Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62011CJ0595

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 18 aprilie 2013.
Steinel Vertrieb GmbH împotriva Hauptzollamt Bielefeld.
Cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Düsseldorf.
Politica comercială – Regulamentul (CE) nr. 1470/2001 – Regulamentul (CE) nr. 1205/2007 – Tariful vamal comun – Clasificare tarifară – Nomenclatura combinată – Taxe antidumping definitive la importurile de lămpi fluorescente compacte – Aplicabilitatea taxelor antidumping definitive în cazul unor produse clasificate la subpoziția tarifară vizată de Regulamentul antidumping – Produsul vizat – Domeniu de aplicare.
Cauza C-595/11.

Court reports – general

ECLI identifier: ECLI:EU:C:2013:251

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a doua)

18 aprilie 2013 ( *1 )

„Politica comercială — Regulamentul (CE) nr. 1470/2001 — Regulamentul (CE) nr. 1205/2007 — Tariful vamal comun — Clasificare tarifară — Nomenclatura combinată — Taxe antidumping definitive la importurile de lămpi fluorescente compacte — Aplicabilitatea taxelor antidumping definitive în cazul unor produse clasificate la subpoziția tarifară vizată de Regulamentul antidumping — Produsul vizat — Domeniu de aplicare”

În cauza C-595/11,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Finanzgericht Düsseldorf (Germania), prin decizia din 16 noiembrie 2011, primită de Curte la 25 noiembrie 2011, în procedura

Steinel Vertrieb GmbH

împotriva

Hauptzollamt Bielefeld,

CURTEA (Camera a doua),

compusă din doamna R. Silva de Lapuerta, președinte de cameră, domnii G. Arestis (raportor), J.-C. Bonichot, A. Arabadjiev și J. L. da Cruz Vilaça, judecători,

avocat general: domnul M. Wathelet,

grefier: domnul M. Aleksejev, administrator,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 5 decembrie 2012,

luând în considerare observațiile prezentate:

pentru Steinel Vertrieb GmbH, de H.-M. Wolffgang, Steuerberater, precum și de S. Kastner și de J. Borggräffe, Rechtsanwälte;

pentru Hauptzollamt Bielefeld, de K. Greven, în calitate de agent;

pentru Comisia Europeană, de H. van Vliet și de T. Maxian Rusche, în calitate de agenți,

având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,

pronunță prezenta

Hotărâre

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea Regulamentului (CE) nr. 1470/2001 al Consiliului din 16 iulie 2001 privind instituirea unui drept antidumping definitiv și perceperea cu titlu definitiv a dreptului provizoriu instituit la importurile de lămpi fluorescente compacte cu balast electronic integrat (LFC) originare din Republica Populară Chineză (JO L 195, p. 8, Ediție specială, 11/vol. 24, p. 105), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1322/2006 al Consiliului din 1 septembrie 2006 (JO L 244, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 48, p. 187, denumit în continuare „Regulamentul nr. 1470/2001”), și a Regulamentului (CE) nr. 1205/2007 al Consiliului din 15 octombrie 2007 de impunere a unor taxe antidumping asupra importurilor de lămpi fluorescente compacte cu balast electronic integrat (CFL-i) originare din Republica Populară Chineză, în urma unei reexaminări a măsurilor care urmează să expire, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 și de extindere asupra importurilor aceluiași produs expediat din Republica Socialistă Vietnam, Republica Islamică Pakistan și Republica Filipine (JO L 272, p. 1, în continuare, împreună cu Regulamentul nr. 1470/2001, „Regulamentele CFL-i”).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Steinel Vertrieb GmbH (denumită în continuare „Steinel Vertrieb”), pe de o parte, și Hauptzollamt Bielefeld (denumit în continuare „Hauptzollamt”), pe de altă parte, cu privire la clasificarea, la pozițiile tarifare din Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 254/2000 al Consiliului din 31 ianuarie 2000 (JO L 28, p. 16, Ediție specială, 02/vol. 12, p. 33, denumită în continuare „NC”), a produselor în litigiu, importate de Steinel Vertrieb în vederea punerii lor în liberă circulație.

