18.2.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 49/26

—

Anularea în integralitate a Deciziei pârâtei din 26 ianuarie 2011 privind ajutorul de stat C 7/2010 (ex CP 250/2009 și NN 5/2010) acordat de Germania prin clauza de redresare prevăzută de Legea privind impozitul pe profit („KStG, Sanierungsklausel”);

—

cu titlu subsidiar, anularea deciziei menționate în măsura în care nu prevede, în favoarea întreprinderilor care se află în situația reclamantelor, o excepție, întemeiată pe principiul protecției încrederii legitime, de la obligația de recuperare stabilită la articolele 4 și 5 sau, cel puțin, în măsura în care nu prevede o reglementare tranzitorie în favoarea unor astfel de întreprinderi;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

—

În decizia atacată, pârâta ajunge greșit la concluzia potrivit căreia clauza de redresare prevăzută la articolul 8c alineatul 1a din Legea germană privind impozitul pe profit (Körperschaftssteuergesetz, denumită în continuare „KStG”) constituie un ajutor ilegal în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. În această privință, reclamantele arată printre altele că pârâta pleacă greșit de la premisa că dispoziția prevăzută la articolul 8c alineatul 1a KStG are un caracter selectiv și că reprezintă o excepție nejustificată de la principiul consacrat la articolul 8c alineatul 1 KStG, potrivit căruia, în anumite circumstanțe, nu se mai iau în considerare pierderile fiscale ale unei societăți în cazul modificării acționariatului acestei societăți. Reclamantele susțin că pârâta consideră greșit că dispoziția cuprinsă la articolul 8c alineatul 1 KStG constituie sistemul de referință național relevant pentru examinarea ajutorului.

—

Sistemul de referință relevant se caracterizează prin posibilitatea, aplicabilă în principiu în dreptul german, de a compensa pierderile între diferitele exerciții fiscale, posibilitate care rezultă din principiul „profitului net”. Potrivit reclamantelor, clauza de redresare prevăzută la articolul 8c alineatul 1a din KStG nu face decât să confirme acest sistem de referință. În plus, articolul 8c alineatul 1 din KStG nu poate constitui sistemul de referință statal relevant nici pentru motivul că această dispoziție este neconstituțională în raport cu prevederile legii fundamentale germane.

—

Norma prevăzută la articolul 8c alineatul 1a din KStG constituie în plus o măsură generală care se aplică potențial în favoarea tuturor actorilor economici care au suferit pierderi și care nu privilegiază un grup determinat de actori ai pieței. Reclamantele apreciază că, prin urmare, clauza de redresare nu are un caracter selectiv.

—

Clauza de redresare prevăzută la articolul 8c alineatul 1a din KStG este justificată de asemenea prin natura și economia sistemului fiscal german, în măsura în care limitează efectele articolului 8c alineatul 1 din KStG, care restrânge posibilitatea deducerii pierderilor. În această privință, reclamantele arată că articolul 8c din KStG, în versiunea sa inițială, constituie o dispoziție având ca obiectiv evitarea fraudei care a fost redactată într un mod prea extensiv și că articolul 8c alineatul 1a din KStG, prin completarea ulterioară (și cu titlu retroactiv) a acestei dispoziții, nu face decât să reducă reglementarea excesivă care era prevăzută la articolul 8c alineatul 1 din KStG, restabilind astfel aplicarea principiului general de compensare a pierderilor între exerciții drept sistem de referință relevant.

—

În sfârșit, reclamantele arată că beneficiază de protecția încrederii legitime, în măsura în care decizia negativă adoptată de pârâtă nu era previzibilă, și că aceasta din urmă nu a criticat vechea dispoziție cuprinsă la articolul 8 alineatul 4 din KStG, în versiunea sa anterioară, care era redactată în mod similar, și nici dispozițiile comparabile în vigoare în alte state membre.