29.10.2009

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 259/77

---

Spre o reformă a Organizaţiei Mondiale a Comerţului

P6_TA(2008)0180

Rezoluţia Parlamentului European din 24 aprilie 2008 privind „Spre o reformă a Organizaţiei Mondiale a Comerţului” (2007/2184(INI))

(2009/C 259 E/14)

Parlamentul European,

—

având în vedere Rezoluţiile sale din 15 decembrie 1999 privind cea de-a treia Conferinţă ministerială a Organizaţiei Mondiale a Comerţului de la Seattle (1), din 25 octombrie 2001 privind deschiderea și democraţia în comerţul internaţional (2), din 13 decembrie 2001 privind reuniunea OMC din Qatar (3), din 25 septembrie 2003 privind cea de-a cincea conferinţă ministerială a Organizaţiei Mondiale a Comerţului de la Cancun (4), din 12 mai 2005 privind evaluarea Rundei Doha ca urmare a deciziei Consiliului general al OMC din 1 august 2004 (5), din 1 decembrie 2005 privind pregătirea celei de-a șasea Conferinţe ministeriale a Organizaţiei Mondiale a Comerţului de la Hong Kong (6) și din 4 aprilie 2006 privind evaluarea Rundei Doha ca urmare a Conferinţei ministeriale a OMC de la Hong Kong (7),

—

având în vedere declaraţiile finale ale sesiunilor Conferinţei parlamentare privind Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) adoptate la Geneva la 18 februarie 2003, la Cancun la 12 septembrie 2003, la Bruxelles la 26 noiembrie 2004, la Hong Kong la 15 decembrie 2005 și la Geneva la 2 decembrie 2006,

—	având în vedere Acordul de la Marrakech privind constituirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului,

—	având în vedere declaraţiile din cadrul Conferinţei ministeriale a OMC, adoptate la Doha la 14 noiembrie 2001 și la Hong Kong la 18 decembrie 2005,

—	având în vedere raportul din ianuarie 2005 al Consiliului consultativ prezidat de Peter Sutherland privind viitorul OMC (8),

—	având în vedere Raportul OMC pe 2004 asupra comerţului mondial,

—	având în vedere punctul 56 din Declaraţia de la Hong Kong, cu privire la măsurile necesare pentru a asigura implicarea deplină și asistenţa agenţiilor-cheie ale ONU, inclusiv a Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM), în cadrul proceselor care se desfășoară la OMC și al negocierilor actuale,

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru comerţ internaţional, avizul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A6-0104/2008),

A.

întrucât OMC joacă un rol esenţial în rândul organizaţiilor multilaterale care contribuie la guvernanţa economică internaţională, la o mai bună gestionare a globalizării și la o distribuţie mai echitabilă a beneficiilor acesteia, și care trebuie să își unească eforturile pentru realizarea Obiectivelor de Dezvoltare durabilă ale Mileniului;

B.

întrucât, atunci când actuala rundă de negocieri a OMC a fost lansată la Doha, Qatar, în 2001, aceasta a fost denumită în mod oficial „Agenda de dezvoltare de la Doha”, subliniind obiectivul prioritar de a ajuta ţările sărace și în curs de dezvoltare să beneficieze mai mult de pe urma liberalizării comerţului;

C.	întrucât UE acordă o importanţă primordială conservării acquis-ului sistemului comercial multilateral și este în continuare intens angajată în vederea succesului Rundei Doha;

D.	întrucât, în ciuda dificultăţilor întâmpinate pe parcursul negocierilor, se fac în continuare eforturi în vederea încheierii cu succes a acestei runde, eforturi care trebuie încurajate;

E.	întrucât diversele negocieri comerciale bilaterale și regionale iniţiate recent de UE cu numeroși parteneri din întreaga lume constituie o completare și nu o alternativă la încheierea Rundei Doha;

F.	întrucât, în plus faţă de preocupările imediate privind încheierea rundei și a criticilor privind diversele poziţii referitoare la diferitele subiecte în discuţie, este necesar să înceapă deja pregătirile pentru etapa următoare a Rundei Doha;

G.

