14.7.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 230/59

Raportor:

dl Gerd WOLF

1.1.

CESE sprijină cu fermitate obiectivul Comisiei, precum și măsurile propuse în vederea realizării acestuia. Cu toate acestea, punerea sa în aplicare este în primul rând de competența și responsabilitatea statelor membre.

1.2.

Având în vedere efectul de pârghie insuficient al Comisiei în acest domeniu de politică al statelor membre, Comitetul face apel la bunăvoința, atitudinea constructivă și puterea de decizie a tuturor actorilor implicați să acorde prioritate acestei sarcini urgente și dificile și să asigure îndeplinirea ei cu perseverență și fără mecanisme birocratice suplimentare.

1.3.

CESE consideră că următoarele sarcini sunt prioritare:

1.4.

Pentru o explicație detaliată, Comitetul face trimitere la următoarele capitole.

2.1.

Comunicarea reprezintă o încercare de a spori în mod semnificativ potențialul de cercetare și inovare (C & I) – motorul indispensabil pentru relansarea creșterii. Acest lucru se va realiza printr-o calitate îmbunătățită a investițiilor necesare pentru consolidarea fiscală, care trebuie realizate în cadrul strategiilor de stimulare a creșterii economice din statele membre.

2.2.

În acest scop, Comisia propune:

2.3.

Comisia va sprijini statele membre și va valorifica experiențele dobândite în cadrul inițiativei emblematice (1)„O Uniune a inovării” și ale Spațiului european de cercetare.

2.4.

În plus, este indispensabilă consolidarea ecosistemului inovării în cel mai larg sens și crearea de condiții-cadru adecvate pentru întreprinderile europene.

2.5.

De la lansarea inițiativei emblematice „O Uniune a inovării” au fost realizate progrese semnificative. Cu toate acestea, sunt necesare eforturi suplimentare în vederea

2.6.

Comisia invită Consiliul să aibă în vedere acest aspect în sensul comunicării și propunerilor sale.

3.1.

În strânsă legătură cu procesul istoric al Iluminismului (2), cercetarea și inovarea au adus omenirii, într-o perioadă scurtă de timp, cea mai mare creștere realizată vreodată în ce privește baza de cunoștințe în domeniul sănătății, al competențelor tehnice și a prosperității; aceste realizări reprezintă motorul pentru continuarea creșterii economice și progresului social.

3.2.

Acest lucru a fost recunoscut și de țările din afara Europei. În consecință, se amplifică tot mai mult competiția globală în domeniul cunoașterii și inovării. Între timp, în special în Asia se creează importante centre pentru știință și tehnologie și se consolidează în continuare într-un ritm susținut rezultatele cercetărilor și capacitățile de inovare.

3.3.

Comitetul sprijină cu fermitate obiectivul Comisiei prezentat în comunicare, precum și măsurile propuse în vederea realizării acestuia; acestea corespund recomandărilor sale formulate în mod repetat (3).

3.4.

Cu atât mai important este, prin urmare, aspectul legat de punerea în aplicare a măsurilor propuse și resursele disponibile pentru aceasta. Astfel cum a arătat Comisia, problemele relevante și sarcinile care urmează să fie soluționate sunt, în principal, de competența statelor membre.

3.5.

Resursele programului ORIZONT 2020 sunt principalele instrumente de care dispune Comisia pentru a îndruma finanțarea și orientarea politicii de cercetare și inovare a statelor membre. Așa cum Comitetul a afirmat în mod repetat, aceste fonduri pot avea doar un efect de levier limitat.

3.6.

Prin urmare, Comitetul face apel la bunăvoința, la abordarea constructivă și la puterea de decizie a tuturor actorilor implicați pentru a acorda prioritate acestei sarcini urgente, pe care să o îndeplinească treptat, sistematic și fără mecanisme birocratice suplimentare.

3.7.

Pentru aceasta este nevoie ca toate statele membre din Europa să fie ajutate să progreseze. În principal se urmărește ca în toate statele membre să se creeze și să se consolideze excelente capacități de cercetare și dezvoltare moderne, în special în domeniile mai puțin avansate, precum și să se adapteze la acest obiectiv învățământul universitar și echipamentele din dotarea universităților. Europa are nevoie de universități de talie mondială. De aceea, trebuie sprijinite în special universitățile și centrele de cercetare care constituie surse de persoane și idei inovatoare.

3.8.

