3.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 294/11

A.

întrucât Afganistanul se află într-un moment de răscruce, mărturie stând creșterea numărului de acte teroriste și ciocniri violente, deteriorarea gravă a situației de securitate, continuarea producției de opiu, precum și nemulțumirea populară crescândă provocată de corupție și de deficiențele din activitatea guvernului; întrucât condițiile de viață ale unei părți importante a populației afgane nu s-au îmbunătățit, în ciuda eforturilor comunității internaționale și a succeselor parțiale înregistrate în reconstrucția civilă; întrucât amenințarea cu care se confruntă Afganistanul în prezent necesită acțiuni pe termen scurt, însă soluțiile pe termen lung se vor ivi doar după îmbunătățirea generală a nivelului de guvernare și consolidarea statului;

B.

întrucât Statele Unite, sprijinite de Regatul Unit, au demarat operațiunea „Enduring Freedom” la 7 octombrie 2001; întrucât alte patru state membre ale UE, Republica Cehă, Franța, Polonia și România, fac parte din forțele coaliției ce participă la această operațiune; întrucât, cu excepția Ciprului și Maltei, toate statele membre ale UE contribuie la misiunea ISAF condusă de NATO cu efective totale de trupe depășind 21 500; întrucât primele echipe pentru reconstrucția provinciilor (ERP) și-au început activitatea spre sfârșitul anului 2001, iar în prezent aproximativ 25 ERP sunt prezente în întreaga țară;

C.

întrucât există o discrepanță considerabilă între sumele pe care comunitatea internațională le cheltuiește pentru operațiuni militare, pe de o parte și sumele pe care le cheltuiește pentru reconstrucție și asistență umanitară, pe de altă parte;

D.

întrucât peste jumătate dintre locuitorii Afganistanului se află sub pragul sărăciei, iar economia țării este una dintre cele mai slabe din lume, cu o rată a șomajului care atinge 40 %;

E.

întrucât sectorul sanitar din Afganistan a început să producă primele rezultate promițătoare, cum ar fi scăderea cu 24 % a ratei mortalității infantile de la căderea talibanilor, numărul mai ridicat de copii ce supraviețuiesc primului an de viață și procentajul mai ridicat de cetățeni afgani care au acces direct la serviciile de îngrijiri medicale primare;

F.

întrucât sistemul de educație al Afganistanului începe să dea primele semne de evoluție pozitivă, cum ar fi numărul în creștere de copii, în special de fete, de studenți și profesori care se întorc în instituțiile de învățământ, activitatea în curs de desfășurare de reparare a școlilor primare și formarea profesorilor;

G.

întrucât, deși în Afganistan nu există cifre oficiale privind numărul deceselor înregistrate în rândul populației civile, raportul Secretarului General al ONU din 6 martie 2008 cu privire la situația din Afganistan subliniază că „în 2007, nivelul activităților insurecționale și teroriste a crescut semnificativ față de anul precedent. În 2007, s-a înregistrat un număr de 566 de incidente în medie pe lună, în comparație cu 425 în anul precedent, precum și peste 8 000 de persoane decedate în urma conflictelor, dintre care 1 500 civili” — reprezentând numărul cel mai mare de victime de la răsturnarea regimului taliban în 2001;

H.

întrucât noua Constituție afgană nu garantează deplina libertate religioasă deoarece abandonarea islamului rămâne un delict sancționat;

I.

întrucât reuniunea Comitetului Mixt de coordonare și monitorizare pentru Afganistan desfășurată la Tokio în 5-6 februarie 2008 a început pregătirea unei conferințe internaționale în vederea evaluării stadiului de implementare a Pactului pentru Afganistan adoptat în cadrul Conferinței de la Londra menționate anterior();

J.

