14.6.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 168/65

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Siria, în special cele din 27 octombrie 2011 referitoare la situația din Egipt și Siria, în special la situația comunităților creștine (1), Rezoluția din 15 septembrie 2011 referitoare la situația din Siria (2), Rezoluția din 27 octombrie 2011 referitoare la cazul lui Rafah Nashed din Siria (3), precum și Rezoluția din 7 iulie 2011 referitoare la Siria, Yemen și Bahrain în contextul situației din lumea arabă și din Africa de Nord (4),

—

având în vedere Concluziile privind Siria ale Consiliului Afaceri Externe din 10 octombrie 2011, 14 noiembrie 2011 și 1 decembrie 2011 și Concluziile Consiliului European din 23 octombrie 2011 și 9 decembrie 2011,

—

având în vedere Decizia 2011/782/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 privind măsuri restrictive împotriva Siriei și de abrogare a Deciziei 2011/273/PESC (5),

—

având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) referitoare la situația din Siria din 8 octombrie 2011, din 3 și 28 noiembrie 2011 și din 2 decembrie 2011, precum și declarația purtătorului de cuvânt al VP/ÎR din 23 noiembrie 2011,

—

având în vedere Rezoluția Adunării generale a ONU din 22 noiembrie 2011 cu privire la drepturile omului în Siria,

—

având în vedere Rezoluția din 2 decembrie 2011 a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU cu privire la situația drepturilor omului în Republica Arabă Siriană,

—

având în vedere declarația din 2 decembrie 2011 a Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Navi Pillay, făcută cu ocazia celei de a 18-a sesiuni speciale a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU cu privire la situația drepturilor omului în Republica Arabă Siriană,

—

având în vedere Raportul din 23 noiembrie 2011 al Comisiei internaționale independente de anchetă cu privire la Republica Arabă Siriană,

—

având în vedere Rezoluția din 22 noiembrie 2011 a celei de a 3-a Comisii a Adunării generale a ONU cu privire la situația drepturilor omului în Republica Arabă Siriană,

—

având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

—

având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale, Convenția împotriva torturii și a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, Convenția privind drepturile copilului și Protocolul opțional privind implicarea copiilor în conflictele armate, precum și Convenția pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid la care Siria este parte,

—

având în vedere declarațiile Ligii Arabe cu privire la situația din Siria din 27 august 2011, 16 octombrie 2011 și 12, 16 și 24 noiembrie 2011, Planul său de acțiune din 2 noiembrie 2011 și sancțiunile împotriva Siriei adoptate de Liga Arabă la 27 noiembrie 2011,

—

având în vedere decizia din 30 noiembrie 2011 a guvernului Republicii Turcia de a impune sancțiuni economice asupra Siriei,

—

având în vedere declarația din 30 noiembrie 2011 a Organizației de Cooperare Islamică prin care aceasta solicita guvernului sirian să înceteze imediat să folosească forța excesivă împotriva cetățenilor și să respecte drepturile omului,

—

având în vedere Comunicarea comună a Comisiei Europene și a VP/ÎR din 25 mai 2011 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine”,

—

având în vedere Declarația finală a Conferinței ministeriale euromediteraneene de la Barcelona din 27 și 28 noiembrie 1995 (Declarația de la Barcelona) și Declarația comună a Summitului de la Paris pentru Mediterana din 13 iulie 2008, la care Siria este parte semnatară,

—

având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, din martie 2011, conform unor estimări ale ONU, peste 5 000 de persoane, inclusiv peste 300 de copii, au fost ucise, mult mai multe au fost rănite, peste 14 000 de persoane ar fi deținute, iar zeci de mii de oameni s-au refugiat în țările vecine sau au fost strămutate în interiorul Siriei, toate acestea ca urmare a represiunii brutale a regimului împotriva propriei populații; întrucât, în pofida condamnării internaționale generalizate, represiunea violentă și încălcarea gravă a drepturilor omului de către autoritățile și forțele militare și de securitate siriene împotriva civililor pașnici continuă și chiar se intensifică; întrucât, potrivit informațiilor disponibile, numeroase orașe din Siria se află în continuare sub asediul forțelor comandate de guvern și nu au acces la alimente, furnituri medicale sau mijloace de comunicare; întrucât numeroși sirieni se confruntă cu o situație umanitară din ce în ce mai gravă, ca urmare a violențelor și a refugierii populației;

B.

