16.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 226/63

1.1

Cu toate acestea, Comitetul menționează și o serie de rezerve și recomandări de consolidare a principiilor și obiectivelor din aceste propuneri.

1.2

În ceea ce privește prezumția de nevinovăție, Comitetul dorește să sublinieze că nimeni nu este vinovat înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive și că acest drept este inalienabil. Comitetul subliniază că, pentru ca cetățenii să aibă încredere în sistemul judiciar, este nevoie ca judecătorii să fie imuni la orice formă de presiune sau de influență, inclusiv din partea mass-media. În acest sens, este nevoie ca, fără a aduce atingere garanției constituționale a libertății presei, mass-media să fie atentă să nu se substituie instanțelor judiciare.

1.3

În ceea ce privește protecția copiilor în cadrul procedurii penale, Comitetul dorește să sublinieze că copiii se regăsesc într-o poziție foarte vulnerabilă în cazul privării lor de libertate, date fiind riscurile inerente pe care le induce această privare de libertate pentru integritatea lor mentală și fizică. În acest context, Comitetul subliniază de asemenea că trebuie acordată prioritate inițiativelor de integrare cât mai rapidă în viața socială și civică a copiilor care se confruntă cu o procedură penală.

1.4

În ceea ce privește asistența judiciară provizorie, Comitetul dă o apreciere pozitivă faptului că principiile menționate în propunerea de directivă sunt aplicate și persoanelor împotriva cărora a fost emis un mandat european de arestare. De asemenea, Comitetul subscrie la recomandarea în care se face apel la armonizarea suplimentară a criteriilor pentru luarea deciziilor în privința dreptului la asistență judiciară în procedurile penale. Comitetul observă însă că asistența judiciară în cadrul procedurilor penale nu trebuie să fie pusă în discuție din motive de dificultăți bugetare cu care se confruntă anumite state membre. De asemenea, Comitetul se întreabă în ce măsură pot fi disponibilizate la nivel european mijloacele necesare în acest scop, de exemplu sub forma unui fond european.

1.5

Comitetul constată că propunerile de directivă privind prezumția de nevinovăție și protecția copiilor în cadrul procedurilor penale sunt aplicabile doar în cadrul unei proceduri penale. Comitetul consideră că, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de procedură penală trebuie să poată fi interpretată în mod autonom în dreptul european, independent de calificările procedurilor în dreptul intern al statelor membre. Pentru a garanta în mod optim această posibilitate de interpretare autonomă, Comitetul recomandă să fie eliminată din considerentele la aceste propuneri de directivă mențiunea că garanțiile nu sunt aplicabile procedurilor administrative care impun sancțiuni.

1.6

În ceea ce privește procedura de judecare în lipsă, menționată la articolul 8 din propunerea de directivă privind prezumția de nevinovăție, Comitetul constată că, în conformitate cu această dispoziție, procedura penală poate avea loc în absența persoanei acuzate doar în cazul în care s-a constatat de o manieră neechivocă faptul că aceasta avea cunoștință de procesul programat. Dat fiind că această condiție poate induce dificultăți de ordin practic în cazul în care domiciliul persoanei acuzate este necunoscut, Comitetul recomandă ca statele membre să poată prevedea o modalitate specifică prin care persoanele fără domiciliu cunoscut să fie citate (de exemplu, prin notificarea la circa de poliție).

2.1

La 27 noiembrie 2013, Comisia Europeană a publicat un pachet de noi măsuri privind garanțiile procedurale din cadrul procedurilor penale.

2.2

Acest pachet de măsuri se înscrie în prelungirea unui program legislativ privind garanțiile procedurale din cadrul procedurilor penale, printre care Directiva 2010/64/UE privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale, Directiva 2012/13/UE privind dreptul la informare și Directiva 2013/48/UE privind dreptul de a avea acces la un avocat și dreptul ca o persoană terță să fie informată în urma privării de libertate.

