1)

Valoarea avantajului obținut de un particular din pretinsa contrafacere a mărcii este relevantă pentru a se aprecia dacă, procedând astfel, persoana a utilizat marca în cadrul comerțului în sensul articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2008/95/CE (1) sau dacă comportamentul acesteia constituie o utilizare strict privată? În cazul în care un particular utilizează marca, utilizarea în cadrul comerțului presupune îndeplinirea altor criterii decât obținerea de avantaje economice din operațiunea în cauză cu privire la marcă?

2)

În măsura în care se impune ca avantajul economic să aibă o anumită importanță, iar ca urmare a caracterului minor al avantajului economic obținut de o persoană și a neîndeplinirii altor criterii pentru o utilizare în cadrul comerțului nu se poate considera că această persoană a utilizat marca în propria activitate comercială, este îndeplinită condiția prealabilă privind utilizarea în cadrul comerțului, în sensul articolului 5 alineatul (1) din Directiva privind mărcile, în cazul în care particularul a utilizat marca pentru o altă persoană, în cadrul activității comerciale a acesteia, chiar dacă nu este angajată ca lucrător salariat al acesteia?

3)

O persoană care păstrează produse utilizează o marcă pentru produse în sensul articolului 5 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (3) litera (b) din Directiva privind mărcile, în cazul în care produsele pe care a fost aplicată o marcă, expediate într-un stat membru și puse în liberă circulație în acel stat, sunt recepționate și păstrate, pentru o societate care revinde produsele, de către o persoană care nu desfășoară activitatea de import-export de produse și care nu are nici autorizație pentru administrarea unui antrepozit vamal sau fiscal, în posesia căreia ajung produsele?

4)

Se poate considera că o persoană importă produse pe care a fost aplicată o marcă în sensul articolului 5 alineatul (3) litera (c) din Directiva privind mărcile în cazul în care produsele nu sunt importate ca urmare a plasării unei comenzi de către persoana respectivă, însă aceasta și-a a pus adresa la dispoziția unui revânzător al produselor, iar produsele puse în liberă circulație în statul membru le-a recepționat pentru revânzător, deținându-le timp de câteva săptămâni și predându-le pentru a fi transportate într-o țară terță din afara Uniunii pentru a fi revândute în acea țară?