27.11.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 286/1

A.

întrucât unul dintre obiectivele Comunității, astfel cum este menționat la articolul 158 din Tratatul CE, este promovarea dezvoltării economice și sociale armonioase pe întreg cuprinsul Comunității și reducerea disparităților socio-economice între diferitele regiuni;

B.

întrucât atât în cadrul regiunilor, cât și între acestea pot apărea disparități;

C.

întrucât obiectivul subiacent al politicii de coeziune rămâne lupta împotriva disparităților sociale, economice și teritoriale dintre regiunile cele mai sărace și regiunile mai prospere și întrucât această politică nu ar trebui, prin urmare, să se limiteze la susținerea obiectivelor altor strategii, ceea ce ar putea împiedica coeziunea economică, socială și teritorială;

D.

întrucât, până în prezent, politica de coeziune a contribuit în mod efectiv la ajutarea regiunilor celor mai sărace să reducă decalajul în domeniul dezvoltării socio-economice;

E.

întrucât țări întregi se confruntă în continuare cu provocări considerabile în materie de dezvoltare și întrucât este puțin probabilă realizarea convergenței în cursul cadrului actual 2007-2013;

F.

întrucât creșterea economică se concentrează în unele state membre în jurul capitalelor naționale și regionale și al marilor centre urbane, lăsând alte zone, precum zonele rurale, periferice, insulare și montane, cu un grad inegal de dezvoltare socio-economică și accentuând vulnerabilitatea comunităților și grupurilor sociale din cadrul acestor zone;

G.

întrucât Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene desemnează coeziunea teritorială ca pe unul dintre obiectivele Uniunii Europene și prevede competența partajată în acest domeniu între Uniune și statele membre;

H.

întrucât conceptul de „comunitate vulnerabilă” este foarte larg și întrucât nu există criterii clare pentru a-l defini;

I.

întrucât numeroase teritorii sunt încă afectate negativ de poziția geografică îndepărtată și de handicapurile lor geografice și nu dispun de infrastructurile necesare care ar permite oportunități reale de dezvoltare pentru a atinge nivelul mediu de dezvoltare al Uniunii Europene;

J.

întrucât îmbunătățirea infrastructurilor de transport și a accesului la serviciile de transport va favoriza accesibilitatea regiunilor izolate, reducând, în același timp, excluderea comunităților și a grupurilor locale care trăiesc în aceste zone îndepărtate, și întrucât consolidarea serviciilor de interes general, în special a învățământului, va îmbunătăți condițiile de trai pentru comunitățile și grupurile vulnerabile;

K.

întrucât țările și regiunile cele mai sărace nu dispun de resursele financiare necesare pentru a-și aduce propria contribuție la fondurile comunitare la care au dreptul și, de cele mai multe ori, nici de capacitatea administrativă și de resursele umane pentru a utiliza în mod adecvat finanțarea acordată;

L.

întrucât, în condițiile unui puternic impact teritorial, este necesară o mai bună coordonare între politica de dezvoltare rurală și politica regională, în vederea consolidării sinergiilor și a complementarităților dintre aceste politici și pentru a lua în considerare avantajele și inconvenientele care ar apărea în cazul reintegrării acestor politici;

M.

întrucât nu există date statistice disponibile și comparabile la nivel micro-regional pentru regiunile Uniunii Europene în care trăiesc comunități și grupuri vulnerabile;

N.

întrucât sărăcia și excluderea au un caracter teritorial puternic;

O.

întrucât majoritatea celor mai defavorizate teritorii micro-regionale se confruntă cu probleme multidimensionale complexe legate de situarea periferică a acestora, precum și de o accesibilitate redusă, absența infrastructurii de bază, subdezvoltarea socio-economică, tendința de dezindustrializare, nivelurile scăzute de educație si formare, absența capacităților administrative, niveluri ridicate de șomaj, condițiile de locuit și de trai din ce în ce mai precare, accesul dificil la serviciile de interes general, absența condițiilor care permit dezvoltarea și progresele tehnologice și o pondere importantă a minorităților izolate și a grupurilor vulnerabile în rândul populației;

P.

