(1)

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („Tratatul”) impune asigurarea unui nivel înalt de protecție a sănătății umane la definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și activităților Uniunii. Îndeplinirea acestui obiectiv ar trebui urmărită, printre altele, prin intermediul unor măsuri în domeniile veterinar și fitosanitar, care să aibă ca obiectiv direct protejarea sănătății umane.

(2)

Tratatul prevede, de asemenea, obligația Uniunii de a contribui la atingerea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor prin măsurile pe care le adoptă în contextul definitivării realizării pieței interne.

(3)

Legislația Uniunii prevede un set de norme armonizate pentru asigurarea faptului că alimentele și furajele sunt sigure și sănătoase și că activitățile care ar putea avea un impact asupra siguranței lanțului alimentar sau a protecției intereselor consumatorilor în ceea ce privește alimentele și informațiile referitoare la alimente se desfășoară cu respectarea unor cerințe specifice. De asemenea, există norme ale Uniunii menite să asigure un nivel înalt de sănătate umană , și animală și a plantelor și de bunăstare a animalelor de-a lungul lanțului alimentar și în toate acele domenii de activitate în care unul dintre obiectivele-cheie este acela de a lupta împotriva posibilei răspândiri a bolilor animalelor, în unele cazuri transmisibile la oameni, sau împotriva dăunătorilor plantelor sau produselor vegetale, precum și să asigure protecția mediului împotriva riscurilor care ar putea fi reprezentate de organismele modificate genetic (OMG-uri) și de produsele de protecție a plantelor. Normele Uniunii garantează, de asemenea, identitatea și calitatea materialului de reproducere a plantelor. Aplicarea corectă a acestor norme, denumite în continuare în mod colectiv „legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar”, contribuie la funcționarea pieței interne. [AM 2]

(4)

Normele de bază ale Uniunii din legislația privind alimentele și furajele sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (4). În plus față de aceste norme, există o legislație mai specifică privind alimentele și furajele, care vizează domenii diferite precum alimentația animalelor, inclusiv furajele medicamentate, igiena alimentelor și a furajelor, zoonozele, subprodusele de origine animală, reziduurile de medicamente veterinare, contaminanții, combaterea și eradicarea bolilor animalelor cu impact asupra sănătății umane, etichetarea alimentelor și a furajelor, produsele de protecție a plantelor, aditivii folosiți în alimente și în furaje, vitaminele, sărurile minerale, oligoelementele și alți aditivi, materialele care vin în contact cu alimentele, cerințele privind calitatea și compoziția, apa potabilă, ionizarea, alimentele noi și OMG-urile.

(5)

Legislația Uniunii privind sănătatea animalelor are ca scop asigurarea unor standarde înalte de sănătate umană și animală în Uniune, dezvoltarea rațională a sectoarelor agriculturii și acvaculturii și creșterea productivității. Această legislație este necesară pentru a contribui la definitivarea pieței interne a animalelor și a produselor de origine animală și pentru a evita răspândirea bolilor infecțioase care prezintă motive de îngrijorare la nivelul Uniunii. Ea vizează domenii precum comerțul intra-Uniune, intrarea în Uniune, eradicarea bolilor, controalele sanitar-veterinare și notificarea bolilor și, de asemenea, contribuie la siguranța alimentelor și a furajelor.

(6)

Articolul 13 din tratat recunoaște că animalele sunt ființe sensibile. Legislația Uniunii referitoare la bunăstarea animalelor prevede obligația proprietarilor de animale, a crescătorilor de animale și a autorităților competente de a respecta cerințele privind bunăstarea animalelor, care garantează un tratament uman și evitarea durerii sau a suferinței inutile a animalelor. Normele de acest tip se bazează pe dovezi științifice și pot îmbunătăți în mod indirect calitatea și siguranța alimentelor și a furajelor.

(7)

Legislația Uniunii privind sănătatea plantelor reglementează intrarea, stabilirea și răspândirea dăunătorilor plantelor care nu există sau care nu sunt prezenți pe scară largă în Uniune. Obiectivul ei este acela de a proteja sănătatea culturilor din Uniune, a spațiului verde și a pădurilor publice și private, protejând în același timp mediul și biodiversitatea Uniunii și garantând calitatea și siguranța alimentelor și a furajelor obținute din plante.

(8)

Legislația Uniunii privind materialul de reproducere a plantelor reglementează producția în vederea introducerii pe piață, precum și introducerea pe piață, a materialului de reproducere a plantelor care provine de la specii agricole, vegetale, forestiere, fructifere și ornamentale, precum și de la vița de vie. Obiectivul acestor norme este de a asigura identitatea, sănătatea și calitatea materialului de reproducere a plantelor în beneficiul utilizatorilor, de a asigura productivitatea, diversitatea, sănătatea și calitatea lanțului agroalimentar, precum și de a contribui la protejarea biodiversității și a mediului. [AM 3]

(9)

Legislația Uniunii privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice oferă o bază pentru dezvoltarea sustenabilă a producției ecologice și își propune să contribuie la protejarea resurselor naturale, a biodiversității și bunăstării animalelor, și la dezvoltarea zonelor rurale.

(10)

Legislația Uniunii privind sistemele agricole de calitate pentru produsele agricole și alimentare identifică produsele și alimentele cultivate și produse în conformitate cu specificații exacte, încurajând în același timp producția agricolă diversificată, protejând denumirile produselor și informând consumatorii cu privire la caracterul specific al produselor agricole și alimentare.

(11)

Legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar se bazează pe principiul că operatorii, în toate etapele de producție, prelucrare și distribuție din cadrul întreprinderilor controlate de ei, trebuie să asigure respectarea cerințelor relevante pentru activitățile lor, stabilite în legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar.

(12)

Responsabilitatea asigurării aplicării legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar revine statelor membre, ale căror autorități competente monitorizează și verifică, prin organizarea de controale oficiale, respectarea și asigurarea aplicării eficiente a cerințelor relevante ale Uniunii.

(13)

Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (5) a stabilit un singur cadru legislativ privind organizarea controalelor oficiale. Acest cadru a îmbunătățit în mod semnificativ eficiența controalelor oficiale, asigurarea aplicării legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar și nivelul de protecție împotriva riscurilor pentru sănătatea umană, animală și a plantelor și pentru bunăstarea animalelor în Uniune, precum și nivelul de protecție a mediului împotriva riscurilor care ar putea fi reprezentate de OMG-uri și de produsele de protecție a plantelor. De asemenea, el a oferit un cadru juridic consolidat de sprijinire a unei abordări integrate a efectuării controalelor oficiale de-a lungul lanțului agroalimentar.

(14)

În legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar există o serie de dispoziții a căror aplicare nu a fost reglementată sau a fost reglementată doar parțial prin Regulamentul (CE) nr. 882/2004. În particular, normele specifice privind controalele oficiale au fost menținute în legislația Uniunii privind materialul de reproducere a plantelor și în Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002  (6) . De asemenea, sănătatea plantelor se află în mare măsură în afara domeniului de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 882/2004, anumite norme privind controalele oficiale fiind prevăzute în Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate  (7) . [AM 4]

(15)

Directiva 96/23/CE a Consiliului (8) prevede, de asemenea, un set foarte detaliat de norme care stabilesc, printre altele, frecvențele minime de efectuare a controalelor oficiale și măsurile specifice de asigurare a aplicării a normelor, care trebuie adoptate în cazurile de neconformare.

(16)

Pentru a raționaliza și a simplifica cadrul legislativ general, urmărind în același timp obiectivul unei mai bune reglementări, normele aplicabile controalelor oficiale în domenii specifice ar trebui să fie integrate într-un singur cadru legislativ pentru controalele oficiale mai bine, în măsura în care urmăresc aceleași obiective în ceea ce privește activitățile de control . În acest scop, Regulamentul (CE) nr. 882/2004 și alte acte prin care se reglementează în prezent controalele oficiale în domenii specifice ar trebui să fie abrogate și înlocuite cu prezentul regulament. [AM 5]

(17)

Prezentul regulament ar trebui să vizeze stabilirea unui cadru armonizat la nivelul Uniunii pentru organizarea controalelor oficiale și a altor activități oficiale de-a lungul întregului lanț agroalimentar, ținând seama de normele privind controalele oficiale prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 882/2004 și în legislația sectorială relevantă, precum și de experiența dobândită în aplicarea acestora.

(18)

Pentru verificarea conformității cu normele privind organizarea comună a piețelor de produse agricole, cum ar fi culturi arabile, vin, ulei de măsline, fructe și legume, hamei, lapte și produse lactate, carne de vită și mânzat, carne de oaie și de capră și miere de albine, există deja în funcțiune un sistem de control bine stabilit și specific. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să nu se aplice la verificarea conformității cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului (9) , cu excepția părții II titlul II capitolul I din regulamentul respectiv . [AM 6]

(19)

Ar trebui ca anumite definiții prevăzute în prezent în Regulamentul (CE) nr. 882/2004 să fie adaptate astfel încât să țină seama de domeniul mai larg de aplicare al prezentului regulament, să fie aliniate la cele prevăzute în alte acte ale Uniunii și să clarifice sau, după caz, să înlocuiască terminologia care are sensuri diferite în sectoare diferite.

(20)

Legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar conferă autorităților competente ale statelor membre sarcini specializate care trebuie îndeplinite nu în ultimul rând pentru a asigura protecția sănătății animale, a sănătății plantelor și a bunăstării animalelor și protecția mediului în relație cu OMG-urile și cu produsele de protecție a plantelor, precum și pentru a asigura identitatea și o înaltă calitate a materialului de reproducere a plantelor. Aceste sarcini reprezintă activități de interes public pe care autoritățile competente ale statelor membre trebuie să le efectueze în vederea eliminării, a limitării sau a reducerii riscurilor care pot apărea pentru sănătatea umană, animală sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor sau pentru mediu. Aceste activități, care includ autorizarea, investigarea, supravegherea și monitorizarea produselor inclusiv din motive epidemiologice, eradicarea și limitarea bolilor, precum și alte sarcini de control al bolilor, sunt reglementate prin aceleași norme sectoriale a căror aplicare este asigurată prin intermediul controalelor oficiale. [AM 7]

(21)

Statele membre ar trebui să desemneze autorități competente în toate domeniile care intră sub incidența prezentului regulament. Deși statele membre sunt cele mai bine poziționate pentru a decide care autoritate sau autorități competente să fie desemnate pentru fiecare domeniu și la ce nivel administrativ, ele ar trebui să aibă și obligația de a desemna o singură autoritate având rolul de a asigura, în fiecare domeniu, coordonarea corespunzătoare a comunicării cu autoritățile competente din alte state membre și cu Comisia.

(22)

Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să confere autorităților competente desemnate responsabilitatea efectuării controalelor oficiale în conformitate cu normele Uniunii, inclusiv cu normele privind speciile străine care ar putea dăuna producției agricole sau mediului prin caracterul lor invaziv, altele decât cele care intră sub incidența prezentului regulament.

(23)

Pentru efectuarea controalelor oficiale care vizează verificarea aplicării corecte a legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar, precum și a altor activități oficiale atribuite autorităților statelor membre prin legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar, statele membre ar trebui să desemneze autorități publice competente care să acționeze în interesul publicului, să dispună de resurse și dotări corespunzătoare, precum și să ofere garanții de imparțialitate și profesionalism. Autoritățile competente ar trebui și care să asigure calitatea, coerența și eficacitatea controalelor oficiale. Autoritatea sau autoritățile competente desemnate ar trebui să dispună de resurse și dotări corespunzătoare, iar statele membre ar trebui să fie în măsură să le garanteze imparțialitatea și profesionalismul, asigurându-le independența față de orice operator din lanțul agroalimentar. [AM 8]

(24)

Aplicarea și asigurarea respectării într-o manieră corectă a normelor care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament necesită o cunoaștere adecvată atât a acestor norme, cât și a normelor din prezentul regulament. Prin urmare, este important ca personalul care efectuează controale oficiale și alte activități oficiale să fie instruit periodic cu privire la legislația aplicabilă, în funcție de domeniul lor de competență, precum și cu privire la obligațiile care decurg din prezentul regulament.

(24a)

Auditurile efectuate de autoritățile competente sau la solicitarea acestora pentru a asigura conformitatea cu prezentul regulament se pot baza pe standarde internaționale, în cazul în care cerințele standardelor respective corespund cerințelor prezentului regulament. [AM 9]

(25)

Operatorii ar trebui să aibă dreptul de a recurge la căi de atac împotriva deciziilor luate de autoritățile competente și să fie informați cu privire la acest drept. Autoritățile competente trebuie să informeze operatorii în legătură cu acest drept. [AM 10]

(26)

Autoritățile competente ar trebui să se asigure că personalul responsabil cu controalele oficiale nu divulgă informațiile obținute în timpul efectuării unor astfel de controale și care intră sub incidența secretului profesional. , cu excepția cazului în care există un interes superior care să justifice divulgarea, secretul profesional ar trebui să includă informațiile care ar putea să submineze scopul inspecțiilor, al investigațiilor și al auditurilor, precum și protecția intereselor comerciale și protecția procedurilor judiciare și a consultanței juridice. Totuși, secretul profesional nu ar trebui să împiedice divulgarea de către autoritățile competente a informațiilor obligațiilor interne de raportare. În cazul unei suspiciuni privind riscuri la adresa sănătății publice sau a sănătății animalelor sau al unor neconformități grave cu legislația alimentară, autoritățile competente ar trebui să adopte măsurile adecvate pentru a informa publicul larg. În acest context, măsurile adoptate ar trebui să fie proporționale cu gravitatea neconformității în ceea ce privește decizia de numire a produselor sau a operatorului în cauză. Informațiile factuale cu privire la rezultatul controalelor oficiale efectuate asupra operatorilor individuali pot fi publicate , atunci când operatorului în cauză i s-a permis să formuleze observații cu privire la acestea înainte de divulgare, iar observațiile respective au fost luate în considerare sau și au fost date publicității simultan cu divulgarea informațiilor de către autoritățile competente. De asemenea, necesitatea respectării secretului profesional nu trebuie să aducă atingere obligației de informare a publicului larg în cazul în care există motive rezonabile să se suspecteze că anumite alimente sau furaje pot prezenta un risc pentru sănătate în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002. Obligația autorităților competente de a informa publicul larg în cazurile în care există motive rezonabile de a suspecta că un aliment sau furaj poate să prezinte un risc pentru sănătatea umană sau animală, în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, precum și dreptul persoanelor la protecția datelor cu caracter personal, prevăzut în Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10), nu ar trebui să fie afectate de prezentul regulament. [AM 11]

(27)

Autoritățile competente ar trebui să efectueze periodic controale oficiale cu privire la toate sectoarele și asupra tuturor operatorilor, activităților, animalelor și mărfurilor reglementate prin legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar. Frecvența controalelor oficiale ar trebui stabilită de către autoritățile competente având în vedere necesitatea de ajustare a efortului de control în funcție de riscul existent și de nivelul de conformitate preconizat în diferite situații. Cu toate acestea, în unele cazuri, legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar prevede obligația de efectuare a controalelor oficiale indiferent de nivelul de risc sau de neconformitatea preconizată, în vederea emiterii unui certificat sau a unui atestat oficial, reprezentând o condiție prealabilă pentru introducerea pe piață sau pentru circulația animalelor sau mărfurilor. În astfel de cazuri, frecvența controalelor oficiale este dictată de nevoile de certificare sau de atestare.

(28)

Pentru a menține eficacitatea controalelor oficiale în ceea ce privește verificarea conformității, înainte de efectuarea controalelor nu ar trebui să se emită niciun avertisment, cu excepția cazului în care natura activităților de control oficial impune altfel, cum este, în special, cazul activităților de audit.

