Avizul Comitetului Regiunilor privind cooperarea locală şi regională în vederea protejării drepturilor copilului în Uniunea Europeană

(2010/C 267/10)

I   RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

1.   observă că o cincime din populaţia Uniunii Europene o reprezintă copiii şi de aceea, crearea unor condiţii favorabile pentru creşterea şi dezvoltarea lor, inclusiv protejarea şi promovarea drepturilor lor, ar trebui să reprezinte una dintre principalele priorităţi pentru UE, instituţiile sale şi statele membre;

2.   observă că în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, la articolul 24, sunt recunoscute explicit drepturile copilului; mai mult, drepturile fundamentale ale copilului reprezintă o problematică orizontală, transversală şi multidimensională care trebuie, prin urmare, integrată ca prioritate transversală în toate politicile europene şi naţionale relevante; consideră că Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului ar putea fi utilizată ca un cadru care să nu fie activat doar în cazul încălcării drepturilor, ci să fie aplicat, de asemenea, pe scară largă în favoarea dezvoltării şi creării de oportunităţi pentru toţi copiii şi tinerii.

3.   observă că, în Uniunea Europeană, cadrul instituţional şi juridic pentru respectarea drepturilor copilului, inclusiv ratificarea Convenţiei ONU privind drepturile copilului şi a Convenţiei europene privind drepturile omului, precum şi a altor acorduri-cheie internaţionale în acest domeniu de către toate statele membre, este suficient de dezvoltat. Totuşi, acest lucru nu împiedică apariţia unor noi provocări şi ameninţări în acest domeniu, fiind astfel necesare noi măsuri politice, acţiuni bine coordonate, precum şi monitorizarea constantă a acestora;

4.   observă că obiectivul de a respecta în mod eficient drepturile copilului nu se poate realiza fără un parteneriat cuprinzător care să includă toţi actorii implicaţi, în special instituţiile europene, statele membre, ONG-urile şi alţi actori activi în acest domeniu, inclusiv copiii înşişi, şi în primul rând autorităţile locale şi regionale. Acestea sunt primele care trebuie să asigure drepturile copilului zi de zi şi care deţin competenţe-cheie în acest domeniu;

5.   observă că punerea în aplicare a drepturilor copilului intră în aria de acţiune a unor domenii de politică în care atât UE, cât şi statele membre deţin competenţe (de exemplu, politica socială, educaţia şi tineretul, sănătatea, spaţiul de libertate, securitate şi justiţie etc.); prin urmare, subliniază importanţa respectării principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii în toate acţiunile întreprinse la nivelul UE şi a punerii în aplicare a acestora în spiritul guvernanţei pe mai multe niveluri; acţiunea la nivelul UE ar trebui să încurajeze dezbaterile, schimbul de bune practici, precum şi cercetarea comparativă, monitorizarea şi evaluarea;

6.   sprijină intenţia Comisiei Europene de a se concentra prioritar asupra luptei împotriva violenţei, asupra protecţiei grupurilor vulnerabile de copii, cum ar fi minorii neînsoţiţi şi victimele traficului de persoane, precum şi asupra celor care sunt expuşi riscului de sărăcie şi excluziune socială. Cu toate acestea, CoR atrage atenţia asupra faptului că în toate aceste domenii nu se vor putea realiza obiectivele stabilite dacă nu există un parteneriat cu toţi actorii relevanţi, în special cu autorităţile locale şi regionale;

7.   constată că este, de asemenea, nevoie să se întreprindă într-un stadiu timpuriu acţiuni de promovare a sănătăţii care să vizeze prevenirea unora dintre problemele care pot surveni atunci când copiii şi tinerii trăiesc în medii de risc;

8.   salută intenţia Comisiei de a pregăti o comunicare privind drepturile copilului, precum şi metodologia aleasă pentru realizarea acestui obiectiv – organizarea unei consultări publice pe această temă. De asemenea, CoR îşi exprimă interesul de a coopera cu Comisia în cadrul Grupului de coordonare a Forumului UE privind drepturile copilului şi în cadrul forumului în sine;

