29.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 318/40

2.1.1

Declarațiile referitoare la produsele cosmetice sunt declarații făcute, de obicei în publicitate, în ceea ce privește funcțiile unui produs (R. Schueller și P. Romanowski, C&T, ianuarie 1998). O declarație poate consta într-un cuvânt, o frază, un paragraf sau o simplă afirmație subînțeleasă. De exemplu, „reduce apariția liniilor fine și a ridurilor în zece zile” sau pur și simplu „combate îmbătrânirea”. Printre alte exemple se numără „acoperă cu totul firele albe” în cazul unui colorant de păr sau „70 % dintre femei au afirmat că mătreața a dispărut după prima utilizare”, afirmație făcută în contextul unui sondaj în rândul consumatorilor pentru testarea unui șampon anti-mătreață.

2.1.2

Declarațiile referitoare la produsele cosmetice și publicitatea acestora, inclusiv alte forme de comunicare în scopuri de comercializare (toate fiind regrupate sub denumirea de „declarații privind produsele cosmetice”) reprezintă instrumente esențiale de informare a consumatorilor cu privire la caracteristicile și calitățile produselor și îi ajută să aleagă produsele care corespund cel mai bine necesităților și așteptărilor lor. Având în vedere importanța deosebită a produselor cosmetice pentru consumatori, este foarte important ca acestora să li se ofere informații clare, utile, ușor de înțeles, comparabile și fiabile, pentru ca ei să poată facă alegeri în deplină cunoștință de cauză.

2.1.3

Declarațiile privind produsele cosmetice sunt, de asemenea, instrumente esențiale care le permit întreprinderilor cosmetice să-și diferențieze produsele de cele ale concurenței. Aceste declarații pot, de asemenea, contribui la funcționarea pieței interne, prin stimularea inovării și promovarea concurenței între întreprinderi.

2.1.4

Pentru ca declarațiile privind produsele cosmetice să își atingă scopul, care constă în a servi interesele consumatorilor și ale întreprinderilor cosmetice, interese descrise mai sus, este important să existe un cadru eficient care să garanteze faptul că declarațiile privind produsele sunt corecte și nu îi induc în eroare pe consumatori, ținând seama de contextul și de instrumentele de comercializare care fac uz de aceste declarații (indiferent dacă este vorba despre materiale publicitare tipărite sau difuzate prin intermediul televiziunii sau prin orice alt tip nou de media, cum ar fi internetul și telefoanele inteligente).

2.2.1

Regulamentul privind produsele cosmetice [Regulamentul (CE) nr. 1223/2009, sau RPC] va înlocui cu totul, până în iulie 2013, Directiva 76/768/CEE privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la produsele cosmetice. Principalele obiective ale noului regulament constau în asigurarea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor și asigurarea bunei funcționări a pieței interne. RPC prevede că „consumatorul ar trebui să fie protejat împotriva informațiilor înșelătoare privind eficacitatea, precum și alte caracteristici ale produselor cosmetice”.

2.2.2

RPC nu privește decât produsele cosmetice, nu și medicamentele, dispozitivele medicale sau produsele biocide. În sensul regulamentului, termenul de „produs cosmetic” definește orice substanță sau amestec destinate punerii în contact cu părțile externe ale corpului uman sau cu dinții și mucoasele cavității bucale, cu scopul exclusiv sau principal de a le curăța, de a le parfuma, de a le schimba aspectul, de a le proteja, de a le menține în condiții bune sau de a corecta mirosurile corpului. Nu se consideră produs cosmetic o substanță sau un amestec destinat să fie ingerat, inhalat, injectat sau implantat în corpul uman.

Produsele cosmetice includ, de exemplu, produsele pentru îngrijirea părului (șampoane, balsmuri de păr etc.), produsele pentru îngrijirea pielii (loțiunile pentru corp, cremele de față, produsele pentru unghii etc.), produsele de igienă personală (produsele pentru baie și duș, pastele de dinți, deodorantele/antiperspirantele etc.), produsele cosmetice destinate colorării (vopsele de păr, machiaj etc.), produsele de parfumerie (parfumuri, apă de toaletă etc.).

2.2.3

Articolul 20 din RPC prevede că „în reclamele pentru produsele cosmetice nu se folosesc texte, nume, mărci, imagini și semne figurative sau alte semne care sugerează faptul că aceste produse au caracteristici sau funcții pe care nu le posedă.”

2.2.4

În ceea ce privește declarațiile înșelătoare, se va ține seama, de asemenea, de articolele relevante din Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori (Directiva PCN).

