This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62011CN0354
Case C-354/11 P: Appeal brought on 6 July 2011 by Maurice Emram against the judgment of the General Court (Second Chamber) delivered on 10 May 2011 in Case T-187/10 Emram v OHIM
Cauza C-354/11 P: Recurs introdus la 6 iulie 2011 de Maurice Emram împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) pronunțate la 10 mai 2011 în cauza T-187/10 — Emram/OAPI
Cauza C-354/11 P: Recurs introdus la 6 iulie 2011 de Maurice Emram împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) pronunțate la 10 mai 2011 în cauza T-187/10 — Emram/OAPI
JO C 282, 24.9.2011, p. 7–8
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
|
24.9.2011 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 282/7 |
Recurs introdus la 6 iulie 2011 de Maurice Emram împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) pronunțate la 10 mai 2011 în cauza T-187/10 — Emram/OAPI
(Cauza C-354/11 P)
2011/C 282/13
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurent: Maurice Emram (reprezentant: M. Benavï, avocat)
Cealaltă parte în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)
Concluziile recurentului
|
— |
Anularea în întregime a hotărârii Tribunalului întrucât a respins cererea introductivă având ca obiect anularea Deciziei din 11 februarie 2010 a Camerei întâi de recurs a OAPI; |
|
— |
anularea deciziei camerei de recurs, în temeiul articolului 61 din Statutul Curții; |
|
— |
obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedurile în fața Tribunalului și a Curții și obligarea societății Gucci la plata cheltuielilor de procedură în fața OAPI și a Tribunalului. |
Motivele și principalele argumente
Recurentul invocă încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (1), precum și încălcarea articolului 17 din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (2).
În această privință, recurentul subliniază, în primul rând, că Tribunalul ar fi ajuns la concluzia că există un risc de confuzie fără a ține seama de toate elementele pertinente ale speței, în special de nefolosirea mărcilor anterioare pe piață, de luarea în considerare a caracterului distinctiv al mărcilor anterioare, de prezența efectivă pe piață a altor produse de același tip care poartă diferite semne „G” și de nivelul de importanță atribuit acestui tip de semne pentru identificarea unei mărci comerciale de publicul desemnat. În plus, recurentul susține că Tribunalul ar fi ajuns la concluzia că a fost apreciată în mod incorect similitudinea dintre mărcile în conflict ca urmare, în special, a unei denaturări a faptelor, a unei aprecieri incorecte a caracterului distinctiv și dominant al mărcilor anterioare, precum și a unei aprecieri eronate a naturii produselor în cauză.
În al doilea rând, recurentul invocă o aplicare eronată a jurisprudenței de către Tribunal în măsura în care nu ar fi luat în considerare deciziile naționale precedente, încălcând articolul 17 din Regulamentul nr. 207/2009 citat anterior.
În sfârșit, acesta susține că Tribunalul a încălcat principiul egalității de tratament în măsura în care a efectuat o apreciere parțială a similitudinii dintre semne ignorând conținutul verbal al mărcii solicitate și comparând semnele pe baza unor criterii excesiv de largi.
(1) JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146.
(2) JO L 78, p. 1.