30.8.2008

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/130

---

Avizul Comitetului Economic și Social European privind relațiile UE-Serbia: rolul societății civile

(2008/C 224/29)

La 18 iulie 2007, comisarii Margot WALLSTRÖM și Olli REHN au solicitat printr-o scrisoare Comitetului Economic și Social European să elaboreze un aviz exploratoriu cu privire la

Relațiile UE-Serbia: rolul societății civile.

Secțiunea pentru relații externe, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 5 mai 2008. Raportor: dl Seppo KALLIO.

În cea de-a 445-a sesiune plenară, care a avut loc la 28 și 29 mai 2008 (ședința din 29 mai), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 74 voturi pentru, 9 voturi împotrivă și 10 abțineri.

1.   Concluziile avizului

1.1

Recomandările adresate instituțiilor și organelor Uniunii Europene (UE): — să sprijine guvernul sârb în elaborarea strategiei de dezvoltare a societății civile (1); — să sporească sprijinul, inclusiv financiar, acordat organizațiilor societății civile din Serbia, în vederea menținerii independenței acestora față de guvern, și să asigure durabilitatea proiectelor derulate de organizațiile societății civile; — să creeze mecanisme de sprijin financiar mai adecvate și mai eficiente, pentru a reduce durata procedurilor de solicitare și de luare a deciziei. Acest lucru este valabil și pentru noul instrument instituit de Comisia Europeană (CE) pentru a promova dialogul și dezvoltarea societății civile; să ofere sprijin unei game largi de organizații interesate, sprijin care să fie flexibil și să poată răspunde nevoilor acestora; — să facă deosebirea între organizații neguvernamentale și parteneri sociali în ceea ce privește elaborarea și adoptarea unor strategii de sprijin; — să susțină programele de sprijin menite să consolideze capacitățile partenerilor sociali, în vederea întăririi capacității acestora de a lansa un dialog social eficient; — să susțină sistematic acele proiecte ale organizațiilor societății civile care se concentrează asupra promovării în rândul întregii societăți a ideii de integrare europeană; să dezbată sistematic aspectele legate de integrarea europeană, cu implicarea tuturor sectoarelor societății, inclusiv a societății civile. În acest sens, ar trebui luată în considerare sprijinirea unei game mai largi de activități în cadrul Convenției naționale privind Uniunea Europeană în Serbia, care cuprinde reprezentanți atât ai organizațiilor guvernamentale, cât și ai celor neguvernamentale; — să susțină proiectele destinate transferării de know-how și experiență de la statele membre UE către Serbia. Contribuția „noilor” state membre din Europa Centrală și de Est poate reprezenta o autentică valoare adăugată. Instituțiile europene trebuie să acorde o mai mare recunoaștere și sprijin importanței „proiectelor de înfrățire”. Instrumentul nou-instituit de promovare a dialogului și dezvoltării societății civile poate oferi sprijinul necesar pentru astfel de activități; — să dea posibilitatea unor reprezentanți ai organizațiilor societății civile din Serbia să viziteze instituțiile UE și să participe gratuit la conferințe și evenimente organizate de UE; — să consolideze sprijinul acordat rețelelor regionale de organizații ale societății civile în Balcanii de Vest și să elaboreze programe regionale; să acorde o atenție specifică intensificării dialogului dintre organizațiile societății civile din Serbia și Kosovo (2), în vederea depășirii lipsei de comunicare dintre guvernele din Serbia și Kosovo (2); — să mențină un dialog sistematic cu alți donatori, pentru a oferi organizațiilor societății civile din Serbia și din Balcanii de Vest o asistență bine direcționată, eficientă, eficace și la momentul oportun; — să facă Delegația CE în Serbia mai vizibilă pentru reprezentanții organizațiilor societății civile, precum și pentru cetățenii Serbiei; — să stabilească un dialog sistematic și structurat între reprezentanții organizațiilor societății civile și Delegația Comisiei Europene în Serbia, în vederea obținerii de informații directe privind situația societății civile din Serbia; — să organizeze reuniuni periodice cu reprezentanții organizațiilor societății civile, pentru a răspunde mai flexibil la așteptările și necesitățile acestora.

