15.6.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 169/122

—

având în vedere articolele 121, 122, 126, 136 și 148 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „TFUE”),

—

având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2010 conținând recomandări către Comisie privind gestionarea crizelor transfrontaliere din sectorul bancar (1) (denumită în continuare „Raportul Ferreira”),

—

având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2010 referitoare la Fondul european de stabilitate financiară și mecanismul european de stabilizare financiară și acțiuni viitoare (2),

—

având în vedere întrebarea din 24 iunie 2010 adresată Comisiei referitoare la Fondul european de stabilitate financiară și mecanismul european de stabilizare financiară și acțiuni viitoare (3),

—

având în vedere poziția sa din 6 iulie 2010 privind propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 479/2009 cu privire la calitatea datelor statistice în contextul procedurii deficitului excesiv (4),

—

având în vedere poziția sa din 22 septembrie 2010 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de înființare a Autorității Bancare Europene (5) (denumită în continuare „Raportul Garcia-Margallo”),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 octombrie 2010 privind îmbunătățirea guvernanței economice și a cadrului de stabilitate al Uniunii, în special în zona euro (6) (denumită în continuare „Raportul Feio”),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 octombrie 2010 referitoare la criza financiară, economică și socială: recomandări privind măsurile și inițiativele care trebuie luate (raport la jumătatea perioadei) (7) (denumită în continuare „Raportul Berès”),

—

având în vedere declarația șefilor de stat sau de guvern din zona euro din 25 martie 2010,

—

având în vedere concluziile Consiliului extraordinar ECOFIN din 9 și 10 mai 2010,

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 407/2010 al Consiliului din 11 mai 2010 de instituire a unui mecanism european de stabilizare financiară (8),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 mai 2010 intitulată „Consolidarea coordonării politicilor economice” (COM(2010)0250),

—

având în vedere documentul Băncii Centrale Europene (denumită în continuare BCE) din 10 iunie 2010 intitulat „Consolidarea guvernanței economice în zona euro”,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 iunie 2010 intitulată „Consolidarea coordonării politicilor economice pentru stabilitate, creștere și locuri de muncă - Instrumente pentru o mai bună guvernanță economică în UE” (COM(2010)0367),

—

având în vedere cele șase propuneri legislative ale Comisiei referitoare la guvernanța economică din 29 septembrie 2010 (denumite în continuare „pachetul legislativ privind guvernanța economică” - COM(2010)0522, COM(2010)0523, COM(2010)0524, COM(2010)0525, COM(2010)0526 și COM(2010)0527),

—

având în vedere Decizia 2010/624/UE a Băncii Centrale Europene din 14 octombrie 2010 privind administrarea operațiunilor de împrumut și creditare încheiate de Uniune în cadrul mecanismului european de stabilizare financiară (9),

—

având în vedere Raportul Grupului operativ privind guvernanța economică prezentat Consiliului European din 21 octombrie 2010 intitulat „Consolidarea guvernanței economice în UE”,

—

având în vedere Concluziile Consiliului European din 28-29 octombrie 2010,

—

având în vedere declarația Eurogrupului din 28 noiembrie 2010,

—

având în vedere întrebarea B7-0199/2010 adresată Comisiei referitoare la crearea unui mecanism permanent de criză pentru a garanta stabilitatea financiară a zonei euro,

—

având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât este nevoie de o soluție cuprinzătoare și integrată pentru criza datoriilor din zona euro, având în vedere faptul că abordarea fragmentară nu a dat rezultate până acum;

B.

întrucât în cadrul Consiliului extraordinar ECOFIN din 9 - 10 mai 2010 Consiliul și statele membre au convenit crearea unui mecanism temporar pentru menținerea stabilității financiare, însumând 750 miliarde EUR, inclusiv un fond de stabilizare pentru reacții rapide (mecanismul european de stabilizare financiară, denumit în continuare MESF), cu un volum total de până la 60 miliarde EUR, precum și un Fond european de stabilitate financiară (denumit în continuare FESF), cu un volum total de până la 440 miliarde EUR, care va fi suplimentat de fonduri FMI de până la 250 miliarde EUR;

C.

întrucât MESF se bazează pe articolul 122 alineatul (2) din TFEU și pe un acord interguvernamental între statele membre; întrucât activarea sa face obiectul unor condiții stricte, în contextul unui sprijin comun UE/FMI, precum și al unor termene și condiții similare celor impuse de FMI, adaptate la specificul social și economic al țărilor în care acesta este aplicat, precum și în funcție de agenda acestora privind dezvoltarea;

D.

întrucât FESF a fost înființat ca un vehicul investițional specializat, care este garantat pe bază proporțională, prin participarea statelor membre într-o manieră coordonată în conformitate cu contribuția lor la capitalul vărsat al BCE și în conformitate cu normele constituționale naționale, și care va expira după trei ani;

E.