întrucât reformele și amnistiile anunțate și promise de președintele Bashar al-Assad nu au fost niciodată puse în practică, iar regimul și-a pierdut orice credibilitate; întrucât guvernul sirian apelează la Curtea Supremă de Securitate de Stat (CSSS), o instanță specială din afara sistemului judiciar penal obișnuit, pentru a judeca activiștii politici și apărătorii drepturilor omului; întrucât violența este însoțită de acțiuni ale regimului și ale celor care îl sprijină vizând intensificarea tensiunilor sectare și incitarea la conflict interetnic și interconfesional în țară;

C.

întrucât, într-un interviu publicat de Sunday Times la 20 noiembrie 2011 și într-un interviu acordat rețelei ABC din SUA la 7 decembrie 2011, Președintele Bashar al-Assad a negat faptul că guvernul său urmărește o politică de tratament brutal al populației și a afirmat că nu se simte vinovat de reprimarea unei revolte ce durează de 10 luni, în ciuda informațiilor privind actele brutale ale forțelor de securitate;

D.

întrucât Rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU din 2 decembrie 2011 a condamnat cu fermitate încălcările sistematice, generalizate și grave ale drepturilor omului și ale libertăților fundamentale - cum ar fi uciderile, execuțiile arbitrare, persecuția, detenția arbitrară, disparițiile forțate, tortura și maltratarea, violul și alte acte de violență sexuală împotriva civililor, inclusiv împotriva copiilor, precum și refuzarea și împiedicarea asistenței medicale pentru cei răniți - comise de către autoritățile și forțele militare și de securitate siriene și a propus elaborarea unui mandat pentru un raportor special pentru situația drepturilor omului din țară;

E.

întrucât în Raportul Comisiei internaționale independente de anchetă referitor la Republica Arabă Siriană sunt documentate încălcări sistematice, generalizate și grave ale drepturilor omului și ale libertăților fundamentale de către armata, forțele de securitate și milițiile proguvernamentale siriene; întrucât comisia de anchetă este profund îngrijorată de faptul că în mai multe locuri din Siria au avut loc crime împotriva umanității; întrucât guvernul sirian a refuzat să coopereze cu comisia de anchetă; întrucât, potrivit raportului comisiei de anchetă a ONU, de la începutul represiunii au avut loc numeroase cazuri de dezertare din forțele armate și de securitate, numărul acestor cazuri crescând în ultimele luni;

F.

întrucât, în declarația sa din 2 decembrie 2011, Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Navi Pillay, a avertizat asupra faptului că represiunea brutală și continuă exercitată de regimul sirian împotriva populației sale poate conduce țara la un război civil și a încurajat Consiliul de Securitate al ONU să sesizeze Curtea Penală Internațională cu privire la situația din Siria;

G.

întrucât autoritățile siriene continuă să refuze accesul jurnaliștilor și observatorilor internaționali; întrucât relatările refugiaților sirieni și ale apărătorilor drepturilor omului și imaginile încărcate de pe telefoane mobile constituie principalele surse de informare și documentare cu privire la încălcările sistematice și generalizate ale drepturilor omului comise de către armata și forțele siriene de securitate împotriva civililor și cu privire la situația din Siria în general;

H.

întrucât la 1 decembrie 2011 Uniunea Europeană a înăsprit măsuri restrictive împotriva Siriei, incluzând interdicții comerciale suplimentare pentru întreprinderile și instituțiile financiare cu sediul în UE în ceea ce privește petrolul sirian și sectorul financiar din această țară, noi înghețări de active și interdicții de călătorie pentru 11 persoane și 12 entități, un embargou asupra armelor și, cel mai important, o interdicție a exporturilor de tehnologii ale informației și comunicațiilor (TIC) din UE către Siria, pe care guvernul le-ar putea utiliza pentru a încălca drepturile omului ale cetățenilor;

I.