1.2

Recomandările adresate Comitetului Economic și Social European (CESE): — să instituie un comitet consultativ mixt (CCM) al CESE și organizațiilor societății civile din Serbia, pentru a promova și a sprijini dialogul civil în Serbia. În absența unui temei juridic corespunzător — Acordul de stabilitate și asociere (ASA) — CESE ar putea institui un CCM interimar, cu aceleași obiective, până la semnarea și ratificarea ASA; — să participe activ la noul program de dialog „People to People” gestionat de DG Extindere a CE: CESE ar putea pregăti și organiza vizite de studiu în cadrul UE (în special la Bruxelles) pentru reprezentanți ai organizațiilor societății civile sârbe; — să dea posibilitatea unor reprezentanți ai organizațiilor societății civile sârbe să viziteze CESE și să se familiarizeze cu activitățile acestuia.

1.3

Recomandările adresate autorităților sârbe: — să adopte în cel mai scurt timp legea privind asociațiile societății civile și legislația aferentă, în special cea referitoare la impozite; — să elaboreze o strategie de dezvoltare a societății civile: astfel s-ar crea bazele unei societăți civile viabile, ca element necesar al unei societăți democratice mature. Strategia ar trebui elaborată în strânsă cooperare cu organizațiile societății civile; — să mențină un dialog sistematic pe teme legate de organizațiile societății civile, cu reprezentanții acesteia. Guvernul ar trebui să abordeze societatea civilă într-un mod mai incluziv; — să introducă diverse stimulente destinate organizațiilor neguvernamentale, inclusiv de natură financiară, în vederea sprijinirii dezvoltării și durabilității activităților acestora; să instituie un mecanism de finanțare transparent, care să permită organizațiilor societății civile să solicite finanțare de la bugetul de stat; — să sprijine menținerea unui dialog social tripartit sistematic și să asigure funcționarea corespunzătoare a Consiliului Economic și Social Sârb (CESS), în conformitate cu legea. Acest lucru ar trebui să se bazeze pe participarea cu regularitate la ședințele CESS a tuturor ministerelor interesate; — să asigure aplicarea corectă și eficientă a facilităților de obținere a vizei și a acordurilor de readmisie cu UE și să aplice reformele necesare pentru continuarea procesului de liberalizare a vizelor; călătoria fără viză reprezintă un element esențial pentru consolidarea contactelor între organizațiile societății civile sârbe și partenerii acestora din Uniunea Europeană.

1.4

Recomandările adresate organizațiilor societății civile din Serbia: — să instituie o platformă instituționalizată pentru întâlniri periodice și schimburi de idei; — să îmbunătățească abilitățile manageriale ale reprezentanților organizațiilor societății civile prin participarea acestora la diferite programe de formare; — să crească numărul reprezentanților minorităților naționale și etnice în proiectele elaborate de organizațiile societății civile sârbe; — să pună un accent mai puternic pe cooperarea regională, învățând de exemplu din experiența organizațiilor societății civile din statele membre UE și colaborând cu aceste organizații, în special cu cele din Europa Centrală și de Sud-Est; — să consolideze cooperarea cu mijloacele de comunicare în masă și să-și îmbunătățească imaginea publică, prin promovarea proiectelor și realizărilor proprii.

1.5	Recomandările adresate organizațiilor societății civile din Serbia și din Kosovo (3): — să depună toate eforturile pentru a menține și/sau a îmbunătăți cooperarea și contactele personale dintre organizațiile societății civile sârbe și kosovare (3).

2.   Contextul avizului

2.1   Obiectivele UE în Balcanii de Vest și în Serbia

Balcanii de Vest se numără printre prioritățile regionale principale ale politicii externe a UE. Principalul obiectiv al UE în Balcanii de Vest este creșterea stabilității și prosperității regionale. Un obiectiv la fel de important îl constituie pregătirea țărilor din Balcanii de Vest pentru aderare. Pentru realizarea acestuia, UE utilizează instrumente specifice de asistență preaderare.

Procesul de Stabilitate și Asociere (PSA) a fost creat pentru a acorda asistență țărilor din regiune în vederea aderării la UE. Semnarea Acordului de Stabilitate și Asociere (ASA) este considerată un pas înainte semnificativ către statutul de membru al UE. Până în mai 2008, numai cinci din cele șase țări din Balcanii de Vest au semnat un ASA. În timp ce Croația își negociază deja aderarea la UE, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, cu statut de țară candidată, nu a început încă negocierile de aderare. Serbia a semnat ASA la Luxemburg, pe 20 aprilie 2008, Bosnia și Herțegovina a încheiat negocierile și a parafat ASA, însă, deocamdată, nu l-a semnat.