(29)

Controalele oficiale ar trebui să fie minuțioase și eficiente și să asigure aplicarea corectă a legislației Uniunii. Întrucât controalele oficiale pot reprezenta o povară pentru operatori, autoritățile competente ar trebui să organizeze și să conducă activitățile de control oficial luând în considerare interesele operatorilor și limitând această povară la ceea ce este necesar pentru efectuarea unor controale oficiale eficiente și eficace.

(29a)

Controalele oficiale ar trebui să fie efectuate de angajați care nu se află în niciun tip de conflict de interese și, în special, care nu sunt implicați, direct sau prin intermediul soțului/soției, în activități economice supuse controalelor oficiale prevăzute. [AM 12]

(30)

Controalele oficiale ar trebui să fie efectuate cu aceeași atenție de către autoritățile competente ale statului membru indiferent dacă normele a căror aplicare se urmărește a fi asigurată vizează activități care sunt relevante numai pe teritoriul acelui stat membru sau activități care vor avea un impact asupra conformității cu legislația Uniunii privind animalele și mărfurile care urmează a fi deplasate sau introduse pe piață într-un alt stat membru sau exportate în afara Uniunii. În cazul din urmă, în conformitate cu legislația Uniunii, autoritățile competente pot avea, de asemenea, obligația de a verifica și conformitatea animalelor și a mărfurilor cu cerințele stabilite de către țara terță de destinație a animalelor sau mărfurilor respective.

(31)

În vederea asigurării unei aplicări corecte a normelor Uniunii privind lanțul agroalimentar, autoritățile competente ar trebui să fie abilitate să efectueze controale oficiale în toate etapele de producție, prelucrare și distribuție a animalelor și a mărfurilor vizate de aceste norme. Pentru a asigura o realizare minuțioasă și eficientă a controalelor oficiale, autoritățile competente ar trebui să aibă, de asemenea, competența de a efectua controale oficiale în toate etapele de producție și de distribuție a mărfurilor, a substanțelor, a materialelor sau a obiectelor care nu sunt reglementate prin normele privind lanțul agroalimentar (de exemplu, medicamentele de uz veterinar), în măsura în care acest lucru este necesar pentru a investiga pe deplin posibilele încălcări ale acestor norme și pentru a stabili cauza oricărei astfel de încălcări.

(32)

Autoritățile competente acționează în interesul operatorilor și al publicului larg asigurând în mod constant menținerea și protejarea standardelor înalte de protecție instituite prin legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar, prin intermediul unor măsuri de asigurare a respectării legislației adecvate, precum și respectarea acestor norme la nivelul întregului lanț agroalimentar prin intermediul controalelor oficiale. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să fie răspunzătoare în fața operatorilor și a publicului larg pentru eficiența și eficacitatea controalelor oficiale pe care le efectuează. Ele ar trebui să ofere acces la informațiile privind organizarea și desfășurarea controalelor oficiale și a altor activități oficiale și să publice periodic informații privind controalele oficiale și rezultatele acestora. De asemenea, sub rezerva anumitor condiții, autoritățile competente ar trebui să aibă dreptul de a publica sau de a pune la dispoziția publicului informații cu privire la rating-ul operatorilor individuali pe baza rezultatelor controalelor oficiale.

(33)

Este extrem de important ca autoritățile competente să asigure și să verifice eficacitatea și consecvența controalelor oficiale pe care le efectuează. În acest scop, autoritățile ar trebui să acționeze pe baza unor proceduri documentate scrise și să furnizeze informații și instrucțiuni detaliate personalului care efectuează controale oficiale. De asemenea, autoritățile ar trebui să dispună de proceduri și mecanisme adecvate pentru a verifica permanent dacă acțiunea lor este eficace și consecventă și să adopte măsuri corective atunci când se identifică deficiențe.

(34)

Pentru a facilita identificarea neconformităților și a eficientiza procesul de aplicare a măsurilor corective de către operatorul în cauză, rezultatele controalelor oficiale în cadrul cărora s-au identificat încălcări ale normelor aplicabile ar trebui să fie înregistrate într-un raport, iar .O copie a acestuia să fie acestui raport este înmânată operatorului. În cazul în care controalele oficiale necesită prezența permanentă sau periodică a personalului autorităților competente pentru a monitoriza activitățile operatorului, întocmirea unui raport pentru fiecare inspecție sau vizită individuală la operator ar fi o măsură disproporționată. În astfel de cazuri, rapoartele ar trebui să fie întocmite cu o frecvență care să permită autorităților competente și operatorului să fie informați periodic cu privire la nivelul de conformitate și să fie notificați imediat cu privire la orice deficiențe identificate. De asemenea, în scopul reducerii poverii administrative, ar trebui să fie suficient ca rezultatele controalelor oficiale de la punctele de inspecție la frontieră să fie incluse în documentul sanitar comun de intrare. [AM 13]

(35)

Operatorii ar trebui să coopereze pe deplin cu autoritățile competente și cu organismele delegate pentru a asigura buna desfășurare a controalelor oficiale și pentru a permite autorităților competente să efectueze alte activități oficiale.

(36)

Prezentul regulament stabilește un singur cadru legislativ pentru organizarea controalelor oficiale în vederea verificării conformității cu normele privind lanțul agroalimentar în toate domeniile vizate de aceste norme. În unele dintre aceste domenii, legislația Uniunii prevede cerințe detaliate care trebuie respectate și care impun competențe speciale și mijloace specifice pentru efectuarea controalelor oficiale. În vederea evitării practicilor divergente de asigurare a aplicării normelor, care ar putea genera o protecție neuniformă a sănătății umane, animale și a plantelor, a bunăstării animalelor și, în relație cu OMG-urile și produsele de protecție a plantelor, a mediului, ar putea să perturbe funcționarea pieței interne de animale și mărfuri care intră sub incidența prezentului regulament și ar putea să denatureze concurența, Comisia ar trebui să fie în măsură să suplimenteze normele prevăzute în prezentul regulament prin adoptarea unor norme specifice privind controalele oficiale, capabile să satisfacă nevoile de control din respectivele domenii.

În particular, astfel de norme ar trebui să stabilească cerințe specifice pentru efectuarea controalelor oficiale și frecvențe minime pentru astfel de controale, măsuri specifice sau suplimentare față de cele prevăzute în prezentul regulament pe care autoritățile competente ar trebui să le adopte în cazuri de neconformitate, responsabilități și sarcini specifice ale autorităților competente în plus față de cele prevăzute în prezentul regulament și criterii specifice pentru declanșarea mecanismele de asistență administrativă prevăzute în prezentul regulament. În alte cazuri, astfel de norme suplimentare ar putea deveni necesare pentru a oferi un cadru mai detaliat pentru efectuarea controalelor oficiale asupra alimentelor și furajelor, pentru situațiile în care apar informații noi cu privire la riscurile pentru sănătatea umană sau animală sau, în relație cu OMG-urile și produsele de protecție a plantelor, pentru mediu, indicându-se faptul că, în absența unor specificații comune pentru efectuarea controalelor oficiale la nivelul tuturor statelor membre, controalele nu ar reuși să ofere nivelul preconizat de protecție împotriva acestor riscuri, astfel cum este prevăzut în legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar.

(37)

Autoritățile competente ar trebui să fie în măsură să delege altor organisme o parte din sarcinile lor. Este necesar să se prevadă condiții corespunzătoare pentru a garanta menținerea imparțialității, calității și coerenței controalelor oficiale și a altor activități oficiale. În particular, organismul delegat ar trebui să fie acreditat în conformitate cu standardul ISO pentru efectuarea inspecțiilor.

(38)

Pentru a asigura fiabilitatea și coerența controalelor oficiale și a altor activități oficiale în întreaga Uniune, metodele utilizate pentru eșantionare, pentru analizarea, testarea și diagnosticarea de laborator ar trebui să respecte standardele științifice actuale, să satisfacă nevoile de analizare, testare și diagnosticare specifice laboratorului în cauză și să ofere rezultate solide și fiabile ale analizelor, testelor și diagnosticărilor. Ar trebui să se prevadă norme clare care să ofere posibilitatea de a alege metoda care va fi utilizată atunci când există mai multe opțiuni disponibile din surse diferite, precum Organizația Internațională de Standardizare (ISO), Organizația Europeană și Mediteraneană pentru Protecția Plantelor (OEPP), Convenția internațională pentru protecția plantelor (CIPP), Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE), Uniunea Europeană și laboratoarele naționale de referință sau normele naționale.

(39)

Operatorii ale căror animale sau mărfuri sunt supuse eșantionării, analizării, testării sau diagnosticării în contextul controalelor oficiale ar trebui să aibă dreptul de a solicita o a doua expertiză, care să includă prelevarea unui al doilea eșantion în vederea efectuării unei contraanalize, a unui contratest sau în vederea stabilirii unui contradiagnostic, cu excepția cazului în care prelevarea unui al doilea eșantion este imposibilă din punct de vedere tehnic sau lipsită de relevanță. Acesta ar fi cazul în special atunci când prevalența pericolului este deosebit de mică pentru animale sau mărfuri sau distribuția sa este deosebit de dispersată sau neregulată. Din acest motiv, CIPP respinge utilizarea contraeșantioanelor pentru evaluarea prezenței organismelor carantinabile în plante sau în produsele vegetale.

(40)

În vederea efectuării de controale oficiale în cazul schimburilor comerciale care au loc prin intermediul internetului sau prin alte mijloace la distanță, autoritățile competente ar trebui să fie în măsură să obțină eșantioane prin comenzi realizate anonim (tehnică cunoscută și sub denumirea de tehnica „clientului misterios”), care ulterior să poată fi analizate, testate sau supuse unei verificări a conformității. Autoritățile competente ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a proteja drepturile operatorilor la o a doua expertiză.

(41)

Laboratoarele desemnate de către autoritățile competente să efectueze analize, teste și diagnosticări pe baza eșantioanelor prelevate în contextul controalelor oficiale și al altor activități oficiale ar trebui să dețină competența profesională, echipamentele, infrastructura și personalul necesare pentru efectuarea acestor activități la cele mai înalte standarde. Pentru a asigura rezultate solide și fiabile, aceste laboratoare ar trebui să fie acreditate pentru utilizarea acestor metode în conformitate cu standardul EN ISO/IEC 17025 privind „Cerințe generale pentru competența laboratoarelor de testare și calibrare”. Acreditarea ar trebui să fie acordată de către un organism național de acreditare care funcționează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (11).

(42)

În timp ce acreditarea este cel mai bun instrument de asigurare a unei performanțe la nivelul standardelor actuale în cazul laboratoarelor oficiale, ea este, totuși, un proces complex și costisitor, care ar crea o povară disproporționată pentru laboratoare în cazurile în care metoda de analizare, testare sau diagnosticare de laborator este deosebit de simplu de realizat și nu necesită proceduri sau echipamente speciale, cum este cazul depistării prezenței Trichinella în contextul inspecției, în cazurile în care analizele sau testele efectuate vizează exclusiv aspectele calitative ale materialului de reproducere a plantelor și, în anumite condiții, în cazurile în care laboratorul efectuează analize, teste sau diagnosticări exclusiv în contextul altor activități oficiale decât controalele oficiale.

(43)

Pentru a asigura flexibilitatea și proporționalitatea abordării, în special în ceea ce privește laboratoarele active în domeniul sănătății animale sau a plantelor, ar trebui să se prevadă posibilitatea de adoptare a unor derogări menite să permită ca anumite laboratoare să nu fie acreditate pentru toate metodele pe care le folosesc. În plus, acreditarea unui laborator pentru toate metodele pe care ar trebui să le utilizeze în calitate de laborator oficial ar putea să nu fie disponibilă imediat în anumite cazuri în care ar trebui să se utilizeze metode noi sau modificate recent, precum și în cazuri de riscuri emergente sau în situații de urgență. Prin urmare, în anumite condiții, ar trebui să se permită laboratoarelor oficiale să efectueze analize, teste și diagnosticări pentru autoritățile competente înainte de obținerea acreditării relevante.

(44)

Controalele oficiale efectuate asupra animalelor și mărfurilor care intră în Uniune provenind din țări terțe sunt de o importanță esențială pentru a asigura respectarea legislației aplicabile în cadrul Uniunii și, în particular, a normelor stabilite pentru a proteja, în întreaga Uniune, sănătatea umană, animală și a plantelor, bunăstarea animalelor și, în cazul OMG-urilor și al produselor de protecție a plantelor, mediul. Aceste controale oficiale ar trebui să fie realizate, după caz, înainte sau după ce animalele sau mărfurile sunt puse în liberă circulație în cadrul Uniunii. Frecvența controalelor oficiale ar trebui să țină seama în mod adecvat de riscurile pe care animalele și mărfurile introduse în Uniune le-ar putea prezenta pentru sănătate, pentru bunăstarea animalelor și pentru mediu, având în vedere antecedentele în ceea ce privește conformitatea cu cerințele prevăzute în legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar, controalele deja efectuate asupra animalelor și mărfurilor în țara terță în cauză, precum și garanțiile oferite de țara terță conform cărora animalele și mărfurile exportate către Uniune îndeplinesc cerințele prevăzute în legislația Uniunii.

(45)

Având în vedere riscurile pe care anumite animale sau mărfuri le pot reprezenta pentru sănătatea umană, animală sau a plantelor, bunăstarea animalelor sau pentru mediu, animalele sau mărfurile respective ar trebui să fie supuse unor controale oficiale specifice care să fie efectuate la intrarea lor în Uniune. Normele actuale ale Uniunii prevăd obligația de efectuare a controalelor oficiale la frontierele Uniunii pentru a se verifica dacă standardele privind sănătatea umană, sănătatea animală și bunăstarea animalelor aplicabile animalelor, produselor de origine animală, materialelor germinative și subproduselor de origine animală sunt îndeplinite și dacă plantele și produsele vegetale respectă cerințele fitosanitare. De asemenea, anumite alte mărfuri pot face obiectul unor controale intensificate la intrarea în Uniune în cazul în care riscurile emergente sau cunoscute le justifică. În prezentul regulament ar trebui să fie prevăzute specificitățile unor astfel de controale, în prezent reglementate prin dispozițiile Directivei 97/78/CE a Consiliului (12), ale Directivei 91/496/CEE a Consiliului (13), ale Directivei 2000/29/CE a Consiliului (14) și ale Regulamentului (CE) nr. 669/2009 al Comisiei (15).

(46)

Pentru a consolida eficiența sistemului de control oficial al Uniunii, pentru a asigura alocarea optimă a resurselor de control oficial pentru controalele la frontieră și pentru a facilita asigurarea respectării legislației Uniunii privind lanțul alimentar, ar trebui să se instituie un sistem comun integrat de controale oficiale la punctele de inspecție la frontieră, care să înlocuiască actualul cadru de control fragmentat, pentru a aborda toate transporturile care, având în vedere riscul pe care îl pot prezenta, ar trebui să fie supuse controalelor la intrarea în Uniune.

(47)

Controalele oficiale efectuate la punctele de inspecția la frontieră ar trebui să includă controale ale documentelor și controale de identitate pentru toate transporturile, precum și controale fizice efectuate cu o frecvență care depinde de riscul prezentat de fiecare transport de animale sau mărfuri.

(48)

Frecvența controalelor fizice ar trebui să fie stabilită și modificată pe baza riscurilor pentru sănătatea umană, animală sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor sau, în cazul OMG-urilor și al produselor de protecție a plantelor, pentru mediu. Această abordare ar trebui să permită autorităților competente să aloce resurse de control în cazurile în care riscul este cel mai mare. De asemenea, ar trebui ca frecvența efectuării controalelor de identitate să fie redusă sau ca acestea să se limiteze la verificarea sigiliului oficial al transportului în cazul în care acest lucru se justifică prin faptul că transporturile care intră în Uniune prezintă un risc redus. Abordarea bazată pe riscuri pentru efectuarea controalelor de identitate și fizice ar trebui realizată prin utilizarea deplină a seturilor de date și a informațiilor disponibile, precum și a sistemelor computerizate de colectare și gestionare a datelor.