întrucât Studiul de evaluare rapidă pe timpul iernii privind problema opiului în Afganistan, realizat în 2008 de către Biroul Organizației Națiunilor Unite de luptă împotriva drogurilor și a criminalității (UNODC), confirmă tendințele studiului din 2007, potrivit căruia numărul provinciilor în care nu se cultivă opiu din partea de nord și centru a țării ar putea să crească, fiind posibil însă ca rata de cultivare din sud și vest să crească, de asemenea; întrucât raportul din 2007 reiterează, pe de o parte, ideea greșită potrivit căreia provinciile în care nu se realizează culturi de mac opiaceu sau în care acestea sunt foarte reduse pot fi considerate zone „fără opiu”, dar subliniază, pe de altă parte, legătura dintre lipsa de securitate și producția de narcotice; întrucât instrumentele-cheie ale politicii de combatere a consumului de narcotice sunt eradicarea culturilor, interdicția (care este mult mai complexă decât arestarea traficanților) și dezvoltarea (mijloace alternative de câștigare a existenței), puse în aplicare simultan;

K.

întrucât, în cadrul programului de detenție secretă al SUA, sute de prizonieri afgani sunt deținuți în diferite închisori, cum ar fi baza militară Bagram și Guantánamo, încălcându-se astfel dreptul internațional umanitar și cel referitor la drepturile omului; întrucât prizonierii închiși în Afganistan se confruntă în continuare cu un sistem de aplicare a legii lipsit de cele mai elementare standarde ale statului de drept și ale respectării drepturilor fundamentale ale omului,

1.

consideră că, după 30 de ani de ocupație sovietică, luptă împotriva facțiunilor Mujahideen și represiune exercitată de regimul taliban, Afganistanul a intrat într-un proces important și complicat de reconstrucție a societății sale și trebui să continue să-și consolideze instituțiile și să satisfacă într-o mai mare măsură nevoile cetățenilor săi în materie de educație, locuințe, sănătate, alimentație și siguranță publică; salută eforturile și progresele realizate începând cu anul 2002 de poporul afgan pe calea instituirii statului de drept, a democrației și a stabilității;

2.

este convins că această țară a devenit o piatră de încercare pentru asistența internațională pentru dezvoltare și cooperarea bi- și multilaterală; subliniază că comunitatea internațională trebuie să continue să conlucreze cu guvernul și cu poporul afgan, pentru a-și demonstra capacitatea de a pune capăt cercului vicios al violenței și al sărăciei și să ofere țării perspectiva unei păci durabile și a dezvoltării; solicită Consiliului și Comisiei să ia inițiativa în direcția creării unui consiliu internațional, care să reunească principalii finanțatori și organizații ONU, posibil sub conducerea Misiunii ONU de asistență în Afganistan și bazat pe conceptul Comisiei ONU de instaurare a păcii, în vederea armonizării diferitelor eforturi de reconstrucție în Afganistan;

3.

reamintește consecințele pe termen lung ale războaielor care au avut loc în această țară, milioanele de victime, răniți, refugiați și persoane strămutate, precum și costurile materiale generate de distrugerea aproape totală a principalelor infrastructuri;

4.

condamnă cu fermitate atacul terorist asupra Ambasadei Indiei la Kabul din 7 iulie 2008, care a cauzat decesul a mai mult de 40 de persoane, inclusiv a patru membri ai personalului ambasadei; își exprimă cele mai sincere condoleanțe către rudele acestora și suportul pentru răniți și guvernele din Afganistan și India;

5.

consideră că relațiile dintre Afganistan și Pakistan au fost principala sursă de instabilitate și conchide, prin urmare, că stabilizarea regiunii necesită o politică globală axată pe această relație; speră ca, prin instaurarea noului guvern în Pakistan, îmbunătățirea relațiilor bilaterale să primească un impuls nou; consideră totuși că, fără angajamentul și sprijinul activ al comunității internaționale, cele două țări nu vor fi capabile depășească stadiul relațiilor bilaterale dificile; recunoaște faptul că securitatea în Afganistan depinde în mare măsură de democratizarea Pakistanului; îndeamnă comunitatea internațională să inițieze și să sprijine măsuri în vederea diminuării tensiunilor dintre Afganistan și Pakistan, inclusiv un program pe termen lung de stabilizare și dezvoltare a regiunii transfrontaliere, care să implice actorii interesați din ambele părți;

6.