2.2   Situația și rolul organizațiilor societății civile din Serbia

2.2.1   Rolul specific al organizațiilor neguvernamentale

Organizațiile societății civile și în special organizațiile neguvernamentale au jucat un rol important în răsturnarea regimului Milošević, deoarece au reușit să mobilizeze o parte semnificativă a populației în vederea efectuării unor schimbări democratice. Începând din anul 2000, organizațiile neguvernamentale au suferit un proces de transformare caracterizat prin redefinirea programelor, obiectivelor și priorităților. Deoarece Republica Serbia traversează procese dificile de transformare politică, economică și socială, ONG-urile — în special acelea care sunt implicate în democratizare și respectarea drepturilor omului — joacă un rol decisiv în democratizarea societății sârbe. Contribuția unor ONG-uri a fost remarcabilă, în special în timpul ultimelor alegeri prezidențiale, din ianuarie-februarie 2008. În plus, ONG-urile au jucat in rol semnificativ în procesul de difuzare a valorilor europene și în apropierea Serbiei de UE.

2.2.2   Necesitatea dialogului cu societatea civilă

În acest sens, ar trebui evidențiată necesitatea unui dialog intens între organizațiile societății civile și guvernul sârb. În pofida introducerii unor diverse forme de consultare între guvern și organizațiile societății civile (4), în Serbia încă nu există un dialog sistematic. Instituirea unui astfel de dialog este în interesul vital al societății sârbe în general și al organizațiilor societății civile în special. Este și în interesul UE, deoarece o societate civilă puternică și viabilă este una din premisele integrării cu succes în UE.

3.   Evoluția politică din Serbia

3.1   Situația politică actuală

Începând din anul 2000, când guvernul democratic și orientat spre integrare a luat locul regimului fostului președinte Slobodan Milošević, Serbia a trebuit să facă față procesului de transformare politică, economică și socială. Tranziția economică problematică, chestiunea statutului final al provinciei Kosovo (5), precum și utilizarea populistă a prejudecăților și stereotipurilor naționale de către anumiți lideri politici au contribuit la radicalizarea scenei politice din Serbia. Acest fapt nu se referă numai la opoziție, ci, într-o anumită măsură, și la guvernul actual condus de prim-ministrul Vojislav Koštunica. Nu trebuie uitată nici implicarea în aceste procese a mijloacelor de informare în masă, deoarece majoritatea presei scrise și audio-vizuale este departe de a fi cu adevărat independentă. La recentele alegeri prezidențiale, a fost reales președintele în funcție, Boris Tadić, considerat un reprezentant al curentului moderat în politica sârbă. Cu toate acestea, continua instabilitate a coaliției guvernamentale și tensiunile dintre Partidul Democrat din Serbia al lui Vojislav Koštunica și Partidul Democrat al lui Boris Tadić, care s-au intensificat după declarația de independență a provinciei Kosovo (5) din februarie 2008, au condus la demisia prim-ministrului Vojislav Koštunica. La 11 mai 2008 au avut loc alegeri parlamentare anticipate.

3.2   Relațiile politice cu UE, Rusia și țările vecine

Integrarea europeană presupune îndeplinirea criteriilor de la Copenhaga, a condițiilor impuse de Procesul de Stabilizare și Asociere (PSA), precum și a altor condiții și criterii stabilite de UE. Serbia nu a îndeplinit toate condițiile și criteriile, dar a demonstrat o bună capacitate administrativă în procesele de negociere a ASA cu UE și în punerea în aplicare a reformelor necesare. UE a parafat ASA în noiembrie 2007. Semnarea ASA este însă subminată de lipsa de cooperare cu Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (TPI). Pentru a găsi căile pe care se pot obține progrese rapide, UE a convenit să înființeze un grup operativ. Pe de altă parte, Comisia Europeană a solicitat Serbiei să își reafirme angajamentul de a strânge legăturile cu Uniunea Europeană (6). Cooperarea cu TPI rămâne una dintre cele mai importante condiții prealabile pentru întărirea viitoare a relațiilor UE-Serbia și după semnarea ASA. Un alt factor extrem de important în relațiile UE-Serbia va fi capacitatea guvernului din Serbia de a separa problema statutului final al provinciei Kosovo (5) de procesul integrării europene.