(49)

În anumite cazuri și atâta timp cât se garantează un nivel înalt de sănătate umană, animală și a plantelor, de bunăstare a animalelor și de protecție a mediului în relație cu OMG-urile și produsele de protecție a plantelor, controalele oficiale efectuate în mod obișnuit de către autoritățile competente la punctele de inspecția la frontieră ar putea fi efectuate și la alte puncte de inspecție sau de către alte autorități.

(50)

În vederea organizării unui sistem eficient de controale oficiale, transporturile care sosesc din țări terțe și care necesită controale la intrarea în Uniune ar trebui să fie însoțite de un document sanitar comun de intrare (DSCI), care va fi utilizat pentru notificarea prealabilă a sosirii transporturilor la punctul de inspecția la frontieră și în care se va înregistra rezultatul controalelor oficiale efectuate și al deciziilor luate de către autoritățile competente în legătură cu transportul respectiv. Același document ar trebui să fie utilizat de către operator pentru a obține liberul de vamă de la autoritățile vamale după efectuarea tuturor controalelor oficiale.

(51)

Controalele oficiale asupra animalelor și mărfurilor care intră în Uniune din țări terțe ar trebui să fie efectuate la punctele de inspecție la frontieră desemnate de statele membre în conformitate cu un set de cerințe minime. Desemnarea acestor entități ar trebui retrasă sau suspendată atunci când nu mai sunt conforme cu cerințele respective sau atunci când activitățile lor pot prezenta un risc pentru sănătatea umană, animală sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor sau, în cazul OMG-urilor și al produselor de protecție a plantelor, pentru mediu.

(52)

În vederea garantării unei aplicări uniforme a normelor de control oficial pentru transporturile care sosesc din țări terțe, ar trebui să se stabilească norme comune care să reglementeze acțiunile pe care autoritățile competente și operatorii ar trebui să le întreprindă în cazul în care există suspiciunea unei neconformități, precum și în cazul transporturilor neconforme și al transporturilor care ar putea prezenta un risc pentru sănătatea umană, animală sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor sau, în cazul OMG-urilor și al produselor de protecție a plantelor, pentru mediu.

(53)

Pentru a se evita inconsecvența și redundanța a controalelor oficiale, în vederea identificării la timp a transporturilor care fac obiectul controalelor oficiale la punctele de inspecția la frontieră, precum și pentru a se putea garanta eficiența controalelor, ar trebui să se asigure cooperarea și schimbul de informații între autoritățile competente, autoritățile vamale și alte autorități relevante care se ocupă de transporturile ce sosesc din țări terțe.

(54)

Statelor membre ar trebui să li se solicite să asigure disponibilitatea permanentă a unor resurse financiare adecvate pentru ca autoritățile competente care efectuează controale oficiale și alte activități oficiale să dispună de personalul necesar și de dotarea corespunzătoare. Deși operatorii sunt cei cărora le revine, în primul rând, responsabilitatea de a se asigura că activitățile lor se desfășoară în conformitate cu normele Uniunii privind lanțul agroalimentar, sistemul de controale proprii pe care aceștia îl pun în aplicare în acest scop trebuie să fie completat de un sistem dedicat de controale oficiale instituit în fiecare stat membru în vederea asigurării unei supravegheri eficiente a pieței de-a lungul lanțului agroalimentar. Un astfel de sistem este, prin însăși natura sa, complex și consumator de resurse și necesită un aflux stabil de resurse pentru controalele oficiale, la un nivel adecvat nevoilor de asigurare a respectării legislației din orice moment. Pentru a reduce dependența sistemului de control oficial de finanțarea din fonduri publice, autoritățile competente ar trebui să poată să perceapă taxe sau contribuții la costuri care să acopere costurile pe care le suportă atunci când efectuează controale oficiale asupra anumitor operatori, precum și asupra anumitor activități pentru care legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar prevede obligația de înregistrare sau autorizare în conformitate cu normele Uniunii privind igiena alimentelor și furajelor sau cu normele care reglementează sănătatea plantelor și a materialului de reproducere a plantelor. De asemenea, ar trebui să se perceapă taxe sau contribuții la costuri de la operatori pentru a compensa costurile controalelor oficiale efectuate în vederea emiterii unui certificat sau atestat oficial și costurile controalelor oficiale efectuate de către autoritățile competente la punctele de inspecție la frontieră. [AM 14]

(55)

Taxele ar trebui să acopere, fără să depășească, costurile suportate de către autoritățile competente pentru efectuarea controalelor oficiale. Aceste costuri ar trebui să fie calculate pe baza fiecărui control oficial individual sau pe baza tuturor controalelor oficiale efectuate într-o anumită perioadă de timp. În cazul în care taxele sunt aplicate pe baza costului efectiv al controalele oficiale individuale, operatorii cu antecedente bune de conformitate ar trebui să suporte taxe globale mai mici decât cei neconformi, întrucât primii ar trebui să facă obiectul unor controale oficiale mai rare. Pentru a promova respectarea legislației Uniunii de către toți operatorii, indiferent de metoda, bazată pe costurile efective sau pe o rată fixă, pe care statele membre o vor alege pentru calcularea taxelor, atunci când acestea sunt calculate pe baza costurilor totale suportate de autoritățile competente într-o anumită perioadă de timp și percepută de la toți operatorii indiferent dacă ei sunt supuși sau nu unui control oficial în timpul perioadei de referință, taxele respective ar trebui să fie calculate astfel încât să recompenseze operatorii cu antecedente constant bune de conformare la legislația Uniunii privind lanțul alimentar.

(56)

Ar trebui interzisă restituirea directă sau indirectă a taxelor percepute de către autoritățile competente, deoarece ea ar putea reprezenta un dezavantaj pentru operatorii care nu beneficiază de restituire și s-ar putea crea denaturări ale concurenței. Cu toate acestea, pentru a oferi sprijin microîntreprinderilor, acestea ar trebui să fie scutite de la plata taxelor colectate în conformitate cu prezentul regulament.

(57)

Finanțarea controalelor oficiale prin intermediul taxelor percepute de la operatori ar trebui să aibă loc în condiții de transparență deplină, astfel încât să permită persoanelor și întreprinderilor să înțeleagă metoda și datele utilizate la stabilirea taxelor și să fie informate cu privire la utilizarea veniturilor din taxe.

(58)

Normele Uniunii privind lanțul agroalimentar stabilesc cazurile în care introducerea pe piață sau circulația anumitor animale sau mărfuri ar trebui să fie însoțită de un certificat oficial semnat de inspectorul autorizat. Este adecvat să se stabilească un set comun de norme care să prevadă obligațiile autorităților competente și ale inspectorilor autorizați cu privire la emiterea de certificate oficiale, precum și caracteristicile pe care ar trebui să le aibă certificatele oficiale pentru a le asigura fiabilitatea.

(59)

În alte cazuri, normele care intră sub incidența prezentului regulament prevăd că anumite animale sau mărfuri introduse pe piață sau puse în circulație ar trebui să fie însoțite de o etichetă oficială, de o marcă oficială sau de alte forme de atestare oficială emise fie de operatori sub supravegherea oficială a autorităților competente, fie chiar de către autoritățile competente. Este adecvat să se stabilească un set minim de norme care să asigure și emiterea atestatelor oficiale în conformitate cu garanții adecvate de fiabilitate.

(60)

Controalele și alte activități oficiale ar trebui să se bazeze pe metode de analizare, testare și diagnosticare care să îndeplinească standarde științifice actuale și să ofere rezultate solide, fiabile și comparabile în întreaga Uniune. Prin urmare, metodele utilizate de către laboratoarele oficiale, precum și calitatea și uniformitatea datelor generate de analize, teste și diagnosticări ar trebui să fie îmbunătățite în mod continuu. În acest scop, Comisia ar trebui să fie abilitată să desemneze laboratoare de referință ale Uniunii Europene și să se bazeze pe asistența experților din cadrul acestora în toate acele sectoare ale lanțului alimentar în care este nevoie de rezultate precise și fiabile ale analizelor, testelor și diagnosticărilor. În particular, laboratoarele de referință ale Uniunii Europene ar trebui să asigure faptul că laboratoarelor naționale de referință și laboratoarelor oficiale li se furnizează informații actualizate cu privire la metodele disponibile, să organizeze sau să participe activ la testările comparative între laboratoare și să ofere cursuri de formare pentru personalul laboratoarelor naționale de referință sau al laboratoarelor oficiale.

(60a)

Regulamentele (CE) nr. 1829/2003  (16) și (CE) nr. 1831/2003  (17) ale Parlamentului European și ale Consiliului încredințează laboratoarelor de referință ale Uniunii Europene pentru alimentele și furajele ce au în componență organisme modificate genetic și, respectiv, laboratoarelor de referință ale Uniunii Europene pentru aditivi alimentari, sarcini specifice în cadrul procedurii de autorizare a alimentelor sau furajelor ce au în componență organisme modificate genetic sau a aditivilor alimentari, legate, îndeosebi, de testarea, evaluarea și validarea metodelor de detectare sau analiză propuse de solicitanți. Experiența arată că cunoștințele și competențele în materie de verificare, evaluare și validare a metodelor în contextul procedurilor de autorizare sunt cruciale pentru asigurarea unei contribuții de înalt nivel și în pas cu ultimele evoluții la eficiența controalelor oficiale. Laboratoarele desemnate în conformitate cu Regulamentele (CE) nr. 1829/2003 și (CE) nr. 1831/2003 ar trebui, prin urmare, să acționeze în calitate de laboratoare oficiale de referință ale Uniunii Europene în sensul prezentului regulament. [AM 16]

(61)

Pentru efectuarea controalelor oficiale și a altor activități oficiale privind producția și comercializarea materialului de reproducere a plantelor, precum și în domeniul bunăstării animalelor, autoritățile competente ar trebui să aibă acces la date tehnice actualizate, fiabile și coerente, la rezultatele cercetărilor, la tehnicile noi și la expertiza necesară pentru a aplica corect legislația Uniunii în aceste domenii. În acest scop, Comisia ar trebui să fie în măsură să desemneze și să se bazeze pe asistența experților din cadrul centrelor de referință din Uniunea Europeană pentru materialul de reproducere a plantelor și pentru bunăstarea animalelor. [AM 17]

(62)

În vederea realizării obiectivelor prezentului regulament și pentru a se contribui la buna funcționare a pieței interne, asigurându-se astfel încrederea consumatorilor, ar trebui să fie urmărite în mod consecvent și eficient neconformările la legislația Uniunii privind lanțul alimentar care necesită acțiuni de asigurare a aplicării legislației în mai multe state membre. Sistemul rapid de alertă pentru alimente și furaje (RASFF) instituit prin Regulamentul (CE) nr. 178/2002 permite deja autorităților competente să facă schimb și să difuzeze rapid informații cu privire la riscurile grave directe sau indirecte pentru sănătatea umană determinate de alimente sau furaje sau cu privire la riscurile grave pentru sănătatea umană sau animală sau pentru mediu determinate de furaje sau în caz de fraudă alimentară , cu scopul de a permite luarea unor măsuri rapide de contracarare a riscurilor respective. Totuși, deși acest instrument permite luarea de măsuri prompte în toate statele membre în cauză pentru contracararea anumitor riscuri grave la nivelul lanțului alimentar, el nu poate servi scopului de facilita asistența și cooperarea transfrontalieră între autoritățile competente astfel încât cazurile de neconformitate cu legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar care au o dimensiune transfrontalieră să fie urmărite eficient nu numai în statul membru în care neconformitatea este detectată pentru prima oară, ci și în statul membru din care este originară neconformitatea. În special, asistența și cooperarea administrativă ar trebui să permită autorităților competente să facă schimb de informații, să detecteze, să investigheze și să ia măsuri eficiente și proporționale pentru urmărirea încălcărilor transfrontaliere ale normelor privind lanțul agroalimentar. [AM 18]

(63)

Cererile de asistență administrativă și toate notificările ar trebui să facă obiectul unei proceduri de monitorizare corespunzătoare. Pentru a facilita asistența și cooperarea administrativă, statele membre ar trebui să aibă obligația de a desemna unul sau mai multe organisme de legătură care să sprijine și să coordoneze fluxurile de comunicare între autoritățile competente din state membre diferite. În vederea eficientizării și simplificării cooperării între statele membre, Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare care să stabilească specificațiile instrumentelor tehnice ce urmează să fie utilizate, procedurile de comunicare între organismele de legătură și un format standard pentru cererile de asistență, notificări și răspunsuri.

(64)

Fiecare stat membru ar trebui să aibă obligația de a întocmi și actualiza periodic un plan de control național multianual (MANCP) care să vizeze toate domeniile reglementate prin legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar și să cuprindă informații cu privire la structura și organizarea sistemului său de controale oficiale. Aceste MANCP-uri reprezintă instrumentul prin care fiecare stat membru ar trebui să se asigure că efectuarea controalelor oficiale se realizează eficient și în funcție de riscuri, pe teritoriul propriu și de-a lungul întregului lanț agroalimentar, în conformitate cu prezentul regulament.

(65)

Pentru a garanta coerența și integralitatea MANCP-urilor, statele membre ar trebui să desemneze o singură autoritate competentă, responsabilă cu pregătirea și punerea lor în aplicare în mod coordonat. În vederea promovării unei abordări coerente, uniforme și integrate a controalelor oficiale, Comisia ar trebui să dispună de competența de a adopta norme privind MANCP-urile, care ar trebui să identifice priorități pentru controalele oficiale, proceduri de control eficace, criterii pentru clasificarea riscurilor și indicatori de performanță pentru evaluarea MANCP-urilor.

(66)

Statele membre ar trebui să aibă obligația de a transmite un raport anual Comisiei, care să conțină informații privind activitățile de control și punerea în aplicare a MANCP-urilor. Pentru a facilita colectarea și transmiterea de date comparabile, compilarea subsecventă a acestor date în statistici la nivelul Uniunii și întocmirea de către Comisie a rapoartelor privind funcționarea controalelor oficiale în întreaga Uniune, Comisia ar trebui să poată adopta acte de punere în aplicare în ceea ce privește stabilirea unor modele de formulare pentru rapoartele anuale.

(67)

Experții Comisiei ar trebui să fie în măsură să efectueze controale în statele membre pentru a verifica aplicarea legislației Uniunii și modul de funcționare a sistemelor naționale de control și a autorităților competente. De asemenea, controalele Comisiei ar trebui să servească la investigarea și la colectarea de informații cu privire la practicile de asigurare a aplicării normelor sau la problemele, situațiile de urgență și noile evoluții din statele membre.

(68)

Animalele și mărfurile din țările terțe ar trebui să respecte aceleași cerințe care se aplică animalelor și mărfurilor din Uniune sau cerințele care sunt recunoscute ca fiind cel puțin echivalente în raport cu obiectivele urmărite prin normele Uniunii privind lanțul agroalimentar. Acest principiu este instituit prin Regulamentul (CE) nr. 178/2002, care prevede obligația ca alimentele și furajele importate în Uniune să îndeplinească cerințele relevante ale legislației Uniunii referitoare la alimente sau cerințele considerate a fi cel puțin echivalente cu acestea. Cerințe specifice de aplicare a acestui principiu sunt prevăzute în normele Uniunii privind măsurile de protecție împotriva dăunătorilor plantelor care interzic intrarea în Uniune a anumitor dăunători care nu sunt prezenți, sau sunt prezenți într-o măsură limitată în Uniune, în normele Uniunii de stabilire a cerințelor de sănătate animală care permit intrarea animalelor și a anumitor produse de origine animală în Uniune numai din țările terțe care sunt incluse într-o listă stabilită în acest scop și în normele Uniunii de organizare a controalelor oficiale pentru produsele de origine animală destinate consumului uman care prevăd, de asemenea, stabilirea unei liste cu țări terțe din care aceste produse pot intra în Uniune. În ceea ce privește materialul de reproducere a plantelor, există în funcțiune un sistem de echivalență prin care țările terțe din care poate fi importat materialul de reproducere a plantelor sunt autorizate și incluse în listă.