9.   salută prevederile Programului de la Stockholm (Programul multianual pentru un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie şi protecţia cetăţeanului) adoptate de Consiliul European în 2010, care au inclus protejarea şi promovarea drepturilor fundamentale ale copilului ca o chestiune prioritară;

10.   regretă că autorităţile locale şi regionale şi rolul acestora nu au fost menţionate în mod explicit în Programul de la Stockholm, şi în acelaşi timp, subliniază importanţa luării în considerare a nevoilor şi cunoştinţelor autorităţilor locale şi regionale în procesul de elaborare a Planului de acţiune privind implementarea Programului de la Stockholm;

11.   sprijină în mod activ Dialogul anual privind protejarea şi promovarea drepturilor fundamentale la mai multe niveluri organizat în colaborare de Comisia Europeană, Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) şi Comitetul Regiunilor, ca instrument pentru a remedia lacunele existente în punerea în aplicare a Strategiei europene privind drepturile copilului şi pentru a asigura implicarea mai eficientă a autorităţilor locale şi regionale în cooperarea europeană în domeniul drepturilor copilului;

12.   salută indicatorii privind drepturile copilului elaboraţi de Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene ca reprezentând un important pas înainte pe calea punerii în aplicare a unor politici mai bine informate şi bazate pe date concrete. Totuşi, atrage atenţia asupra deficienţelor persistente ale acestor indicatori; întrucât aceştia au tangenţă redusă cu domeniile de competenţă ale autorităţilor locale şi regionale, indicatorii pot fi folosiţi în mod restrâns de către aceste autorităţi;

13.   regretă că, în ciuda faptului că toate statele membre ale UE sunt semnatare ale Convenţiei privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor a Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM), nu este clar câţi copii sunt victime ale traficului de persoane şi ale exploatării prin muncă. De aceea, în contextul Anului european de combatere a sărăciei şi excluziunii sociale 2010, CoR accentuează necesitatea de a se asigura o mai bună coordonare între organele relevante şi agenţiile specializate la toate nivelurile, astfel încât acestea să poată aborda mai eficient problema exploatării copiilor;

14.   observă că este necesar să se sublinieze în continuare rolul-cheie al autorităţilor locale şi regionale în domeniul protejării drepturilor copilului, în special în ceea ce priveşte accesul la educaţie, asistenţă medicală, protecţie socială şi accesul tinerilor la piaţa forţei de muncă;

15.   observă că autorităţile locale şi regionale trebuie considerate parteneri importanţi în procedurile de consultare ale UE, în special ţinând seama de faptul că acestea sunt bine plasate pentru a informa opinia publică şi pentru a încuraja dialogul cu comunităţile locale, în vederea consolidării nivelului de protejare a drepturilor copilului şi a organizării unor campanii de informare privind drepturile copilului, lansate la nivel local şi regional cu sprijin financiar din partea UE, cu scopul de a sensibiliza copiii cu privire la drepturile lor;

16.   menţionează rolul valoros pe care îl au ONG-urile europene şi naţionale active în domeniul drepturilor copilului;

17.   salută iniţiativele de „etichetare” a politicilor, cum ar fi conceptul UNICEF „Oraşe pentru copii” (Child Friendly City), care asigură transpunerea Convenţiei ONU privind drepturile copilului în acţiuni la nivel local şi care include atât măsuri de garantare a drepturilor copilului, cât şi de integrare a acestora în procesele relevante de luare a deciziilor;

18.   recomandă ca autorităţile locale şi regionale să exploateze la maximum structurile existente care facilitează cooperarea şi schimbul de bune practici, cum ar fi societatea civilă organizată, mediul universitar şi factorii de decizie activi în domeniul drepturilor copilului. Din acest punct de vedere, ar trebui sprijinite, la nivel european, măsuri inovatoare de promovare a cooperării şi a unui parteneriat mai eficient între autorităţile locale şi regionale din diferitele state membre ale UE şi, în acest cadru, ar trebui încurajate schimburile de bune practici;