Relațiile dintre Serbia și Rusia se intensifică. Acest fapt se datorează în parte problemei statutului provinciei Kosovo (5), deoarece Federația Rusă susține poziția Serbiei. Pe de altă parte, nivelul cooperării economice este în creștere, cel mai remarcabil indiciu al acestei evoluții fiind creșterea interesului investitorilor ruși pentru economia sârbă.

Deși în ultimii ani s-a înregistrat o anumită ameliorare, nu toate relațiile dintre Serbia și țările învecinate sunt satisfăcătoare. Relațiile cu țările membre UE vecine cu Serbia — Bulgaria, Ungaria și România — pot fi caracterizate ca fiind foarte bune. Același lucru este valabil și pentru relațiile cu Muntenegru și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Relațiile dintre Serbia și Croația sunt bune, deși există anumite probleme nesoluționate, cum ar fi cele privind întoarcerea refugiaților în Croația. Relațiile cu Bosnia și Herțegovina sunt în mare măsură determinate de relația specifică dintre Serbia și Republika Srpska. Evident, cele mai mari tensiuni se înregistrează în relațiile dintre Serbia și Kosovo (5), în special după ce provincia și-a declarat independența.

3.3   Rolul Serbiei în stabilizarea și dezvoltarea Balcanilor

Serbia este o țară importantă în Balcanii de Vest, iar pentru UE ea reprezintă un partener de frunte în regiune. Din cauza implicării liderilor sârbi și a armatei sârbe în toate războaiele balcanice din anii '90, reputația Serbiei în zonă este oarecum negativă. Singura modalitate de îmbunătățire a acestei imagini este dezvoltarea de bune relații cu toate țările vecine și participarea activă la diverse inițiative regionale, cu ajutorul UE.

4.   Evoluția economică din Serbia

4.1   Situația actuală a economiei în Serbia

Din cauza izolării politice și economice la care dus regimul Milošević, dezvoltarea economică a țării a fost încetinită în cea mai mare parte a anilor '90. Cu toate acestea, începând din anul 2000, economia Serbiei poate fi caracterizată ca fiind o tipică economie în tranziție, cu o creștere durabilă (5,7 % în anul 2006 în comparație cu 6,2 % în anul 2005). Creșterea PIB a fost însoțită de scăderea inflației, care a coborât la 10 % în 2007 (7). Avantajele economice indiscutabile ale Serbiei includ: un potențial de piață destul de mare, așezarea geografică favorabilă, accesul fără taxe vamale la piețele Europei de Sud-Est, la cele ale UE, Rusiei și SUA, precum și forța de muncă calificată și competentă.

4.2   Procesul de privatizare

Cota sectorului privat rămâne relativ scăzută comparativ cu media UE. Sectorul privat acoperă aproximativ 55 % din producția totală și 60 % din totalul locurilor de muncă (8). O cotă comparativ scăzută a sectorului privat afectează negativ competitivitatea economiei sârbe, în special produsele și serviciile. Privatizarea și restructurarea în continuare a întreprinderilor cu capital de stat și public este, prin urmare, o necesitate pentru dezvoltarea viitoare a economiei sârbe.

4.3   Principalele sectoare ale economiei sârbe

Principalele sectoare ale economiei sârbe sunt, în ordine descrescătoare, serviciile, industria, agricultura și construcțiile. Conform Agenției sârbe de promovare a exportului și investițiilor, cele mai dinamice sectoare ale economiei sunt agricultura, sectorul IT, prelucrarea lemnului, fabricarea mobilei, energia, sectorul automobilelor, industria textilă, industria produselor electronice și farmaceutice (9).

4.4   Comerțul exterior

Uniunea Europeană este cel mai mare partener comercial al Serbiei. Printre cei mai mari zece parteneri la export ai Serbiei se numără șase state membre UE. Cel mai important partener la export al Serbiei este, totuși, țara vecină, Republica Bosnia și Herțegovina. Importurile sârbe provin în principal din Rusia (10).