(69)

Pentru a asigura respectarea de către animalele și mărfurile care intră în Uniune din țări terțe a tuturor cerințelor prevăzute în legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar sau a unor cerințe considerate a fi echivalente, în plus față de cerințele stabilite în normele Uniunii privind măsurile de protecție împotriva dăunătorilor plantelor, normele Uniunii de stabilire a cerințelor de sănătate animală, precum și normele Uniunii de stabilire a normelor specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală, pentru a asigura respectarea cerințelor stabilite în legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar în legătură cu riscurile fitosanitare și veterinare, Comisia ar trebui să fie abilitată să stabilească condițiile de intrare a animalelor și a mărfurilor în Uniune, în măsura necesară pentru a se asigura că animalele și mărfurile respectă toate cerințele relevante ale legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar sau cerințe echivalente. Aceste condiții ar trebui să se aplice animalelor sau mărfurilor sau categoriilor de animale sau de mărfuri din toate țările terțe sau din anumite țări terțe sau regiuni ale acestora.

(70)

În situația în care, în anumite cazuri, există dovezi că anumite animale sau mărfuri care provin dintr-o țară terță, dintr-un grup de țări terțe sau din regiuni ale acestora, prezintă anumite riscuri pentru sănătatea umană, animală sau a plantelor sau, în cazul OMG-urilor și al produselor de protecție a plantelor, pentru mediu, sau în cazul în care există dovezi că ar putea exista o neconformitate gravă și de amploare cu legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar, Comisia ar trebui să fie abilitată să adopte măsuri pentru a limita aceste riscuri.

(71)

Efectuarea unor controale oficiale și a altor activități oficiale într-o manieră eficace și eficientă, și, în cele din urmă, siguranța și sănătatea umană, animală și a plantelor și protecția mediului, depind și de existența, în cadrul autorităților de control, a unui personal bine instruit, care să dețină cunoștințe adecvate despre toate aspectele relevante pentru aplicarea corectă a legislației Uniunii. Comisia ar trebui să ofere programe de formare dedicate și adecvate pentru a promova o abordare uniformă a controalelor oficiale și a altor activități oficiale de către autoritățile competente. Pentru a promova cunoașterea legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar și cerințele din țările terțe, o astfel de formare ar trebui să se adreseze și personalului autorităților competente din țările terțe.

(72)

În vederea promovării schimbului de experiență și de cele mai bune practici între autoritățile competente, Comisia ar trebui să fie în măsură să organizeze, în colaborare cu statele membre, programe de schimb de personal însărcinat cu controalele oficiale sau cu alte activități oficiale.

(73)

Pentru ca efectuarea controalelor oficiale și a altor activități oficiale să fie eficiente este important ca autoritățile competente din statele membre, Comisia și, după caz, operatorii să poată face schimb în mod rapid și eficient de date și de informații referitoare la controalele oficiale sau la rezultatele acestora. Există mai multe sisteme de informații stabilite prin legislația Uniunii și gestionate de către Comisie care permit manipularea și gestionarea unor astfel de date și informații, la nivelul Uniunii, prin intermediul unor instrumente computerizate și bazate pe internet . Un sistem dedicat de înregistrare și trasare a rezultatelor controalelor oficiale este sistemul computerizat veterinar integrat (sistemul TRACES), instituit prin Decizia 2003/24/CE a Comisiei (18) și care în prezent este utilizat pentru gestionarea datelor și a informațiilor privind animalele, produsele de origine animală și controalele oficiale asupra acestora. Acest sistem ar trebui să fie actualizat și adaptat astfel încât să permită utilizarea sa pentru toate mărfurile pentru care legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar stabilește cerințe specifice sau modalități de control oficial. De asemenea, există sisteme computerizate dedicate schimbului rapid de informații între statele membre și cu Comisia privind riscurile care pot apărea la nivelul lanțului alimentar sau sănătatea animală și a plantelor.Regulamentul (CE) nr. 178/2002 instituie RASFF, Regulamentul (UE) nr. …/… (*2) instituie un sistem de notificare și raportare a măsurilor privind bolile incluse în liste și privind fraudele alimentare , iar Regulamentul (UE) nr. …/… (*3) instituie un sistem de notificare și de raportare a prezenței dăunătorilor și de notificare a cazurilor de neconformitate. Toate aceste sisteme ar trebui să funcționeze într-un mod armonios și coerent, pe baza sinergiilor dintre diferitele sisteme existente, să evite suprapunerile, să simplifice operarea acestora și să le facă mai eficiente. [AM 19]

(74)

În vederea sprijinirii unei gestionări mai eficiente a controalelor oficiale, Comisia ar trebui să instituie un sistem computerizat de informații care să integreze și să actualizeze, după caz, toate sistemele de informații existente, permițând utilizarea unor modalități avansate de comunicare și a unor instrumente de certificare, precum și cea mai eficientă utilizare a datelor și a informațiilor referitoare la controalele oficiale. În vederea evitării redundanței cerințelor privind informațiile, concepția unui astfel de sistem informatizat ar trebui să ia în considerare necesitatea de a se asigura, dacă este cazul, compatibilitatea unui astfel de sistem informatizat cu alte sisteme de informații operate de autorități publice și prin care datele relevante să fie schimbate sau puse la dispoziție. În plus, ar trebui să se prevadă posibilitatea de a se utiliza semnăturile electronice în sensul Directivei 1999/93/CE a Parlamentului European și a Consiliului (19), în conformitate cu Agenda digitală pentru Europa.

(74a)

Pentru a reduce la minimum sarcinile administrative și costurile aferente controalelor și a permite Uniunii și statelor sale membre să aibă comunicații electronice performante în relațiile comerciale cu țări terțe, Comisia și autoritățile competente ale statelor membre, cu ocazia schimbului de certificate electronice sau de alte date electronice, ar trebui să se folosească un limbaj, o structură a mesajelor și protocoale de transfer standardizate la nivel internațional, bazate pe orientările pentru certificarea electronică în format XML (extensible markup language) standardizat de World Wide Web Consortium (WC3), precum și mecanisme de corespondență sigure între autoritățile competente, precum cele furnizate de Centrul ONU pentru facilitarea comerțului și a tranzacțiilor electronice (United Nations Centre for Trade Facilitation and Electronic Business – CEFACT/ONU). [AM 20]

(75)

Autoritățile competente ar trebui să investigheze cazurile în care există o suspiciune de neconformitate cu legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar și, în situația în care se stabilește că există o neconformitate, să determine originea și amploarea acesteia, precum și responsabilitățile operatorilor. De asemenea, autoritățile ar trebui să ia măsuri adecvate pentru a se asigura că operatorii în cauză vor remedia situația și pentru a preveni apariția altor neconformități.

(76)

Verificarea conformității cu legislația privind lanțul agroalimentar prin controale oficiale este de o importanță fundamentală pentru asigurarea îndeplinirii efective, în întreaga Uniune, a obiectivelor legislației respective. Deficiențele din cadrul sistemelor de control ale unui stat membru pot împiedica atingerea acestor obiective, în anumite cazuri în mod substanțial, și pot conduce la apariția unor riscuri pentru sănătatea umană, animală și a plantelor, pentru bunăstarea animalelor și, în cazul OMG-urilor și al produselor de protecție a plantelor, pentru mediu, independent de implicarea sau de responsabilitatea operatorilor sau a altor actori, sau pot conduce la situații de neconformitate gravă și de amploare cu normele privind lanțul alimentar. Prin urmare, Comisia ar trebui să fie în măsură să reacționeze la deficiențele grave ale unui sistem de control al unui stat membru prin adoptarea unor măsuri care să aibă drept scop limitarea sau eliminarea din lanțul agroalimentar a riscurilor respective, până când statul membru în cauză ia măsurile necesare pentru remedierea deficiențelor sistemului de control.

(77)

Încălcările normelor ar trebui să facă obiectul unor sancțiuni eficiente, descurajatoare și proporționale, la nivel național, în întreaga Uniune. Pentru ca sancțiunile financiare aplicabile în cazul încălcării cu intenție să fie suficient de descurajatoare, ele ar trebui să fie stabilite la un nivel care să depășească avantajul reprezinte cel puțin dublul avantajului economic urmărit de făptuitor prin încălcare. De asemenea, statele membre ar trebui să aibă obligația de a aplica sancțiuni adecvate penale sau administrative sau de ambele feluri operatorilor care nu cooperează în cursul unui control oficial. [AM 21]

(77a)

Ar trebui să se țină cont de nevoile specifice ale țărilor în curs de dezvoltare, mai ales ale țărilor cel mai puțin dezvoltate, cărora ar trebui să li se acorde sprijin pentru a-și organiza controalele oficiale astfel încât să poată îndeplini criteriile pentru exportul de animale și produse în Uniune. [AM 22]

(78)

Prezentul regulament vizează domenii care sunt deja cuprinse în anumite acte în vigoare în prezent. Pentru a evita suprapunerile și a stabili un cadru legislativ coerent, următoarele acte ar trebui să fie abrogate și înlocuite cu normele prezentului regulament: Directiva 89/608/CEE a Consiliului (20); Directiva 89/662/CEE a Consiliului (21); Directiva 90/425/CEE a Consiliului (22); Directiva 91/496/CEE a Consiliului; Decizia 92/438/CEE a Consiliului (23); Directiva 96/23/CE; Directiva 96/93/CE a Consiliului (24); Directiva 97/78/CE a Consiliului și Regulamentul (CE) nr. 882/2004; și Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman  (25) . [AM 23]

(79)

În vederea asigurării coerenței, este necesară și modificarea următoarelor acte: Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (26); Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului (27); Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului (28); Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului (29); Regulamentul (CE) nr. 1069/2009; Regulamentul (CE) nr. 1099/2009 al Consiliului (30); Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (31); Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (32); Directiva 98/58/CE a Consiliului (33); Directiva 1999/74/CE a Consiliului (34); Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului; Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului; Directiva 2007/43/CE a Consiliului (35); Directiva 2008/119/CE a Consiliului (36); Directiva 2008/120/CE a Consiliului (37); Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului (38). [AM 24]

(80)

Regulamentul (UE) nr. …/… (*4) oferă un cadru pentru finanțarea de către Uniune a acțiunilor și măsurilor aplicabile de-a lungul lanțului agroalimentar în domeniile respective în temeiul cadrului financiar multianual 2014 – 2020. Unele dintre aceste acțiuni și măsuri vizează îmbunătățirea performanței controalelor oficiale și a altor activități oficiale în întreaga Uniune. Regulamentul (UE) nr. …/… (*5) ar trebui să fie modificat pentru a ține seama de modificările introduse prin prezentul regulament la Regulamentul (CE) nr. 882/2004.

(81)

În vederea modificării trimiterilor la standardele europene și pentru ca anexele II și III la prezentul regulament să țină seama de evoluțiile legislative, tehnice și științifice, precum și pentru completarea prezentului regulament cu norme specifice de reglementare a controalelor oficiale și a altor activități oficiale în domeniile vizate de acesta, inclusiv, inter alia, normele privind calificarea și formarea personalului, responsabilitățile și sarcinile suplimentare ale autorităților competente, cazurile în care acreditarea laboratoarelor nu este necesară, anumite scutiri de la controalele oficiale la frontiere, criteriile care urmează să fie utilizate pentru a stabili frecvența controalelor fizice și de identitate, stabilirea condițiilor care trebuie îndeplinite de anumite animale sau mărfuri care intră în Uniune din țări terțe, cerințele și sarcinile suplimentare ale laboratoarelor și centrelor de referință ale Uniunii Europene, cerințele suplimentare pentru laboratoarele naționale de referință, criteriile de clasificare a riscurilor și indicatorii de performanță pentru MANCP-uri și, respectiv, planurile pentru situații de urgență privind alimentele și furajele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 178/2002, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratat ar trebui delegată Comisiei. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(82)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în ceea ce privește desemnarea laboratoarelor de referință ale Uniunii Europene și a centrelor de referință ale Uniunii europene pentru materialul de reproducere a plantelor și pentru bunăstarea animalelor, adoptarea programului de controalele efectuate de Comisie în statele membre și efectuarea de controale intensificate în caz de încălcări ale normelor privind lanțul agroalimentar care necesită asistență coordonată și acțiuni subsecvente din partea Comisiei, Comisiei ar trebui să îi fie conferite competențe de executare.

(83)

În vederea asigurării unor condiții uniforme de aplicare a prezentului regulament, care includ, inter alia, normele și modalitățile privind auditurile, formatul certificatelor și al altor documente, instituirea unor sisteme computerizate de gestionare a informațiilor, cooperarea dintre operatori și autoritățile competente și dintre autoritățile competente, autoritățile vamale și alte autorități, metodele de prelevare de eșantioane, de analizare, testare și diagnosticare de laborator, precum și validarea și interpretarea, trasabilitatea, includerea în liste a produselor sau a mărfurilor care fac obiectul controalelor, precum și includerea în liste a țărilor sau regiunilor care pot exporta anumite animale și mărfuri în Uniune, notificarea prealabilă a transporturilor, schimburile de informații, punctele de inspecție la frontieră, izolarea și carantina, autorizarea controalelor anterioare exporturilor efectuate de către țările terțe, măsurile de limitare a unui risc sau de stopare a neconformităților grave și de amploare cu privire la anumite animale sau mărfuri care provin dintr-o țară terță sau o regiune a unei țări terțe, recunoașterea țărilor terțe sau a regiunilor care oferă garanții echivalente celor aplicate în Uniune și abrogarea acestei recunoașteri, activitățile de formare și programele de schimb de personal între statele membre, Comisiei ar trebui să îi fie conferite competențe de executare. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (39).

(84)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume acela de a asigura o abordare armonizată a controalelor oficiale și a altor activități oficiale efectuate în vederea asigurării aplicării normelor Uniunii privind lanțul agroalimentar, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere efectele sale, complexitatea sa, natura sa transfrontalieră și internațională, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolulmenționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menționat,

(a)

efectuarea controalelor oficiale și a altor activități oficiale de către autoritățile competente ale statelor membre;

(b)

finanțarea controalelor oficiale;

(c)

asistența și cooperarea administrativă între statele membre în vederea aplicării corecte a normelor menționate la alineatul (2);

(d)

efectuarea controalelor de către Comisie în statele membre și în țări terțe;

(e)

adoptarea condițiilor care trebuie îndeplinite de către animalele și mărfurile care sunt introduse în Uniune dintr-o țară terță;

(f)

instituirea unui sistem de informații computerizat pentru gestionarea informațiilor și a datelor privind controalele oficiale.

(a)

reglementarea alimentelor, și a siguranței , a calității și aspectelor sanitare ale alimentelor, în orice etapă de producție, prelucrare și distribuție a alimentelor, inclusiv norme care vizează garantarea practicilor corecte în domeniul comerțului și protejarea intereselor și informațiilor consumatorilor, precum și fabricarea și utilizarea materialelor și a obiectelor destinate să vină în contact cu alimentele;

(b)

reglementarea diseminării deliberate în mediu și utilizarea restricționată a OMG-urilor;

(c)

reglementarea furajelor și a siguranței furajelor, în toate etapele de producție, prelucrare și distribuție a furajelor, inclusiv norme care să garanteze practici corecte în domeniul comerțului și să protejeze sănătatea, interesele și informațiile consumatorilor;

(d)

stabilirea unor cerințe cu privire la sănătatea animală;

(e)

prevenirea și minimizarea riscurilor pentru sănătatea umană și animală determinate de subprodusele de origine animală și produsele derivate;

(ea)

prevenirea și reducerea la minimum a rezistenței la antimicrobiene la animale și la oameni, precum și în mediu;

(f)

stabilirea unor cerințe cu privire la bunăstarea animalelor;

(g)

măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor;

(h)

producția, în vederea introducerii pe piață, precum și introducerea pe piață a materialului de reproducere a plantelor;

(i)

stabilirea unor cerințe privind introducerea pe piață și utilizarea produselor de protecție a plantelor și utilizarea sustenabilă a pesticidelor;

(j)

reglementarea producției ecologice și etichetarea produselor ecologice;

(k)

utilizarea și etichetarea denumirilor de origine protejate, a indicațiilor geografice protejate și a specialităților tradiționale garantate;

(ka)

controlul prezenței anumitor substanțe și a reziduurilor acestora în animale vii și în produsele aferente. [AM 25, 26 și 27]

(a)

care intră Uniune din țări terțe;

(b)

care urmează să fie exportate în țări terțe.