2.3

Prin introducerea unor garanții procedurale minime în procedurile penale, prin acest program legislativ se urmărește – pe de o parte – să li se garanteze cetățenilor UE peste tot în Uniunea Europeană dreptul la un proces echitabil și – pe de altă parte – consolidarea încrederii reciproce a statelor membre în sistemele judiciare respective, pentru a promova recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești.

2.4

2.4.1

Cu referire la propunerea de directivă privind prezumția de nevinovăție

2.4.1.1

Considerarea persoanelor suspectate sau acuzate – în cadrul unei proceduri penale – ca nevinovate atâta timp cât nu le-a fost dovedită vinovăția în instanță reprezintă unul dintre cele mai importante principii ale procedurii penale și formează esența dreptului la un proces echitabil. În substanță, principiul prezumției de nevinovăție a fost elaborat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

2.4.1.2

Obiectivul propunerii de directivă este de a relua într-un astfel de act anumite aspecte ale principiului prezumției de nevinovăție astfel elaborat, încât să asigure în mod optim aplicarea efectivă a acestei prezumții de nevinovăție în cadrul Uniunii Europene.

2.4.1.3

Aspectele prezumției de nevinovăție reglementate prin această directivă sunt următoarele: (1) interdicția ca, înainte de pronunțarea unei hotărâri de condamnare definitive, declarațiile publice și deciziile oficiale provenind de la autoritățile publice să se refere la persoanele suspectate sau acuzate ca și cum acestea ar fi fost condamnate; (2) faptul că sarcina probei revine acuzării și că, în caz de îndoială cu privire la vinovăția persoanei în cauză, aceasta este achitată; (3) dreptul de a nu se autoincrimina și de a nu coopera; (4) dreptul de a păstra tăcerea; (5) dreptul persoanei acuzate de a fi prezentă la propriul proces.

2.4.2

Cu referire la propunerea de directivă privind garanțiile procedurale pentru copii în cadrul procedurilor penale

2.4.2.1

Directiva 2010/64/UE a fost adoptată pentru a garanta persoanelor care nu vorbesc sau nu înțeleg limba procedurii dreptul la un proces echitabil. De asemenea, și alte obstacole decât cele lingvistice pot duce la situația în care o persoană învinuită nu poate urmări cum se cuvine o procedură penală sau nu poate participa la aceasta, exemple în acest sens fiind vârsta tânără sau prezența unui handicap mental al persoanei acuzate.

2.4.2.2

Pentru a asigura dreptul copiilor la un proces penal echitabil, Comisia a elaborat o propunere de directivă. Această directivă cuprinde protejarea dreptului la un proces echitabil, garantând: (1) dreptul copilului și al titularului răspunderii părintești de a fi informați în legătură cu drepturile suplimentare de care se bucură copiii în virtutea acestei directive sau a transpunerii ei în dreptul național, (2) o mai mare asistență din partea unui avocat, (3) dreptul la o evaluare individuală, (4) dreptul la examinare medicală în cazul privării de libertate, (5) obligația de a face înregistrări audio-video în cazul interogării copiilor, (6) faptul că privarea de libertate a copiilor are loc numai ca măsură de ultimă instanță, (7) un tratament specific în cazul privării de libertate, (8) dreptul la instrumentarea cazurilor la timp și cu diligență, (9) dreptul de a fi judecat sub formă de ședințe secrete, (10) dreptul copilului și al titularului răspunderii părintești de a asista la proces, (11) dreptul la asistență juridică.

2.4.2.3

Garanții similare sunt prevăzute pentru adulții aflați în situații vulnerabile, însă – dată fiind dificultatea de a defini noțiunea de adulți aflați în situații vulnerabile – Comisia a preferat să nu reia aceste garanții într-o directivă, ci într-o recomandare.

2.4.3

Cu referire la propunerea de directivă privind asistența judiciară provizorie

2.4.3.1

În Directiva 2013/48/UE este prevăzut dreptul la asistența unui avocat. Pentru ca acest drept să poată fi exercitat cu adevărat de fiecare, de asistență juridică trebuie să se bucure și cei care nu dispun de mijloace financiare suficiente pentru a-și permite serviciile unui avocat.