Cooperarea economică dintre Serbia și țările vecine, inclusiv relațiile comerciale, vor fi influențate pozitiv de punerea în aplicare a Acordului privind comerțul liber central-european, care a fost semnat de țările din Balcanii de Vest și Republica Moldova în 2006. Crearea zonei de liber schimb în Balcanii de Vest a reprezentat una dintre prioritățile procesului de preaderare.

4.5   Investițiile străine directe și principalii investitori în economia sârbă

Politica sârbă de orientare către investiții a atras atenția multor investitori străini. În 2006, suma totală a investițiilor străine directe a fost cea mai mare din regiune (3,4 miliarde EUR) (11). Cele mai mari fluxuri de investiții s-au îndreptat spre serviciile financiare, comerț, fabrici, sectorul imobiliar, administrația publică și transport. Printre cei mai mari investitori predomină țările din UE, Grecia ocupând primul loc (12).

În ciuda numărului crescând al investițiilor, piața sârbă prezintă încă un mare potențial pentru dezvoltarea în continuare a acestui domeniu.

5.   Situația actuală și rolul organizațiilor societății civile

5.1   Probleme și provocări comune

Pot fi identificate trei probleme principale: statutul fiscal; decalajul dintre mediul urban și cel rural; creșterea concurenței, în locul cooperării.

Faptul că legislația fiscală din Serbia nu face distincția între organizațiile societății civile și organizațiile care obțin profit constituie o problemă. Astfel, organizațiile societății civile sunt tratate la fel ca întreprinderile mici — trebuie să plătească impozite pe donațiile pe care le primesc și numai câteva sunt scutite de obligațiile de plată a TVA. În plus, politicile fiscale ale statului sârb nu stimulează nicio formă de donație către organizațiile societății civile.

O altă problemă este menținerea diferențelor între mediul urban și cel rural. Cea mai mare parte a organizațiilor societății civile sunt concentrate fie în Belgrad, fie în două sau trei alte orașe mari, în timp ce în mediul rural nu există experiență în acest domeniu. În consecință, publicul larg cunoaște prea puține lucruri despre societatea civilă și activitățile organizațiilor societății civile.

A treia problemă, și anume creșterea concurenței, în locul cooperării, dintre organizațiile societății civile, creează tensiuni și le slăbește poziția potențială în fața autorităților sârbe.

5.2   Cooperarea cu autoritățile sârbe: absența dialogului civil

Cele mai multe organizații ale societății civile nu sunt încă percepute ca parteneri de către autoritățile sârbe, și mai ales cele care se ocupă de aspecte sensibile (de exemplu, crimele de război, gropile comune etc.). Cooperarea organizațiilor societății civile cu autoritățile centrale și locale se face pe baze ad-hoc, deoarece guvernul nu pare să dorească crearea unui parteneriat cu organizațiile societății civile. Pe de o parte, aceasta se datorează absenței unei legislații care să reglementeze relația dintre organizațiile societății civile și guvern; pe de altă parte, ar trebui luată în considerare și absența voinței politice de a implica mai mult organizațiile societății civile în consultări și în pregătirea anumitor documente strategice. Un alt fapt care trebuie subliniat este acela că statul sârb adoptă o abordare destul de selectivă în cazul organizațiilor societății civile.

5.3   Partenerii sociali

5.3.1   Dialogul social

Deși dialogul social real este una din premisele transformării economice de succes, rolul partenerilor sociali în societatea sârbă rămâne relativ mic. După intrarea în vigoare a Codului muncii în 2005, a încetat aplicarea acordului colectiv general. Același lucru este valabil pentru toate acordurile colective speciale încheiate înainte de 2001. O altă modificare legată de noua reglementare legislativă este că guvernul nu mai participă la încheierea noului acord colectiv general, dar continuă să joace un rol activ în încheierea câtorva acorduri colective sectoriale și speciale. Sindicatele și asociațiile de angajatori reprezentative, care răspund acum de negocierile privind noul acord colectiv general, nu au reușit până în prezent să ajungă la vreun acord. Prin urmare, adoptarea unui nou acord colectiv general rămâne una dintre cele mai importante premise ale consolidării dialogului social în cadrul societății sârbe.

