29.8.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/13

1)

Articolul 4 alineatul (1) prima liniuță din Directiva 90/435/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre trebuie interpretat în sensul că se opune reglementării unui stat membru care, în scopul scutirii dividendelor încasate de o societate-mamă stabilită în acest stat de la o filială cu sediul într-un alt stat membru, prevede că dividendele respective sunt incluse în baza impozabilă a societății-mamă, fiind ulterior deduse din această bază impozabilă în proporție de 95 %, în măsura în care, pentru perioada impozabilă avută în vedere, rămâne un sold pozitiv de profit după deducerea celorlalte profituri scutite, și care are drept consecință faptul că:

2)

Articolul 4 alineatul (1) prima liniuță din Directiva 90/435 coroborat cu alineatul (2) al aceluiași articol trebuie interpretat în sensul că statele membre nu sunt obligate să permită în mod necesar ca profiturile distribuite societății-mamă stabilite în acest stat membru de către o filială a acesteia cu sediul în alt stat membru să fie integral deductibile din profiturile societății-mamă, aferente perioadei impozabile, și ca pierderea rezultată din aceasta să poată fi reportată în următoarea perioadă impozabilă. Statele membre au obligația să determine, ținând seama atât de necesitățile ordinii lor juridice interne, cât și de posibilitatea prevăzută la respectivul articol 4 alineatul (2), modalitățile potrivit cărora este atins rezultatul prevăzut la alineatul (1) prima liniuță al aceluiași articol.

Cu toate acestea, dacă un stat membru a ales sistemul scutirii prevăzut la articolul 4 alineatul (1) prima liniuță din Directiva 90/435 și dacă, în principiu, reglementarea statului membru respectiv admite reportarea pierderilor pentru exerciții financiare ulterioare, dispoziția respectivă se opune unei reglementări a unui stat membru care are ca efect să reducă pierderile societății-mamă care pot beneficia de o astfel de reportare în limita valorii dividendelor încasate.

3)

Atunci când o legislație națională se conformează, pentru soluțiile date situațiilor pur interne, soluțiilor reținute în dreptul comunitar, este numai de competența instanței naționale, în cadrul repartizării funcțiilor jurisdicționale între instanțele naționale și Curte, prevăzută la articolul 234 CE, să aprecieze întinderea exactă a acestei trimiteri la dreptul comunitar, ținând seama că luarea în considerare a limitelor pe care legiuitorul național a putut să le stabilească în ceea ce privește aplicarea dreptului comunitar în cazul unor situații pur interne intră în sfera dreptului statului membru respectiv și, în consecință, este de competența exclusivă a instanțelor acestui stat.

4)

Dacă, în temeiul reglementării naționale a unui stat membru, dividendele provenite de la o societate stabilită într-un stat terț beneficiază de un tratament mai puțin favorabil decât cel acordat dividendelor provenite de la o societate stabilită în statul membru respectiv, este de competența instanței naționale, ținând seama atât de obiectul reglementării naționale, cât și de situația de fapt a cauzei cu care aceasta este sesizată, să verifice dacă articolul 56 CE este aplicabil și, după caz, dacă acesta se opune respectivului tratament diferențiat.

5)

Articolul 43 CE nu se opune unei legislații a unui stat membru care prevede că o societate-mamă cu sediul într-un stat membru care încasează profituri distribuite de filiala sa cu sediul într-un alt stat membru nu poate deduce aceste profituri din veniturile sale impozabile decât în limita profiturilor aferente perioadei impozabile în care profiturile au fost distribuite, în timp ce acestea din urmă ar putea fi scutite integral dacă această societate ar înființa un sediu permanent într-un alt stat membru, cu condiția ca tratamentul acordat profiturilor provenite de la entități constituite într-un alt stat membru să nu fie discriminatoriu în raport cu cel acordat profiturilor provenite de la entități naționale comparabile.