2.4.3.2

În ceea ce privește criteriile de acces la asistență juridică și garanțiile de calitate și eficiență ale acesteia, Comisia propune o recomandare. Opțiunea pentru o simplă recomandare se justifică prin costurile pe care această măsură le poate induce pentru statele membre și prin principiul aferent al proporționalității acțiunii Uniunii.

2.4.3.3

Pentru ca asistența acordată de un avocat să fie garantată cum se cuvine în cazurile în care este cea mai mare nevoie de ea, Comisia propune însă o directivă privind asistența judiciară provizorie. Propunerea de directivă prevede mai ales obligația statelor membre de a furniza asistență juridică imediat – adică înainte ca instanțele competente din statul membru respectiv să ia o decizie finală privind acordarea (sau refuzul) asistenței juridice – în următoarele două cazuri, și anume în favoarea: (1) persoanelor private de libertate și (2) persoanelor împotriva cărora a fost emis un mandat european de arestare și care sunt private de libertate în statul membru care execută mandatul.

3.1

Comitetul salută propunerile Comisiei, subscriind la acestea și exprimând clar o apreciere pozitivă a acestora.

3.2

Cu toate acestea, pot fi formulate câteva rezerve cu privire la textele propuse, rezerve expuse în cele ce urmează. Este vorba – pe de o parte – de rezerve de ordin general și – pe de altă parte – de natură mai degrabă tehnică și juridică. Aceste rezerve nu pun însă în discuție faptul că principiile și obiectivele propunerilor înaintate sunt împărtășite de Comitet, fiind menite mai curând să le consolideze.

3.3.1

Cu privire la prezumția de nevinovăție

3.3.1.1

Comitetul sprijină pe deplin consolidarea prezumției de nevinovăție, așa cum este aceasta prevăzută în propunerea de directivă privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție.

3.3.1.2

În acest context, Comitetul dorește să sublinieze că nimeni nu este vinovat înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive și că acest drept este inalienabil. Comitetul subliniază că, pentru ca cetățenii să aibă încredere în sistemul judiciar, este nevoie ca judecătorii să fie imuni la orice formă de presiune sau de influență, inclusiv din partea mass-media. În acest sens, este nevoie ca, fără a aduce atingere garanției constituționale a libertății presei, mass-media să fie atentă să nu se substituie instanțelor judiciare.

3.3.2

Cu privire la protecția procedurală a copiilor și a persoanelor vulnerabile

3.3.2.1

Comitetul sprijină, de asemenea, pe deplin consolidarea drepturilor persoanelor vulnerabile în cadrul procedurilor penale și în special ale copiilor, așa cum prevede propunerea de directivă privind garanțiile fundamentale acordate copiilor și propunerea de recomandare care garantează că persoanele vulnerabile sunt recunoscute ca atare și că se ține seama de nevoile lor.

3.3.2.2

Copiii care adesea sunt expuși criminalității din cauza contextului social sau a anturajului se regăsesc într-o poziție foarte vulnerabilă în cazul privării lor de libertate, date fiind riscurile inerente pentru dezvoltarea lor fizică, mentală și socială.

3.3.2.3

De asemenea, Comitetul subliniază că trebuie acordată prioritate inițiativelor de integrare cât mai rapidă în viața socială și civică a copiilor care se confruntă cu o procedură penală.

3.3.2.4

În conformitate cu dispoziția conform căreia dreptul copilului de a fi asistat în mod obligatoriu de un avocat se aplică, de asemenea, procedurilor penale care pot conduce la încetarea urmăririi penale, Comitetul consideră că ar fi bine să se precizeze că acest drept se aplică și în cadrul măsurilor alternative în raport cu urmărirea penală.

3.3.3

Cu privire la asistența judiciară provizorie

3.3.3.1

Comitetul își însușește principiile cuprinse în propunerea de directivă, conform cărora asistența judiciară este garantată în situația în care accesul la un avocat este cel mai necesar, adică în cazul „asistenței judiciare provizorii”.