19.   invită Comisia ca în documentele Uniunii Europene să facă referire la exemple de bune practici din statele membre în domeniul protejării drepturilor copilului. În consecinţă, prevederile Cartei europene a oraşelor pentru copii şi ale Orientărilor politice privind strategiile naţionale integrate pentru protecţia copiilor împotriva violenţei ale Consiliului Europei ar trebui să se reflecte în Strategia UE privind drepturile copilului, evidenţiindu-se totodată necesitatea de a pune un accent mai mare pe modalitatea cea mai adecvată de transpunere a angajamentelor politice în practică;

20.   atrage atenţia asupra rolului important al Consiliului Europei în domeniul drepturilor copilului şi îndeamnă instituţiile UE să consolideze cooperarea cu acesta;

Cadrul juridic şi administrativ

21.   ţinând seama de caracterul complex şi multidimensional al conceptului de drepturi ale copilului, CoR subliniază necesitatea de a-l privi, în primul rând, ca pe un instrument care permite asigurarea unui mediu sigur, global şi benefic pentru dezvoltarea copiilor, ajutându-i să devină membri cu drepturi depline, conştienţi şi responsabili din punct de vedere social ai comunităţilor locale respective, ai statelor membre, precum şi ai societăţii europene multiculturale în ansamblul său;

22.   invită statele membre să acorde mai multă atenţie asigurării drepturilor copilului, inclusiv respectării condiţiilor de bază necesare dezvoltării lor. În acest sens, autorităţile locale şi regionale au ocazia unică de a-şi elabora propriile politici şi de a servi ca exemple pentru propriile lor ţări şi pentru UE;

23.   constată că unele dintre grupurile de copii cele mai vulnerabile sunt excluse de la măsurile de asigurare a drepturilor copilului. Acest aspect este deosebit de important în cazul „copiilor invizibili”, al copiilor din familii fără statut legal de rezident şi al copiilor străzii;

24.   observă că este foarte important să se garanteze că autorităţile poliţieneşti ale statelor membre colaborează în mod eficient şi exploatează pe deplin potenţialul unor măsuri sociale mai flexibile, cum ar fi numărul de telefon 116 000 pentru copii dispăruţi. CoR solicită statelor membre să pună la dispoziţia publicului numere gratuite de tipul 116 şi să le facă cunoscute acestuia;

25.   solicită părţilor implicate să colecteze informaţii mai complete şi să îmbunătăţească tehnicile de colectare a datelor şi de analiză a indicatorilor privind drepturile copilului. Autorităţile locale şi regionale ar trebui consultate în toate etapele acestui proces, atât în calitate de furnizori de date cantitative şi calitative, cât şi de utilizatori finali ai acestui instrument;

26.   având în vedere lipsa informaţiilor cuprinzătoare privind protejarea drepturilor copilului în statele membre, solicită Comisiei să elaboreze, să publice şi să actualizeze cu regularitate un „tablou de bord al drepturilor copilului” ca instrument care acoperă indicatorii îmbunătăţiţi privind drepturile copilului şi furnizează informaţii fiabile, comparabile şi actualizate privind drepturile copilului în statele membre. Tabloul de bord ar putea fi bazat pe metodologia tabloului de bord existent deja pentru piaţa internă, care indică transpunerea directivelor privind piaţa internă. Acest instrument nu ar constitui doar un punct de referinţă pentru cercetare, ci – prin punerea în evidenţă a bunelor practici - ar putea reprezenta un impuls important pentru schimbarea politicii statelor membre, suplinind lipsa legislaţiei UE obligatorii, acţionând prin intermediul metodei deschise de coordonare, astfel cum se preconizează în Cartea albă privind guvernanţa europeană;