Consiliul Economic și Social al Republicii Serbia, înființat în 2005 prin Legea privind Consiliul Economic și Social, oferă o bază instituțională pentru negocieri tripartite. Însă acest consiliu se confruntă cu câteva probleme care au un impact negativ asupra activităților sale. În primul rând, trebuie menționată insuficiența resurselor sale financiare. În ciuda creșterii finanțării de la bugetul de stat, lipsa de resurse financiare continuă să influențeze negativ activitatea Secretariatului și nu permite Consiliului să înființeze un număr adecvat de grupuri de lucru și să organizeze ședințe periodice. O altă problemă o constituie participarea neregulată la ședințe a reprezentanților partenerilor sociali. În consecință, unele proiecte de legi sunt trecute prin parlament fără să fie dezbătute în Consiliu.

5.3.2   Organizațiile sârbe ale angajatorilor

Principala organizație națională a angajatorilor este Uniunea Angajatorilor din Serbia (UPS). Spre deosebire de sindicate, UPS se bucură de o bună cooperare cu Ministerul Muncii și Politicii Sociale. De asemenea, participă cu regularitate la activitățile CES din Serbia. Cu toate acestea, faptul că majoritatea celor mai mari companii care operează în Serbia nu sunt membre ale UPS este de natură să-i diminueze legitimitatea în contextul dialogului social. UPS a participat la lucrările Forumului angajatorilor din Europa de Sud-Est și ale Organizației Internaționale a Angajatorilor. Dimensiunea internațională a activităților UPS urmează se va consolida odată cu primirea statutului de observator în cadrul BussinessEurope. Este de așteptat ca UPS să se alăture în iunie 2008 și Uniunii mediteraneene a angajatorilor.

5.3.3   Situația actuală și rolul sindicatelor

Sindicatele sunt mai eterogene. Există aproximativ 20 000 de sindicate în Serbia la toate nivelurile, de la cel de întreprindere la cel național. Cele mai multe aparțin celor două confederații naționale principale, Independența (Nezavisnost) și Confederația Sindicatelor Autonome din Serbia (SSSS). Cel mai adesea, acțiunea comună lipsește. O altă problemă conexă este lipsa cooperării între sindicate. Deși rolul sindicatelor este considerat relativ nesemnificativ în Serbia, participarea activă la negocierile colective din sectorul public și din întreprinderile de stat arată că rolul acestora în consolidarea dialogului social nu trebuie subestimat. În ceea ce privește activitățile internaționale ale sindicatelor sârbe, atât Nezavisnost, cât și SSSS sunt membre ale Confederației Internaționale a Sindicatelor și participă la Forumul Balcanic al Confederației Europene a Sindicatelor.

5.4   Situația din cadrul diverselor grupuri de interese

5.4.1   Un cadru legislativ nesatisfăcător

În ciuda diverselor declarații ale guvernelor sârbe de după 2000 și a angajamentelor lor de a adopta o nouă lege privind asociațiile de cetățeni, activitatea organizațiilor non-profit, precum și relațiile lor cu statul sârb rămân nereglementate. De fapt, statutul diferitelor grupuri de interese, și în special al ONG-urilor, este reglementat de Legea de stat privind asocierea cetățenilor în asociații, organizații sociale și organizații politice, care exista în Republica Socialistă Federativă a Iugoslaviei, și de Legea Republicii Serbia privind organizațiile sociale și organizațiile cetățenilor, din 1982, modificată în 1989 (13).

În 2006, Guvernul Serbiei a adoptat proiectul de lege privind asociațiile civice. Acest text, care a fost armonizat cu pozițiile reprezentanților diferitelor grupuri de interese, nu a fost încă adoptat de Parlament. Proiectul de lege simplifică procedura de înregistrare a asociațiilor civice și prevede că o asociație poate achiziționa proprietăți și active pe baza cotizațiilor membrilor, contribuțiilor voluntare, donațiilor și darurilor etc. De asemenea, el oferă statului sau autorităților locale posibilitatea de a acorda subvenții și donații diferitelor grupuri de interese. Cu toate acestea, legea privind asociațiile societății civile nu va rezolva toate problemele privind situația juridică și economică a acestora. Prin urmare, va fi necesar un întreg set de legi suplimentare.