salută eforturile și progresele realizate începând cu anul 2002 de poporul afgan și de instituțiile țării pe calea instituirii statului de drept, a democrației și a stabilității; consideră că aceste realizări sunt extrem de importante, având în vedere problemele structurale de lipsă a legalității și a respectării demnității persoanei care defineau Afganistanul în perioada regimului sovietic și a regimului taliban;

7.

consideră, în special, că participarea masivă a populației la diferitele alegeri organizate în țară, dovedește dorința femeilor și a bărbaților din Afganistan de a contribui la crearea unui stat bazat pe principiile democrației active și participative; subliniază că aceste alegeri constituie o referință, în context regional și pentru țările în tranziție, în care au loc conflicte armate violente;

8.

subliniază că este necesar ca instituțiile afgane să continue lupta împotriva oricărei forme de corupție și să introducă politici eficiente pentru a îmbunătăți condițiile sociale ale populației;

9.

constată că, în Afganistan, UE este cunoscută în primul rând ca organizație umanitară, dar consideră că UE trebuie să creeze și imaginea unei influențe politice mai puternice; invită, prin urmare, Comisia să propună strategii care, fără a pierde din vedere suveranitatea naturală a poporului afgan, să poată permite Uniunii Europene să-și crească vizibilitatea atunci când acordă putere aparatului civil, politic și birocratic, până în momentul în care infrastructura guvernamentală va cunoaște o perioadă caracterizată printr-o mai mare stabilitate și continuitate;

10.

subliniază necesitatea unei mai bune coordonări a eforturilor comunității internaționale de a oferi un ajutor civil eficient și durabil; de aceea, solicită și un buget echilibrat, în care să se aloce suficiente fonduri pentru reconstrucția civilă și asistența umanitară, deoarece securitatea și respectarea statului de drept sunt chestiuni de maximă importanță;

11.

salută faptul că la Conferința donatorilor de la Paris din 12 iunie 2008, menționată anterior, s-au promis 21 miliarde USD în plus și, de asemenea, au fost revizuite procedurile necesare eficientizării ajutorului internațional și orientării mai precise a acestuia în sprijinul priorităților și al prevenirii corupției;

12.

subliniază necesitatea unei întăriri considerabile a voinței și a angajamentului politic, urmată nu doar de disponibilitatea de a trimite trupe militare suplimentare în zonele cele mai dificile, fără restricții cauzate de opoziția la nivel național, ci și de eforturi rapide și mai intense de reconstrucție civilă, pentru a consolida realizările obținute și a reinstaura — pe termen lung și durabil — încrederea poporului afgan. Consideră în special că operațiunea „Enduring Freedom” ar putea fi percepută ca fiind contraproductivă dacă presiunea militară asupra insurgenților nu este însoțită de un proces politic consolidat, prin care autoritățile afgane să ajungă la toate segmentele populației care recunosc Constituția și care depun armele; în această privință, constată de asemenea că este necesar ca comunitatea umanitară, cuprinzând ONU și organizațiile neguvernamentale, să-și amelioreze coordonarea, să evite inițiativele ad hoc și să elaboreze planuri de intervenție pentru orice eventualitate;

13.

subliniază faptul că Uniunea Europeană ar trebui să folosească, pentru procesul de stabilizare și reconstrucție a Afganistanului, experiența și expertiza misiunilor sale, precum și ale statelor membre cu o prezență militară sau civilă pe teritoriul acestei țări;

14.

susține eforturile forțelor NATO pentru a îmbunătăți securitatea țării, precum și lupta împotriva terorismului național și internațional și consideră că prezența acestor forțe este esențială pentru a garanta viitorul țării;

15.

solicită insistent UE și statelor sale membre să sprijine eforturile de combatere a terorismului, a extremismului religios, a extremismului etnic, a separatismului etnic și a tuturor acțiunilor care urmăresc distrugerea integrității teritoriale, a unității statului și a suveranității naționale a Afganistanului;

16.

atrage atenția asupra faptului că UE și statele sale membre ar trebui să sprijine Afganistanul în construirea propriului stat, cu instituții democratice mai puternice, capabile să asigure suveranitatea națională, unitatea statală, integritatea teritorială, dezvoltarea economică durabilă și prosperitatea poporului afgan, respectând tradițiile istorice, religioase, spirituale și culturale ale tuturor comunităților etnice și religioase situate pe teritoriul Afganistanului;