Acest lucru presupune, în primul rând, ca în aceste centre să aibă loc reforme structurale adecvate (inclusiv evaluarea calității la nivel internațional), iar în acest scop să se aloce și să se utilizeze în mod orientat resursele din cadrul fondurilor structurale și de coeziune ale UE; Comisia trebuie să solicite și să monitorizeze acest lucru. Astfel se vor crea sinergii și se va reduce decalajul în domeniul inovării în Europa.

3.9.

În cazul în care nu există deja un sistem modern care să integreze știința și cercetarea, trebuie creat unul pe baza schimburilor de experiență și printr-un proces de învățare a celor mai bune practici. În acest scop, trebuie făcut apel la prestatori excelenți și cu experiență, cărora să li se asigure autonomie și spațiu de manevră și să li se pună la dispoziție finanțare suficientă și sigură. În acest context, conceptul de parteneriat „Înfrățire în vederea excelenței” joacă un rol pozitiv; clusterele de excelență deja existente preiau rolul de partener.

3.9.1.

Comitetul avertizează totuși cu privire la uniformizarea excesivă și pierderile asociate în materie de concurență sistemică, care constituie mediul propice pentru viitoarele inovări. În consecință, avertizează și cu privire la formulare unor criterii de evaluare prea formale. Pe de altă parte, evaluarea internațională inter pares este cel mai bun instrument disponibil și indispensabil pentru a evalua și a asigura calitatea necesară a cercetării și dezvoltării în întreaga Europă, în ciuda posibilelor neajunsuri la evaluarea unor idei mai revoluționare.

3.10.

Cu toate acestea, perioada de la realizarea investițiilor în cercetare și dezvoltare până la succesul inovațiilor este uneori extrem de lungă, și, prin urmare, este deosebit de dificil de prevăzut și de evaluat legătura de cauzalitate.

3.11.

Cu toate acestea, s-a dovedit cu mult timp în urmă că performanța economică și prosperitatea unui stat, în măsura în care nu se bazează în primul rând pe disponibilitatea resurselor de materii prime, sunt corelate în special cu investițiile statului în cercetare și inovare și cu capacitatea de inovare generată de acestea.

3.12.

În acest context, Europa are nevoie de un spațiu de cercetare comun eficient, deschis și atractiv pentru cei mai talentați cercetători din întreaga lume, de o politică în domeniul imigrației orientată în acest sens și în care sistemele de cercetare naționale, pe care se sprijină, cooperează mai eficient la nivel european și sunt conectate în rețele solide cu institutele cele mai de succes pe plan internațional.

3.13.

De asemenea, Europa are nevoie de eforturi pe plan politic și de o atitudine societală orientată către promovarea, acceptarea și recompensarea inovațiilor, care să creeze condițiile pentru un antreprenoriat puternic. Acest lucru presupune, printre altele, identificarea, evaluarea și, după caz, reducerea sau înlăturarea barierelor administrative, economice și sociale, pentru a îmbunătăți și consolida astfel ecosistemul inovării.

3.14.

Acest lucru necesită o politică de cercetare și inovare a statelor membre ale UE, care să coreleze activitățile de la nivel național cu inițiative la nivel european și internațional și care să ducă la colaborarea dintre politică, știință, economie și societatea civilă și la nivel european, dar care să fie legată și de inițiativele locale sau regionale.

3.15.

Pe lângă cercetarea și inovarea finanțate din fonduri publice, acele întreprinderi care investesc în mod semnificativ în cercetare și dezvoltare sunt cele care au succes pe piață cu noi produse, servicii și procese. Aceste întreprinderi, inclusiv cele din economia socială, joacă un rol esențial în asigurarea poziției Europei pe piețele mondiale prin inovare și în crearea, respectiv menținerea locurilor de muncă în Europa.

3.16.

Acest lucru nu se aplică, din păcate, tuturor companiilor mari. Cauza poate fi o aversiune sistemică a managementului față de așa-numitele „tehnologii disruptive” (disruptive technologies) legate de riscul de piață (4). Avionul nu a fost inventat și dezvoltat de industria navală, nici de cea feroviară, iar inovațiile dezvoltate de Microsoft și Apple nu au fost realizate de concernele în domeniul electronic care au dominat piața anterior.

3.17.