5.4.2   Rolul și aria de cuprindere ale organizațiilor agricole, ale IMM-urilor și ale organizațiilor de consumatori

Se poate afirma că reprezentanții IMM-urilor și organizațiile agricole se confruntă cu aceleași probleme ca și sindicatele (o fragmentare și o concurență contraproductive) ceea ce le împiedică să constituie grupuri de presiune puternice. Nivelul ridicat al corupției garantează unora dintre organizații un acces mai bun decât altora la birocrația de stat. Un alt factor de divizare poate fi reprezentat de apropierea de mediul politic și situația geografică. Deși numărul organizațiilor de consumatori este mic, în comparație cu cel al IMM-urilor și al organizațiilor agricole, problemele acestora sunt similare.

5.4.3   ONG-urile în societatea sârbă

Sectorul ONG-urilor din Serbia s-a consolidat în a doua jumătate a anilor '90, după terminarea războiului din Bosnia. ONG-urile au jucat un rol crucial în îndepărtarea regimului lui Milošević în 2000, prin mobilizarea cetățenilor și prin participarea la negocierile cu opoziția. Campania pro-alegeri numită „Izlaz 2000” a constituit un proiect foarte reușit al diferitelor ONG-uri, care a demonstrat importanța sectorului ONG-urilor în procesul schimbărilor democratice.

Din anul 2000 până în prezent, poziția ONG-urilor în societatea sârbă s-a schimbat. Sectorul ONG-urilor suferă un proces de transformare. În plus, unele ONG-uri au de suferit de pe urma lipsei de entuziasm provocată de ritmul reformelor, mai lent decât cel așteptat după schimbările din 2000. O altă problemă o constituie divergența dintre pozițiile ONG-urilor față de cooperarea cu guvernul — în timp ce unele fac opoziție sistematică guvernului, celelalte încearcă să găsească modalități de cooperare. Într-o anumită măsură, sectorul ONG-urilor a fost slăbit, de asemenea, și de faptul că, după 2000, unii dintre conducătorii ONG-urilor au intrat în viața politică și și-au încetat activitățile din sectorul neguvernamental. În acest sens, se poate concluziona că în timp ce unele ONG-uri și-au intensificat activitățile, un număr semnificativ dintre ele nu au reușit să îndeplinească criteriile pentru continuarea profesionalizării și a specializării în activitate, confruntându-se cu câteva probleme importante. Există și câteva exemple de evoluții pozitive, cu referire specială la organizațiile de mediu.

Problemele decisive sunt cele economice, deoarece ele privesc însăși viabilitatea celor mai multe ONG-uri. Acestea primesc finanțare numai pentru un anumit număr de proiecte și doar pe perioadă limitată, în cea mai mare parte din surse externe. Ca urmare, multe dintre ele nu sunt specializate și trebuie să se concentreze pe diverse proiecte cu subiecte foarte diferite. Acest lucru afectează nu numai reputația lor profesională, dar îngreunează și rezolvarea problemelor esențiale care le amenință existența.

6.   Rolul organizațiilor societății civile în procesul de integrare în UE

6.1   Organizațiile societății civile și procesul de integrare europeană

O serie de organizații ale societății civile din Serbia joacă deja un rol crucial în procesul de sensibilizare a publicului cu privire la UE și integrarea europeană. Prin organizarea de lecturi și seminarii publice și prin distribuirea de prospecte și de alte materiale privind UE și aspectele aferente, organizațiile societății civile contribuie la campaniile de informare asupra UE, în special în zonele rurale și în cele mai puțin dezvoltate. Deși organizațiile societății civile s-au arătat uneori divizate în privința deplinei colaborări cu TPI, ca premisă a redeschiderii negocierilor pentru ASA în 2007, ele s-au aflat pe poziții comune în privința alegerilor prezidențiale desfășurate în ianuarie și februarie 2008. Marea majoritate a organizațiilor societății civile au ales pentru Serbia perspectiva europeană și au ajutat la creșterea ratei de participare în alegeri

O cooperare mai strânsă a guvernului cu organizațiile patronale, sindicatele și alte grupuri de interese ar contribui și mai mult la o mai bună pregătire a populației din Serbia pentru aderarea la UE. Cu toate acestea, implicarea în continuare a organizațiilor societății civile într-un dialog substanțial cu guvernul necesită mai multă transparență și furnizarea cu regularitate de documente și informații relevante.