17.

consideră că nevoia de reabilitare este considerabilă pe tot teritoriul Afganistanului, însă distribuirea ajutorului și securitatea pun probleme deosebite în regiunea dominată de Pashtun și solicită, prin urmare, accelerarea activităților de reconstrucție în sudul Afganistanului;

18.

atrage atenția asupra faptului că UE ar trebui să încurajeze și să ajute investitorii europeni să se implice în reconstrucția Afganistanului, să fie prezenți la fața locului și să inițieze afaceri;

19.

relevă faptul că problemele principale cu care se confruntă țara sunt reinstaurarea securității și crearea unui stat care să funcționeze; observă că problemele de securitate ale Afganistanului sunt mult mai complexe decât un simplu război împotriva terorismului și, prin urmare, necesită și altceva decât o soluție militară; subliniază că securitatea și statul de drept sunt interdependente și creează un climat propice pentru dezvoltarea umană, iar consolidarea statului de drept este necesară pentru a da cetățenilor posibilitatea să facă alegeri economice și sociale care să le permită să ducă o viață sănătoasă și plină de semnificație, consolidare care trebuie să fie însoțită de măsuri vizând reinstaurarea unui stat operațional, care să protejeze statul de drept, accesul sigur la serviciile publice de bază și să asigure șanse egale pentru cetățenii săi;

20.

salută angajamentul exprimat în Pactul pentru Afganistan de „a acționa în direcția unui Afganistan stabil și prosper, cu o bună guvernare și o protecție a drepturilor omului pentru toți în cadrul unui stat de drept”; este de părere că, în absența unor priorități clare sau a unei organizări metodice, Pactul ar fi trebuit să definească linii directoare referitoare la modul de a realiza aceste obiective ambițioase și subliniază, de aceea, necesitatea ca donatorii să se asigure că programele lor sunt corelate cu aceste priorități la nivel central și local și că resursele alocate sunt corespunzătoare și sunt cheltuite în mod eficace;

21.

subliniază necesitatea de a se dezvolta urgent o abordare echilibrată și sustenabilă pentru reforma sectorului de securitate, prevăzând crearea unei armate naționale și a unei forțe de poliție profesioniste; subliniază faptul că necesitatea investițiilor în sistemul judiciar afgan este imperioasă, ca și cea a unei concentrări a eforturilor în direcția ameliorării capacităților sale;

22.

atrage atenția asupra faptului că rezultatul global al eforturilor din ultimii cinci ani vizând reforma poliției a fost dezamăgitor, în ciuda unor progrese realizate până în prezent, ceea ce pune în evidență unele dificultăți grave pe care le întâmpină comunitatea internațională pe teren în ceea ce privește dezvoltarea instituțiilor; îndeamnă insistent comunitatea internațională în general și misiunea de poliție a UE în special să își continue eforturile de dezvoltare a forței de poliție a Afganistanului, care să fie caracterizată de respectarea drepturilor omului și a statului de drept;

23.

atrage atenția asupra faptului că mandatul EUPOL prevede sarcina de a „susține legătura dintre poliție și statul de drept în accepțiunea sa mai largă” și, prin urmare, invită Consiliul și Comisia să continue să-și coordoneze strâns activitățile, pentru ca politicile UE să devină mai coerente și mai eficiente; consideră că este la fel de important ca UE să sporească în mod considerabil resursele prevăzute pentru EUPOL, atât în privința personalului, cât și a finanțării; subliniază faptul că, fără o reformă cuprinzătoare a ministerului de interne afgan, ceea ce reprezintă în primul rând o îndatorire politică și mai puțin o problemă tehnică, încercările de reformă a poliției sunt sortite eșecului și acordă, de aceea, o importanță deosebită unui alt scop al EUPOL, anume cel de a „desfășura o activitate de monitorizare, supervizare, consiliere și formare la nivelul ministerului afgan de interne, al regiunilor și al provinciilor”; își exprimă sprijinul pentru programul de 2, 5 milioane EUR din cadrul instrumentului de stabilitate (6), destinat măsurilor de reformare a sistemului de numire a judecătorilor și procurorilor și se așteaptă ca noul sistem pilot să ajute la dezvoltarea, în 2009, a unui program de reformă substanțial și pe termen lung a sistemului judiciar;