Cadrul juridic

Regulamentul de bază

3

Dispozițiile care reglementează aplicarea măsurilor antidumping de către Uniunea Europeană, aplicabile în cadrul litigiului principal, figurează în Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 56, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 12, p. 223), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2117/2005 al Consiliului din 21 decembrie 2005 (JO L 340, p. 17, Ediție specială, 11/vol. 44, p. 15, denumit în continuare „regulamentul de bază”).

4

Articolul 1 alineatele (1), (2) și (4) din regulamentul de bază prevede:

„(1)   Poate fi supus unei taxe antidumping orice produs care face obiectul unui dumping în cazul în care punerea sa în liberă circulație în cadrul [Uniunii] cauzează un prejudiciu.

(2)   Se consideră că un produs face obiectul unui dumping atunci când prețul său de export către [Uniune] este mai mic decât prețul comparabil, practicat în cadrul operațiunilor comerciale normale, pentru produsul similar în țara exportatoare.

[…]

(4)   În sensul prezentului regulament, prin «produs similar» se înțelege un produs identic, și anume asemănător în toate privințele produsului respectiv, sau, în absența unui astfel de produs, alt produs care, cu toate că nu este asemănător în toate privințele, prezintă caracteristici foarte apropiate celor ale produsului respectiv.”

5

Articolul 9 din regulamentul de bază, intitulat „Încheierea procedurii fără instituirea de măsuri; impunerea de taxe definitive”, prevede la alineatul (4):

„În cazul în care din constatarea definitivă a faptelor reiese că există dumping și prejudiciu care rezultă din acesta și că interesul Comunității necesită o acțiune în conformitate cu articolul 21, se impune o taxă antidumping definitivă de către Consiliu, care hotărăște cu privire la propunerea Comisiei prezentată după consultarea comitetului consultativ. […]”

6

Articolul 11 din acest regulament, care privește procedura de reexaminare, prevede la alineatele (2)-(4):

„(2)   O măsură antidumping expiră la cinci ani de la instituirea ei sau la cinci ani de la data încheierii reexaminării celei mai recente care a avut ca obiect atât dumpingul, cât și prejudiciul, cu excepția cazului în care reexaminarea a stabilit că expirarea măsurii ar favoriza continuarea sau reapariția dumpingului și a prejudiciului. O reexaminare a măsurilor care urmează să expire are loc fie la inițiativa Comisiei, fie pe baza cererii prezentate de către producătorii comunitari sau în numele lor și măsura rămâne în vigoare până la stabilirea rezultatelor reexaminării.

[…]

(3)   Necesitatea menținerii măsurilor poate fi, de asemenea, reexaminată, în cazul în care acest lucru se justifică, la cererea Comisiei sau a unui stat membru sau, sub rezerva trecerii unei perioade rezonabile de cel puțin un an de la instituirea măsurii definitive, la cererea unui exportator, a unui importator sau a producătorilor din [Uniune], cerere care conține suficiente elemente de probă care stabilesc necesitatea unei reexaminări intermediare.

O reexaminare intermediară se efectuează atunci când cererea conține suficiente elemente de probă care dovedesc că menținerea măsurii nu mai este necesară pentru a contrabalansa dumpingul și/sau continuarea sau reapariția prejudiciului ar fi improbabilă în cazul în care măsura ar fi suprimată sau modificată sau că măsura existentă nu este sau nu mai este suficientă pentru a contrabalansa dumpingul care stă la baza prejudiciului.

În cadrul anchetelor efectuate în temeiul prezentului alineat, Comisia poate, printre altele, examina dacă circumstanțele referitoare la dumping și la prejudiciu s-au schimbat semnificativ sau dacă măsurile existente au produs efectele scontate și au eliminat prejudiciul stabilit anterior în conformitate cu articolul 3. În acest sens, se ține seama în cadrul aprecierii finale de toate elementele de probă pertinente și documentate corespunzător.