întrucât politica de coeziune necesită un buget direct proporțional cu obiectivele acesteia și instrumente eficiente pentru a le permite regiunilor să depășească disparitățile de dezvoltare și să facă față provocărilor teritoriale, care includ schimbările demografice, concentrațiile urbane, fluxurile migratorii, globalizarea, schimbările climatice și aprovizionarea cu energie,

1.

subliniază că concentrarea teritorială a comunităților și a grupurilor vulnerabile și excluderea socială care afectează regiunile cele mai slab dezvoltate constituie o provocare din ce în ce mai mare pentru coeziunea din UE; subliniază totuși că fenomenul în cauză nu are numai un caracter interregional, în regiunile cele mai puțin dezvoltate, ci are, într-o mare măsură, un caracter intraregional, atât în regiunile dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare, și că trebuie să i se acorde o atenție specială, ținând seama de faptul că aceste comunități și grupuri vulnerabile tind să își piardă vizibilitatea într-un tablou mai general și mai favorabil;

2.

invită statele membre să determine criteriile care permit definirea comunităților și a grupurilor vulnerabile, pentru o mai bună identificare a problemelor cu care se confruntă și pentru facilitarea adoptării unor măsuri direcționate și sistematice;

3.

consideră că dimensiunea teritorială a excluderii sociale ar trebui să fie abordată în cadrul politicii de coeziune teritorială;

4.

subliniază, în acest sens, că doar acțiunile individuale nu sunt suficiente pentru depășirea problemelor teritoriale ale excluderii sociale și, prin urmare, recomandă statelor membre să aplice o strategie cuprinzătoare pentru dezvoltarea teritorială, prin practicarea unei politici de echilibrare, aplicând abordarea integrată intersectorială și punând accentul pe potențialul tuturor teritoriilor UE;

5.

indică necesitatea tratării deficiențelor din domeniul egalității de șanse și a potențialei concentrări a conflictelor sociale în zonele subdezvoltate, prin intermediul unei abordări integrate;

6.

observă, în această privință, că grupurile vulnerabile pot exista în toate regiunile, chiar și în cele mai prospere, și că o abordare integrată ar trebui să țină seama de aceste grupuri;

7.

constată că fenomenele de pauperizare și de excludere nu sunt specifice zonelor urbane, ci afectează, în egală măsură, zonele rurale, chiar dacă acestea pot adopta forme specifice în zonele respective, în special din cauza faptului că, în mediul rural, la excluderea socială se adaugă și excluderea teritorială, precum și a faptului că în aceste spații nevizate de dezvoltarea economică sunt afectate toate grupurile sociale care le locuiesc;

8.

subliniază importanța, în contextul unei abordări integrate, de a face o prioritate din dezvoltarea unui mediu sănătos la nivel comunitar, al statelor membre și regional, pentru a atinge obiectivele politicii de coeziune, cum ar fi combaterea sărăciei, buna stare de sănătate a cetățenilor și o mai bună calitate a vieții în toate regiunile, elemente esențiale pentru dezvoltarea pe termen lung și coeziunea socială, economică și teritorială în UE;

9.

subliniază importanța implicării autorităților locale și regionale, precum și a partenerilor economici și sociali și a ONG-urilor relevante în planificarea și punerea în aplicare a strategiilor integrate de dezvoltare, precum și importanța sprijinirii inițiativelor pe verticală;

10.

solicită Comisiei și statelor membre să repartizeze resursele între orașele dezvoltate și teritoriile izolate, printre care și zonele rurale, într-un mod adaptat nevoilor lor specifice, și să stabilească programe pe termen lung, adaptate comunităților și grupurilor vulnerabile specifice, cu participarea autorităților locale, a partenerilor sociali și economici relevanți și a reprezentanților grupurilor de populație relevante la procesul decizional și la punerea în aplicare a acestor programe, pentru o mai bună abordare a nevoilor acestora și pentru găsirea unor soluții concrete pentru depășirea excluderii și a consecințelor sale;

11.

solicită menținerea, în zonele rurale, a unor activități ce generează venit, ceea ce implică acordarea unei atenții deosebite exploatărilor de tip familial, dar și exploatărilor agricole mici și mijlocii, cu revizuirea PAC, pentru a o face mai echitabilă, precum și activităților antreprenoriale neagricole care furnizează bunuri și servicii esențiale pentru menținerea populației și întâmpinarea noilor veniți;

12.

subliniază importanța pe care activitățile economice agricole și neagricole (precum transformarea și comercializarea directă a produselor agricole, turismul, serviciile, industriile mici și mijlocii) o au în zonele rurale pentru creșterea numărului de locuri de muncă, prevenirea sărăciei și diminuarea exodului rural; solicită, prin urmare, o ameliorare a posibilităților de formare profesională în zonele rurale, în scopul sprijinirii dezvoltării mediului de afaceri;

13.