24.

atrage atenția asupra faptului că misiunea EUPOL, la peste un an de când a fost lansată, la 15 iunie 2007, nu a ajuns încă la capacitatea deplină și observă că, chiar și atunci când este desfășurată în efectiv complet, ea constă în doar 195 de membri care supervizează deciziile la nivel înalt din Kabul și centrele din provincie; ia în considerare recenta declarație a ministrului afgan de externe, conform căreia este nevoie de urgență de încă cel puțin 700 de instructori și de influența pe care această lipsă a avut-o asupra unei situații în care rata mortalității este semnificativ mai mare în poliție decât în armată; subliniază că guvernul german s-a oferit să-și crească contribuția de la 60 la 120 de instructori dacă alte țări UE își iau angajamente similare; invită la o mai bună coordonare a eforturilor UE și SUA în materie de formare a forțelor de poliție afgane;

25.

invită Consiliul și Comisia să își ia angajamentul de a reforma sistemul juridic, în cadrul programului de asistență pentru Afganistan, cu scopul ridicării nivelului de profesionalism al sistemului judiciar din Afganistan prin intermediul principalelor sale instituții, concentrându-se asupra Curții Supreme, a Parchetului și a Ministerului Justiției, cu scopul apărării drepturilor acuzaților, oferirii asistenței juridice necesare grupurilor vulnerabile și garantării dreptului la apărare; solicită ca respectarea Rezoluției 62/149 a Adunării Generale a ONU din 18 decembrie 2007 privind un moratoriu asupra pedepsei capitale să fie una dintre prioritățile eforturilor europene de reformare a sistemului judiciar în Afganistan;

26.

crede în mod ferm că ERP ar trebui să se concentreze asupra unor obiective specifice legate de securitate, formare și cooperare cu armata și poliția afgană, sprijinind activitatea guvernului central în zonele nesigure; subliniază necesitatea de a redefini rolul ERP, în special în ceea ce privește coordonarea și schimbul de cele mai bune practici; este convins că, deși securitatea și dezvoltarea Afganistanului sunt interdependente, ar trebui menținută o demarcare clară între acțiunea militară și cea umanitară, iar profesioniștii în domeniile securității și dezvoltării ar trebui, de aceea, să-și arate forța și competența profesională; consideră că numărul de afgani care lucrează în ERP ar trebui să fie mai mare și că ar trebui ca proprietatea să fie concentrată într-o mai mare măsură la nivel local;

27.

susține cu fermitate opinia conform căreia există o nevoie urgentă de a dezvolta și întări societatea civilă din Afganistan și că vor fi necesare multe eforturi și mult timp pentru a realiza treptat conștientizarea generală a importanței drepturilor omului, a democrației și a drepturilor fundamentale, în special a egalității de gen, a educației și a protecției minorităților; subliniază că o societate civilă puternică nu se poate dezvolta decât într-un mediu politic care se caracterizează prin instituții stabile și eficiente și partide politice bine organizate; consideră că, în scopul depășirii „culturii violenței”, care este predominantă în societatea afgană, comunitatea internațională a donatorilor ar trebui să sprijine financiar și tehnic proiecte locale vizând reconcilierea; consideră că Uniunea Europeană trebuie să joace un rol din ce în ce mai important în susținerea societății afgane; subliniază necesitatea de a implica pe deplin Parlamentul afgan și societatea civilă afgană în programarea cooperării UE pentru dezvoltare și, mai ales, în elaborarea documentelor de strategie de țară și a planurilor de acțiune anuale;

28.

consideră că întărirea societății civile afgane nu se va realiza cu succes decât dacă toate grupurile etnice și religioase vor fi reprezentate și ascultate, ceea ce include și cooperarea cu liderii triburilor tradiționale (după cum se întâmplă deja în cadrul așa-numitor „Birouri de legătură cu triburile”);

29.