întrucât Comisia, în Comunicarea sa din 12 mai 2010, a declarat că această criză a demonstrat faptul că un cadru robust pentru gestionarea crizelor este o completare necesară la aplicarea Pactului consolidat de creștere și de stabilitate, la fel ca și noul mecanism de supraveghere macroeconomică, menit să prevină evoluțiile negative ale orientării bugetare și ale competitivității;

F.

întrucât BCE, în documentul său din 10 iunie 2010, a inclus propuneri privind un cadru de gestionare a crizei datoriilor, furnizând sprijin financiar statelor membre din zona euro care se confruntă cu un acces dificil la credite private;

G.

întrucât, în cadrul Consiliului European din 28-29 octombrie 2010, șefii de state și de guverne au convenit asupra necesității ca statele membre să înființeze un mecanism pentru a garanta stabilitatea financiară a zonei euro în totalitatea sa (Mecanismul european de stabilitate, denumit în continuare „MES”);

H.

întrucât MES are ca obiectiv să completeze noul cadru pentru guvernanță economică consolidată, vizând supravegherea și coordonarea eficace și riguroasă, care se va concentra pe prevenirea unei crizei în viitor și care va reduce substanțial probabilitatea apariției unei alte crize;

I.

întrucât Parlamentul este convins de necesitatea unui mecanism permanent de criză pentru a garanta stabilitatea financiară a zonei euro și a solicitat înființarea unui fond monetar european (denumit în continuare „FEM”) în Raportul Feio;

J.

întrucât Parlamentul a identificat, de asemenea, nevoia unui mecanism de soluționare a crizelor pentru sectorul bancar în Raportul Ferreira și în Raportul Garcia-Margallo ca o completare necesară la puterile de supraveghere acordate noilor autorități (AES) pentru a asigura supravegherea sistemului financiar al Uniunii;

K.

întrucât în cadrul reuniunii Eurogrupului din 6 decembrie 2010, crearea de obligațiuni paneuropene pentru a sprijini țările care au probleme financiare a fost prezentată de Președintele Eurogrupului, însă nu a fost discutată, având în vedere faptul că anumite țări au exprimat obiecții la această idee;

L.

întrucât din momentul în care Comisia a prezentat Parlamentului și Consiliului la 29 septembrie 2010 propuneri legislative referitoare la guvernanța economică, piețele au suferit mai multe crize, printre altele criza datoriilor din Irlanda, ceea ce trebuie luat în considerare de către Parlament și Consiliu;

M.

întrucât este esențială eficientizarea proceselor actuale ale coordonării politicii economice și eliminarea suprapunerilor pentru a asigura faptul că strategia UE poate fi înțeleasă de operatorii economici și cetățeni, precum și pentru a aplica abordări mai integrate și pentru a realiza o schimbare în procesul decizional;

N.

întrucât Comitetul european pentru riscuri sistemice (denumit în continuare „CERS”) este responsabil cu supravegherea macroprudențială a sistemului financiar în vederea contribuirii la prevenirea riscurilor sistemice pentru stabilitatea financiară din UE, pentru evitarea perioadelor de dificultăți financiare de amploare și contribuirea la funcționarea armonioasă a pieței interne, garantând astfel o contribuție sustenabilă a sectorului financiar la creșterea economică,

1.

invită Consiliul European să specifice cât mai curând posibil modificările necesare ale Tratatului în vederea înființării unui MES permanent;

2.

subliniază faptul că, din punct de vedere rațional, practic și democratic, abordarea pachetului legislativ privind guvernanța economică nu poate fi disociată de decizia luată de Consiliul European de creare a unui mecanism permanent;

3.

dorește, în calitate de colegislator, să sublinieze nevoia de a crea un mecanism permanent de criză, care este credibil, robust, durabil și bazat pe realități tehnice esențiale și care ar trebui să fie adoptat în cadrul procedurii legislative ordinare și să fie inspirat de metoda comunitară pentru a consolida implicarea Parlamentului European și pentru a îmbunătăți responsabilitatea democratică, pe de o parte, și pentru a se baza pe expertiza, independența și imparțialitatea Comisiei, pe de altă parte; îndeamnă, astfel, Consiliul European să ofere un temei juridic adecvat în cadrul revizuirii TFUE în acest scop;

4.

constată că, în orice caz, MES/FEM ar trebui să fie bazat pe solidaritate, să facă obiectul unor condiții stricte și ar trebui să fie finanțat, printre alte surse, prin instrumente financiare inovatoare și/sau prin sancțiuni aplicate statelor membre în urma unei proceduri sau măsuri privind deficitele excesive sau dezechilibrele excesive, dacă dispoziția respectivă este inclusă în pachetul legislativ privind guvernanța economică care este negociat în prezent și în forma necesară în conformitate cu o astfel de dispoziție;

5.