(4)   Se efectuează, de asemenea, o analiză pentru a determina marjele de dumping individuale pentru noii exportatori din țara de export în cauză care nu au exportat produsul pe parcursul perioadei de desfășurare a anchetei pe baza căreia au fost stabilite măsurile.

Se efectuează o reexaminare atunci când un nou exportator sau un nou producător este în măsură să demonstreze că nu are legătură cu exportatorii sau producătorii din țara exportatoare supusă măsurilor antidumping pentru produs și că a efectuat efectiv exporturi către [Uniune] după perioada de anchetă menționată mai sus sau că este în măsură să demonstreze că a subscris unei obligații contractuale și irevocabile de export a unei cantități importante de produse către [Uniune].

[…]”

7

Articolul 13 din regulamentul menționat, intitulat „Eludare”, prevede la alineatul (1):

„Taxele antidumping instituite în temeiul prezentului regulament se pot aplica și importurilor, ce provin din țări terțe, de produse similare cărora li s-au adus mici modificări sau care nu au fost modificate, precum și importurilor de produse similare cărora li s-au adus mici modificări care provin dintr-o țară care face obiectul măsurilor sau de la părți ale acestor produse, atunci când măsurile în vigoare sunt eludate. În caz de eludare a măsurilor în vigoare, taxele antidumping care nu depășesc taxa antidumping reziduală instituită în temeiul articolului 9 alineatul (5) din prezentul regulament se pot aplica și importurilor de la întreprinderi care beneficiază de taxe individuale în țările care fac obiectul măsurilor. Eludarea se definește ca o modificare a configurației schimburilor comerciale între țările terțe și [Uniune] sau între întreprinderi din țara care face obiectul măsurilor și [Uniune], care decurge din practici, operațiuni sau prelucrări pentru care nu există o motivație suficientă sau o justificare economică alta decât impunerea taxei, fiind dovedit că există prejudiciu sau că efectele corective ale taxei sunt compromise în ceea ce privește prețul și/sau cantitățile de produse similare și de elemente de probă bazate, în cazul în care este necesar, pe dispozițiile articolului 2, privind existența unui dumping în legătură cu valorile normale stabilite anterior pentru produsele similare.

[…]”

8

Potrivit articolului 14 alineatul (1) din același regulament:

„Taxele antidumping, provizorii sau definitive, se impun prin regulament și [sunt] percepute de statele membre în conformitate cu forma, rata de schimb și celelalte elemente stabilite de regulamentul care le impune. Aceste taxe sunt, de asemenea, percepute în mod independent de taxele vamale, de impozite și de alte taxe percepute în mod normal la import. […]”

Regulamentele CFL-i

9

Prin Regulamentul (CE) nr. 255/2001 din 7 februarie 2001 privind instituirea unui drept antidumping provizoriu la importurile de lămpi fluorescente compacte cu balast electronic integrat (LFC) originare din Republica Populară Chineză (JO L 38, p. 8), Comisia a instituit o taxă antidumping provizorie pentru acest tip de produse care se încadrează la codul NC ex 8539 31 90. Ulterior, Regulamentul nr. 1470/2001 le-a supus unei taxe definitive. Acest din urmă regulament a rămas în vigoare până la 18 octombrie 2008.

10

Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1470/2001 prevedea:

„Se instituie un drept antidumping definitiv la importurile de lămpi fluorescente compacte, cu descărcare și cu balast electronic, care funcționează cu curent electric alternativ (inclusiv lămpile fluorescente compacte, cu descărcare și cu balast electronic care funcționează atât cu curent electric alternativ, cât și cu curent electric continuu), prevăzute cu unul sau mai multe tuburi din sticlă, ale căror elemente de iluminat și componente electronice sunt, în totalitate, fixate sau integrate în soclul lămpii, care se încadrează la codul NC ex 8539 31 90 (cod TARIC 8539 31 90*91 până la 10 septembrie 2004 și cod TARIC 8539 31 90*95 de la 11 septembrie 2004) și sunt originare din Republica Populară Chineză.”