3.3.3.2

Comitetul salută faptul că aceste principii sunt aplicate și persoanelor împotriva cărora a fost emis un mandat european de arestare. În sfârșit, Comitetul subscrie la recomandarea în care se face apel la armonizarea suplimentară a criteriilor pentru luarea deciziilor în materia dreptului la asistență judiciară în procedurile penale.

3.3.3.3

Comitetul observă însă că asistența judiciară în cadrul procedurilor penale nu trebuie să fie pusă în discuție din motive de dificultăți bugetare cu care se confruntă anumite state membre. Prin urmare, Comitetul se întreabă în ce măsură pot fi disponibilizate la nivel european mijloacele necesare în acest scop, de exemplu sub forma unui fond european.

3.4.1

Rezerve referitoare la domeniul de aplicare a propunerilor de directivă privind prezumția de nevinovăție și protecția copiilor în cadrul procedurilor penale.

3.4.2

La stabilirea domeniului de aplicare, atât propunerea de directivă privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție, cât și propunerea de directivă privind garanțiile procedurale pentru copii în cadrul procedurilor penale precizează în mod clar că această protecție se aplică doar în cadrul unor proceduri penale.

3.4.3

Textul propunerii nu stabilește în detaliu ce anume se înțelege prin proceduri penale. Ca atare, se ridică întrebarea dacă sunt vizate doar procedurile calificate drept proceduri penale în statele membre sau dacă această noțiune este utilizată în sens mai larg în propunerile de directivă și poate acoperi, de exemplu, și procedurile administrative care impun sancțiuni.

3.4.4

În conformitate cu jurisprudenţa constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, caracterul penal al unei proceduri se evaluează în funcție de așa-numitele criterii Engel, adică: (1) calificarea reținută în dreptul intern, (2) natura faptei incriminate și (3) natura și gravitatea sancțiunii. Astfel, în cadrul aplicării dreptului la un proces echitabil, în Convenţia europeană a drepturilor omului numeroase proceduri administrative sunt considerate proceduri penale. Această jurisprudență urmărește să evite ca statele să poată să se sustragă obligațiilor legate de garanțiile fundamentale oferite de Convenție, folosindu-se doar de calificarea atribuită unei proceduri.

3.4.5

Ca atare, este recomandabil să fie lăsată la latitudinea Curții de Justiție cel puțin interpretarea noțiunii de procedură penală, indiferent de calificările date în legislațiile naționale. În caz contrar, există un risc real ca garanțiile menționate în directive să nu-și atingă obiectivele.

3.4.6

În considerentul (6) din propunerea de directivă privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție se precizează însă foarte clar că directiva se aplică numai în cadrul procedurilor penale și că procedurile administrative care conduc la aplicarea de sancțiuni nu intră sub incidența acestei directive.

3.4.7

Acest considerent împiedică interpretarea in extenso a noțiunii de procedură penală așa cum este aceasta promovată și considerată necesară de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cadrul realizării acelorași drepturi și principii precum cele care fac obiectul acestor directive. Ca atare, Comitetul consideră că ar fi preferabil să fie eliminat acest considerent.

3.4.8

Rezerve referitoare la procedura de judecare în lipsă, menționată la articolul 8 din propunerea de directivă privind prezumția de nevinovăție

3.4.9

Dispozițiile articolului 8 menționat precizează că statele membre pot prevedea posibilitatea ca instanța de judecată să se pronunțe în absența persoanei suspectate sau acuzate, cu condiția ca persoana suspectată sau acuzată să fi fost fie citată în timp util să se prezinte personal și, drept urmare, informată cu privire la data și locul procesului fie să fi intrat efectiv, prin alte mijloace, în posesia unor informații oficiale cu privire la locul și data programată a procesului în așa fel încât s-a constatat de o manieră neechivocă faptul că persoana avea cunoștință de procesul programat.

3.4.10

Acest articol nu prevede posibilitatea ca procedura să fie continuată (în lipsă) în cazul în care persoana respectivă nu are un domiciliu cunoscut și, ca atare, nu-i poate fi trimisă citație. În această situație, ar putea fi găsită o soluție prin notificarea convocării (citarea) la circa de poliție.