solicită Comisiei să prezinte o Comunicare care să unească orientările generale ale politicilor economice [articolul 121 alineatul (2) din TFUE], precum și orientările referitoare la politicile privind ocuparea locurilor de muncă [articolul 148 alineatul (2) din TFUE] în vederea unei analize în cadrul unei dezbateri privind „semestrul european”, pentru a reduce discuțiile fără sens și interminabile; îndeamnă Comisia să asigure o mai mare implicare a Parlamentului European în fiecare etapă a acestei dezbateri pentru a consolida responsabilitatea democratică și pentru a îi spori vizibilitatea;

6.

consideră că răspunsul de politică la recomandările specifice adresate statelor membre în cadrul „semestrului european” ar trebui să fie în mod specific luat în considerare în momentul punerii în aplicare a propunerilor legislative privind guvernanța economică discutată în prezent de Parlament și Consiliu;

7.

constată că CERS ar trebui să coopereze îndeaproape cu Comisia, Consiliul și Parlamentul pentru identificarea riscului sistemic și pentru asigurarea funcționării corespunzătoare a MES, în special în ceea ce privește evaluarea solvabilității țării în cauză;

8.

solicită Comisiei să prezinte o Comunicare, după consultarea cu BCE, care să cuprindă o descriere cuprinzătoare a MES, clarificând poziția investitorilor, a persoanelor care fac depozite de economii și a participanților la piață și care să declare în mod explicit faptul că MES va fi pe deplin în conformitate cu politica FMI și practicile FMI în ceea ce privește implicarea sectorului privat, în vederea disipării îngrijorărilor pieței;

9.

constată că mecanismul permanent de criză ar trebui aplicat cât mai curând posibil, pentru a asigura stabilitatea piețelor și pentru a consolida certitudinea în privința obligațiunilor care au fost emise înainte de înființarea mecanismului permanent de criză;

10.

recunoaște că, deși înființarea unui mecanism funcționabil de criză este în interesul tuturor statelor membre, nu toate statele membre vor fi membre sau candidate la zona euro până în momentul înființării unui astfel de mecanism și constată că situația particulară a acestora ar trebui clarificată, în special pentru statele care se îndreaptă spre zona euro și care au datorii suverane în euro; reamintește că statele membre care nu fac parte din zona euro beneficiază de mecanismul balanței de plăți în temeiul articolului 143 din TFUE;

11.

constată, prin urmare, că statele membre din afara zonei euro ar trebui implicate în crearea unui astfel de mecanism și că statele membre care doresc să participe la mecanism ar trebui să aibă această posibilitate;

12.

solicită Consiliului European să ofere semnalul politic necesar pentru realizarea de către Comisie a unei investigații privind viitorul sistem de obligațiuni euro, cu specificarea clară a condițiilor în care un astfel de sistem poate fi benefic pentru toate statele membre participante și pentru întreaga zonă euro;

13.

subliniază că aceste condiții stricte și succesive ar trebui să contribuie la relansarea creșterii sustenabile și nu ar trebui realizate pe cheltuiala celor mai vulnerabili și, astfel, nu ar trebui să se traducă în reducerea veniturilor minime și în agravarea sărăciei și a inegalităților;

14.

îndeamnă Comisia să accelereze o propunere legislativă care definește o bază impozabilă comună;

15.

insistă ca normele să fie adaptate pentru a oferi participarea de la caz la caz a creditorilor din sectorul privat, în deplină conformitate cu politicile FMI;

16.

subliniază nevoia unui nivel înalt de transparență a informațiilor privind conturile naționale, inclusiv în privința tuturor activităților din afara bilanțului contabil; constată că acest fapt trebuie susținut de audituri externe, de statistici și date fiabile, precum și de responsabilitate; salută puterile consolidate ale Eurostat și reamintește că Parlamentul a solicitat în trecut ca Eurostat să aibă capacitatea de inspecta în mod neanunțat conturile unui stat membru ca măsură de consolidare a supravegherii fiscale;

17.

solicită Comisiei să prezinte o Comunicare care să cuprindă o descriere cuprinzătoare a clauzelor și condițiilor atașate la MESF, precum și alte instrumente și pachete de asistență financiară UE oferite ca răspuns la criză;

18.

solicită Comisiei să informeze Parlamentul European cu privire la efectul estimat asupra ratingului de credit al UE pe care îl exercită (a) crearea mecanismului de stabilizare financiară și (b) utilizarea integrală a liniei de credit;

19.

solicită Comisiei să stabilească o ierarhie a priorităților în ceea ce privește cheltuielile de la bugetul UE, în fiecare an de aplicare a MESF, pentru a determina ordinea în care va trebui să fie anulat bugetul în situația în care trebuie să se ramburseze o sumă de până la 60 de miliarde EUR;

20.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție președintelui Consiliului European, Consiliului, președintelui Eurogrupului, Comisiei, Băncii Centrale Europene, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.