subliniază că libertatea mass-mediei este esențială pentru crearea unei societăți democratice; este foarte preocupat de numărul tot mai mare de atacuri împotriva jurnaliștilor și invită autoritățile afgane să investigheze în mod serios aceste infracțiuni; salută activitatea mass-mediei independente din Afganistan, care a restabilit în această țară un nucleu de pluralism al informației, după decenii de absență totală a libertății de exprimare; consideră că libertatea presei și libertatea de exprimare sunt condiții fundamentale pentru dezvoltarea socială a țării și pentru relațiile dintre Afganistan și Uniunea Europeană; își exprimă preocuparea cu privire la refuzul din 15 decembrie 2007 al Președintelui Karzai de a promulga proiectul de lege a mass-mediei, după aprobarea acestuia de cele două camere ale parlamentului; invită Președintele să clarifice situația proiectului legii mass-mediei și reamintește angajamentul pe care guvernul și l-a luat în cadrul Pactului pentru Afganistan, de a dezvolta mijloace de comunicare în masă „independente și pluraliste”; își exprimă preocuparea cu privire la situația libertății de exprimare, pusă în pericol de condamnarea autorilor de blog-uri și a ziariștilor independenți și invită guvernul afgan să garanteze libertatea efectivă de expresie pentru toți cetățenii săi, începând cu apărarea libertății internetului;

30.

subliniază importanța unei legi de perspectivă a mass-mediei, pentru dezvoltarea unei societăți mai incluzive, mai tolerante și mai democratice, care să respecte valorile religioase și democratice ale țării fără a influența activitățile și independența mass-mediei sub pretextul securității naționale sau al religiei și culturii;

31.

își exprimă îngrijorarea cu privire la integritatea fizică a dnei Malalai Joya, membră a Wolesi Jirga, și invită autoritățile afgane să garanteze protecția acesteia; solicită autorităților afgane să-l elibereze pe Latif Pedram, fondator al Partidului Congresului Național din Afganistan, din arestul la domiciliu, să-și retragă acuzațiile împotriva acestuia și să-i garanteze securitatea;

32.

își reiterează solicitarea către autoritățile afgane de a introduce un moratoriu privind pedeapsa capitală; își exprimă deosebita îngrijorare cu privire la viața lui Pervwiz Kambakhsh și a altor numeroase persoane condamnate la pedeapsa cu moartea, într-un sistem judiciar care nu este încă capabil să ofere un proces echitabil, și îl invită pe președintele Karzai să le comute pedeapsa;

33.

salută progresele pe care Afganistanul le-a înregistrat în ceea ce privește îmbunătățirea reprezentării politice a femeilor; își exprimă solidaritatea cu toate femeile din această țară care luptă pentru apărarea și promovarea drepturilor lor; rămâne preocupat de imensele disparități dintre veniturile bărbaților și femeilor, de rata foarte scăzută de alfabetizare a femeilor, de nedreptățile — care își au originea în practicile culturale — la care sunt supuse femeile și fetele, constând atât în refuzarea de către membrii familiei și ai comunității a accesului femeilor la servicii de bază precum îngrijirea sănătății și educația, lipsa locurilor de muncă, cât și într-un nivel ridicat de violență conjugală și discriminare; subliniază necesitatea urgentă a unor măsuri vizând protejarea drepturile femeilor, care să fie incluse în reforma politică și juridică; invită Consiliul și Comisia să sprijine în mod activ o asemenea inițiativă și să aloce fonduri pentru măsuri active care să crească rata de școlarizare a fetelor și numărul de profesoare, ceea ce va contribui la consolidarea capacității țării de a proteja drepturile femeilor, ale fetelor și ale copiilor, deoarece și aceștia din urmă sunt victime ale violenței domestice, ale exploatării sexuale ca urmare a practicilor culturale, precum și ale exploatării prin muncă și ale traficului; solicită, de asemenea, adoptarea unor măsuri specifice pentru a face față problemelor cu care se confruntă femeile afgane în sectorul sanitar și în domeniul învățământului;

34.