11

În urma unei reexaminări a măsurilor care urmau să expire, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, Regulamentul nr. 1205/2007 a menținut măsurile instituite prin Regulamentul nr. 1470/2001 și le-a extins la importurile provenind din alte state, în urma adoptării Regulamentului (CE) nr. 866/2005 al Consiliului din 6 iunie 2005 de extindere a măsurilor antidumping definitive instituite prin Regulamentul nr. 1470/2001 pentru importurile de lămpi fluorescente compacte cu balast electronic integrat (LFC) originare din Republica Populară Chineză la importurile aceluiași produs expediat din Republica Socialistă Vietnam, Republica Islamică Pakistan și Republica Filipine (JO L 145, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 40, p. 163).

12

Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1205/2007 prevedea:

„Se instituie o taxă antidumping definitivă la importurile de lămpi fluorescente compacte, cu descărcare și cu balast electronic, care funcționează cu curent alternativ (inclusiv lămpile fluorescente compacte cu descărcare și cu balast electronic care funcționează atât cu curent alternativ, cât și cu curent continuu), prevăzute cu unul sau mai multe tuburi de sticlă, ale căror elemente de iluminat și componente electronice sunt, în totalitate, fixate sau integrate în soclul lămpii, care se clasifică în conformitate cu codul NC ex 8539 31 90 (cod TARIC 8539 31 90 95), originare din Republica Populară Chineză.”

Litigiul principal și întrebarea preliminară

13

Steinel Vertrieb a dezvoltat un senzor de lumină prevăzut cu un program de control adaptat. Pe această bază, ea a creat și a brevetat un dispozitiv (denumit în continuare „întrerupător crepuscular”) destinat echipării lămpilor, care permite aprinderea și stingerea automată a acestora în funcție de lumina naturală, fără ca operațiunile respective să fie influențate de lumina produsă de lampa însăși.

14

În anii 2007 și 2008, Steinel Vertrieb a importat din China lămpi economice cu marca Sensor Light Plus, având o putere de 11 wați, de 15 wați și, respectiv, de 18 wați, și le-a declarat la subpoziția 8539 39 00 din NC în vederea punerii lor în liberă circulație fără perceperea taxelor vamale. Din decizia de trimitere rezultă că produsele cu marca Sensor Light Plus sunt lămpi fluorescente care funcționează cu curent alternativ, având un tub fluorescent cu catod cald în formă de spirală, înconjurat de sticlă de protecție și integrat în soclul lămpii, care conține un balast și un întrerupător crepuscular dezvoltat și brevetat de Steinel Vertrieb.

15

În urma unui control, Hauptzollamt a apreciat că lămpile economice importate de Steinel Vertrieb trebuiau clasificate la subpoziția 8539 31 90 din NC și că, pentru acest motiv, importul lămpilor respective era supus taxei antidumping prevăzute de Regulamentele CFL-i. În consecință, prin deciziile din 31 martie, din 17 mai, din 13 iulie și din 30 august 2010, Hauptzollamt a impus Steinel Vertrieb o taxă antidumping în sumă totală de 485240,07 euro.

16

Instanța de trimitere precizează că Steinel Vertrieb a arătat, fără a fi contrazisă cu privire la acest aspect de Hauptzollamt, că la momentul impunerii taxei antidumping provizorii prin Regulamentul nr. 255/2001 numai Steinel Vertrieb și Osram GmbH (denumită în continuare „Osram”) produceau în Uniune lămpi fluorescente prevăzute cu întrerupător crepuscular. În acel moment, China producea numai lămpi fluorescente care nu erau dotate cu acest tip de dispozitiv.

17

Hauptzollamt susține că lămpile fluorescente compacte importate de Steinel Vertrieb trebuie clasificate la subpoziția 8539 31 90 din NC, întrucât este vorba despre lămpi fluorescente compacte care funcționează cu curent alternativ. Pentru acest motiv, produselor respective ar trebui să li se aplice taxa antidumping prevăzută de Regulamentele CFL-i.

