—

anularea dispozitivului Ordonanței Tribunalului Uniunii Europene din 30 mai 2018 în cauza T-664/16 și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;

—

obligarea Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Încălcarea articolului 19 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene [coroborat cu articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului]

Tribunalul a încălcat articolul 19 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție [coroborat cu articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului], întrucât a aplicat în mod eronat obligația ce revine părților în temeiul acestei dispoziții de a fi „reprezentate de un avocat”. Tribunalul a extins cerințele referitoare la independența avocatului. Modul de redactare și sensul articolului 19 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție nu justifică interpretarea Tribunalului. Interpretarea Tribunalului nu are susținere nici în jurisprudența Curții de Justiție. Aceasta nu este previzibilă și încalcă principiul securității juridice.

2.

Încălcarea articolului 19 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție [coroborat cu articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului]

Ordonanța atacată încalcă articolul 19 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție [coroborat cu articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului] și prin faptul că Tribunalul, în scopul stabilirii lipsei de independență a avocatului recurentului, s-a bazat pe prezumții care nu ar fi susținute de fapte și nu a apreciat fapte în mod vădit incontestabile. Așadar, Tribunalul a dedus consecințe în mod vădit eronate din situația de fapt a cauzei sau a denaturat această situație de fapt.

3.

Încălcarea articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Ordonanța atacată încalcă articolul 47 primul și al doilea paragraf din cartă, întrucât Tribunalul a adoptat o interpretare largă a noțiunii de „independență” a avocatului reclamantului, care nu se poate deduce din modul de redactare a articolului 19 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție, cu consecința privării recurentului de o protecție jurisdicțională efectivă.