atrage atenția asupra faptului că din martie 2002, Biroul Înaltului Comisar al ONU pentru refugiați a ajutat 3, 69 milioane de refugiați afgani să se întoarcă în Afganistan, marcând astfel cea mai mare operațiune de returnare asistată din istoria sa, dar că, în ciuda acestor returnări, aproximativ 3,5 milioane de afgani, înregistrați și neînregistrați, continuă să se afle încă în Pakistan și Iran; este preocupat de scăderea finanțării pentru refugiații afgani și subliniază faptul că menținerea cu succes a programului de returnare va necesita, probabil, costuri mai mari, având în vedere că refugiații ce se găsesc încă în Pakistan și în Iran dispun de mai puține resurse și au legături mai slabe cu Afganistanul decât cei ce s-au întors mai devreme; subliniază faptul că întoarcerea în siguranță și de bună voie a refugiaților afgani și a persoanelor strămutate ar trebui să rămână o prioritate de vârf pentru Afganistan și pentru comunitatea internațională; invită Comisia și statele membre să aloce mai multe fonduri pentru reintegrarea refugiaților;

35.

își exprimă profunda îngrijorare față de cultivarea și traficul de opiu în continuă creștere, care prezintă serioase implicații legate de securitatea națională și politică în Afganistan și în țările învecinate; subliniază faptul că economia bazată pe opiu continuă să reprezinte o sursă de corupție și subminează instituțiile publice, în special pe cele din sectoarele siguranței si justiției; deoarece nu există o soluție imediată și deoarece măsurile represive vizând eradicarea culturilor nu pot da, prin ele însele, rezultatele scontate, invită comunitatea internațională și guvernul afgan să dezvolte o strategie pe termen lung, concentrată în principal pe dezvoltarea multilaterală a mediului rural, incluzând crearea infrastructurii necesare și a unor instituții administrative funcționale; salută intensificarea dialogului dintre Afganistan, Iran și comunitatea internațională cu privire la modalitățile de reducere a producției și a exportului de opiu;

36.

invită guvernul SUA să renunțe la politica sa de eradicare a culturilor, în special la utilizarea pesticidului „Roundup” pentru pulverizările aeriene, substanță care prezintă riscuri grave pentru sănătate și mediu, ținând seama de faptul că vizarea cultivatorilor de opiu nu va face decât să alimenteze resentimentele împotriva prezenței trupelor internaționale;

37.

este îngrijorat de problemele sociale și de sănătate majore cauzate de dependența de droguri, în general, și de consecințele de natură socială și economică în cazul femeilor afgane dependente, în special; face referire la studiul realizat de UNODC din 2005, conform căruia în Afganistan există 920 000 de consumatori de droguri, dintre care 120 000 sunt femei; subliniază afirmația din acest studiu conform căreia societatea afgană, în loc să considere dependența de droguri ca o problemă socială, o vede mai degrabă ca o problemă individuală, multe femei utilizând drogurile în scop medical, pentru a ușura sau trata o serie de probleme de natură fizică sau psihologică; ia act de faptul că, deși sunt prevăzute pedepse severe pentru cultivarea, traficul și consumul de droguri, guvernul afgan este în prezent incapabil să aplice legislația în acest domeniu; îndeamnă guvernul afgan și comunitatea internațională să elaboreze, să finanțeze și să pună în aplicare programe adecvate, activități și campanii de sensibilizare destinate femeilor dependente și familiilor acestora;

38.

sprijină eforturile Comunității de a ajuta Afganistanul și invită Comisia să evalueze în mod regulat eficacitatea asistenței financiare a Uniunii Europene, în special contribuția Comisiei la fondurile fiduciare, în vederea ridicării gradului de transparență; îndeamnă Comisia să informeze Parlamentul în mod corespunzător despre rezultatele acestei evaluări;

39.

reamintește inițiativa Parlamentului European, în cadrul bugetului pentru 2008, de a sprijini consolidarea democrației împreună cu parlamentele din țările terțe și decide să o aplice în vederea consolidării capacității și oferirea de asistență tehnică, pentru a îmbunătăți capacitatea parlamentului afgan de a legifera și de a monitoriza latura executivă, în special prin sprijinirea statului de drept și a respectării drepturilor omului, în special a drepturilor femeilor;

40.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisei, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Secretarului General al NATO, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Republicii Islamice a Afganistanului.