întrucât Consiliul consultativ prezidat de Peter Sutherland a realizat încă din 2004 o analiză importantă privind viitorul OMC și provocările instituţionale cu care se confruntă această instituţie; întrucât, cu toate acestea, nu s-au luat măsuri concrete ca urmare a recomandărilor conţinute în raportul adresat de Consiliul consultativ Directorului general al OMC în ianuarie 2005;

H.	întrucât în prezent este urgent să se relanseze această dezbatere, ţinând cont de ultimele evoluţii, și să se revizuiască fundamental mai multe aspecte privind funcţionarea OMC pentru a spori atât eficacitatea cât și legitimitatea acestei organizaţii;

I.	întrucât această dezbatere instituţională în cadrul OMC, solicitată de Parlamentul European, nu este în niciun fel incompatibilă cu continuarea și, eventual, încheierea Rundei Doha,

1.   își reiterează apelul adresat tuturor părţilor implicate, în special ţărilor cu economii emergente, de a da dovadă de flexibilitate pentru deblocarea Rundei Doha și de a ajunge la un acord complet, echilibrat și favorabil atât relansării comerţului internaţional și creșterii mondiale, cât și dezvoltării ţărilor mai puţin dezvoltate de pe planetă;

2.   estimează, de altfel, că este mai necesar ca oricând să se reia reflecţia asupra procesului decizional, mandatului, funcţionării și viitorului OMC, în vederea unei eventuale reforme a acestei organizaţii;

3.   solicită Comisiei să prezinte imediat ce este posibil, la Geneva, o iniţiativă fermă pentru relansarea acestei dezbateri; invită Comisia, în această privinţă, să îi contacteze neoficial pe ceilalţi membri ai OMC care ar putea să sprijine o astfel de iniţiativă și pe directorul general al acestei organizaţii și să îi prezinte un raport, înainte de sfârșitul anului 2008, cu privire la rezultatul acestor consultări;

4.   salută iniţierea unei reforme profunde a OMC și reiterează importanţa schimburilor comerciale, care constituie un instrument eficient de dezvoltare și reducere a sărăciei; subliniază importanţa multilateralismului ca mecanism destinat promovării comerţului liber și echitabil și realizării Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului stabilite de Organizaţia Naţiunilor Unite;

5.   consideră că o OMC puternică, bazată pe un sistem comercial internaţional echitabil și reglementat, oferă ţărilor în curs de dezvoltare posibilităţi de eliminare a sărăciei; regretă faptul că resursele limitate constituie un dezavantaj pentru ţările în curs de dezvoltare în procesul de negociere; subliniază faptul că UE ar trebui să sprijine consolidarea secretariatului OMC și suplimentarea resurselor pentru asistenţă tehnică, mai ales în favoarea ţărilor în curs de dezvoltare, membre ale OMC, pentru a le sprijini în soluţionarea unor aspecte specifice;

6.   subliniază că OMC este singura organizaţie globală cu atribuţii de reglementare care nu face parte din familia organizaţiilor ONU și că acţiunea de reglementare a OMC se limitează la domeniul politicii comerciale; solicită Comisiei să includă această dilemă structurală ca prioritate în cadrul agendei de reformă a OMC;

7.   estimează că aceste acţiuni ar trebui să vizeze, în primul rând, obiectivele finale ale sistemului comercial multilateral, în încercarea de a asigura cooperarea reciprocă și coerenţa cu acţiunile desfășurate de alte organizaţii internaţionale; consideră că este necesar, în special, să se consolideze coordonarea activităţilor OMC cu cele desfășurate în cadrul OIM, al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie și Agricultură (FAO), al Programului de Mediu al Organizaţiei Naţiunilor Unite (PNUM), al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), Conferinţei Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Comerţ și Dezvoltare (UNCTAD) și Protocolului de la Kyoto privind energiile regenerabile pentru a garanta o coerenţă sporită în cadrul proceselor decizionale ale acestor organizaţii; în acest sens, susţine acordarea statutului de observator OIM în cadrul OMC și crearea unui „Comitet pentru comerţ și condiţii de muncă decente”, după modelul „Comitetului pentru comerţ și mediu”;

8.   solicită o examinare detaliată a problemei unei mai bune integrări a preocupărilor necomerciale în domeniul de aplicare al normelor OMC, pentru a permite membrilor să urmărească obiective politice legitime, păstrându-și, în același timp, accesul pe piaţă; subliniază, în acest sens, faptul că eforturile pentru adoptarea unor standarde internaţionale ar trebui să fie sprijinite cu fermitate de către UE și că ţărilor în curs de dezvoltare ar trebui să li se acorde asistenţa necesară pentru a se conforma acestor standarde;

9.   solicită examinarea, în cadrul ONU, în colaborare cu OMC, a noilor relaţii care urmează a fi stabilite între organizaţiile multilaterale, pentru a se asigura coerenţa acţiunilor acestora, precum și a diferitelor acorduri și convenţii internaţionale pentru promovarea dezvoltării durabile și eradicarea sărăciei;