De aceea, noile idei provin deseori de la antreprenori și echipe interdisciplinare sau chiar de la outsideri sau sunt introduse pe piață de aceștia. Prin urmare, IMM-urile, întreprinderile nou înființate și întreprinderile din economia socială au un rol deosebit de important. Promovarea și protejarea acestora trebuie, prin urmare, să fie unul dintre pilonii principali ai unei politici eficace în domeniul inovării.

3.18.

După cum s-a explicat deja în detaliu în Avizul privind „O Uniune a inovării” (5), există un mare potențial pentru inovații în întregul spectru al relațiilor interumane și al organizațiilor, inclusiv în întreprinderile din sectorul economiei sociale. Acestea acoperă întregul domeniu al activității științifice, economice și sociale, astfel cum se prezintă în următoarele capitole. Inovațiile nu sunt neapărat produsul cercetării și dezvoltării sistematice, ci pot fi generate de munca pe teren și de experiența dobândită. Acestea pot avea în vedere:

Comitetul salută din nou (6) obiectivul Comisiei Europene de a promova astfel de inovații pe scară largă.

4.1.

Comitetul reiterează faptul că deși cercetarea și inovarea sunt interdependente în mare măsură, ele au caracteristici diferite și se desfășoară în condiții de muncă (7) diferite. Este esențial ca aceste condiții de muncă diferite să fie recunoscute în specificitatea lor, dar, în același timp, să fie corelate pe cât posibil.

4.2.

În ceea ce privește utilizarea fondurilor publice – adică a resurselor financiare provenite din impozitul pe venit al cetățenilor sau al întreprinderilor – Comitetul a clarificat recent (8) că orice sprijin din partea Comisiei (care provine din fonduri publice) trebuie să se concentreze asupra acelor sarcini care nu sunt eligibile pentru finanțare din fonduri private. Motivele pot fi următoarele:

4.3.

În ceea ce privește promovarea cercetării și dezvoltării, Comitetul ia poziție după cum urmează. Aceasta ar trebui:

4.3.1.

Comitetul își reiterează solicitarea (10) de a elimina în mod eficient riscurile și dezavantajele sociale pentru cercetători, determinate de mobilitatea transfrontalieră necesară și dorită, precum și de lipsa de locuri de muncă stabile. În consecință, salută inițiativa recentă a Comisiei (RESAVER) (11), care urmărește să înlesnească mobilitatea cercetătorilor în Europa printr-un nou sistem de pensii paneuropean. Această inițiativă va oferi cercetătorilor posibilitatea de a se muta în alt stat membru, fără a fi preocupați de păstrarea drepturilor la pensie. Comitetul consideră acest lucru ca fiind un prim pas în direcția cea bună, fără a putea însă evalua deja adecvarea abordării alese.

4.3.2.

În acest aviz, Comitetul nu abordează temele de cercetare specifice întrucât acestea au fost tratate în detaliu în Avizul său privind Programul ORIZONT 2020. Comitetul reiterează că și în acest caz este nevoie de un efect de levier suficient de puternic asupra obiectivelor programului în statele membre.

4.4.

În ce ceea ce privește promovarea inovărilor, Comitetul ia poziție după cum urmează. În general, inovarea ia naștere:

4.5.

Aceste idei pot fi transpuse în inovare și produse inovatoare adesea numai prin constituirea de noi societăți. Prin urmare, una dintre cele mai importante măsuri de politică pentru a promova inovarea este sprijinirea și facilitarea creării de noi întreprinderi și a existenței lor în primii 5-10 ani mai critici.

4.6.

Deși inovarea a fost dintotdeauna în folosul comunității, contribuind astfel în mod decisiv la prosperitate și competitivitate, aceasta se confruntă adesea cu obstacole majore pe plan social și economic. Elementul nou este adesea perceput ca o amenințare în economie, comerț, societate și politică.

4.7.

Într-adevăr, inovările pot duce la transformări economice sau sociale, la dislocarea anumitor sectoare și întreprinderi, la desființarea – într-un prim pas – a unor locuri de muncă sau la slăbirea anumitor categorii sociale dominante, a căror potențial util și productiv poate fi valorificat de comunitate abia pe termen mai lung. Astfel de exemple ar fi războiul de țesut mecanic, introducerea parteneriatului social, ingineria genetică, GOOGLE, AMAZON sau introducerea tehnicilor de utilizare a energiei din resurse regenerabile. În plus, capacitatea de adaptare a societății și a economiei (cicluri de amortizare) poate fi suprasolicitată de transformările prea rapide, determinate de inovare.