îndeamnă Comisia și statele membre la o creștere a gradului de exploatare a sinergiilor și complementarităților diferitelor instrumente financiare disponibile, cum ar fi Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul de coeziune, Fondul Social European, Fondul European de Integrare, programul de acțiune comunitară în domeniul sănătății publice și Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, pentru creșterea valorii adăugate a acestora;

14.

invită Comisia să prezinte, în cadrul viitoarei Cărți verzi privind coeziunea teritorială, un obiectiv pentru coeziunea teritorială, precum și o definiție clară a acesteia, criteriile care o determină, instrumentele sale, precum și mijloacele disponibile pentru atingerea obiectivelor teritoriale;

15.

invită Comisia și statele membre să producă date statistice comparabile la nivel micro-regional, concentrându-se în special asupra indicatorilor sociali, cum ar fi indicele dezvoltării umane instituit de Organizația Națiunilor Unite, pentru a face față, cu măsuri adecvate, situației din regiunile în care trăiesc comunitățile și grupurile cele mai vulnerabile și problemelor cu care se confruntă acestea;

16.

invită Comisia, în această privință, să analizeze cu atenție măsura în care noi indicatori de dezvoltare cuantificabili, pe lângă Produsul Intern Brut (PIB) pe cap de locuitor, cum ar fi indicatorii sociali, ar trebui, de asemenea, să fie utilizați pentru identificarea comunităților și a grupurilor celor mai vulnerabile și a localizării acestora, pentru indicarea disparităților dintre regiuni și din cadrul acestora, pentru evaluarea eficienței politicilor și a punerii în aplicare a acestora și pentru orientarea planificării dezvoltării;

17.

îndeamnă Comisia să analizeze, în cadrul Cărții verzi privind coeziunea teritorială, măsura în care NUTS 4 reprezintă nivelul adecvat pentru urmărirea unei politici diferențiate în vederea realizării obiectivului de coeziune teritorială;

18.

subliniază necesitatea abordării tendințelor demografice ale concentrării urbane viitoare și ale exodului rural, precum și a impactului teritorial al acestora; prin urmare, invită statele membre să elaboreze strategii pentru revitalizarea zonelor vulnerabile, prin dezvoltarea infrastructurii, prin stimularea oportunităților reale de dezvoltare, în concordanță cu potențialul lor specific, prin menținerea serviciilor de interes general prin consolidarea capacităților administrative locale și descentralizarea sectorului public, prin crearea unor posibilități de formare și a unor locuri de muncă corespunzătoare, prin îmbunătățirea condițiilor de locuit și de trai, precum și prin creșterea gradului de atractivitate a acestor zone pentru investitori; consideră că orașele au totodată nevoie de sprijin în eforturile lor de remediere a dificultăților urbane;

19.

consideră că, deși în trecut exodul rural a jucat un rol de supapă pentru agricultorii excluși din activitatea lor inițială, acest lucru nu mai este valabil, deoarece, în prezent, șomajul afectează în mod serios persoanele necalificate și, astfel, unitățile industriale instalate în mediul rural se numără printre primele victime ale restructurărilor și delocalizărilor, ceea ce are ca efect reducerea posibilităților de pluriactivitate pe care puteau conta altădată micii agricultori aflați în dificultate pentru a-și completa venitul agricol și accelerarea pauperizării acestora;

20.

subliniază că ar trebui nu numai să se mențină politicile structurale după 2013, dar și că ar trebui ca reexaminarea bugetară să fie utilizată ca o oportunitate pentru a asigura că se pun la dispoziție resursele necesare pentru a garanta în viitor coeziunea economică, socială și teritorială între teritoriile Uniunii Europene;

21.

recomandă integrarea voluntariatului în măsurile politice adoptate pentru combaterea excluderii sociale și pentru încurajarea comunităților și grupurilor vulnerabile să devină mai active;

22.

invită Comisia să prezinte o propunere specifică pentru abordarea realistă și specifică a problemelor cu care se confruntă comunitățile și grupurile vulnerabile, inclusiv excluderea socială;

23.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.