(a)

Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 în alte domenii decât cele care fac obiectul părții II, titlul II, capitolul I din regulamentul respectiv . Cu toate acestea, prezentul regulament se aplică în continuare în cazul controlului oficial al denumirilor de origine protejată și al indicațiilor geografice protejate din sectorul vinicol ; [AM 28]

(b)

Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European și a Consiliului (40);

(ba)

Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului  (41) . [AM 29]

1.

„control oficial” înseamnă orice formă de control , inclusiv controlul cerințelor pentru animale și mărfuri din țări terțe și destinate exportului către țări terțe, efectuat de autoritățile competente în vederea verificării conformității cu: [AM 30]

2.

„alte activități oficiale” înseamnă orice altă activitate decât un control oficial, efectuată de autoritățile competente în conformitate cu:

3.

„legislația privind alimentele” înseamnă legislația privind alimentele astfel cum este definită la articolul 3 punctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

4.

„legislația privind furajele” înseamnă actele cu putere de lege și actele administrative care reglementează furajele în general și siguranța furajelor în special, fie la nivelul Uniunii, fie la nivel național; ea vizează toate etapele de producție, prelucrare și distribuție a furajelor și utilizarea lor;

5.

„autorități competente” înseamnă:

6.

„animale” înseamnă animale astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. …/… (*6) , cu excepția animalelor de companie ; [AM 33]

7.

„mărfuri” înseamnă orice marfă care face obiectul uneia sau mai multor norme menționate la articolul 1 alineatul (2), cu excepția animalelor;

8.

„alimente” înseamnă alimente astfel cum sunt definite la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

9.

„furaje” înseamnă furaje astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 4 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

10.

„subproduse de origine animală” înseamnă subproduse de origine animală astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;

11.

„produse derivate” înseamnă produse derivate astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;

12.

„dăunători” înseamnă dăunători astfel cum sunt definiți la articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. …/… (*7);

13.

„plante” înseamnă plante astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. …/… (*8);

14.

„material de reproducere a plantelor” înseamnă materialul de reproducere a plantelor astfel cum este definit la articolul 3 punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. XXX/XXXX [ numărul, data, titlul și, într-o notă de subsol, referința JO pentru Regulamentul privind producerea și punerea la dispoziție pe piață a materialului de reproducere a plantelor ]; [AM 34]

15.

„produse de protecție a plantelor” înseamnă produse de protecție a plantelor astfel cum sunt menționate la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009. În sensul prezentului regulament prin „produse de protecție a plantelor” se înțeleg și substanțele active menționate la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 și alte substanțe și preparate menționate la articolul 2 alineatul (3) din regulamentul respectiv; [AM 35]

16.

„specii străine” înseamnă o specie, subspecie sau un taxon inferior, introduse în afara zonei sale naturale de distribuție trecută sau prezentă și include orice parte, gameți, semințe, ouă sau propagule ale acestor specii, precum și orice hibrizi, soiuri sau rase, care ar putea supraviețui și ulterior s-ar putea reproduce; [AM 36]

17.

„produse de origine animală” înseamnă produse de origine animală astfel cum sunt definite la punctul 8.1 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (42);

18.

„material germinativ” înseamnă material germinativ astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 25 din Regulamentul (UE) nr. …/… (*9);

19.

„produse vegetale” înseamnă produse vegetale astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul (2) din Regulamentul (UE) nr. …/… (*10);

20.

„alte obiecte” înseamnă alte obiecte astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul (4) din Regulamentul (UE) nr. …/… (*11);

21.

„evaluarea riscului” înseamnă o evaluare a riscului astfel cum este definită la articolul 3 punctul (11) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

22.

„inspector autorizat” înseamnă:

23.

„certificat oficial” înseamnă orice document scris sau electronic semnat de inspectorul autorizat și care asigură conformitatea cu una sau mai multe dintre cerințele prevăzute în normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

24.

„neconformitate” înseamnă neconformitate cu:

25.

„atestat oficial” înseamnă orice etichetă, marcă sau altă formă de atestare emisă de operatori aflați sub supravegherea autorităților competente prin controale oficiale dedicate sau chiar de către autoritățile competente și care asigură conformitatea cu una sau mai multe dintre cerințele prevăzute de normele menționate la articolul 1 alineatul (2); [AM 37]

26.

„operator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care are una sau mai multe dintre obligațiile prevăzute în normele menționate la articolul 1 alineatul (2), cu excepția autorităților competente și a altor organisme responsabile de controale oficiale și de alte activități oficiale;

27.

„transport” înseamnă un număr de animale sau o cantitate de mărfuri de același tip, din aceeași clasă sau având aceeași descriere, incluse în același certificat oficial, atestat oficial sau orice alt document, transportate cu același mijloc de transport și având aceeași origine; un transport poate fi compus din unul sau mai multe loturi;

28.

„inspecție” înseamnă o formă de control oficial care implică examinarea:

29.

„punct de inspecție la frontieră” înseamnă un loc centru de inspecție , inclusiv toate facilitățile existente în acest loc aferente acestuia , desemnat de un stat membru în vederea efectuării controalelor oficiale prevăzute la articolul 45 alineatul (1); [AM 40]

30.

„audit” înseamnă o examinare sistematică și independentă menită să stabilească dacă activitățile și rezultatele lor respectă dispozițiile stabilite anterior și dacă aceste dispoziții sunt puse în aplicare cu eficiență și permit atingerea obiectivelor;

31.

„rating” înseamnă o clasificare a operatorilor pe baza unei evaluări a conformității acestora cu criteriile de rating;

32.

„medic veterinar oficial” înseamnă un medic veterinar desemnat de către autoritățile competente și care deține calificările corespunzătoare în vederea efectuării de controale oficiale și alte activități oficiale în conformitate cu:

33.

„pericol” înseamnă orice agent sau condiție cu potențialul de a avea un efect negativ asupra sănătății umane, animale sau a plantelor, asupra bunăstării animalelor sau asupra mediului;

34.

„material cu risc specificat” înseamnă țesuturi astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul (CE) nr. 999/2001;

35.

„călătorie de lungă durată” înseamnă o călătorie astfel cum este definită la articolul 2 litera (m) din Regulamentul (CE) nr. 1/2005;

36.

„punct de ieșire” înseamnă un punct de inspecție la frontieră sau orice alt loc desemnat de către un stat membru prin care animalele vizate de Regulamentul (CE) nr. 1/2005 părăsesc teritoriul vamal al Uniunii;

37.

„echipament de aplicare a pesticidelor” înseamnă orice aparat astfel cum este definit la articolul 3 punctul (4) din Directiva 2009/128/CE;

38.

„organism delegat” înseamnă un terț independent căruia autoritățile competente i-au delegat sarcini specifice de control oficial legate de controalele oficiale și alte activități oficiale ; [AM 43]

39.

„autoritate de control pentru producția ecologică” înseamnă o organizație administrativă publică a unui stat membru căreia autoritățile competente i-au conferit, integral sau parțial, competențele lor privind punerea în aplicare a legate de inspecții și certificare în sectorul producției ecologice în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 834/2007, inclusiv, după caz, autoritatea corespondentă dintr-o țară terță sau care funcționează într-o țară terță; [AM 44]

40.

„proceduri de verificare a controalelor” înseamnă sistemele puse în aplicare și acțiunile întreprinse de către autoritățile competente în vederea asigurării coerenței și a eficacității controalelor oficiale și ale altor activități oficiale;

41.

„screening” înseamnă o formă de control oficial realizată prin efectuarea unei serii planificate de observații sau măsurători în vederea obținerii unei imagini de ansamblu a stării de conformitate cu prezentul regulament și cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

42.

„screening țintit” înseamnă o formă de control oficial care implică observarea unuia sau mai multor operatori sau a activităților acestora;

43.

„sistem de control” înseamnă un sistem care cuprinde autoritățile competente, precum și resursele, structurile, sistemele și procedurile instituite într-un stat membru pentru a asigura efectuarea controalelor oficiale în conformitate cu prezentul regulament și cu normele prevăzute la articolele 15 – 24;

44.

„echivalență” sau „echivalent” înseamnă sisteme care sunt în mare măsură identice și care îndeplinesc aceleași scopuri; [AM 45]

45.

„intrare în Uniune” înseamnă acțiunea de a introduce animale și mărfuri într-unul dintre teritoriile din anexa I;

46.

„controlul documentelor” înseamnă examinarea certificatelor oficiale, a atestatelor oficiale și a altor documente, inclusiv a documentelor de natură comercială, care trebuie să însoțească transportul, astfel cum se prevede în normele menționate la articolul 1 alineatul (2), respectiv la articolul 54 alineatul (1) sau în actele de punere în aplicare adoptate în conformitate cu articolul 75 alineatul (3), cu articolul 125 alineatul (4), cu articolul 127 alineatul (1) și cu articolul 128 alineatul (1);

47.

„control de identitate” înseamnă o inspecție vizuală efectuată pentru a verifica dacă conținutul și etichetele unui transport, inclusiv marcajele de pe animale, sigiliile și mijloacele de transport, corespund informațiilor furnizate în certificatele oficiale, în atestatele oficiale și în alte documente de însoțire;

48.

„control fizic” înseamnă un control asupra animalelor sau a mărfurilor și, după caz, verificări ale ambalajelor, ale mijloacelor de transport, ale etichetelor și ale temperaturii, prelevarea de eșantioane în vederea analizării, testării sau diagnosticării și orice alt control necesar pentru verificarea conformității cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

49.

„transbordare” înseamnă deplasarea mărfurilor sau animalelor supuse controalelor oficiale prevăzute la articolul 45 alineatul (1) care sosesc pe mare sau cu mijloace de transport aerian dintr-o țară terță, de pe o navă sau aeronavă, și transportarea acestora sub supraveghere vamală pe o altă navă sau aeronavă, în același port sau aeroport, în pregătirea continuării călătoriei; [AM 48]

50.

„tranzit” înseamnă deplasarea dintr-o țară terță în altă țară terță trecând, sub supraveghere vamală, printr-unul dintre teritoriile din anexa I sau dintr-unul dintre teritoriile enumerate în anexa I într-un alt teritoriu enumerat în anexa I, trecând prin teritoriul unei țări terțe;

51.

„supraveghere de către autoritățile vamale” înseamnă acțiunile definite la articolul 4 alineatul (13) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului (43);

52.

„control efectuat de către autoritățile vamale” înseamnă un control vamal astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (14) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92;

53.

„reținere oficială” înseamnă procedura prin care autoritățile competente se asigură că animalele și mărfurile care fac obiectul controalelor oficiale nu sunt deplasate sau alterate până la luarea unei decizii cu privire la destinația lor; această procedură include depozitarea de către operatori conform indicațiilor și sub controlul autorităților competente; [AM 49]

54.

„controale oficiale suplimentare” înseamnă acele controale care nu au fost planificate inițial și care au fost decise pe baza concluziilor controalelor oficiale anterioare sau a altor activități oficiale;

55.

„certificare oficială” înseamnă procedura prin care autoritățile competente atestă conformitatea cu una sau mai multe dintre cerințele prevăzute în normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

56.

„plan de control” înseamnă o descriere întocmită de autoritățile competente care conține informații privind structura și organizarea sistemului de control oficial și a modului său de funcționare și planificarea detaliată a controalelor oficiale care urmează să fie efectuate în fiecare dintre domeniile menționate la articolul 1 alineatul (2) într-o perioadă de timp;

57.

„jurnal de călătorie” înseamnă documentul menționat la punctele 1 – 5 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului;

57a.

„personal oficial auxiliar” înseamnă o persoană calificată, în conformitate cu anexa III la prezentul regulament, să acționeze în această calitate, fiind numită de autoritatea competentă și lucrând sub autoritatea și responsabilitatea unui veterinar oficial. [AM 50]

(a)

instituie instituirea de proceduri în vederea asigurării unei coordonări eficiente și eficace între toate autoritățile implicate, precum și a coerenței și a eficienței controalelor oficiale sau a altor activități oficiale pe întreg teritoriul statului membru respectiv; [AM 53]

(b)

desemnarea unei singure autorități responsabile pentru coordonarea cooperării și a contactelor cu Comisia și cu alte state membre în ceea ce privește controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate în domeniul respectiv fiecare din sectoarele definite de statul membru, astfel încât să se includă toate domeniile menționate la articolul 1 alineatul (2) . [AM 54]

(a)

autorităților competente desemnate în conformitate cu alineatul (1);

(b)

autorităților unice desemnate în conformitate cu alineatul (2) litera (b);

(c)

autorităților de control pentru produsele ecologice menționate la alineatul (3);

(d)

organismelor delegate menționate la articolul 25 alineatul (1);

(a)

dispun de proceduri și sisteme în vederea asigurării eficacității și a adecvației controalelor oficiale și ale altor activități oficiale;

(b)

dispun de sisteme în vederea asigurării imparțialității, independenței, a calității, și a coerenței și consecvenței obiectivelor controalelor oficiale și ale altor activități oficiale la toate nivelurile; ei nu trebuie să aibă vreo legătură sau să fie dependenți în vreun fel de operatorii pe care îi controlează;

(c)

dispun de sisteme în vederea asigurării faptului că personalul care efectuează controale oficiale și alte activități oficiale este independent, este imparțial, nu este afectat de conflict de interese și nu are legături inadecvate din care să obțină profituri economice sau care să îi pericliteze imparțialitatea ;

(d)

dețin sau au acces la o capacitate adecvată de laborator pentru analizare, testare și diagnosticare;

(e)

dețin sau au acces la un număr suficient de angajați independenți, cu calificări și experiență corespunzătoare în ceea ce privește cerințele în materie de control de la articolul 1 alineatele (1) și (2) , astfel încât controalele oficiale și alte activități oficiale să poată fi efectuate integral , în mod eficient și eficace;

(f)

dispun de mijloace și echipamente adecvate și întreținute în mod corespunzător în vederea asigurării unei efectuări eficiente și eficace a controalelor oficiale și a altor activități oficiale de către personal;

(g)

dețin competențele legale în vederea efectuării controalelor oficiale și a altor activități oficiale și a aplicării măsurilor prevăzute în prezentul regulament și în normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

(h)

dispun de proceduri juridice în vigoare în vederea asigurării accesului personalului la sediile operatorilor și la documentele păstrate de operatori, astfel încât să fie în măsură să își îndeplinească sarcinile în mod corespunzător;

(i)

dispun de planuri pentru situații de urgență și sunt pregătite să aplice astfel de planuri în caz de urgență, după caz în conformitate cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2).

(-a)

sunt funcționari angajați de autoritățile competente sau de un organism public independent delegat de autoritatea competentă să efectueze controale oficiale sau alte activități oficiale;

(a)

beneficiază, pentru domeniul său de competență, de programe adecvate de formare care să le permită exercitarea atribuțiilor în mod competent și efectuarea de controale oficiale și alte activități oficiale într-un mod coerent;

(b)

este permanent la curent cu evoluțiile din domeniul său de competență și beneficiază de programe periodice de formare suplimentară, după necesități;

(c)

beneficiază de formare în domeniile prevăzute la capitolul I din anexa II și cu privire la obligațiile autorităților competente care decurg din prezentul regulament.

(a)

fac obiectul unei analize independente;

(b)

se realizează într-un mod transparent.