4.8.

Preocupările anumitor grupuri sociale în acest sens a determinat Comisia să introducă conceptul de „responsabilitate în cercetare și inovare” (13)  (14). Având în vedere rezultatele decisive în domeniul cercetării și inovării ca o forță motrice și bază pentru standardele de viață și ale științei de astăzi, precum și un mediu esențial al procesului istoric al Iluminismului, în urma căruia au luat naștere principalele cugetări și idei privind drepturile omului și separarea puterilor în stat, Comitetul consideră că acest concept induce în eroare și este limitat. Din acest motiv, Comitetul recomandă să se revizuiască impactul asupra valorii pe care o atribuie societatea cercetării și inovării.

4.8.1.

Desigur, cercetarea și inovarea trebuie să respecte legislația în vigoare și principiile etice acceptate.

4.8.2.

Solicitarea formulată anterior este valabilă în toate celelalte domenii ale activităților sociale, fie că este vorba de medicină, economie, jurnalism, legislație, politică sau jurisprudență. Prin urmare, Comitetul consideră oportună definirea exclusivă și explicită a conceptului de acțiune responsabilă în domeniul cercetării și inovării.

4.9.

Pe lângă aceste obstacole de principiu, trebuie menționată mai ales reglementarea – atât de fragmentată la nivel european – pe care întreprinderile sunt obligate să o respecte, ca o sursă de dificultăți pentru cei care înființează azi întreprinderi inovatoare.

4.9.1.

Prin urmare, Comitetul își reiterează recomandarea (15) ca întreprinderile nou înființate, sub rezerva unei dimensiuni critice, să dispună, un timp rezonabil, de o perioadă de așteptare și de spațiu de manevră. Acest lucru ar putea fi pus în practică printr-o clauză de exceptare prin care aceste societăți să fie absolvite de majoritatea sarcinilor administrative și dispozițiilor tipice uzuale, pentru a putea demonstra mai întâi șansele de reușită pe plan economic și tehnic.

4.10.

După cum a accentuat în mai multe avize anterioare și făcând trimitere explicită la alte recomandări detaliate – de exemplu privind inovarea socială –, Comitetul sprijină cu fermitate obiectivul Comisiei „de a consolida ecosistemul inovării în sensul larg și de a crea condiții-cadru adecvate ca stimulent pentru inovare”. Acest lucru presupune, în special, recunoașterea și eliminarea obstacolelor în calea inovării.

4.10.1.

Reglementările tehnice prea detaliate și restricțiile se pot dovedi a fi un corset constrângător și un obstacol în calea inovării. Acest lucru ar trebui avut în vedere și în cazul dispozițiilor foarte detaliate din cadrul inițiativei Comisiei privind eficiența energetică.

4.10.2.

Aceste eforturi trebuie să servească scopului de a garanta și în viitor, cât mai bine cu putință și în mod durabil, bunăstarea, sănătatea și securitatea cetățenilor și a consumatorilor.

4.10.3.

De asemenea, pe baza exemplelor din trecut trebuie verificat dacă implementarea prea strictă a principiului precauției, de exemplu în domeniul protecției consumatorilor sau la elaborarea unor noi proceduri medicale, poate îngrădi curajul de a adopta soluții noi și eficiente.

4.11.

După părerea Comitetului, acest lucru necesită – în ciuda succesului incontestabil la nivel european în domeniul cercetării și dezvoltării, precum și în multe sectoare economice – nu numai realizarea pieței interne și a Spațiului european de cercetare, ci și o analiză a cauzelor profunde pentru care în Europa, în comparație cu, de exemplu, Statele Unite sau unele state asiatice, prevalează o atitudine mai puțin favorabilă inovării. De ce nu sunt Google, Facebook, Microsoft sau Monsanto întreprinderi europene? Sau chiar un Google sau Monsanto „mai bun”, în sensul unor întreprinderi care să reflecte mai bine preocupările cetățenilor și care să se fi dezvoltat în sfera de influență a politicii europene?

4.12.

Este vorba deci de o atitudine a societății care nu privește inovațiile ca un risc sau chiar o amenințare, ci ca o oportunitate pentru noi progrese, pentru noi locuri de muncă, pentru puterea economică și competitivitatea europeană, pentru realizarea modelului social european. Avem nevoie de un echilibru nou, mai bun între precauție și cutezanță, între mici riscuri și pericole mari, între reglementare și spațiu de manevră.