2.2.5

Articolul 6 din PCN („acțiuni înșelătoare”) afirmă că „o practică comercială se consideră înșelătoare în cazul în care conține informații false și, în consecință, este mincinoasă sau, în orice alt fel, inclusiv prin prezentarea generală, induce sau poate induce în eroare consumatorul mediu, chiar dacă informația este corectă în fapt, cu privire la […]principalele caracteristici ale produsului, cum ar fi […] pentru utilizarea preconizată, utilizarea […] sau rezultatele care pot fi așteptate în urma utilizării sau rezultatele și caracteristicile esențiale ale testelor sau controalelor efectuate asupra produsului”.

2.2.6

Articolul 7 din PCN („omisiuni înșelătoare”) prevede că „o practică comercială se consideră înșelătoare în cazul în care, analizând faptele și ținând seama de toate caracteristicile și circumstanțele, precum și de limitele proprii mediului de comunicare utilizat, omite o informație semnificativă de care consumatorul mediu are nevoie în contextul respectiv pentru a lua o decizie comercială în cunoștință de cauză”. Principalele caracteristici ale produsului incluse în declarația referitoare la un produs cosmetic vor fi privite ca informații semnificative (în măsura impusă de mediul de comunicare utilizat și de produsul în cauză).

2.2.7

De asemenea, difuzorii de publicitate trebuie să respecte regulile stabilite de Directiva 2006/114/CE privind publicitatea înșelătoare și comparativă.

2.3.1

Diverse cauze juridice și de reglementare recente din Europa demonstrează că autorități diferite din statele membre interpretează aceleași acte legislative menționate mai sus în moduri diferite. Prin urmare, nu există o interpretare unificată a regulilor privind declarațiile referitoare la produsele cosmetice, ceea ce reprezintă o povară considerabilă pentru întreprinderile cosmetice care operează pe piața comună, dat fiind că acestea nu pot fi sigure că o publicitate considerată a fi legală, de exemplu în Franța, nu va fi contestată de autoritățile naționale relevante din Ungaria sau din Regatul Unit. În majoritatea acestor cauze, au fost impuse amenzi substanțiale întreprinderilor cosmetice. În 2007, Institutul Maghiar pentru Concurență Economică a afirmat, de exemplu, că dat fiind că testele clinice au fost realizate în SUA și în Franța, în Ungaria nu se poate utiliza nicio declarație cu privire la eficiența produselor cosmetice sub forma unor afirmații de tip procentual rezultate în urma acestor teste clinice. Acest institut consideră că există diferențe între tipurile de piele întâlnite în țări și zone geografice diferite. Prin urmare, rezultatele acestor teste – realizate în condiții climatice diferite, cu grade de umiditate diferite, pe femei cu obiceiuri alimentare diferite – nu furnizează consumatorilor maghiari informații corespunzătoare cu privire la eficiența produselor cosmetice. Niciun alt stat membru al UE nu a ajuns la această concluzie până în prezent. Mai mult, exigențele în ceea ce privește produsele „naturale” sau „biologice” diferă din punct de vedere geografic. Interpretarea diferită a legislației este, de asemenea, în dezavantajul consumatorilor, întrucât nivelul de protecție al acestora poate astfel diferi de la un stat membru decât în altul.

2.3.2

Având în vedere diferențele de interpretare datorate lipsei de criterii comune și de orientări practice pentru declarațiile referitoare la produse, întreprinderile cosmetice active pe piața internă trebuie să examineze și să verifice ele însele fiecare declarație și fiecare publicitate din fiecare stat membru, pentru a se asigura că acestea respectă legislația din țara respectivă. Astfel, acestor întreprinderi le revin costuri suplimentare considerabile. Prin punerea în aplicare a unor orientări comune pentru declarațiile privind produsele cosmetice în UE, aceste costuri ar putea fi reduse, iar economiile astfel obținute ar putea fi utilizate în scopul inovării, cercetării sau reducerii prețurilor produselor. Trebuie menționat că piața europeană a produselor cosmetice reprezintă în jur de o treime din piața mondială a acestor produse, cu peste 4 000 de întreprinderi care produc în Uniunea Europeană și care asigură direct sau indirect 1,7 milioane de locuri de muncă.

Necesitatea ca întreprinderile cosmetice care operează pe piața internă să revizuiască și să examineze fiecare declarație și reclamă din fiecare stat membru înseamnă, de asemenea, că piața internă nu există pentru acest segment de piață.