18

În aceste condiții, Finanzgericht Düsseldorf a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„[Regulamentele CFL-i] trebuie interpretate în sensul că acestea privesc și lămpile fluorescente compacte cu întrerupător crepuscular importate de Steinel Vertrieb și descrise mai detaliat în [decizia de trimitere]?”

Cu privire la întrebarea preliminară

19

Instanța de trimitere solicită să se stabilească, în esență, dacă faptul că lămpile fluorescente prevăzute cu întrerupător crepuscular importate de Steinel Vertrieb sunt clasificate la codul NC ex 8539 31 90 implică impunerea taxelor antidumping prevăzute de Regulamentele CFL-i.

Argumentele părților

20

Steinel Vertrieb susține în esență că, la momentul la care a fost instituită taxa antidumping în anul 2001, produsele în litigiu nu erau fabricate în China. La scară mondială, numai Steinel Vertrieb și Osram depuseseră brevete privind fabricarea de aparate de iluminat echipate cu întrerupător crepuscular. Ea subliniază că atât din spiritul, cât și din obiectivele Regulamentelor CFL-i reiese că acestea vizează numai lămpile economice simple. Dimpotrivă, produsele în discuție în litigiul principal ar constitui produse de calitate superioară și exclusive, care nu ar prejudicia producătorii europeni, dat fiind că numai Osram ar fabrica produse comparabile. În plus, tehnica de detectare și întrerupătorul crepuscular care caracterizează aceste produse ar fi brevetate și nu ar exista produse identice în China sau în Uniune. În consecință, nu ar fi necesară o intervenție în interesul Uniunii.

21

Potrivit Steinel Vertrieb, nu s-ar impune o reexaminare intermediară a măsurii în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, dat fiind că produsele în discuție în litigiul principal au fost clasificate de-a lungul anilor la subpoziția 8539 39 00 din NC, fără să existe nicio opoziție din partea autorităților naționale.

22

Potrivit Comisiei, Curtea trebuie să țină seama de contextul factual, astfel cum a fost definit de instanța de trimitere. Or, aceasta din urmă ar fi decis că lămpile fluorescente importate de Steinel Vertrieb trebuie clasificate la subpoziția 8539 31 90 din NC și, prin urmare, intră în domeniul de aplicare al Regulamentelor CFL-i.

23

Comisia consideră că modul de redactare a Regulamentelor CFL-i este clar și, în consecință, permite o singură interpretare. Ea respinge o interpretare teleologică a normei în discuție, o astfel de cercetare fiind, în opinia sa, inadecvată pentru determinarea domeniului de aplicare al unui regulament antidumping. Astfel, dacă autoritățile vamale ar trebui să stabilească de la caz la caz dacă este în conformitate cu obiectivul și cu rațiunea de a fi a unui regulament antidumping ca astfel de produse să intre în domeniul de aplicare al acestui regulament, autoritățile vamale naționale nu ar mai fi în măsură să își îndeplinească sarcinile. O astfel de obligație ar fi incompatibilă cu cerințele practice ale administrației vamale.

24

În plus, Comisia consideră că constatarea de fapt a instanței de trimitere potrivit căreia lămpile fluorescente în litigiu nu erau fabricate în China, ci numai în Uniune la momentul introducerii taxei antidumping provizorii, nu are nicio relevanță pentru a se stabili dacă taxa antidumping introdusă prin Regulamentele CFL-i se aplică lămpilor fluorescente în discuție în cauza principală.

25

În această privință, Comisia consideră că nu este neobișnuit, în special în cazul bunurilor de consum a căror concepție evoluează rapid, ca definirea domeniului de aplicare al unui regulament să fie atât de generală încât să includă și produse care la momentul adoptării acestui regulament nu există încă sau care nu sunt încă fabricate în statul care practică dumpingul. În aceste condiții, în contextul cauzei principale, domeniul de aplicare al Regulamentelor CFL-i nu s-ar limita la lămpile fluorescente care se fabricau deja în China la momentul intrării în vigoare a acestor dispoziții.