(a)

obiectivelor activităților de inspecție, de investigație și de audit;

(b)

protejării intereselor comerciale ale unei persoane fizice sau juridice;

(c)

protejării procedurilor judiciare și a consultanței juridice aflate în curs de desfășurare ;

(ca)

procesului decizional al autorităților competente.

(a)

riscurile posibile pentru sănătatea oamenilor, animalelor sau plantelor sau pentru mediu;

(b)

natura, gravitatea și amploarea unor asemenea riscuri, astfel încât să se asigure că dezvăluirea este proporțională în situația dată.

(a)

operatorul în cauză are posibilitatea de a prezenta observații cu privire la informațiile pe care autoritatea competentă intenționează să le publice sau să le pună la dispoziția publicului în alt mod, înainte de publicare sau difuzare;

(b)

informațiile care sunt publicate sau puse la dispoziția publicului în alt mod iau în considerare observațiile formulate de către operatorul în cauză sau sunt publicate sau difuzate simultan și împreună cu aceste observații.

(a)

riscurile identificate asociate cu:

(b)

antecedentele operatorilor întreprinderilor în ceea ce privește rezultatele controalelor oficiale efectuate asupra acestora și conformitatea lor cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

(c)

fiabilitatea și rezultatele controalelor proprii care au fost efectuate de către operatori sau de către un terț la cererea lor, în vederea verificării conformității cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2). Transferul de informații privind aceste controale proprii este utilizat, pe cât posibil, în așa fel încât sarcina asupra operatorilor să fie redusă la minimum; [AM 67]

(ca)

așteptările consumatorilor în ceea ce privește natura, calitatea și compoziția alimentelor și a mărfurilor; [AM 68]

(d)

orice informații care ar putea indica neconformitatea cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

(da)

sisteme private de asigurare a calității înființate în aplicare de operatori, care sunt certificate și auditate de organisme de certificare independente și recunoscute. [AM 69]

(a)

normele menționate la articolul 1 alineatul (2)

(b)

actele delegate adoptate de către Comisie în conformitate cu articolele 15 – 24.

(a)

este necesară notificarea prealabilă a operatorului; [AM 72]

(b)

controalele oficiale au fost solicitate de către operator. Aceste controale anunțate nu pot înlocui controalele standard fără avertisment prealabil; [AM 73]

(ba)

sunt efectuate audituri pentru verificarea cerințelor în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) litera (j). [AM 74]

(a)

sunt disponibile pe piața Uniunii, indiferent dacă provin din statul membru în care se efectuează controalele oficiale sau dintr-un alt stat membru;

(b)

urmează să fie exportate din Uniune;

(c)

intră în Uniune din țări terțe.

(a)

asupra animalelor și mărfurilor în toate etapele de producție, prelucrare , comercializare și distribuție; [AM 78]

(b)

asupra substanțelor, a materialelor sau a obiectelor altor obiecte care pot influența caracteristicile sau sănătatea animalelor și ale caracteristicile mărfurilor, în toate etapele de producție, prelucrare și distribuție; [AM 79]

(c)

asupra operatorilor, precum și asupra activităților și a operațiunilor controlate de aceștia, asupra sediilor , terenurilor, culturilor și proceselor acestora, a depozitării, transportului, precum și în ceea ce privește utilizarea mărfurilor și păstrarea întreținerea animalelor. [AM 80]

(ca)

asupra întregii documentații, inclusiv a celei în format electronic, legate de activitatea desfășurată sau de activitățile de transport. [AM 81]

(a)

tipul, numărul și rezultatele finale ale controalelor oficiale;

(b)

tipul și numărul neconformităților constatate;

(c)

cazurile tipul și numărul cazurilor în care autoritățile competente au luat măsuri în conformitate cu articolul 135;

(d)

cazurile tipul și numărul cazurilor în care au fost impuse sancțiunile prevăzute la articolul 136. [AM 82]

(a)

criteriile de rating sunt obiective, transparente și disponibile public;

(b)

există măsuri corespunzătoare de asigurare a coerenței și a transparenței procesului de rating;

(ba)

se efectuează inspecții ulterioare fără întârziere, în cazul unui rating nefavorabil. [AM 84]

(a)

aplică măsuri corective în toate cazurile în care procedurile prevăzute la alineatul (2) identifică deficiențe privind coerența și eficacitatea controalelor oficiale și ale altor activități oficiale;

(b)

actualizează procedurile documentate prevăzute la alineatul (1), după caz.

(a)

o descriere a scopului controalelor oficiale;

(b)

metodele de control aplicate;

(c)

rezultatele controalelor oficiale;

(d)

după caz, măsurile pe care autoritățile competente le impun operatorului în cauză, ca urmare a controalelor oficiale efectuate de către acestea.

(a)

să fie informați periodic cu privire la nivelul de conformitate;

(b)

să fie informați imediat cu privire la orice deficiență sau neconformitate identificată prin intermediul controalelor oficiale.

(a)

o examinare a sistemelor de control pe care operatorii le dețin și a rezultatelor obținute;

(b)

o inspecție a:

(c)

controale privind condițiile de igienă la sediile operatorilor;

(d)

o evaluare a procedurilor privind bunele practici de fabricație (BPF), bunele practici de igienă (BPI), bunele practici agricole și analiza riscurilor și a punctele critice de control (HACCP);

(e)

o examinare a documentelor, a înregistrărilor făcute pentru trasabilitate și a altor înregistrări care pot fi relevante pentru evaluarea conformității cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2); [AM 91]

(f)

interviuri cu operatorii și cu personalul acestora;

(g)

o citire a valorilor înregistrate de instrumentele de măsurare ale operatorilor;

(h)

controale efectuate cu instrumentele proprii ale autorităților competente în vederea verificării măsurătorilor efectuate de către operatori;

(i)

orice altă activitate necesară în vederea identificării neconformităților.

(a)

sediile lor;

(b)

sistemele lor computerizate de gestionare a informațiilor;

(c)

animalele și mărfurile lor;

(d)

documentele relevante și orice alte informații , inclusiv rezultatele eventualelor teste interne, relevante în vederea efectuării unor astfel de controale sau activități și la elementele care fac obiectul controlului enumerate la articolul 13 alineatul (2) . Fiecare operator este în măsură să indice cel puțin fiecare operator care îl aprovizionează și fiecare operator pe care îl aprovizionează. [AM 93]

(a)

cooperează pe deplin cu autoritățile competente în vederea asigurării unei desfășurări eficiente a controalelor oficiale sau a altor activități oficiale;

(b)

pune la dispoziție fără întârziere toate informațiile solicitate privind transportul, pe suport de hârtie sau în format electronic. [AM 95]

(a)

de determinare a modalităților prin care autoritățile competente și organismele delegate, în conformitate cu articolul 25 , pot accesa sistemele computerizate de gestionare a informațiilor menționate la alineatul (1) litera (b); [AM 96]

(b)

privind cooperarea între operatori și autoritățile competente, astfel cum se menționează la alineatul (3).

(a)

proiectarea și întreținerea sediului și instalațiilor;

(b)

igiena personală;

(c)

procedurile bazate pe principiile HACCP;

(d)

proceduri de control intern;

(e)

verificarea respectării cerințelor aplicabile de către personal;

(f)

verificarea înregistrărilor operatorului și a documentelor de însoțire a alimentelor, furajelor și a oricărei substanțe sau a oricărui material care intră sau ies din unitatea de producție;

(g)

examinarea oricărei dovezi privind utilizarea practicilor frauduloase.

(a)

verificarea, de către sau sub responsabilitatea unui un medic veterinar oficial, a sănătății și a bunăstării animalelor înainte de sacrificare sau un angajat oficial auxiliar lucrând sub răspunderea unui veterinar oficial ;

(b)

controale oficiale efectuate de către sau sub responsabilitatea unui un medic veterinar oficial sau un angajat oficial auxiliar lucrând sub răspunderea unui veterinar oficial în abatoare, fabrici de tranșare și procesare și unități de prelucrare a vânatului, în vederea verificării conformității cu cerințele aplicabile privind:

(a)

cel puțin un veterinar oficial este prezent atât pe durata inspecției ante mortem, cât și a celei post mortem sau, în cazul unităților care manipulează carnea de vânat, pe durata inspecției post mortem;

(b)

un veterinar oficial sau un angajat auxiliar oficial este prezent, cu o frecvență corespunzătoare îndeplinirii obiectivelor prezentului regulament, în instalațiile de tranșare în care este prelucrată carnea.

(a)

responsabilitățile și sarcinile specifice ale autorităților competente în plus față de cele prevăzute la alineatul (1) și la articolele 4, 8 și 9, la articolul 10 alineatul (1), la articolele 11 – 13, la articolul 34 alineatele (1) și (2) și la articolul 36;

(b)

cerințele specifice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale și frecvența minimă uniformă a acestor controale oficiale, având în vedere, în plus față de criteriile menționate la articolul 8 alineatul (1), pericolele și riscurile specifice existente în legătură cu fiecare produs de origine animală și cu diferitele procese la care este supus acesta;

(c)

cazurile și condițiile în care personalul din abatoare poate fi implicat în controalele oficiale beneficiind de calificare și formare profesională corespunzătoare și angajați sub controlul veterinarului oficial într-o unitate separată și independentă de unitățile de producție ale combinatului îl poate asista pe veterinarul oficial cu ocazia îndeplinirii controalelor oficiale menționate la alineatul (2) în legătură cu producția de carne de pui și iepure , precum și concepția și aplicarea testelor pentru evaluarea performanțelor lor;

(d)

cazurile în care autoritățile competente trebuie să aplice, în legătură cu anumite neconformități, una sau mai multe dintre măsurile menționate la articolul 135 alineatul (2) sau măsuri suplimentare față de cele prevăzute la alineatul respectiv;

(e)

criteriile de stabilire, pe baza unei analize a riscurilor, a situațiilor în care condițiilor aferente și a frecvenței cu care urmează să fie efectuate sarcinile de control oficial de către medicul veterinar oficial nu are obligația de a fi prezent în abatoare cu o capacitate de producție scăzută și în unitățile de prelucrare a vânatului cu respectarea cerinței minime prevăzute la alineatul ( 1a ) litera (a) .

(a)

experiența acumulată de către autoritățile competente și operatorii din sectorul alimentar privind aplicarea procedurilor menționate la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004;

(b)

evoluțiile științifice și tehnologice;

(c)

așteptările consumatorilor cu privire la compoziția alimentelor și modificările modelelor de consum alimentar;

(d)

riscurile pentru sănătatea umană și sănătatea animală asociate cu carnea și cu alte produse de origine animală destinate consumului uman;

(da)

examinarea oricărei dovezi privind utilizarea practicilor frauduloase.

(a)

nevoia de a facilita aplicarea actelor delegate la întreprinderile mici necesitatea ca actele delegate să propună măsuri proporționale cu natura și dimensiunea întreprinderilor mici pentru a asigura o aplicare eficace ; [AM 97]

(b)

nevoia de a facilita utilizarea continuă a metodelor tradiționale în orice stadiu al producției, al prelucrării sau al distribuției alimentelor;

(c)

nevoile întreprinderilor din sectorul alimentar situate în regiuni supuse unor constrângeri geografice speciale.

(a)

cerințele specifice uniforme privind efectuarea controalelor oficiale și frecvența minimă uniformă a acestor controale oficiale, având în vedere, în plus față de criteriile menționate la articolul 8 alineatul (1), pericolele și riscurile specifice asociate substanțelor neautorizate și utilizării neautorizate a substanțelor autorizate;

(b)

criteriile specifice suplimentare și conținutul specific suplimentar celor prevăzute la articolul 108 privind întocmirea părților relevante ale planului de control național multianual menționat la articolul 107 alineatul (1);

(c)

cazurile în care autoritățile competente trebuie să adopte, în legătură cu anumite neconformități, una sau mai multe dintre măsurile menționate la articolul 135 alineatul (2) sau măsuri suplimentare față de cele prevăzute la alineatul respectiv.

(a)

verificarea măsurilor de protecție împotriva pericolelor biologice și chimice la adresa sănătății umane și animale;

(b)

verificarea măsurilor în domeniul calității vieții animalelor, fără a aduce atingere articolului 18;

(c)

verificarea măsurilor de control sau eradicare a bolilor. [AM 99]

(a)

responsabilitățile și sarcinile specifice ale autorităților competente în plus față de cele prevăzute la articolele 4, 8 și 9, la articolul 10 alineatul (1), la articolele 11, și 12 și 13, la articolul 34 alineatele (1) și (2) și la articolul 36; [AM 101]

(b)

cerințele specifice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale și frecvența minimă uniformă a acestor controale oficiale, ținând seama, în plus față de criteriile menționate la articolul 8 alineatul (1), de necesitatea de abordare a pericolelor și a riscurilor specifice la adresa sănătății animale prin intermediul controalelor oficiale efectuate în vederea verificării conformității cu măsurile de prevenire și control al bolilor stabilite în conformitate cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (d);

(c)

cazurile în care autoritățile competente trebuie să adopte, în legătură cu anumite cazuri de neconformitate, una sau mai multe dintre măsurile menționate la articolul 135 alineatul (2) sau măsuri suplimentare față de cele prevăzute la alineatul respectiv.

(a)

în cazul călătoriilor de lungă durată între statele membre și între acestea și țări terțe, controale oficiale efectuate înainte de încărcare pentru a verifica dacă animalele sunt apte de a călători;

(b)

în cazul călătoriilor de lungă durată între statele membre și între acestea și țări terțe, ale ecvideelor domestice altele decât ecvideele înregistrate și ale animalelor domestice din speciile de bovine, ovine, caprine și porcine, înainte de călătorie:

(c)

la punctele de inspecție la frontieră prevăzute la articolul 57 alineatul (1) și la punctele de ieșire:

(ca)

în cazul călătoriilor de lungă durată între statele membre și între acestea și țări terțe, controale oficiale efectuate în orice etapă a călătoriei în mod aleatoriu sau asupra unui anumit transport, pentru a verifica dacă duratele de călătorie declarate sunt realiste și dacă respectiva călătorie respectă dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1/2005 și, în special, dacă perioadele de călătorie și perioadele de repaus au respectat limitele stabilite în anexa I capitolul V la Regulamentul (CE) nr. 1/2005. [AM 106]

(a)

responsabilitățile și sarcinile specifice ale autorităților competente în plus față de cele prevăzute la alineatul (1) și la articolele 4, 8 și 9, la articolul 10 alineatul (1), și la articolele 11 – 13, la articolul 34 alineatele (1) și (2) și la articolul 36; [AM 108]

(b)

cerințele specifice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale și frecvența minimă uniformă a acestor controale oficiale, având în vedere, în plus față de criteriile menționate la articolul 8 alineatul (1), riscul asociat diferitor specii de animale și mijloace de transport, precum și necesitatea de prevenire a practicilor neconforme și de limitare a suferinței animalelor;

(c)

cazurile în care autoritățile competente trebuie să aplice, în legătură cu anumite neconformități, una sau mai multe dintre măsurile menționate la articolul 135 alineatul (2) sau măsuri suplimentare față de cele prevăzute la alineatul respectiv;

(d)

verificarea respectării cerințelor de bunăstare a animalelor la punctele de inspecție la frontieră și la punctele de ieșire, precum și a cerințelor minime aplicabile la punctele de ieșire;

(e)

criterii și condiții specifice pentru activarea mecanismelor de asistență administrativă prevăzute la titlul IV;

(f)

cazurile și condițiile în care controalele oficiale efectuate în vederea verificării respectării cerințelor în materie de bunăstare a animalelor pot include includ utilizarea unor indicatori specifici de bunăstare a animalelor, bazați pe criterii de performanță măsurabile, precum și concepția unor astfel de indicatori pe bază de dovezi științifice și tehnice. [AM 109]

(a)

responsabilitățile și sarcinile specifice ale autorităților competente în plus față de cele prevăzute la articolele 4, 8 și 9, la articolul 10 alineatul (1), la articolele 11, 12 și 13, la articolul 34 alineatele (1) și (2) și la articolul 36;

(b)

cerințe specifice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale privind introducerea și circulația în Uniune a anumitor plante, produse vegetale și a altor obiecte vizate prin normele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (g) și frecvențele uniforme minime ale acestor controale oficiale având în vedere, în plus față de criteriile menționate la articolul 8 alineatul (1), pericolele și riscurile specifice pentru sănătatea plantelor legate de anumite plante, produse vegetale și alte obiecte cu o anumită origine sau proveniență;

(c)

frecvențele uniforme ale controalelor oficiale efectuate de către autoritățile competente cu privire la operatorii autorizați să emită pașapoarte fitosanitare în conformitate cu articolul 79 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. …/… (*12) având în vedere, în plus față de criteriile menționate la articolul 8 alineatul (1), dacă acești operatori au pus sau nu în aplicare un plan de gestionare a riscului fitosanitar menționat la articolul 86 din Regulamentul (UE) nr. …/… (*13) pentru plante, produse din plante și alte obiecte pe care le produc;

(d)

cazurile în care autoritățile competente trebuie să adopte, în legătură cu anumite neconformități, una sau mai multe dintre măsurile menționate la articolul 135 alineatul (2) sau măsuri suplimentare față de cele prevăzute la alineatul respectiv.

