informații privind modul în care au fost luate în considerare opiniile și rezultatele consultărilor.”

„(6)   Dacă autoritatea publică națională menționată la alineatul (1) litera (b) nu este responsabilă cu asigurarea respectării normelor de protecție a consumatorului, membrul consiliului supraveghetorilor menționat la litera respectivă poate decide să invite un reprezentant al autorității responsabile cu protecția consumatorului din statul membru respectiv, care nu va avea drept de vot. În cazul în care, într-un stat membru, protecția consumatorului este responsabilitatea mai multor autorități, autoritățile respective convin asupra unui reprezentant comun.”

„(1)   Consiliul supraveghetorilor oferă orientări pentru lucrările Autorității și este responsabil cu luarea deciziilor menționate la capitolul II. Consiliul supraveghetorilor adoptă avizele, recomandările, ghidurile și deciziile Autorității și emite opiniile menționate la capitolul II, pe baza unei propuneri a comitetului intern relevant, a grupului, a președintelui sau a consiliului de administrație, după caz.”;

„(5)   La propunerea consiliului de administrație, consiliul supraveghetorilor adoptă raportul anual privind activitățile Autorității, inclusiv privind îndeplinirea sarcinilor președintelui, și îl transmite până la data de 15 iunie a fiecărui an Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi și Comitetului Economic și Social European. Raportul se publică.”;

„(8)   Consiliul supraveghetorilor își exercită funcția de autoritate disciplinară în raport cu președintele și cu directorul executiv. Consiliul supraveghetorilor îl poate revoca pe directorul executiv în conformitate cu articolul 51 alineatul (5).”

„(1)   Deciziile consiliului supraveghetorilor se adoptă cu majoritatea simplă a membrilor săi. Fiecare membru cu drept de vot dispune de un singur vot.

În ceea ce privește actele specificate la articolele 10-16 din prezentul regulament, precum și măsurile și deciziile adoptate în temeiul articolului 9 alineatul (5) al treilea paragraf din prezentul regulament și în temeiul capitolului VI din prezentul regulament și prin derogare de la primul paragraf din prezentul alineat, consiliul supraveghetorilor adoptă decizii cu o majoritate calificată a membrilor săi, astfel cum este definită la articolul 16 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană și la articolul 3 din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii.

Președintele nu votează cu privire la deciziile menționate la paragraful al doilea.

Atunci când analizează propunerile președintelui, consiliul supraveghetorilor încearcă să ajungă la un consens în ceea ce privește componența grupurilor în conformitate cu articolul 41 alineatele (2), (3) și (4), precum și în ceea ce privește membrii comitetului de evaluare inter pares menționat la articolul 30 alineatul (2). În absența consensului, deciziile Consiliului supraveghetorilor se adoptă cu o majoritate de trei sferturi dintre membrii săi cu drept de vot. Fiecare membru cu drept de vot dispune de un singur vot.

În ceea ce privește deciziile adoptate în temeiul articolului 18 alineatele (3) și (4) și prin derogare de la primul paragraf al prezentului alineat, Consiliul supraveghetorilor adoptă decizii pe baza unei majorități simple a membrilor săi cu drept de vot.”;

„(4)   În ceea ce privește deciziile în conformitate cu articolele 17, 19 și 30, consiliul supraveghetorilor își exprimă votul cu privire la propunerile de decizii în cadrul unei proceduri scrise. Membrii cu drept de vot ai consiliului supraveghetorilor dispun de opt zile lucrătoare pentru a vota. Fiecare membru cu drept de vot dispune de un singur vot. Decizia propusă este considerată ca fiind adoptată, cu excepția cazului în care există obiecții din partea unei majorități simple a membrilor cu drept de vot ai consiliului supraveghetorilor. Abținerile nu sunt considerate ca fiind aprobări sau obiecții și nu sunt luate în considerare la calcularea numărului de voturi exprimate. În cazul în care trei membri cu drept de vot ai consiliului supraveghetorilor formulează obiecții împotriva procedurii scrise, proiectul de decizie este discutat de consiliul supraveghetorilor și face obiectul unei decizii în conformitate cu procedura stabilită la alineatul (1) de la prezentul articol.

Membrii fără drept de vot și observatorii, cu excepția directorului executiv, nu participă la nicio discuție din cadrul consiliului supraveghetorilor referitoare la instituțiile financiare individuale, cu excepția cazului în care se prevede altfel la articolul 75 alineatul (3) sau în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2).”;

„(5)   Președintele Autorității are prerogativa de a solicita votarea în orice moment. Fără a aduce atingere acestei prerogative și eficacității procedurilor decizionale ale Autorității, Consiliul supraveghetorilor din cadrul Autorității încearcă să ajungă la un consens atunci când adoptă decizii.”

„(3a)   Consiliul de administrație poate examina, emite un aviz și formula propuneri cu privire la toate aspectele, cu excepția sarcinilor prevăzute la articolul 30.”;

„(6)   Consiliul de administrație propune un raport anual referitor la activitățile Autorității, inclusiv la sarcinile președintelui, și îl prezintă consiliului supraveghetorilor spre aprobare.”;

„(8)   Consiliul de administrație numește și revocă membrii comisiei de apel, în conformitate cu articolul 58 alineatele (3) și (5), ținând cont în mod corespunzător de propunerea consiliului supraveghetorilor.”;

„(9)   Membrii consiliului de administrație fac publice toate reuniunile organizate și ospitalitatea de care au beneficiat ca invitați. Cheltuielile fac obiectul unor înregistrări publice, în conformitate cu Statutul funcționarilor.”

„(2)   Președintele este selectat pe criterii de merit, competențe, cunoașterea instituțiilor și a piețelor financiare și experiență în domeniul supravegherii și al reglementării financiare, în urma unei proceduri de selecție care respectă principiul echilibrului de gen și care se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Consiliul supraveghetorilor întocmește, cu asistență din partea Comisiei, o listă scurtă de candidați calificați pentru postul de președinte. Pe baza listei scurte, Consiliul adoptă o decizie de numire a președintelui, după obținerea confirmării din partea Parlamentului European.

În cazul în care președintele nu mai îndeplinește condițiile menționate la articolul 49 sau se constată că a comis o abatere gravă, Consiliul poate, pe baza unei propuneri din partea Comisiei aprobate de Parlamentul European, să adopte o decizie pentru a-l demite din funcție.

De asemenea, consiliul supraveghetorilor alege dintre membrii săi un vicepreședinte care preia funcțiile președintelui în absența acestuia. Vicepreședintele respectiv nu este ales dintre membrii consiliului de administrație.”;

„(5)   Președintele poate fi revocat doar din motive întemeiate. Acesta nu poate fi revocat decât de Parlamentul European ca urmare a unei decizii a Consiliului, adoptată după consultarea consiliului de supraveghere.”