întrucât până în prezent Consiliul și SEAE nu au ajuns la un acord privind detaliile interdicției anunțate cu privire la exporturile de TIC și nu le-au publicat; întrucât există mai multe informații conform cărora companii din UE au oferit guvernului sirian tehnologii (personalizate) pentru interceptarea, monitorizarea și catalogarea întregului trafic pe internet și a tuturor comunicațiilor mobile din Siria, care permit interceptarea traficului intern și internațional; întrucât companii din UE au construit și au asigurat funcționarea unor centre de monitorizare pe teritoriul Siriei și au oferit guvernului sirian asistență tehnică în acest sens;

J.

întrucât atât ambasadorul Franței în Siria, Eric Chevallier, cât și ambasadorul SUA în Siria, Robert Ford, s-au întors la Damasc, pentru a-și arăta sprijinul deplin pentru lupta și revendicările populației siriene; întrucât ambii ambasadori au fost rechemați în octombrie din motive de securitate și ca urmare a unor atacuri violente împotriva intereselor franceze;

K.

întrucât, în concluziile sale din 1 decembrie 2011, Consiliul a încurajat din nou opoziția siriană să stabilească o platformă unită, a confirmat faptul că UE va continua să colaboreze în mod activ cu membri reprezentativi ai opoziției siriene care aderă la non-violență și a salutat angajamentul Consiliului Național Sirian în acest sens;

L.

întrucât, la 22 noiembrie 2011, VP/ÎR Catherine Ashton s-a întâlnit cu reprezentanți ai Consiliului Național Sirian și a subliniat importanța unei platforme politice de opoziție cuprinzătoare;

M.

întrucât deputați din Parlamentul European au stabilit un dialog și au făcut schimb de opinii în ultimele luni cu diverși reprezentanți ai opoziției siriene aflați în exil și în țară;

N.

întrucât criza din Siria reprezintă o amenințare la adresa stabilității și a securității în întreg Orientul Mijlociu,

O.

întrucât, la 16 noiembrie 2011, Liga Arabă a suspendat calitatea de membru a Siriei în această organizație regională după ce Siria nu a îndeplinit condițiile unui plan de pace propus de Liga Arabă, în temeiul căruia Siria urma să își retragă tancurile din orașele atinse de revoltă, să înceteze atacurile împotriva protestatarilor, să inițieze un dialog cu opoziția și să permită accesul în țară unui număr de 500 de observatori din partea Ligii Arabe pentru a evalua situația la fața locului; întrucât, după numeroase ultimatumuri, la 27 noiembrie 2011 Liga Arabă a aprobat o serie de sancțiuni împotriva Siriei, inclusiv înghețarea activelor și aplicarea unui embargo asupra investițiilor;

P.

întrucât la 30 noiembrie 2011 guvernul turc a impus Siriei sancțiuni economice, precum și un embargo asupra armelor, inclusiv asupra furnizării de arme și echipamente militare, și suspendarea unui acord de cooperare cu Siria până la formarea unui nou guvern; întrucât la 22 noiembrie 2011 prim-ministrul Turciei i-a solicitat președintelui Al-Assad să „cedeze în sfârșit”; întrucât zeci de mii de sirieni s-au refugiat în Turcia începând din martie 2011,

Q.

își exprimă îngrijorarea cu privire la informațiile difuzate de numeroase surse potrivit cărora autoritățile siriene au ordonat expulzarea părintelui Paolo dall'Oglio, starețul mănăstirii Mar Musa din Siria și laureatul primului premiu decernat în 2006 de Fundația Euro-Mediteraneeană Anna Lindh pentru dialogul între culturi, părintele Paolo dall'Oglio fiind bine cunoscut pentru munca sa depusă în țară în ultimele trei decenii în serviciul armoniei dintre religii și pentru participarea sa la eforturile de reconciliere internă bazate pe negociere și pe libertatea de exprimare; solicită autorităților siriene să nu ia această măsură care ar putea degrada dialogul în curs dintre creștini și musulmani,

R.

