—

declararea nulității Deciziei Comisiei Europene din 4 iulie 2016 privind ajutorul de stat SA.36387 (2013/C) (ex 2013/CP), acordat de Spania în favoarea Valencia Club de Fútbol, S.A.D. (și a altor cluburi de fotbal), în special măsurile 1 și 4, care afectează Valencia CF;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere a trei dintre cele patru criterii potrivit cărora o garanție se consideră ajutor de stat. În această privință, se afirmă că Comisia a săvârșit o eroare atunci când a considerat că Valencia FC se afla într-o situație financiară dificilă, întemeindu-se pe informații fragmentare și fără să țină seama de modelul de afaceri specific cluburilor de fotbal, întemeindu-se pe valoarea contabilă a jucătorilor, iar nu pe valoarea lor reală de piață, și fără a analiza un plan de viabilitate care se întemeia în permanență pe ipoteze realiste. În al doilea rând, Comisia a săvârșit o eroare considerând că garanția acoperea mai mult de 80 % din facilitatea de credit și, în al treilea rând, Comisia a săvârșit o eroare atunci când a evaluat rata generală a dobânzii la facilitatea de credit în raport cu prețul pieței.

2.

Al doilea motiv, invocat cu titlu subsidiar, întemeiat pe existența unor erori vădite săvârșite de Comisie în aplicarea testului de compatibilitate în ceea ce privește patru dintre cele șase criterii incluse în Liniile directoare pentru salvare și restructurare, concret: restabilirea viabilității pe termen lung, prevenirea unor denaturări nejustificate ale concurenței prin intermediul unor măsuri compensatorii, principiul ajutorului limitat la minimum și principiul ajutorului unic.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe eroarea săvârșită de Comisie în evaluarea valorii importante a măsurilor compensatorii oferite: concret, gajul pe acțiuni, precum și garanțiile adiționale acordate de Fundación Valencia în favoarea Instituto Valenciano de Finanzas.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe o eroare la evaluarea principalului și a dobânzilor aferente presupusului ajutor care trebuie să fie recuperat, având în vedere că Comisia a emis o ipoteză incorectă în ceea ce privește ratele de referință care ar fi rămas constante pe durata măsurilor, precum și asupra duratei acelorași măsuri.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității, având în vedere că sumele a căror recuperare este dispusă de Comisie sunt disproporționate în raport cu cele deja plătite.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe o eroare de apreciere a Comisiei, prin faptul că nici nu l-a considerat beneficiar pe creditor, nici nu a ținut seama de existența unui nou proprietar al clubului.

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului nediscriminării, în măsura în care Comisia a realizat o evaluare similară a diferitelor situații ale cluburilor investigate, în condițiile în care acestea au situații total diferite.

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului motivării actelor.