26

Comisia adaugă că Regulamentul antidumping trebuie să își definească domeniul de aplicare în mod general și abstract, indicând produsele pe care le cuprinde prin intermediul codului din NC sau prin intermediul altor caracteristici în cazul în care acest cod este lipsit de precizie.

Aprecierea Curții

27

Din decizia de trimitere reiese că produsele în litigiu trebuie clasificate la subpoziția 8539 31 90 din NC și că aceste produse prezintă și celelalte caracteristici esențiale prevăzute la articolul 1 alineatul (1) din Regulamentele CFL-i.

28

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, procedura stabilită la articolul 267 TFUE este întemeiată pe o separare clară a funcțiilor între instanțele naționale și Curte, astfel încât numai instanța națională care judecă litigiul și care trebuie să își asume răspunderea pentru hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunțată are competența să aprecieze, luând în considerare particularitățile cauzei, atât necesitatea pronunțării unei decizii preliminare pentru a fi în măsură să pronunțe propria hotărâre, cât și pertinența întrebărilor pe care le adresează Curții (a se vedea Hotărârea din 11 februarie 2010, Hoesch Metals and Alloys, C-373/08, Rep., p. I-951, punctul 59).

29

În aceste condiții, nu este necesar să se extindă examinarea întrebării preliminare la problema dacă produsele în litigiu importate de Steinel Vertrieb intră în domeniul de aplicare al Regulamentelor CFL-i în privința motivelor care nu au fost vizate de instanța de trimitere, respectiv în ceea ce privește aprecierea clasificării produselor în discuție în litigiul principal la pozițiile tarifare din NC, efectuată de autoritățile naționale (a se vedea prin analogie Hotărârea Hoesch Metals and Alloys, citată anterior, punctul 60). În consecință, trebuie să se deducă din decizia de trimitere că instanța națională nu s-a adresat Curții cu privire la acest aspect (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 iunie 1994, AC-ATEL Electronics, C-30/93, Rec., p. I-2305, punctul 19).

30

Trebuie amintit că, potrivit articolului 14 alineatul (1) din regulamentul de bază, taxele antidumping se impun prin regulament și sunt percepute de statele membre în conformitate cu forma, rata de schimb și celelalte elemente stabilite de regulamentul care le impune.

31

În vederea identificării produselor care sunt avute în vedere pentru a fi supuse aplicării taxei antidumping, părțile dispozitive ale regulamentelor antidumping descriu aceste produse în special pe baza subpoziției tarifare din NC căreia îi aparțin produsele respective. O astfel de trimitere nu este însă suficientă întotdeauna pentru a permite identificarea exactă a produselor vizate de reglementarea antidumping, întrucât modul de redactare a acestor subpoziții poate fi lipsit de precizie. Acesta este motivul pentru care în textul părții dispozitive a unui regulament antidumping produsele taxabile sunt descrise prin utilizarea unor criterii de diferențiere suplimentare. Numai în cazul în care un produs este clasificat la subpoziția din NC vizată de regulament și prezintă în același timp toate caracteristicile produsului în discuție revine instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă acest produs devine taxabil.

32

În ceea ce privește cauza principală, potrivit Regulamentelor CFL-i, se instituie o taxă antidumping definitivă la importurile de lămpi fluorescente compacte, cu descărcare și cu balast electronic, care funcționează cu curent electric alternativ (inclusiv lămpile fluorescente compacte, cu descărcare și cu balast electronic, care funcționează atât cu curent electric alternativ, cât și cu curent electric continuu), prevăzute cu unul sau mai multe tuburi din sticlă, ale căror elemente de iluminat și componente electronice sunt, în totalitate, fixate sau integrate în soclul lămpii, care se încadrează la codul NC ex 8539 31 90 și sunt originare din China, precum și la importurile aceluiași produs originar din Vietnam, Pakistan și Filipine.