(a)

responsabilitățile și sarcinile specifice ale autorităților competente în plus față de cele prevăzute la articolele 4, 8 și 9, la articolul 10 alineatul (1), la articolele 11, 12 și 13, la articolul 34 alineatele (1) și (2) și la articolul 36;

(b)

cerințele specifice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale având în vedere, în plus față de criteriile menționate la articolul 8 alineatul (1), riscurile pentru sănătatea, identitatea, calitatea și trasabilitatea anumitor categorii de material de reproducere a plantelor sau a unor genuri sau specii specifice;

(c)

criterii și condiții specifice pentru activarea mecanismelor de asistență administrativă prevăzute la titlul IV;

(d)

cazurile în care autoritățile competente trebuie să adopte, în legătură cu anumite neconformități, una sau mai multe dintre măsurile menționate la articolul 135 alineatul (2) sau măsuri suplimentare față de cele prevăzute la alineatul respectiv. [AM 110]

(a)

responsabilitățile și sarcinile specifice ale autorităților competente în plus față de cele prevăzute la articolele 4, 8 și 9, la articolul 10 alineatul (1), la articolele 11 – 13, la articolul 34 alineatele (1) și (2) și la articolul 36;

(b)

cerințe specifice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale și frecvența minimă uniformă a controalelor oficiale privind:

(c)

cazurile în care autoritățile competente trebuie să adopte în legătură cu anumite neconformități una sau mai multe dintre măsurile menționate la articolul 135 alineatul (2) sau măsuri suplimentare față de cele prevăzute la alineatul respectiv.

(a)

responsabilitățile și sarcinile specifice ale autorităților competente în plus față de cele prevăzute la articolele 4, 8 și 9, la articolul 10 alineatul (1), la articolele 11 – 13, la articolul 34 alineatele (1) și (2) și la articolul 36;

(b)

cerințele specifice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale și frecvența minimă uniformă a acestor controale oficiale privind fabricarea, introducerea pe piață, intrarea în Uniune, etichetarea, ambalarea, transportul, depozitarea , comerțul paralel și utilizarea produselor de protecție a plantelor, având în vedere, în plus față de criteriile menționate la articolul 8 alineatul (1), necesitatea asigurării unei utilizări sigure și sustenabile a produselor de protecție a plantelor și a combaterii comerțului ilegal cu astfel de produse; [AM 116]

(c)

cerințele specifice uniforme pentru inspecții asupra echipamentelor de aplicare a pesticidelor și frecvența minimă uniformă a unor astfel de controale;

(ca)

cerințele specifice uniforme pentru crearea unui registru sau a unei baze de date privind fabricarea, ambalarea și structurile de depozitare; [AM 117]

(d)

cazurile în care autoritățile competente trebuie să aplice, în legătură cu anumite neconformități, una sau mai multe dintre măsurile menționate la articolul 135 alineatul (2) sau măsuri suplimentare față de cele prevăzute la alineatul respectiv;

(e)

concepția unor sisteme de certificare în vederea sprijinirii autorităților competente în cadrul inspecțiilor efectuate asupra echipamentelor de aplicare a pesticidelor;

(f)

colectarea de informații, monitorizarea și raportarea cu privire la suspiciunile de otrăvire cauzată de produsele de protecție a plantelor;

(g)

colectarea de informații, monitorizarea și raportarea cu privire la produsele contrafăcute de protecție a plantelor și la comerțul ilegal cu produse de protecție a plantelor.

(a)

responsabilitățile și sarcinile specifice ale operatorilor, autorităților competente și organismelor delegate în vederea asigurării conformității cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 834/2007, în plus față de cele prevăzute la articolele 4, 8 și 9, la articolul 10 alineatul (1), la articolele 11-13, la articolul 34 alineatele (1) și (2) și la articolul 36 și în plus față de articolele 25, 29, 30 și 32 pentru autorizarea și supravegherea organismelor delegate; [AM 119]

(b)

cerințe suplimentare față de cele menționate la articolul 8 alineatul (1) pentru evaluarea riscului, precum și pentru stabilirea frecvenței controalelor oficiale și eșantionării, după caz, ținând seama de riscul apariției unei neconformități;

(c)

frecvența minimă de efectuare a controalelor oficiale asupra operatorilor, conform definiției de la articolul 2 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007, precum și cazurile și condițiile în care anumiți operatori sunt exceptați de la anumite controale oficiale;

(d)

metode și tehnici suplimentare de efectuare a controalelor oficiale în plus față de cele menționate la articolul 13 și la articolul 33 alineatele (1) – (5) și cerințe specifice privind efectuarea controalelor oficiale menite să asigure trasabilitatea produselor ecologice în toate etapele de producție, prelucrare și distribuție, precum și să ofere garanții cu privire la respectarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (j);

(e)

criterii suplimentare față de cele menționate la articolul 135 alineatul (1) al doilea paragraf și la articolul 30 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 cu privire la măsurile care trebuie să fie adoptate în cazul apariției unei neconformități și măsuri suplimentare față de cele prevăzute la articolul 135 alineatul (2);

(f)

cerințe suplimentare față de cele prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (f) cu privire la facilitățile și echipamentele necesare în vederea efectuării controalelor oficiale, precum și condiții și obligații suplimentare față de cele menționate la articolele 25 – 30 și 32 privind delegarea sarcinilor de control oficial;

(g)

obligații de raportare suplimentare față de cele menționate la articolele 12 și 31 pentru autoritățile competente, autoritățile de control pentru produsele ecologice, precum și pentru organismele delegate responsabile cu controalele oficiale;

(h)

criterii și condiții specifice pentru activarea mecanismelor de asistență administrativă prevăzute la titlul IV;

(a)

cerințe, metode și tehnici suplimentare față de cele menționate la articolele 11 și 13 pentru controalele oficiale efectuate în vederea verificării conformității cu specificațiile produsului și cu cerințele de etichetare;

(b)

metode și tehnici suplimentare față de cele menționate la articolul 13 pentru efectuarea controalelor oficiale menite să asigure trasabilitatea produselor care intră sub incidența normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (k) în toate etapele de producție, prelucrare și distribuție, precum și să furnizeze asigurări cu privire la respectarea acestor norme;

(c)

criterii suplimentare specifice și un conținut specific suplimentar față de cele prevăzute la articolul 108 privind pregătirea părților relevante ale planului de control național multianual prevăzut la articolul 107 alineatul (1) și conținut specific suplimentar al raportului prevăzut la articolul 112;

(d)

criterii și condiții specifice pentru activarea mecanismelor de asistență administrativă prevăzute la titlul IV;

(e)

măsuri specifice care trebuie să fie adoptate, în plus față de cele menționate la articolul 135 alineatul (2), în caz de neconformitate și de neconformitate gravă sau recurentă.

(a)

responsabilitățile și sarcinile specifice ale autorităților competente în plus față de cele prevăzute la articolele 4, 8 și 9, la articolul 10 alineatul (1), la articolele 11, 12 și 13, la articolul 34 alineatele (1) și (2) și la articolul 36;

(b)

cerințe specifice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale și frecvența minimă uniformă a acestor controale oficiale, având în vedere, în plus față de criteriile menționate la articolul 8 alineatul (1), pericolele și riscurile specifice care există în legătură cu fiecare categorie de alimente și furaje și diferitele procese la care sunt supuse;

(c)

cazurile în care autoritățile competente trebuie să adopte în legătură cu anumite neconformități una sau mai multe dintre măsurile menționate la articolul 135 alineatul (2) sau măsuri suplimentare față de cele prevăzute la alineatul respectiv.

(a)

delegarea conține o descriere exactă:

(b)

organismul delegat:

(c)

există în vigoare sisteme care asigură o coordonare eficientă și eficace între autoritățile competente de delegare și organismul delegat.

(a)

comunică rezultatele controalelor oficiale efectuate de ele către autoritățile competente care le-au delegat sarcini specifice de control oficial în mod periodic și ori de câte ori autoritățile competente respective o solicită;

(b)

informează imediat autoritățile competente care le-au delegat sarcinile specifice de control oficial în cazul în care rezultatele controalelor oficiale indică o neconformitate sau posibilitatea existenței unei neconformități.

(a)

organizează audituri sau inspecții periodice și neanunțate ale acestor organisme sau persoane, în funcție de necesități; [AM 127]

(b)

retrag integral sau parțial delegarea, fără întârziere, în cazul în care:

(a)

normele menționate la articolul 1 alineatul (2) nu interzic o asemenea delegare;

(b)

condițiile menționate la articolul 26 sunt îndeplinite, cu excepția literei (b) punctul (iv).

(a)

normele menționate la articolul 1 alineatul (2) permit o astfel de delegare;

(b)

condițiile menționate la articolul 26 sunt îndeplinite, cu excepția literei (b) punctele (ii) și (iv).

(a)

comunică rezultatele acestor alte activități oficiale efectuate către autoritățile competente care le-au delegat sarcini specifice privind alte activități oficiale în mod periodic și ori de câte ori autoritățile competente o solicită;

(b)

informează imediat autoritățile competente care le-au delegat sarcinile specifice privind alte activități oficiale ori de câte ori rezultatele acestor alte activități oficiale indică o neconformitate sau posibilitatea existenței unei neconformități.

(a)

organizează audituri sau inspecții ale acestor organisme sau persoane, în funcție de necesități; [AM 129]

(b)

retrag integral sau parțial delegarea, fără întârziere, în cazul în care:

(a)

cele mai recente metode disponibile care respectă norme sau protocoale recunoscute pe plan internațional, inclusiv cele acceptate de Comitetul European pentru Standardizare (CEN);

(b)

în absența normelor sau a protocoalelor menționate la litera (a), metodele relevante elaborate sau recomandate de către laboratoarele de referință ale Uniunii Europene și validate în conformitate cu protocoalele științifice acceptate pe plan internațional;

(c)

în absența normelor sau a protocoalelor menționate la litera (a) și a metodelor menționate la litera (b), metodele care respectă normele relevante stabilite la nivel național;

(d)

în absența normelor sau a protocoalelor menționate la litera (a), a metodelor menționate la litera (b), precum și a normelor naționale menționate la litera (c), metodele relevante elaborate sau recomandate de către laboratoarele naționale de referință și validate în conformitate cu protocoalele științifice acceptate pe plan internațional; sau

(e)

în absența normelor sau a protocoalelor menționate la litera (a), a metodelor menționate la litera (b), a normelor naționale menționate la litera (c) și a metodelor menționate la litera (d), metodele relevante validate în conformitate cu protocoalele științifice acceptate pe plan internațional.

(a)

metodele care trebuie utilizate pentru prelevarea de eșantioane și pentru efectuarea analizelor, testelor și a diagnosticărilor de laborator;

(b)

criteriile de performanță, parametrii de analizare, testare sau diagnosticare, incertitudinea măsurării și procedurile pentru validarea acestor metode;

(c)

interpretarea rezultatelor analizelor, ale testelor și ale diagnosticărilor.

(a)

dă întotdeauna dreptul operatorului de a solicita o examinare a documentelor privind prelevarea de eșantioane, analizarea, testarea sau diagnosticarea, de către un alt expert desemnat de laboratorul de referință sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, de un alt laborator oficial cel puțin echivalent ; [AM 137]

(b)

în cazul în care este relevant și posibil din punct de vedere tehnic, având în vedere, în special, prevalența și distribuția pericolului la animale sau mărfuri, perisabilitatea eșantioanelor sau a mărfurilor și cantitatea substratului disponibil, acest drept îi oferă operatorului posibilitatea de a solicita și obligă autoritățile competente să asigure : [AM 138]

(a)

sunt informați cu privire la faptul că aceste eșantioane sunt prelevate în contextul unui control oficial și, după caz, analizate sau testate în vederea efectuării unui astfel de control oficial; și

(b)

în cazul în care eșantioanele menționate la alineatul (1) sunt analizate sau testate, au dreptul de a solicita o a doua expertiză, în conformitate cu articolul 34 alineatul (1).

(a)

există în vigoare sisteme corespunzătoare care le permit să efectueze auditurile și inspecțiile menționate la articolul 38 alineatul (1) sau să delege efectuarea acestor audituri și inspecții către autoritățile competente ale statului membru în care laboratorul este situat;

(b)

laboratorul este deja desemnat ca laborator oficial de către autoritățile competente ale statului membru pe al cărui teritoriu se află.

(a)

a sarcinilor pe care laboratorul le îndeplinește în calitate de laborator oficial;

(b)

a condițiilor în care laboratorul desfășoară activitățile respective;

(c)

a sistemelor necesare în vederea asigurării unei coordonări și colaborări eficiente și eficace între laborator și autoritățile competente.

(a)

are expertiza, echipamentele și infrastructura necesare pentru a efectua analize, teste sau diagnosticări pe eșantioane;

(b)

are un număr suficient de angajați calificați și cu experiență în domeniu;

(c)

este independent, imparțial și nu este afectat de niciun conflict de interese în privința exercitării sarcinilor pe care le are în calitate de laborator oficial; [AM 142]

(d)

poate livra în timp util rezultatele analizelor, testelor sau diagnosticărilor efectuate pe eșantioanele prelevate în cursul controalelor oficiale și al altor activități oficiale;

(e)

funcționează în conformitate cu standardul EN ISO/IEC 17025 privind „Cerințele generale referitoare la competența laboratoarelor de testare și etalonare” și este evaluat și acreditat în conformitate cu standardul respectiv de către un organism național de acreditare care funcționează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008. [AM 143]

(a)

include toate metodele de analizare, testare sau diagnosticare de laborator ce trebuie să fie utilizate de către laborator pentru analize, teste sau diagnosticări atunci când funcționează în calitate de laborator oficial;

(b)

poate cuprinde una sau mai multe metode de analizare, testare sau diagnosticare de laborator sau grupuri de metode;

(c)

poate fi definit într-un mod flexibil, care să permită includerea în obiectul acreditării a unor versiuni modificate ale metodelor utilizate de către laboratorul oficial în cazul în care acreditarea a fost acordată sau metode noi, în plus față de metodele respective, pe baza validării proprii a laboratorului fără o evaluare specifică efectuată de către organismul național de acreditare înainte de utilizarea respectivelor metode modificate sau noi.

(a)

periodic;

(b)

ori de câte ori consideră că este necesar un audit sau o inspecție.

(a)

nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 36 alineatele (4) și (5);

(b)

nu îndeplinește obligațiile prevăzute la articolul 37;

(c)

este neperformant în cadrul testelor comparative între laboratoare prevăzute la articolul 37 alineatul (2).