întrucât la 4 decembrie 2011 autoritățile siriene au arestat-o pe Razan Gazzawi, autoarea unui blog, la granița dintre Siria și Iordania în timp ce aceasta se pare că se îndrepta către capitala Iordaniei, Amman, pentru a lua parte la un atelier pe tema libertății presei organizat de instituția la care aceasta era angajată, Centrul sirian pentru mass-media și libertatea de exprimare,

1.

condamnă ferm, încă o dată, măsurile brutale de represiune adoptate de către regimul sirian împotriva propriului popor, inclusiv a copiilor; transmite condoleanțe familiilor victimelor; își reiterează solidaritatea cu poporul sirian care luptă prin metode lipsite de violență pentru libertate, demnitate și democrație și salută curajul și determinarea sa, apreciind în special contribuția femeilor care joacă un rol crucial în această luptă;

2.

constată nerespectarea de către regimul sirian - în special de către Președintele Bashar al-Assad, care poartă răspunderea finală în calitate de șef constituțional al statului sirian - a obligațiilor care îi revin în temeiul dreptului internațional în materie de drepturi ale omului și solicită din nou încetarea imediată a represiunii violente a demonstranților pașnici și a hărțuirii familiilor acestora, eliberarea tuturor protestatarilor deținuți, a prizonierilor politici, a apărătorilor drepturilor omului și a jurnaliștilor, precum și accesul nerestricționat în țară al organizațiilor internaționale umanitare și al celor din domeniul drepturilor omului, precum și al mass-media internaționale;

3.

își reiterează apelul adresat președintelui Bashar al-Assad și regimului acestuia de a renunța imediat la putere pentru a face posibilă o tranziție democratică în Siria;

4.

solicită să fie desfășurate cu promptitudine anchete independente și transparente cu privire la încălcările sistematice, grave și pe scară largă ale drepturilor omului și ale libertăților fundamentale comise de către autoritățile și forțele militare și de securitate siriene pentru ca toți cei responsabili de aceste acte, care ar putea constitui crime împotriva umanității, să fie trași la răspundere de către comunitatea internațională;

5.

subliniază apelul făcut de opoziția din Siria și de demonstranți de a se trimite observatori internaționali care să descurajeze atacurile împotriva civililor și de a se permite accesul liber în țară al organizațiilor internaționale umanitare și al celor din domeniul drepturilor omului, precum și al presei internaționale;

6.

solicită să fie asigurată o tranziție pașnică și reală către democrație, care să răspundă revendicărilor legitime ale poporului sirian și care să se bazeze pe un proces incluziv de dialog politic național, cu participarea tuturor forțelor democratice și a societății civile din țară; îndeamnă forțele de opoziție să evite capcana escaladării în continuare a violenței și a militarizării situației în contextul apărării populației; își exprimă preocuparea puternică cu privire la faptul că actele de intimidare exercitate de autoritățile siriene s-ar putea extinde până la activiștii opoziției din exil și solicită statelor membre ale UE să examineze posibilitatea expulzării diplomaților sirieni cu sediul în UE care sunt implicați în astfel de acte sau posibilitatea adoptării altor măsuri adecvate împotriva lor;

7.

salută și încurajează eforturile continue ale opoziției siriene atât din interiorul țării, cât și din străinătate de a stabili o platformă unită, de a colabora în continuare cu comunitatea internațională, în special cu Liga Arabă, și de a elabora o viziune comună a viitorului Siriei și a tranziției către un sistem democratic; sprijină în continuare Consiliul Național Sirian și subliniază importanța angajamentului opoziției siriene și a Armatei Siriene Libere în favoarea drepturilor omului, a libertăților fundamentale și a statului de drept, menținând totodată un angajament clar față de o abordare pașnică și favorabilă incluziunii; sprijină concluziile Consiliului din 1 decembrie 2011 și îndeamnă UE și statele sale membre să le aplice în practică fără întârziere și să găsească noi modalități de consolidare a asistenței nemilitare acordate forțelor de opoziție;

8.

subliniază încă o dată că guvernul sirian nu și-a îndeplinit responsabilitatea privind protejarea populației, încetarea imediată a tuturor încălcărilor drepturilor omului și încetarea tuturor atacurilor împotriva populației civile; consideră că, având în vedere acest lucru, comunitatea internațională trebuie să adopte măsuri urgente și adecvate;