27.   invită Comisia să promoveze conceptul de drepturi ale copilului, precum şi cooperarea în acest domeniu între autorităţile locale din UE şi din afara UE în cadrul politicilor externe ale UE. În acest scop, ar trebui încurajată cooperarea cu Consiliul Europei şi cu alte cadre de cooperare externă ale UE, inclusiv - fără a se limita la acestea - politica europeană de vecinătate, Uniunea pentru Mediterana, dialogul dintre UE şi Africa şi cooperarea cu ţările din Africa, zona Caraibilor şi Pacific, contribuind astfel la îmbunătăţirea calităţii vieţii în ţările partenere ale UE, punând accentul în primul rând asupra ţărilor aflate la frontierele externe ale UE;

Garantarea drepturilor fundamentale şi întâmpinarea principalelor provocări

28.   constată rolul pozitiv pe care îl au mediatorii naţionali pentru copii şi alte organe similare în domeniul protejării drepturilor copilului, precum şi posibilele beneficii pe care le pot obţine autorităţile locale şi regionale şi alte părţi interesate printr-o comunicare în ambele direcţii şi o cooperare strânsă cu aceşti funcţionari. Totodată, Comitetul solicită statelor membre să consolideze instituţia mediatorilor pentru copii luând în considerare recomandările Parlamentului European şi ale organizaţiilor internaţionale;

29.   observă că sărăcia poate reprezenta un obstacol determinant în ce priveşte accesul tuturor la oportunităţi egale, care trebuie înlăturat dacă se doreşte protejarea eficientă a drepturilor copilului. Sărăcia în rândul copiilor îi poate priva de drepturi pe copii şi pe familiile lor şi limita oportunităţile în viitor. De aceea, acţiunile trebuie să se concentreze în primul rând asupra copiilor care aparţin grupurilor sociale celor mai vulnerabile şi trebuie să asigure dreptul tuturor la o instrucţie de calitate, astfel încât fiecare copil să aibă şansa unei bune dezvoltări;

30.   observă că autorităţile locale şi regionale ar putea contribui la abordarea acestei probleme în mod eficient prin promovarea unor sisteme de protecţie socială adaptate copiilor şi multidimensionale, întrucât copiii pot fi protejaţi mai bine dacă şi ei, şi părinţii lor au acces la condiţii de viaţă decente şi la asistenţă medicală. Abordarea cea mai eficientă din punct de vedere al costurilor implică prevenirea şi protecţia socială. Îndeosebi măsuri precum scutirea de taxe a orfanilor şi a copiilor vulnerabili au înlesnit accesul sporit la educaţie şi la servicii de asistenţă medicală. Aşadar, CoR recomandă ca instituţiile europene, organizaţiile internaţionale, asociaţiile specializate şi autorităţile publice naţionale să fie puternic încurajate în vederea sprijinirii capacităţii autorităţilor locale şi regionale de a pune în practică aceste măsuri cruciale;

31.   solicită Comisiei să pregătească şi să adopte recomandări privind abordarea sărăciei în rândul copiilor. Acestea ar putea fi elaborate pe baza unor vaste consultări publice, pentru a asigura o acoperire cât mai largă, implicarea maximă a părţilor interesate şi pentru a reflecta varietatea posibilelor abordări;

32.   în contextul creşterii mobilităţii forţei de muncă a UE şi a migraţiei acesteia în interiorul UE, CoR constată necesitatea de a garanta drepturile copiilor imigranţi, în special în ceea ce priveşte competenţele autorităţilor locale şi regionale. Acestea includ - fără a fi limitate la acestea - asistenţă în procesul de reunificare a familiilor de imigranţi, consiliere familială, servicii sociale, de educaţie şi de asistenţă medicală pentru copiii imigranţi, asistenţă în procesul de adaptare la viaţa în ţara de destinaţie şi integrarea în comunităţile locale şi cele şcolare;