(a)

laboratoarele:

(b)

laboratoarele care efectuează analize sau teste în vederea verificării conformității cu normele privind materialul de reproducere a plantelor menționat la articolul 1 alineatul (2) litera (h); [AM 147]

(c)

laboratoarele care efectuează analize, teste și diagnosticări exclusiv în contextul altor activităților oficiale, cu condiția:

(a)

să funcționeze, să fie evaluate și acreditate în conformitate cu standardul EN ISO/IEC 17025 pentru utilizarea uneia sau a mai multor metode care sunt similare și reprezentative pentru celelalte metode pe care le utilizează;

(b)

să folosească în mod regulat și semnificativ metode pentru care au obținut acreditarea menționată la litera (a).

(a)

atunci când utilizarea respectivei metode este nou impusă de normele Uniunii;

(b)

atunci când modificările aduse unei metode utilizate necesită o nouă acreditare sau extinderea obiectului acreditării obținute de către laboratorul oficial;

(c)

în situațiile în care nevoia de utilizare a metodei apare dintr-o situație de urgență sau dintr-un risc emergent pentru sănătatea umană, animală sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor sau, în cazul OMG-urilor și al produselor de protecție a plantelor, pentru mediu; sau

(ca)

în așteptarea evaluării de către organismul de acreditare și a deciziei acestuia cu privire la acreditare. [AM 150]

(a)

laboratorul oficial este deja acreditat în conformitate cu standardul EN ISO/IEC 17025 pentru utilizarea unei metode similare celei care nu este inclusă în obiectul acreditării sale;

(b)

în cadrul laboratorului oficial există un sistem de asigurare a calității în vederea asigurării unor rezultate solide și fiabile prin utilizarea metodei care nu este inclusă în obiectul acreditării existente;

(c)

analizele, testele și diagnosticările sunt efectuate sub supravegherea autorităților competente sau a laboratoarelor naționale de referință pentru acea metodă;

(a)

riscurile pentru sănătatea umană, animală sau a plantelor, bunăstarea animalelor sau, în cazul OMG-urilor și al produselor de protecție a plantelor, pentru mediu, asociate cu diferite tipuri de animale sau mărfuri;

(aa)

probabilitatea unor practici frauduloase, care ar putea înșela așteptările consumatorului în ceea ce privește natura, calitatea și compoziția alimentelor și mărfurilor; [AM 152]

(b)

antecedentele în ceea ce privește conformitatea cu cerințele stabilite în normele menționate la articolul 1 alineatul (2) aplicabile animalelor sau mărfurilor în cauză:

(c)

controalele care au fost deja efectuate asupra animalelor și a mărfurilor în cauză;

(d)

garanțiile pe care autoritățile competente din țara terță de origine le-au oferit cu privire la conformitatea animalelor și a mărfurilor cu cerințele stabilite în normele menționate la articolul 1 alineatul (2) sau cu cerințe recunoscute a fi cel puțin echivalente cu acestea.

(a)

punctul de intrare în Uniune;

(b)

un punct de inspecție la frontieră;

(c)

punctul de punere în liberă circulație în Uniune;

(d)

depozitele și sediile operatorului responsabil de transport.

(a)

mijloacele de transport, inclusiv atunci când sunt goale;

(b)

ambalaje.

(a)

includ întotdeauna un control al documentelor;

(b)

includ controale de identitate și fizice, în funcție de riscul pentru sănătatea umană, animală sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor sau, în cazul OMG-urilor și al produselor de protecție a plantelor, pentru mediu.

(a)

informează autoritățile vamale și pe operatorii în cauză;

(b)

decid dacă animalele sau mărfurile pot fi eliberate sau nu înainte de aflarea rezultatelor analizelor, testelor sau diagnosticărilor efectuate pe eșantioane, cu condiția asigurării trasabilității animalelor sau a mărfurilor.

(a)

stabilește mecanismele necesare în vederea asigurării trasabilității animalelor sau a mărfurilor menționate la alineatul (1) litera (b);

(b)

identifică documentele care trebuie să însoțească animalele sau mărfurile menționate la alineatul (1) în cazurile în care au fost prelevate eșantioane de către autoritățile competente.

(a)

animale;

(b)

produse de origine animală, alimente ce conțin produse de origine animală, materiale germinative și subproduse de origine animală; [AM 153]

(c)

plante, produse vegetale și alte obiecte și materiale susceptibile de a purta sau răspândi dăunători ai plantelor, astfel cum sunt menționate în listele stabilite în temeiul articolului 68 alineatul (1) și al articolului 69 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. …/… (*14);

(d)

mărfuri provenite din anumite țări terțe pentru care Comisia a decis, prin actele de punere în aplicare menționate la alineatul (2) litera (b), că este necesară o măsură care să prevadă obligația de intensificare temporară a controalelor oficiale la intrarea lor în Uniune din cauza unui risc cunoscut sau emergent sau deoarece există dovezi că ar exista o neconformitate gravă de amploare față de normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

(e)

animale și mărfuri care fac obiectul unei măsuri de urgență prevăzute în actele adoptate în conformitate cu articolul 53 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, cu articolul 249 din Regulamentul (UE) …/… (*15) sau cu articolul 27 alineatul (1), articolul 29 alineatul (1), articolul 40 alineatul (2), articolul 41 alineatul (2), articolul 47 alineatul (1), articolul 49 alineatul (2) și articolul 50 alineatul (2) din Regulamentul (UE) …/… (*16) care prevăd obligația de a supune transporturile de astfel de animale sau mărfuri, identificate prin codurile acestora din Nomenclatura combinată, unor controale oficiale la intrarea lor în Uniune;

(f)

animale și mărfuri ale căror condiții sau măsuri de intrare în Uniune au fost stabilite prin actele adoptate în conformitate cu articolul 125 sau, respectiv, 127, sau cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2), care prevăd obligația de constatare a respectării acestor condiții sau măsuri la intrarea animalelor sau a mărfurilor în Uniune.

(a)

întocmește liste detaliate cu animale și mărfuri din categoriile prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b), indicând codurile acestora din Nomenclatura combinată;

(b)

întocmește lista cu mărfurile din categoria menționată la alineatul (1) litera (d), indicând codurile acestora din Nomenclatura combinată, și o actualizează, după caz, cu privire la riscurile menționate la litera respectivă.

(a)

mărfurile trimise ca eșantioane comerciale sau ca articole de prezentare pentru expoziții, care nu sunt destinate introducerii pe piață; [AM 154]

(b)

animalele și mărfurile destinate scopurilor științifice; [AM 155]

(c)

mărfurile aflate la bordul mijloacelor de transport care operează la nivel internațional, care nu sunt descărcate și care sunt destinate consumării de către echipaj și pasageri;

(d)

mărfurile care fac parte din bagajul personal al călătorilor și care sunt destinate consumului personal;

(e)

transporturile mici de mărfuri expediate către persoane fizice, care nu sunt destinate introducerii pe piață;

(f)

animale de companie astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 10 din Regulamentul (UE) nr. XXX/XXXX [ numărul Regulamentului privind sănătatea animalelor ]; [AM 156]

(g)

mărfurile care au fost supuse unui tratament termic și care nu depășesc cantitățile care urmează să fie definite în respectivele acte delegate;

(h)

orice altă categorie de animale sau mărfuri pentru care controalele la punctele de inspecție la frontieră nu sunt necesare, având în vedere riscurile pe care le prezintă.

(a)

a cazurilor și condițiilor în care autoritățile competente de la un punct de inspecție la frontieră pot autoriza continuarea transporturilor de animale și mărfuri din categoriile menționate la articolul 45 alineatul (1) până la locul de destinație finală, înainte de aflarea rezultatelor controalelor fizice, în cazul în care aceste controale sunt necesare;

(b)

a termenelor și a modalităților de efectuare a controalelor documentelor, a controalelor de identitate și fizice asupra transporturilor transbordate de mărfuri din categoriile menționate la articolul 45 alineatul (1);

(c)

a cazurilor și a condițiilor în care pot fi efectuate controalele de identitate și fizice ale transporturilor transbordate și ale animalelor care sosesc pe calea aerului sau pe mare și care rămân la bordul acestor mijloace de transport în vederea continuării călătoriei, la un alt punct de inspecție la frontieră decât punctul în care au sosit prima dată la frontiera Uniunii;

(d)

a cazurilor și a condițiilor în care se poate autoriza tranzitul transporturilor de animale și mărfuri din categoriile menționate la articolul 45 alineatul (1), și a controalelor oficiale specifice care trebuie să fie efectuate la punctele de inspecție la frontieră cu privire la aceste transporturi, inclusiv a cazurilor și condițiilor de depozitare a lor în depozite special autorizate, gratuite sau vamale.

(a)

de efectuare a controalelor de identitate și fizice asupra transporturilor de animale și mărfuri din categoriile menționate la articolul 45 alineatul (1) de către autoritățile competente la puncte de inspecție altele decât punctele de inspecție la frontieră, cu condiția îndeplinirii de către respectivele puncte de control a cerințelor prevăzute la articolul 62 alineatul (3) și în actele de punere în aplicare adoptate în conformitate cu articolul 62 alineatul (4); [AM 159]

(b)

de efectuare a controalelor fizice asupra transporturilor care au fost supuse controalelor documentelor și controalelor de identitate la primul punct de inspecție la frontieră de sosire, într-un alt punct de inspecție la frontieră dintrun alt stat membru;

(c)

de atribuire de către autoritățile competente autorităților vamale sau altor autorități publice a sarcinilor specifice de control referitoare la următoarele elemente:

(a)

se efectuează cu o frecvență redusă;

(b)

se limitează la verificarea sigiliului oficial al transportului, în cazurile în care există un astfel de sigiliu.

(a)

criteriile și procedurile de stabilire și de modificare a frecvenței minime a efectuării controalelor fizice care trebuie să fie efectuate asupra transporturilor de animale și mărfuri din categoriile menționate la articolul 45 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) și de adaptare a acestora la nivelul de risc asociat acestor categorii, având în vedere: [AM 162]

(b)

condițiile în care statele membre pot crește frecvența de efectuare a controalelor fizice stabilită în conformitate cu litera (a), astfel încât să se țină seama de factorii de risc locali;

(c)

procedurile de asigurare a unei aplicări uniforme și în timp util a frecvenței minime de efectuare a controalelor fizice stabilită în conformitate cu litera (a). [AM 163]

(a)

frecvența minimă de efectuare a controalelor fizice pentru categoriile de mărfuri menționate la articolul 45 alineatul (1) litera (d); [AM 164]

(b)

frecvența minimă de efectuare a controalelor fizice pentru categoriile de animale și mărfuri menționate la articolul 45 alineatul (1) literele (e) și (f) dacă ea nu este deja prevăzută în actele menționate. [AM 165]

(a)

de către operatorii responsabili de transporturi de animale și mărfuri din categoriile menționate la articolul 45 alineatul (1) în vederea notificării prealabile a autorităților competente de la punctul de inspecție la frontieră cu privire la sosirea acestor transporturi;

(b)

de către autoritățile competente de la punctul de inspecție la frontieră, în vederea:

(a)

s-au efectuat toate controalele oficiale menționate la articolul 47 alineatul (1);

(b)

sunt disponibile rezultatele controalelor fizice, în cazul în care aceste controale sunt necesare;

(c)

s-a luat o decizie cu privire la transport în conformitate cu articolul 53 și aceasta a fost înregistrată în DSCI. [AM 170]

(a)

nu permit supunerea transportului unui regim vamal diferit de cel indicat de către autoritățile competente de la punctul de inspecție la frontieră;

(b)

permit punerea în liberă circulație a unui transport numai la prezentarea unui DSCI întocmit în mod corespunzător, care confirmă faptul că transportul respectă normele menționate la articolul 1 alineatul (2).

(a)

formatul DSCI și instrucțiunile pentru prezentarea și utilizarea acestuia;

(b)

cerințe privind termenul minim de notificare prealabilă a transporturilor de către operatori, prevăzut la articolul 54 alineatul (2) litera (a), pentru a permite efectuarea de către autoritățile competente de la punctul de inspecție la frontieră a controalelor oficiale în timp util și în mod eficient.

(a)

dacă desemnarea punctului de inspecție la frontieră propus depinde de rezultatul favorabil al unui control efectuat de către experții Comisiei în conformitate cu articolul 115 în vederea verificării conformității cu cerințele minime prevăzute la articolul 62;

(b)

cu privire la data unui astfel de control.

(a)

detaliile de contact și orele de program;

(b)

locul exact și dacă acesta este port, aeroport, punct de intrare feroviar sau rutier;

(c)

categoriile de animale și mărfuri menționate la articolul 45 alineatul (1) care sunt incluse în obiectul al desemnării sale;

(d)

echipamentele și sediile disponibile în vederea efectuării controalelor oficiale pentru fiecare dintre categoriile de animale și mărfuri pentru care a fost desemnat;

(e)

volumul de animale și mărfuri manipulate în fiecare an calendaristic pentru fiecare dintre categoriile de animale și mărfuri menționate la articolul 45 alineatul (1) pentru care este desemnat.

(a)

retrag desemnarea prevăzută la articolul 57 alineatul (1) pentru toate sau pentru anumite categorii de animale și mărfuri pentru care a fost făcută desemnarea;

(b)

le elimină de pe listele menționate la articolul 58 alineatul (1), pentru categoriile de animale și mărfuri pentru care desemnarea este retrasă.

(a)

autoritățile competente consideră că riscul menționat la alineatul 1 nu mai există;

(b)

ele informează Comisia și celelalte state membre cu privire la temeiul retragerii suspendării.

(a)

un număr suficient de angajați cu calificări corespunzătoare;

(b)

sedii adecvate pentru natura și volumul categoriilor de animale și mărfuri manipulate;

(c)

echipamente și sedii care permit efectuarea controalelor oficiale pentru fiecare dintre categoriile de animale și mărfuri pentru care au fost desemnate;

(d)

sisteme instituite de garantare, după caz, a accesului la orice alt echipament, sediu și servicii necesare în vederea aplicării măsurilor luate în conformitate cu articolele 63, 64 și 65 în caz de suspiciune, de transporturi neconforme sau de transporturi care prezintă un risc;

(e)

proceduri pentru situații de urgență în vederea asigurării unei bune funcționări a controalelor oficiale și a aplicării efective a măsurilor luate în conformitate cu articolele 63, 64 și 65 în cazul unor condiții sau evenimente neprevăzute și neașteptate;

(f)

tehnologiile și echipamentele necesare pentru o funcționare eficientă a sistemului TRACES și, după caz, a altor sisteme computerizate de gestionare a informațiilor necesare în vederea utilizării și schimbului de date și informații;

(g)

accesul la serviciile laboratoarelor oficiale capabile să furnizeze rezultate ale analizelor, testelor și diagnosticărilor în termenele corespunzătoare și dotate cu instrumentele informatice necesare pentru introducerea în sistemul TRACES a rezultatelor analizelor, testelor sau diagnosticărilor efectuate, după caz;

(h)

sisteme adecvate de asigurare a unei manipulări corecte a diferitelor categorii de animale și mărfuri și de prevenire a riscurilor care ar putea rezulta din contaminarea încrucișată;

(i)

sisteme de asigurare a conformității cu standardele relevante de biosecuritate în vederea prevenirii răspândirii bolilor în Uniune.

(a)

să distrugă transportul sau o parte a acestuia , în condiții umane în cazul animalelor vii, cu respectarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (2), dacă este cazul; sau [AM 179]

(b)

să reexpedieze transportul sau o parte a acestuia în afara Uniunii, în conformitate cu articolul 70 alineatele (1) și (2); sau [AM 180]

(c)

să supună transportul sau o parte a acestuia unui tratament special în conformitate cu articolul 69 alineatul alineatele  (1) și (2) sau oricărei alte măsuri necesare pentru a asigura conformitatea cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2) și, dacă este cazul, să schimbe utilizarea transportului astfel încât să fie utilizat în alte scopuri decât cele inițiale. [AM 181]

(a)

Comisiei;

(b)

autorităților competente ale celorlalte state membre;

(c)

autorităților vamale;

(d)

autorităților competente ale țării terțe de origine;

(e)

operatorului responsabil de transport.