10.   consideră că cea mai dificilă condiţie pentru asigurarea coerenţei între sistemul ONU și OMC va fi necesitatea ca aceasta din urmă să garanteze faptul că normele comerciale respectă pe deplin legislaţia privind drepturile omului, precum și standardele sociale și de mediu;

11.   susţine o abordare bazată pe stimulente cu privire la respectarea standardelor sociale și de mediu de către ţările membre ale OMC, dar solicită, de asemenea, examinarea măsurilor compatibile luate de OMC pentru soluţionarea problemei dumpingului social și ecologic;

12.   susţine realizarea unei analize a problemelor sociale, de gen și de mediu, inclusiv a celor legate de ocuparea forţei de muncă, drepturile lucrătorilor și prevederile conexe în cadrul viitorului Mecanism de examinare a politicilor comerciale ale membrilor OMC;

13.   invită participanţii la dezbatere să analizeze limitele abordării negocierilor comerciale în „Runde” de lungă durată, care implică toţi membrii OMC în dezbateri privind o gamă vastă de subiecte pe baza unui „angajament unic”; recunoaște meritele istorice ale acestei abordări în ceea ce privește punerea în aplicare și dezvoltarea sistemului comercial multilateral și în ceea ce privește crearea condiţiilor pentru o liberalizare progresivă, pentru angajamente reciproce și în beneficiul tuturor părţilor implicate; consideră totuși că, pe viitor, în domeniile în care s-a progresat suficient, (cum este cazul facilitării schimburilor comerciale, în prezent) ar putea să se utilizeze alte formule, mai flexibile și mai eficace;

14.   consideră că structura instituţională a OMC ar putea fi îmbunătăţită prin separarea activităţilor legate de negocierea de noi reguli și noi angajamente de cele legate de aplicarea acordurilor existente; subliniază importanţa acestui ultim tip de activităţi, care nu ar trebui, în nici un caz, să fie dezavantajate în ceea ce privește resursele și atenţia politică din partea membrilor OMC;

15.   sugerează că pertinenţa și aplicabilitatea normelor comerciale multilaterale în vigoare ar trebui să fie supuse unui reevaluări periodice, în vederea eventualei adaptări a acestora;

16.   solicită redefinirea rolului și formatului Conferinţei ministeriale; constată deja că membrii OMC au tendinţa de a privilegia modalităţi neoficiale de coordonare și de luare a deciziilor la aceste nivel și constată că, în 2007, nu a fost convocată nicio reuniune a Conferinţei ministeriale, în ciuda dispoziţiilor exprese din Acordul de la Marrakech privind frecvenţa acestor reuniuni; invită membrii OMC să tragă concluziile ce se impun din această evoluţie;

17.   reiterează importanţa dimensiunii parlamentare a OMC în vederea întăririi legitimităţii democratice și a transparenţei negocierilor desfășurate în cadrul OMC; subliniază importanţa activităţii desfășurate de Conferinţa parlamentară privind OMC, organizată în colaborare de Parlamentul European și Uniunea Interparlamentară (UIP), activitate care ar putea fi intensificată;

18.   reamintește că deputaţii, în calitate de reprezentanţi aleși ai cetăţenilor, au un rol important de jucat în cadrul negocierilor comerciale și, în special, în cadrul negocierilor desfășurate la nivelul OMC;

19.   insistă asupra necesităţii înfiinţării unei adunări parlamentare a OMC cu competenţe consultative, având în vedere lipsa de responsabilitate și legitimitate democratică a OMC; salută lansarea oricăror reforme care urmăresc consolidarea cooperării membrilor parlamentelor naţionale cu OMC;

20.   invită membrii OMC să ofere suficient sprijin deputaţilor lor, pentru ca aceștia să poată participa la dezvoltarea unei dimensiuni parlamentare a OMC; îndeamnă Comisia să prezinte, în acest scop, o serie de iniţiative în cadrul OMC; subliniază faptul că, până la asumarea acestei responsabilităţi de către OMC, dimensiunea parlamentară a acesteia va fi asigurată de către Conferinţa parlamentară privind OMC, organizată în comun de către Parlamentul European și de către UIP;

21.   solicită introducerea unui sistem mai democratic de luare a deciziilor în cadrul OMC, care să ia în considerare punctele de vedere ale tuturor membrilor, care includ ţări aflate în diverse stadii de dezvoltare;