33.   ia notă de potenţialele beneficii care rezultă în urma integrării cu succes a copiilor imigranţi din interiorul UE în straturile sociale relevante din ţările de destinaţie. Succesul acţiunilor în acest domeniu poate avea ca rezultat cunoştinţe mai bune ale copiilor nativi şi imigranţi despre alte state membre ale UE, mărirea capitalului social şi creşterea toleranţei atât în ţările de origine a imigranţilor, cât şi în cele de destinaţie. Prin urmare, CoR solicită autorităţilor locale şi regionale şi statelor membre să acorde mai multă atenţie acestui aspect şi să transforme provocările determinate de migraţia în interiorul UE în oportunităţi;

34.   constată ameninţările reprezentate de fenomenele de trafic de persoane, din păcate existente încă, în special în cazurile în care sunt implicaţi copiii. Solicită Comisiei şi statelor membre să depună toate eforturile posibile – inclusiv punerea în aplicare a legislaţiei UE relevante - pentru a combate acest tip de crimă şi a asigura protecţie maximă victimelor acesteia în strânsă colaborare cu autorităţile locale şi regionale, întrucât acestea sunt principalele responsabile pentru a acorda o asistenţă importantă în domenii precum educaţia, asistenţa socială şi terapiile psihologice şi pentru o conlucrare strânsă cu forţele de ordine şi instituţiile juridice;

35.   constată necesitatea de a furniza protecţie adecvată minorilor neînsoţiţi;

36.   constată necesitatea de a îmbunătăţi sistemul de justiţie pentru minori, de a adopta măsuri corespunzătoare vârstei în vederea prevenirii delicvenţei juvenile, a intervenţiei şi a reintegrării, precum şi de a separa delincvenţii minori de prizonierii adulţi atât din punct de vedere fizic, cât şi din punct de vedere organizatoric;

Măsuri de informare şi educare

37.   subliniază că este important să se asigure formarea tuturor, atât a adulţilor, cât şi a copiilor, în materie de drepturi ale copilului, pentru a contribui la o mai bună înţelegere a naturii înseşi a drepturilor copilului, sporind gradul de sensibilizare şi conştientizare în rândul tinerilor;

38.   având în vedere caracterul indivizibil al drepturilor şi responsabilităţilor sociale, CoR recomandă să se acorde o atenţie sporită contextului mai larg în care se înscriu drepturile copilului, şi anume conceptului de drepturi ale omului şi celui de responsabilităţi sociale. În plus, recomandă promovarea conceptului de responsabilitate a copilului faţă de familie, comunitate, ţară, părinţi, vârstnici, copiii mai mici, persoanele defavorizate, mediu şi alte structuri esenţiale ale societăţii actuale;

39.   atrage atenţia că, în cadrul politicii privind drepturile copilului, acesta ar trebui tratat ca un partener capabil să furnizeze un răspuns valabil. Acest răspuns va fi utilizat pentru actualizarea politicii naţionale şi europene. Autorităţile locale şi regionale pot juca un rol esenţial în acest sens, atât de intermediere, cât şi de asistenţă, utilizând bunele practici deja existente, precum consiliile locale ale copiilor, pentru ca aceştia să aibă la dispoziţie o instituţie adecvată pentru a-şi face cunoscute revendicările;

40.   salută iniţiativa Comisiei de a dezvolta şase platforme de comunicare, care să le ofere copiilor şi tinerilor posibilitatea de a-şi exprima opiniile, şi subliniază necesitatea dezvoltării acestei iniţiative şi a implicării autorităţilor locale şi regionale ca actori ce dispun de cea mai bună experienţă pe plan local şi de capacitatea de menţinere a acestei comunicări structurate;

41.   afirmă necesitatea de a garanta dreptul copilului de a avea acces la o educaţie de calitate, de a trăi într-un mediu sigur şi confortabil şi de a beneficia de protecţie împotriva oricărei forme de violenţă fizică sau psihică şi subliniază rolul esenţial al autorităţilor locale şi regionale în asigurarea acestor drepturi;