2.3.3

Diferențele de interpretare datorate lipsei de orientări comune în UE în ceea ce privește declarațiile referitoare la produsele cosmetice nu sunt benefice nici pentru consumatori, dat fiind că aceștia nu pot fi siguri de sensul pe care îl are o anumită declarație atunci când cumpără același produs în diferite state membre, ceea ce poate genera un sentiment de confuzie în rândul lor. Dacă nu există criterii comune pentru produsele „naturale” sau „biologice”, consumatorii nu vor putea fi siguri de calitatea reală a acestora. În mediul online actual, consumatorii pot cu ușurință să-și facă cumpărăturile în altă țară, și, cu un singur clic, pot avea acces la diferite produse din diferite țări. Dacă aceștia constată, de exemplu, că utilizarea unui produs anticelulitic duce la „reducerea celulitei în numai 10 zile”, fără nicio altă explicație, într-o anumită țară, în timp ce în alte țări se face precizarea că acest rezultat se obține „prin practicarea regulată a unei activități fizice și prin regim alimentar”, ei pot ajunge să-și pună întrebări în ceea ce privește eficacitatea reală a produsului respectiv. Totodată, este necesară definirea unor criterii comune în ceea ce privește declarațiile privind produsele cosmetice, întrucât consumatorii ar trebui să aibă posibilitatea de a compara diverse produse din aceeași categorie (de exemplu două tipuri de cremă de față). În acest scop, toate declarațiile trebuie să fie ușor verificabile de către consumatori pe baza unor criterii comune. Doar acele declarații care sunt clare și concrete și se bazează pe metode general acceptate le permit consumatorilor să compare produsele și să facă alegerea care corespunde cel mai bine necesităților lor, în cunoștință de cauză.

2.4.1

În conformitate cu articolul 20 din RPC, Comisia, în cooperare cu statele membre și în urma consultării Comitetului științific pentru siguranța consumatorilor (CSSC) sau a altor autorități relevante, definește un plan de acțiune și adoptă o listă de criterii comune pentru declarații, care pot fi utilizate în cazul produselor cosmetice, ținând seama de prevederile Directivei PCN.

2.4.2

Comisia Europeană a început să elaboreze criterii comune pentru declarațiile privind produsele cosmetice anul trecut, și colaborează cu părțile interesate (autoritățile naționale, organizațiile de consumatori, industria cosmetică, furnizorii, IMM-urile etc.). CESE salută progresele înregistrate în acest sens, redactarea orientărilor aflându-se deja într-un stadiu avansat.

2.4.3

Până la 11 iulie 2016, Comisia va prezenta Parlamentului European și Consiliului un raport privind utilizarea declarațiilor pe baza criteriilor comune adoptate. Dacă raportul ajunge la concluzia că declarațiile referitoare la produsele cosmetice nu sunt conforme cu criteriile comune, Comisia va lua măsurile corespunzătoare, mai stricte, pentru garanta respectarea acestora, în cooperare cu statele membre. În acest caz, Comisia ar putea fi nevoită să reformuleze domeniul de aplicare al orientării și să treacă de la o orientare generală la o abordare mai amănunțită (de exemplu prin intermediul unor măsuri legislative, așa cum s-a întâmplat în cazul declarațiilor referitoare la unele produse alimentare).

2.4.4

CESE sprijină pe deplin ideea introducerii de criterii comune, care ar pune la dispoziție un cadru armonizat la nivelul UE pentru a justifica utilizarea de declarații pentru toate produsele cosmetice. Criteriile se vor aplica tuturor declarațiilor referitoare la produsele cosmetice, atât primare cât și secundare, în toată mass-media, și vor permite o specificare adaptată la fiecare produs, ambalajul său, declarațiile și contextul acestora, fără a limita inovarea și garantând, în același timp, respectarea acelorași reguli.

2.4.5

CESE consideră însă că Comisia Europeană ar trebui să accelereze acest proces. Dacă elaborarea orientărilor privind criteriile comune se află, într-adevăr, într-un stadiu avansat, CESE consideră că Comisia Europeană ar trebui să prevadă intrarea lor în vigoare de preferință la începutul lui 2012, raportul putând astfel fi transmis Parlamentului European mai devreme de 2016.

2.4.6

Proiectul de orientări privind criteriile comune elaborat de Comisia Europeană nu face referire în mod specific la „declarațiile ecologice”. Această chestiune este discutată în prezent la nivelul ISO. Este însă greu de spus dacă standardele convenite vor putea fi utilizate în Uniunea Europeană și când vor fi disponibile. Prin urmare, CESE solicită Comisiei Europene să aibă în vedere, până atunci, utilizarea de noi orientări cu privire la declarațiile etice și de mediu pentru comercializarea produselor (de exemplu pe baza noilor orientări ale autorității daneze pentru protecția consumatorilor).

2.4.7

CESE consideră că declarațiile referitoare la produsele cosmetice ar trebui să aibă la bază fie studii științifice obiective (spre exemplu studii clinice), fie studii subiective privind percepția în rândul consumatorilor. Cu toate acestea, ambele tipuri de studii ar trebui să îndeplinească o serie de criterii general acceptate (număr de consumatori anchetați, reprezentare corespunzătoare etc.), astfel încât să nu îi inducă în eroare pe consumatori.