(a)

eroare vădită cu privire la fapte, la elementele de probă și la forța probantă a datelor, întrucât Comisia evaluează și interpretează greșit datele furnizate de părți și, prin urmare, nu deduce concluziile cele mai plauzibile din elementele de probă care figurează la dosar;

(b)

eroare în interpretarea articolului 101 TFUE și încălcarea, pe cale de consecință, a dispoziției menționate, întrucât Comisia, în mod greșit și nejustificat, a calificat părțile drept potențiali concurenți pe toate piețele care se pretinde că sunt acoperite de obligația de neconcurență în cauză; această obligație nu putea fi calificată drept restricție prin obiect și Comisia nu a demonstrat producerea niciunui efect;

(c)

încălcarea obligației de a investiga și de a se pronunța, în măsura în care decizia atacată nu analizează și nici nu respinge argumentele pertinente prezentate de părți în special cu privire la întinderea clauzei de neconcurență;

(d)

încălcarea principiului in dubio pro reo, întrucât Comisia consideră certe anumite fapte defavorabile reclamantei, referitor la care există îndoieli semnificative și cu privire la care însăși Comisia nu are certitudini;

(e)

încălcarea principiilor pe care Comisia s-a angajat să le respecte la impunerea amenzilor, în special a dispozițiilor punctului 13 din liniile directoare în materie, întrucât Comisia a calculat cuantumul amenzii pentru toate piețele comunicații electronice, indiferent că sunt situate sau nu sunt situate în peninsula iberică, neluând în considerare nici faptul că, în orice caz, încălcarea invocată nu a depășit data de 29 octombrie 2010;

(f)

încălcarea principiului proporționalității, având în vedere circumstanțele speței și criteriile care trebuie respectate la impunerea amenzilor.