22.   consideră că nu este nici realist, nici de dorit să se repună în discuţie principiul consensului în procesul decizional din cadrul OMC, principiu care garantează, spre deosebire de votul majoritar (sau de cel ponderat), egalitatea tuturor membrilor; consideră, cu toate acestea, că ar putea fi explorate diverse soluţii pentru a facilita, de la caz la caz, obţinerea consensului respectiv;

23.   recunoaște importanţa propunerilor prezentate în raportul Sutherland menţionat anterior privind o abordare plurilaterală care, în situaţiile în care nu se ajunge la un consens, prevede posibilitatea încheierii unor acorduri de participare (opt-in) și retragere (opt-out), dar își reiterează angajamentul faţă de multilateralism și atrage atenţia asupra faptului că abordarea plurilaterală nu prezintă în mod automat beneficii pentru ţările în curs de dezvoltare și ar putea adânci decalajul dintre ţările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare;

24.   observă că în cadrul OMC a crescut numărul grupurilor informale care reunesc un număr mai mic sau mai mare de membri OMC având anumite interese comune, sectoriale sau regionale, și rolul adeseori util pe care aceste grupuri îl joacă în sintetizarea poziţiilor și găsirea unor compromisuri; invită membrii OMC să reflecteze la posibilitatea de a reglementa mai bine constituirea și funcţionarea unor astfel de grupuri, din motive de transparenţă și de eficacitate, și de a pune la dispoziţia acestora mijloacele necesare pentru a-și desfășura activitatea;

25.   reamintește că participarea egală și efectivă a tuturor membrilor, mai ales a ţărilor celor mai puţin dezvoltate, trebuie să constituie o prioritate în cadrul oricărei reforme a sistemului comercial multilateral;

26.   consideră că este fundamentală consolidarea participării active a ţărilor în curs de dezvoltare, astfel încât acestea să se simtă reprezentate pe deplin în procesul de negociere și să fie în măsură să-și identifice, să-și exprime și să-și apere interesele comerciale, de exemplu prin introducerea unui sistem de reprezentare mai curând pe bază de coaliţii decât pe bază de grupuri fixe de ţări, și prin alocarea de resurse suficiente dezvoltării cunoștinţelor și a capacităţilor tehnice ale acestor ţări; subliniază că resursele adecvate sunt, de asemenea, necesare ţărilor în curs de dezvoltare pentru a pune în aplicare în mod eficient normele OMC și pentru a se adapta la reforme, integrându-se, astfel, mai bine în sistemul comercial internaţional;

27.   solicită depunerea de eforturi pentru a consolida participarea și reprezentarea ţărilor în curs de dezvoltare în cadrul Consiliilor Executive, precum și pentru a consolida sistemele interne ale acestora de raportare, de asigurare a transparenţei și bunei guvernări;

28.   salută propunerea avansată în cadrul raportului Sutherland menţionat anterior de a include, cu titlu de drept contractual al ţărilor celor mai puţin dezvoltate, unele dispoziţii privind finanţarea asistenţei tehnice, care să le permită ţărilor respective să participe într-un mod semnificativ la sistemul de schimburi comerciale multilaterale; subliniază importanţa vitală, pentru ţările în curs de dezvoltare, a dezvoltării de capacităţi, în scopul perfecţionării abilităţilor lor de negociere, al identificării nevoilor și strategiilor și al îndeplinirii angajamentelor asumate faţă de OMC;

29.   consideră că chestiunea recurentă a creării unui „consiliu restrâns” sau a unui „comitet director” al OMC, care să pregătească și să faciliteze luarea unor decizii prin consens la nivelul Consiliului General, ar merita să fie analizată cu mai multă atenţie; se întreabă, totuși, cum poate fi garantată reprezentativitatea pentru fiecare caz în parte și subliniază că este necesar ca în cadrul unui astfel de organism să fie asigurate responsabilitatea faţă de toţi membrii OMC și transparenţa internă;

30.   subliniază rolul esenţial al secretariatului OMC și consideră important faptul că, în cadrul secretariatului, sunt reprezentate în mod proporţional ţările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare, pentru ca acesta să-și poată îndeplini mai eficient mandatul;

31.   dorește să fie examinat cu atenţie rolul secretariatului și cel al directorului general al OMC; își pune problema limitelor puse de o aplicare prea strictă a principiului gestionării sistemului de către guvernele membrilor OMC (conceptul de member-driven organisation); consideră că este necesar să se consolideze mijloacele și resursele de ordin financiar și uman ale secretariatului OMC; constată totuși că acordarea puterii de iniţiativă organelor OMC pentru a promova interesul „colectiv” ridică probleme de legitimitate democratică, de responsabilitate și transparenţă;