42.   totodată, menţionează necesitatea asigurării dreptului la o educaţie de calitate şi în cazul copiilor cu handicap fizic şi mental şi reaminteşte importanţa iniţiativelor destinate promovării autonomiei acestora şi asigurării deplinei lor integrări sociale, în conformitate cu prevederile art. 26 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. În domeniul educaţiei, se afirmă două concepţii opuse: una care propune dezvoltarea de programe speciale de învăţare şi formare şi o alta care propune integrarea, cât mai mult posibil, a copiilor cu handicap în învăţământul general. CoR solicită autorităţilor locale şi regionale, autorităţilor naţionale, instituţiilor de formare pedagogică, ONG-urilor şi părţilor interesate relevante să se angajeze într-o largă dezbatere europeană privind soluţiile posibile şi cele mai bune practici în acest domeniu şi să difuzeze rezultatele acestei dezbateri în rândul tuturor celor dornici să-şi îmbunătăţească experienţa în acest domeniu. În acest sens, sunt reamintite şi trebuie încurajate experimentele de integrare a copiilor cu handicap, care oferă tuturor reale oportunităţi şi nu induc niciun tip de marginalizare sau discriminare;

43.   afirmă importanţa unui învăţământ şi a unei educaţii continue de calitate pentru specialiştii din domeniul social şi din alte domenii care se ocupă de copii;

44.   îşi exprimă îngrijorarea, în legătură cu încălcările drepturilor copilului, manifestate sub diferite forme: de la hărţuirea care tinde să dea naştere unui efect de luare la întrecere, prin imitarea comportamentelor negative, la alte forme de violenţă psihică şi fizică exercitată de copii asupra altor copii şi la alte tipuri de abuzuri, în special în cadru şcolar;

45.   consideră că dezvoltarea deplină a copiilor care participă prea mult la reţelele sociale virtuale şi care se refugiază în jocuri video şi în lumi virtuale este în pericol. Din cauza activităţilor virtuale, posibilitatea acestor copii de a-şi dezvolta competenţele sociale şi de căpăta cunoştinţele necesare devine, adesea, limitată. Prin urmare, toate instituţiile interesate ar trebui să aibă în vedere în mod adecvat crearea unei concepţii a copiilor despre tehnologia informaţiei şi despre lumea virtuală, conform căreia acestea sunt înţelese în primul rând ca instrumente de realizare a obiectivelor în lumea reală;

46.   atrage atenţia asupra avantajelor pe care „viaţa străzii” le poate prezenta din punct de vedere al dezvoltării generale a copiilor, cum ar fi faptul că învaţă să folosească spaţiul public şi pot creşte, se pot socializa şi interacţiona unii cu ceilalţi şi cu comunităţile celorlalţi; subliniază şi pericolele acestei vieţi a străzii, care poate degenera în formarea de bande de tineri, în unele regiuni şi oraşe din Europa;

47.   în contextul faptelor menţionate mai sus, CoR solicită autorităţilor locale şi regionale din statele membre să se implice mai activ în schimbul de bune practici privind organizarea de activităţi pentru copii în afara programelor şcolare, ca mijloc de dezvoltare a capacităţilor lor sociale şi profesionale. Vor fi promovate mai bine exemplele de bune practici la nivel naţional şi european, pentru a servi drept sursă de inspiraţie instrumentelor naţionale şi europene în acest domeniu;

48.   solicită Comisiei să implice cât mai multe părţi interesate în procesul de dezvoltare a unui „tablou de bord al drepturilor copilului”, inclusiv agenţiile europene relevante, organizaţiile neguvernamentale, autorităţile locale şi regionale şi Comitetul Regiunilor;

49.   consideră că, având în vedere dezvoltarea rapidă a tehnologiilor informaţiei (TI) şi a posibilităţilor tehnologice de utilizare a acestora în scopul comiterii de abuzuri împotriva copiilor, promovarea unui internet mai sigur ar trebui să constituie o sarcină centrală a UE;

50.   în opinia sa, conceptul de internet mai sigur ar trebui să includă combaterea abuzurilor împotriva copiilor şi a pornografiei infantile pe internet, precum şi a altor forme foarte răspândite de violenţă manifestate în spaţiul virtual, precum hărţuirea online;