33

În această privință, este necesar să se arate că însuși modul de redactare a articolului 1 alineatul (1) din fiecare dintre Regulamentele CFL-i, în special expresia folosită, „care se încadrează la codul NC ex 8539 31 90”, permite să se concluzioneze că eventuala clasificare a unui produs la această poziție tarifară nu determină automat supunerea produsului respectiv la taxa antidumping în aplicarea acestei dispoziții (a se vedea prin analogie Hotărârea din 24 iunie 1993, Dr. Tretter, C-90/92, Rec., p. I-3569, punctul 13, și Hotărârea din 28 martie 1996, Birkenbeul, C-99/94, Rec., p. I-1791, punctul 15).

34

Această interpretare nu ar trebui înlăturată de necesitatea aplicării uniforme în cadrul Uniunii a reglementării vamale, care ar rezulta dintr-o interpretare literală a dispoziției în discuție. Astfel, o asemenea interpretare uniformă trebuie să fie asigurată prin formularea clară, precisă și completă a reglementării Uniunii în discuție (a se vedea Hotărârea din 1 aprilie 1993, Findling Wälzlager, C-136/91, Rec., p. I-1793, punctul 14).

35

Această interpretare nu poate fi înlăturată nici de faptul că părțile interesate pot obține o reexaminare a regulamentelor prin care se instituie taxe antidumping, conform articolului 11 din regulamentul de bază. Astfel, această reexaminare se poate justifica numai în anumite condiții (a se vedea în acest sens Hotărârea Findling Wälzlager, citată anterior, punctul 15).

36

În acest sens, atunci când sunt în vigoare măsuri antidumping definitive, regulamentul de bază prevede, potrivit articolului 11 alineatele (3) și (4), posibilitatea unei reexaminări intermediare a oportunității menținerii acestora în cazul în care cererea, formulată în mod valabil de un exportator, de un importator sau de producători din Uniune, conține suficiente elemente de probă care dovedesc că menținerea măsurii nu mai este necesară sau în cazul în care un exportator nou, stabilit în țara de export supusă măsurilor antidumping, este în măsură să demonstreze că nu a exportat produsele vizate pe parcursul perioadei de desfășurare a anchetei pe baza căreia au fost stabilite măsurile.

37

Pe de altă parte, trebuie arătat că, potrivit unei jurisprudențe constante, în vederea interpretării unei dispoziții de drept al Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție (a se vedea Hotărârea Birkenbeul, citată anterior, punctul 12).

38

În această privință, rezultă în special din articolul 1 și din articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază că doar produsele care au făcut obiectul unei anchete antidumping pot fi supuse unor măsuri antidumping, în cazul în care se constată că produsele în discuție sunt exportate către Uniune la un preț mai mic decât cel al unor produse similare care fac obiectul anchetei antidumping.

39

Astfel, atunci când este vorba despre tipuri noi de produse, care nu se fabricau în țara care face obiectul anchetei antidumping la momentul adoptării Regulamentului antidumping, astfel cum a constatat instanța de trimitere în cauza principală, aplicarea taxei antidumping la aceste tipuri noi de produse nu depinde doar de clasificarea lor la subpoziția din NC vizată de acest regulament, ci și de faptul că aceste produse întrunesc, astfel cum s-a menționat la punctul 31 din prezenta hotărâre, toate caracteristicile reținute în regulamentul respectiv pentru identificarea lor.

40

Dacă se dovedește că tipuri noi de produse, deși pot fi clasificate la subpoziția vizată de un regulament antidumping, nu prezintă toate celelalte caracteristici menționate în acest regulament, produsele respective nu pot fi supuse unei taxe antidumping fără să se fi examinat în prealabil dacă ele însele fac obiectul unui dumping pe piața Uniunii.