32.   sugerează că s-ar putea acorda o oarecare libertate secretariatului OMC de a lua iniţiative de interes instituţional, a propune formule de compromis în caz de blocaj și chiar de a prezida lucrările anumitor organe, astfel încât să se asigure continuitatea și imparţialitatea; subliniază că este necesar ca astfel de propuneri să fie însoţite de o reflecţie profundă asupra modalităţilor de recrutare a personalului secretariatului și asupra caracterului adecvat sau nu al resurselor sale pentru misiunile care îi sunt încredinţate;

33.   își exprimă convingerea că absenţa unui grad suficient de diferenţiere între ţările în curs de dezvoltare, în ciuda largii diversităţi pe care o prezintă nivelurile lor de dezvoltare economică și nevoile lor specifice, ar putea constitui un obstacol în calea adoptării unor măsuri eficace în favoarea acestor ţări, în conformitate cu obiectivul proclamat al Rundei Doha și este în detrimentul ţărilor în curs de dezvoltare, pentru care aceste măsuri sunt cele mai necesare; îndeamnă ţările în curs de dezvoltare mai avansate să își asume partea lor de responsabilitate începând chiar cu runda actuală de negocieri și să aducă, în cadrul negocierilor, contribuţii proporţionale cu nivelul de dezvoltare și competitivitatea lor (sectorială);

34.   consideră că redefinirea tratamentului special și diferenţiat (TSD) este fundamentală pentru rolul OMC din perspectiva problematicii dezvoltării; această redefinire ar trebui să includă o nouă diferenţiere între ţările în curs de dezvoltare în cadrul OMC și o abordare a TSD bazată mai degrabă pe nevoile de dezvoltare ale fiecărei ţări în parte decât pe categorii de ţări; recomandă utilizarea unor criterii de diferenţiere eficiente, care să nu ia în considerare doar creșterea PNB, ci și indicatori precum indicele de vulnerabilitate economică și indicele de comerţ și dezvoltare;

35.   consideră că ar trebui examinată cu atenţie problema împărţirii pe categorii sau subcategorii atât a ţărilor în curs de dezvoltare, cât și a tuturor celorlalţi membri OMC, pe baza unor criterii obiective care să nu fie asociate exclusiv cu produsul naţional brut, în vederea unei posibile aplicări diferenţiate a acordurilor existente sau în curs de negociere;

36.   consideră că transparenţa în elaborarea și aplicarea politicilor comerciale reprezintă o solicitare legitimă din partea societăţii, a cetăţenilor și a deputaţilor; salută progresele reale realizate de OMC în materie de transparenţă externă, de la crearea sa în 1995, precum și eficacitatea politicii sale de comunicare; subliniază că este important ca agenţii economici și toţi actorii interesaţi din cadrul societăţii civile să aibă acces permanent la informaţii de calitate cu privire la normele comerciale multilaterale și la aplicarea lor efectivă sau cu privire la orice derogare din partea membrilor OMC;

37.   este de acord cu ideile susţinute de directorul general al OMC, care vizează consolidarea mecanismelor privind „transparenţa activă”, precum și urmărirea și supravegherea eficace a aplicării normele și a angajamentelor asumate de membrii OMC în vederea punerii lor în practică integral și cu eficienţă; invită OMC să își continue eforturile în acest domeniu și pe membrii săi să îi asigure resurse suficiente în acest sens;

38.   reamintește că Acordul privind reglementarea diferendelor face, încă din 1997, obiectul unor negocieri având drept scop clarificarea unora dintre normele sale și ameliorarea aplicării acestora; deplânge faptul că, timp îndelungat, aceste negocieri nu au dat rezultate; sprijină propunerea UE cu privire la consolidarea autonomiei organelor de soluţionare a diferendelor;

39.   susţine ca, în cadrul procedurii de soluţionare a diferendelor, reuniunile de fond cu părţile, reuniunile grupurilor speciale și ale organul de recurs, având în vedere caracterul judiciar al procedurii, să se desfășoare pe viitor în public, după modelul ședinţelor instanţelor judecătorești, precum și ca documentele, în special comunicările părţilor sau ale experţilor, să fie puse la dispoziţia publicului, cu excepţia unor cazuri rare și justificate corespunzător;