51.   consideră că educaţia copiilor şi a adulţilor care interacţionează cu copii şi îi influenţează poate contribui semnificativ la prevenirea şi soluţionarea abuzurilor online îndreptate împotriva copiilor. Trebui acordată o atenţie specială pregătirii copiilor şi adulţilor, în special a celor care lucrează cu copii, precum profesioniştii din domeniul sănătăţii, al educaţiei şi al activităţilor sociale, cu privire la utilizarea internetului în condiţii de siguranţă, la recunoaşterea criminalităţii online şi a altor acţiuni primejdioase de pe internet şi la modalităţile de informare a autorităţilor relevante cu privire la aceste acţiuni;

52.   atrage atenţia asupra necesităţii de a-i proteja pe copii de un mediu social negativ, în special de un mediu în care consumul de substanţe psihotrope (alcool, tutun, droguri şi alte substanţe cu efecte negative asupra sănătăţii psihice şi fizice) este încurajat. În acest sens, autorităţilor locale şi regionale le revine un rol extrem de important: în sistemul de protecţie socială, acestea sunt prima verigă care acţionează pentru asigurarea dezvoltării armonioase şi sigure a copilului. Autorităţile teritoriale au sarcina de a observa, de a identifica şi de a evalua pericolele care apar şi de a utiliza toate mijloacele disponibile pentru eliminarea acestora. Instituţiile naţionale şi europene, printre care mediatorii pentru copii, organizaţiile neguvernamentale şi alţi parteneri sociali şi economici, sunt la rândul lor invitate să sprijine în diverse moduri autorităţile teritoriale în acest domeniu şi să promoveze o atitudine de respingere de către societate a consumului de substanţe psihotrope.

Măsuri financiare şi de sprijin

53.   subliniază că autorităţile locale şi regionale trebuie privite ca parteneri esenţiali în dezvoltarea şi punerea în aplicare a Strategiei europene privind drepturile copilului, precum şi în cadrul altor iniţiative din acest domeniu;

54.   consideră că toate programele şi instrumentele dezvoltate în cadrul strategiei trebuie puse la dispoziţia administraţiilor locale şi regionale;

55.   salută efectele pozitive ale instrumentelor europene de finanţare şi de sprijin, cum ar fi programul Daphne privind protecţia drepturilor copilului, însă regretă penuria de resurse şi informaţiile insuficiente cu privire la posibilităţile de finanţare şi sprijin. Rezultatele acestui program trebuie conectate în mod strategic cu punerea în aplicare a Strategiei europene privind drepturile copilului şi utilizate în scopul elaborării viitoarelor politici;

56.   atrage atenţia asupra faptului că autorităţile locale şi regionale europene au acumulat deja o experienţă semnificativă în utilizarea asistenţei europene pentru protejarea drepturilor copilului, în parteneriat cu alţi actori. Rezultatele activităţilor de acest tip trebuie conectate în mod strategic cu punerea în aplicare a Strategiei europene privind drepturile copilului, publicată, dezbătută şi utilizată în mod regulat ca o contribuţie importantă la actualizarea politicii relevante;

57.   solicită Comisiei să îmbunătăţească comunicarea şi informarea privind sistemele de finanţare şi sprijin existente, puse la dispoziţia autorităţilor locale şi regionale, şi să aibă în vedere posibilităţile de a acorda sprijin iniţiativelor ce privesc drepturile copilului, atât celor axate în mod explicit pe această chestiune, cum ar fi programul Daphne III, precum şi celor în cadrul cărora această temă se numără printre alte priorităţi, cum ar fi programele de cooperare transfrontalieră, programele de dezvoltare urbană (de exemplu, URBACT II) etc. Toate resursele financiare, disponibile sub diverse linii bugetare ale bugetului UE şi în diverse domenii, ar trebui clarificate şi comunicate într-un mod mai eficient, evitându-se suprapunerile şi sporind astfel eficacitatea acţiunilor întreprinse.