(a)

că activitatea de agent de pază privat nu poate fi exercitată decât după depunerea prealabilă a unui jurământ de credință față de Republica Italiană;

(b)

că activitatea de securitate privată nu poate fi exercitată de prestatorii de servicii stabiliți în alt stat membru decât pe baza unei autorizații eliberate de Prefetto, cu valabilitate teritorială, fără să se țină cont de obligațiile cărora le sunt deja supuși acești prestatori în statul membru de origine;

(c)

că respectiva autorizație are o valabilitate teritorială limitată și că eliberarea ei este condiționată de luarea în considerare a numărului și a mărimii întreprinderilor de securitate privată care operează deja pe teritoriul în cauză;

(d)

că întreprinderile de securitate privată trebuie să aibă un sediu de exploatare în fiecare provincie în care își exercită activitatea;

(e)

că personalul respectivelor întreprinderi trebuie să fie autorizat în mod individual pentru exercitarea activității de securitate, fără să se țină cont de controalele și de verificările efectuate deja în statul membru de origine;

(g)

că întreprinderile de securitate privată trebuie să dispună de un efectiv minim și/sau maxim pentru a fi autorizate;

(h)

că aceleași întreprinderi trebuie să depună o cauțiune la casa de economii și consemnațiuni;

(i)

că tarifele serviciilor de securitate privată sunt stabilite în autorizația eliberată de Prefetto în raport cu o marjă de variație prestabilită,

[se poate să se] excludă, în sine, competența autorității provinciale de securitate publică (Questore) de a impune cu privire la servicii cerințe de tipul celor contestate [care] fac obligatorie utilizarea unui număr minim de agenți (doi) pentru operațiunile legate de anumite servicii;