9.

salută angajamentul UE de a-și continua apelul la întărirea presiunii internaționale asupra regimului sirian; își exprimă sprijinul ferm față de decizia Consiliului din 14 noiembrie și 1 decembrie 2011 de a impune noi măsuri restrictive asupra regimului și solicită să fie extinse măsurile de înghețare a activelor și de interzicere a călătorilor pentru a include familiile și societățile care constituie principalii finanțatori ai regimului al-Assad; subliniază că este necesar ca UE să fie pregătită să adopte măsuri suplimentare prin care să acorde asistență poporului sirian, care face eforturi pentru construirea unui viitor democratic prin mijloace pașnice; solicită, în acest sens, UE să impună sancțiuni suplimentare care să vizeze regimul sirian, dar al căror impact negativ asupra populației să fie minim, atât timp cât represiunea continuă; de asemenea, solicită să fie create mecanisme adecvate de gestionare a situațiilor existente și viitoare de urgență umanitară din țară; salută și sprijină Concluziile Consiliului din 1 decembrie 2011 cu privire la Siria, în care se declară că UE este pregătită să dezvolte un parteneriat nou și ambițios cu Siria, acoperind toate domeniile de interes comun, inclusiv prin mobilizarea de asistență și întărirea legăturilor comerciale și economice, de îndată ce președintele Bashar al-Assad renunță la putere și este lansată o adevărată tranziție democratică;

10.

salută și sprijină rezoluțiile privind situația drepturilor omului din Siria adoptate de Adunarea generală a ONU la 22 noiembrie 2011, de Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU la 2 decembrie 2011 și de a 3-a Comisie a Adunării generale a ONU la 22 noiembrie 2011, precum și raportul din 23 noiembrie 2011 al Comisiei internaționale independente de anchetă cu privire la Siria; solicită suspendarea imediată a calității de membru a Siriei în Comisia pentru drepturile omului din cadrul UNESCO;

11.

regretă faptul că Consiliul de Securitate al ONU nu a fost în măsură până în prezent să reacționeze în mod adecvat la evenimentele brutale care au loc în Siria; își reiterează apelul adresat membrilor Consiliului de Securitate al ONU, în special Rusiei și Chinei, de a-și asuma responsabilitățile în vederea asigurării respectării în Siria a standardelor internaționale din domeniul drepturilor omului; sprijină în continuare eforturile UE și ale statelor sale membre în acest sens; încurajează totodată Consiliul de Securitate al ONU să sesizeze Curtea Penală Internațională cu privire la crimele comise de regimul sirian împotriva populației sale;

12.

sprijină cu fermitate eforturile Ligii Statelor Arabe de a determina încetarea violenței și de a promova o soluție politică în Siria; salută propunerea Ligii de a trimite o misiune de observare pentru a oferi protecție civililor; este preocupat de lipsa unui angajament din partea autorităților siriene de a pune în aplicare planul de acțiune; salută decizia Ligii Statelor Arabe de a impune sancțiuni împotriva regimului sirian; solicită regimului sirian să se abțină de la orice încercare directă sau indirectă de a destabiliza țările învecinate;

13.

solicită intensificarea cooperării dintre UE și Turcia în ceea ce privește situația din Siria; salută condamnarea de către Turcia a regimului din Siria, sancțiunile economice impuse de Turcia asupra acestui regim și politica sa de deschidere a frontierelor pentru refugiați;

14.

îndeamnă VP/ÎR să depună toate eforturile pentru a începe tratative cu Turcia, Liga Arabă și opoziția din Siria în ceea ce privește modalitățile de creare a unor culoare umanitare la frontiera dintre Siria și Turcia pentru a proteja refugiații sirieni și toți civilii care încearcă să părăsească țara pentru a scăpa de represiunea militară ce are loc în prezent;

15.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Guvernului și Parlamentului Republicii Populare Chineze, Guvernului și Parlamentului Federației Ruse, Guvernului și Parlamentului Republicii Arabe Siriene, precum și Guvernului și Parlamentului Republicii Turcia.