41

De altfel, articolul 13 alineatul (1) din regulamentul de bază prevede că, atunci când măsurile antidumping în vigoare sunt eludate ca urmare a importului de produse similare care provin din țări terțe, cărora li s-au adus mici modificări sau care nu au fost modificate, precum și de produse similare, cărora li s-au adus mici modificări, sau de părți ale acestor produse care provin dintr-o țară care face obiectul măsurilor, se poate deschide o anchetă pentru a se examina necesitatea extinderii măsurilor în vigoare la astfel de produse similare.

42

Trebuie totuși să se constate că astfel de tipuri noi de produse pot fi supuse taxelor antidumping prevăzute de Regulamentele CFL-i dacă se va stabili că, pe lângă clasificarea la subpoziția din NC reținută prin aceste regulamente, ele prezintă totodată aceleași caracteristici ca și produsul vizat inițial de regulamentele respective.

43

În schimb, din ansamblul considerațiilor care precedă reiese că extinderea aplicării taxelor antidumping impuse prin Regulamentele CFL-i la tipuri noi de produse care, deși au aceleași caracteristici esențiale ca și cele vizate de aceste regulamente și se încadrează de asemenea la codul NC ex 8539 31 90, sunt produse diferite întrucât prezintă caracteristici suplimentare care nu sunt precizate în regulamentele respective este incompatibil cu obiectivul și cu economia regulamentului de bază și în special cu articolele 1 și 11, privind procedura anchetei de reexaminare, precum și cu articolul 13, privind eludarea.

44

Pentru a stabili dacă este vorba de produse diferite, este necesar, printre altele, să se verifice dacă acestea prezintă aceleași caracteristici tehnice și fizice, aceleași utilizări fundamentale finale și același raport între calitate și preț. În această privință, ar trebui să se evalueze totodată interschimbabilitatea și concurența dintre aceste produse.

45

În aceste condiții, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că Regulamentele CFL-i vizează toate produsele care au aceleași caracteristici esențiale ca cele vizate de aceste regulamente și care se încadrează de asemenea la subpoziția ex 8539 31 90 din NC. Revine instanței de trimitere sarcina de a aprecia dacă această situație se regăsește în cazul produselor în discuție în litigiul principal, în pofida adăugării unui întrerupător crepuscular, sau dacă produsele în discuție în litigiul principal sunt produse diferite, întrucât prezintă caracteristici suplimentare care nu sunt precizate în regulamentele respective.

Cu privire la cheltuielile de judecată

46

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

 

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară:

 

Regulamentul (CE) nr. 1470/2001 al Consiliului din 16 iulie 2001 privind instituirea unui drept antidumping definitiv și perceperea cu titlu definitiv a dreptului provizoriu instituit la importurile de lămpi fluorescente compacte cu balast electronic integrat (LFC) originare din Republica Populară Chineză, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1322/2006 al Consiliului din 1 septembrie 2006, precum și Regulamentul (CE) nr. 1205/2007 al Consiliului din 15 octombrie 2007 de impunere a unor taxe antidumping asupra importurilor de lămpi fluorescente compacte cu balast electronic integrat (CFL-i) originare din Republica Populară Chineză, în urma unei reexaminări a măsurilor care urmează să expire, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 și de extindere asupra importurilor aceluiași produs expediat din Republica Socialistă Vietnam, Republica Islamică Pakistan și Republica Filipine vizează toate produsele care au aceleași caracteristici esențiale ca și cele vizate de aceste regulamente și care se încadrează de asemenea la subpoziția ex 8539 31 90 din Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 254/2000 al Consiliului din 31 ianuarie 2000. Revine instanței de trimitere sarcina de a aprecia dacă această situație se regăsește în cazul produselor în discuție în litigiul principal, în pofida adăugării unui întrerupător crepuscular, sau dacă produsele în discuție în litigiul principal sunt produse diferite, întrucât prezintă caracteristici suplimentare care nu sunt precizate în regulamentele respective.

 

Semnături


( *1 ) Limba de procedură: germana.

Top
  翻译: