12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/36

1)

Dreptul de stabilire ca lucrător care desfășoară o activitate independentă, astfel cum este definit la articolele 1 și 4 din Acordul din 21 iunie 1999 și la articolul 12 din anexa I la acesta, poate fi considerat ca fiind echivalent cu libertatea de stabilire, garantată persoanelor care desfășoară o activitate independentă de articolul 43 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, devenit articolul 49 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene?

2)

În această ipoteză, având în vedere dispoziţiile articolului 16 din acord, ar fi necesar să se aplice jurisprudenţa rezultată din Hotărârea din 7 septembrie 2006, C 470/04, ulterioară acestui acord, în situaţia unui resortisant al unui stat membru care şi-a transferat domiciliul în Elveţia și care se limitează să păstreze participaţiile pe care le deţinea în societăţi care intră sub incidența dreptului acestui stat membru, conferindu-i o influenţă certă asupra deciziilor acestor societăţi şi permițându-i să le stabilească activităţile, fără să susțină că are în vedere să exercite în Elveția o activitate independentă diferită de cea pe care o exercita în statul membru al cărui resortisant este și care consta în administrarea acestor participații?

3)

În ipoteza în care acest drept nu este echivalent cu libertatea de stabilire, el ar trebui interpretat în același mod în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a interpretat libertatea de stabilire în Hotărârea sa din 7 septembrie 2006, C-470/04?