6.2   Organizațiile societății civile și cooperarea regională

Îmbunătățirea cooperării regionale și bunele relații cu vecinii reprezintă premise-cheie ale succesului integrării în UE. Organizațiile societății civile joacă un rol important în stabilirea de relații și în eliminarea decalajelor dintre țările din regiune. În acest sens, progresul cooperării între organizațiile societăților civile sârbă și croată poate fi menționat ca un exemplu foarte încurajator. Prin îmbunătățirea cooperării dintre acestea și prezentarea de proiecte comune, organizațiile societății civile vor fi mai bine pregătite pentru confruntarea cu problemele și provocările regionale. În plus, rezultatele de succes ale cooperării pe baze regionale între organizațiile societății civile pot servi ca sursă de inspirație pentru conducătorii politici regionali. Deși contactele între organizațiile societății civile se dezvoltă de la an la an, situația din prezent este departe de a fi satisfăcătoare, în special din cauza obstacolelor politice subzistente și a insuficienței fondurilor financiare, inclusiv a fondurilor UE. În acest sens, sprijinirea inițiativelor locale poate reprezenta o posibilitate de întărire a cooperării între organizațiile societății civile din regiune.

6.3   Activitățile internaționale ale organizațiilor societății civile sârbe

Includerea organizațiilor societății civile sârbe în proiecte comune realizate cu organizațiile partenere din regiune sau din afara acesteia poate îmbunătăți contactele umane și poate reînnoi relațiile întrerupte în timpul războiului. În această privință, au fost realizate anumite progrese în mai multe domenii. Cooperarea în rețea s-a dezvoltat în special în cazul organizațiilor societății civile care se concentrează asupra drepturilor omului, protecției mediului sau în cazul grupurilor pentru femei. Pentru dezvoltarea în continuare a societății civile și a organizațiilor societății civile, merită subliniate rezultatele pozitive ale cooperării dintre asociațiile din Serbia și partenerii lor din noile state membre ale UE.

Includerea organizațiilor societății civile în activitățile de politică externă nu trebuie subestimată. Cooperarea mai strânsă dintre diplomația oficială și diplomația publică poate contribui la îmbunătățirea politicii externe a Serbiei și poate influența pozitiv procesul de integrare europeană.

---

(1)  Potrivit definiției CESE, termenul „societate civilă” cuprinde organizațiile angajatorilor, organizațiile angajaților și alte organizații neguvernamentale și grupuri de interese.

(2)  Kosovo se află sub regimul Rezoluției 1244 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite.

(3)  Kosovo se află sub regimul Rezoluției 1244 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite.

(4)  Au avut loc consultări periodice ale organizațiilor societății civile în câteva domenii, cum ar fi: integrarea europeană, politicile de reducere a sărăciei sau cele pentru tineret, organizate de câteva organisme guvernamentale sau oficiale, cum ar fi Președinția Serbiei, Agenția Sârbă pentru Integrare Europeană, Ministerul Muncii și Politicii Sociale, Camera de Comerț a Serbiei sau Conferința permanentă a orașelor și municipalităților.

(5)  Kosovo se află sub regimul Rezoluției 1244 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite.

(6)  Comunicare a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu „Balcanii de Vest: consolidarea perspectivei europene”, 5.3.2008, COM(2008) 127.

(7)  Banca Națională a Serbiei, www.nbs.yu.

(8)  Raport de activitate pe 2007 pentru Serbia, Comisia Europeană, Bruxelles, 6.11.2007, SEC (2007) 1435.

(9)  Agenția Sârbă de Promovare a Exportului și Investițiilor, www.siepa.sr.gov.yu.

(10)  Anuarul statistic al Serbiei pentru 2006, www.webzrs.statserb.sr.gov.yu; datele Comisiei Europene www.ec.europa.eu/trade/issues/bilateral/data.htm.

(11)  www.wiiw.at/e/serbia.html.

(12)  Ghidul investițiilor din Europa de Sud-Est 2007, www.seeurope.net/files2/pdf/ig2007/Serbia-pdf.

(13)  Zdenka Milivojević: Societatea civilă în Serbia. Suprimată în anii '90, câștigă legitimitate și recunoaștere după 2000. Indexul Civicus al societății civile, raport pentru Serbia (Belgrad, 2006).

---