40.   consideră că, în general, mecanismul de reglementare a diferendelor din cadrul OMC și-a îndeplinit bine rolul până în prezent, dar că ar fi necesare anumite ajustări, în special în ceea ce privește punerea în practică a recomandărilor sau a deciziilor organului de reglementare a diferendelor; se declară în favoarea acordării unui caracter judiciar sistemului de reglementare a diferendelor, care a sporit credibilitatea angajamentelor OMC, plasând membrii OMC într-o mai mare măsură pe poziţie de egalitate;

41.   subliniază necesitatea de a garanta că modul în care Organul de reglementare a diferendelor interpretează normele OMC ia în considerare, într-o măsură corespunzătoare, legislaţia internaţională în vigoare în domeniul social și în materie de mediu și, dacă este cazul, invită Comisia și toţi membrii OMC să modifice normele OMC în această privinţă;

42.   are în vedere posibilitatea de a prevedea sancţiuni împotriva ţărilor care refuză să își alinieze legislaţia sau măsurile cu obligaţiile ce le revin și în beneficiul ţărilor lezate de astfel de dispoziţii legislative sau măsuri neconforme, în special atunci când este vorba de economii mici care nu pot să recurgă în mod credibil la măsuri de retorsiune;

43.   invită membrii OMC să profite de oportunitatea de a organiza o dezbatere mai extinsă asupra unei eventuale reforme a acestei organizaţii pentru a continua și a încheia procesul de revizuire a Acordului privind reglementarea diferendelor;

44.   consideră că, în cadrul OMC, integrarea pozitivă ar trebui să fie promovată, de asemenea, în relaţiile dintre membrii organizaţiei, în paralel cu reducerea sau eliminarea barierelor comerciale (integrare negativă);

45.   consideră că în programul unei astfel de dezbateri ar trebui să fie inclusă și chestiunea aderării la organizaţie; deplânge faptul că anumite negocieri de aderare la OMC se prelungesc uneori peste orice termen rezonabil din cauza blocajului impus numai de unul sau un număr redus de membri;

46.   invită membrii OMC să reflecteze la ideea unui statut special de preaderare pentru ţările candidate care, deși nu și-au încheiat negocierile bilaterale de acces pe piaţă cu principalii lor parteneri din cadrul organizaţiei, se angajează să își asume de îndată toate obligaţiile care le revin ca urmare a aplicării regulilor existente; insistă asupra faptului că decizia de a acorda sau nu unei ţări calitatea de membru al OMC ar trebui să fie luată întotdeauna pe baza unor considerente strict comerciale;

47.   consideră că iniţiativa UE „Totul, în afară de arme” constituie un bun exemplu privind accesul pe piaţă al ţărilor celor mai slab dezvoltate;

48.   reamintește articolul XXXVIII alineatul (2) litera (a) din Acordul General pentru Tarife și Comerţ (GATT) din 1994, nepus încă în aplicare, care prevede angajamentul tuturor membrilor OMC de a stabiliza și a îmbunătăţi condiţiile de piaţă pentru produsele primare care prezintă un interes special pentru ţările membre în curs de dezvoltate, și consideră că aplicarea unor măsuri decisive cu privire la acest articol reprezintă o trăsătură importantă a unei OMC reformate;

49.   subliniază că dezbaterea privind viitorul OMC ar trebui să fie un exerciţiu eminamente politic a cărui finalizare va cere un angajament profund și multă hotărâre din partea membrilor OMC; lasă la latitudinea acestora din urmă decizia privind organul OMC în cadrul căruia ar trebui să aibă loc aceste lucrări, precum și privind rolul pe care și l-ar putea asuma directorul general; solicită, în schimb, ca parlamentele membrilor OMC să fie implicate în acest proces prin intermediul unei contribuţii a Conferinţei parlamentare privind OMC;

50.   încredinţează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale ţărilor candidate, guvernelor și parlamentelor celorlalţi membri OMC, precum și OMC.

---

(1)  JO C 296, 18.10.2000, p. 121.

(2)  JO C 112 E, 9.5.2002, p. 326.

(3)  JO C 177 E, 25.7.2002, p. 290.

(4)  JO C 77 E, 26.3.2004, p. 393.

(5)  JO C 92 E, 20.4.2006, p. 397.

(6)  JO C 285 E, 22.11.2006, p. 126.

(7)  JO C 293 E, 2.12.2006, p. 155.

(8)  „Viitorul OMC — abordarea schimbărilor instituţionale în noul mileniu”, raportul Consiliului consultativ adresat Directorului General Supachai Panitchpakdi (OMC, ianuarie2005).

---